Romania Military

Scump domne’, foarte scump! Desi nu pare…

Toata lumea face socoteli, cat ne costa avioanele F 16, cat ne-ar fi costat daca le cumparam de noi, cat costa fregatele, alea patru corvete noi, si multirol pe deasupra, si ajungem cu totii la concluzia ca banii sunt putini, preturile mari si de aici pana la disperare, smuls parul din cap si bocete de jelania 🙂 nu mai e decat un pas…

Asta ar fi, in mintea unor jurnalisti idioti si ai unor oficiali mincinosi, prototipul TBT 8×8, in realitate cateva table sudate si proptite p-un sasiu de TAB vechi. Se poate remarca ca „TBTul”, nici macar nu se sprijina pe trenul de rulare ci sta pe niste capre…

Buuun, pai si atunci ce facem fratilor, ca vin ivanii peste noi iar noi, ca popor ospitalier ce ne aflam, n-avem – cum ar veni – ce sa le punem pe masa, cu ce sa-i intampinam decent, sau mai pe romaneste, n-avem cu ce-i baga-n pamant 🙂 .

Si oamenii au dreptate sa fie prea putin optimisti: crestere economica pe consum aka import, clasa politica imbecila dincolo de limitele cunoscute stiintei, coruptie in limite maxime, incompetenta si peste toate astea nevoile se aduna cu carul, de nu mai stii ce sa acoperi prima oara: un batalion, din cateva zeci, dotat cu Pirahna IIIC – un TAB deja batran si depasit de vremuri, 17 Panharduri – care puteau fi foarte bine inlocuite cu Humvee, HAWKul imemorial – nici astazi modernizat, fregate decorative, tancuri din anii “50 – cate or mai functiona de fapt, TAB-uri care au prins alarma de lupta din “68, etc, etc, etc…

Acum daca stam si adunam iaste mare tragedie: programul F 16 sare de un miliard si ceva (acel “ceva” va fi semnificativ), fregatele bat spre 300 milioane de euro, alea patru corvete noi se duc spre miliard, sistemul de rachete AA cu raza lunga, juma’ de miliard bateria, etc.

Astfel, daca adunam doar cateva programe ajungem la 3,5-4 miliarde de euro la prima strigare, dar acest articol nu are in vedere programele pomenite mai sus ci doar doreste sa va atraga atentia asupra unui alt program de dotare, ras-discutat de toata lumea dar mai putin apreciat din punct de vedere financiar.

Astfel daca F 16, fregatele, HSAM, corvetele, etc ni se par scumpe, cat credeti voi ca valoreaza programul TBT 8×8?! Pai prima estimare a SMFT are in vedere 1050 de transportoare pe roti – 8×8 si 4×4, iar daca ne uitam cat costa astazi un TAB full-option – adica masina, armamentul, logistica si implementarea, ajungem lejer la un pret mediu de macar 5 milioane de euro per bucata. Iar daca MApN doreste un TAB cu viteza maxima de 120 km/h , cu un grad de protectie 4-5, cu tun de 30-35mm si lansator de rachete dual (adica o turela jmechera si moderna), pretul se poate apropia de cel al Boxerului german – 9 milioane de euro la cheie. Pentru ca daca-l vrem la fel , la fel sunt si banii…

Acum, un calcul simplu arata ca 1050 de TABuri X 5 milioane de euro (cel mai rezon pret ) = 5,5 miliarde de euro!!! Daca mergem pe varianta maximala – vehiculata de armata – atingem 10 miliarde de euro.

Pirahna IIIC, un transportor cumparat pe sub mana, sub un mincinos motiv: sa aiba militarii nostri din Afganistan un grad de protectie mai bun! Realitatea este insa ca nici un Pirahna nu a fost folosit vreodata in Afganistan (erau defecte), iar gradul de protectie oferit este exact cat cel al TAB 33 Zimbru (transportor care a fost insa intens folosit si in Irak si in A-stan): echivalent 8kgTNT/roata.

Basca ca nu compari 14.5mm al Zimbrului cu 7.62 de pe Pirahna. Pana la urma am primit moca de la americani MRAP-uri.

Aceste calcule arata cat de mare este contractul pentru transportoare, cat de mare este miza acestuia si pe cale de consecinta de ce se pun atatea bete in roate producerii TABurilor in Romania. Si contractul de achizitie este mic copil de gradinita fata de viitorul contract pentru mentenanta flotei pe cel putin 20 de ani.

Grosul banilor vine din intretinere si putem intelege de ce se taraganeza programul TBT 8×8, pana cand, pe motiv de urgenta se va da pe sub mana, la fel ca in cazul Pirahna IIIC. In acest moment eu mizez pe un contract de achizitie, fara prea mare integrare in productia locala, mai ales ca MApNul a facut foate clar distinctia “ca orice fabrica poate fi implicata nu neaaparat Moreniul”, si aici, in principiu sunt total de acord, doar ca nu exista in acest moment in Romania o astfel de facilitate industriala, cu personal pregatit (macar sudori la standard NATO) care ar putea sa preia integrarea unui TAB.

Dar… – caci intotdeauna exista un “dar” – UTI (noi sa dormim linistiti) are deja pregatita o hala in Bucuresti exact pentru programul TBT 8×8, de pe vremea cand s-au facut mari presiuni ca aceasta companie sa fie si ea admisa in program. Hala respectiva este… o simpla hala si nu o uzina, o hala unde eventual s-ar putea monta turela, adusa in plastic din afara, pe un TAB, si el tot la cheie, adus cu trenul tot din afara…

Precizarea facuta de MApN ne poate duce cu gandul la o noua teapa de tip TPS 79R, radar poreclit ca fiind fabricat partial in Romania dar care a venit integral din SUA, UTI nefacand nimic altceva decat sa-l propteasca pe-un sasiu sis a adauge litera “R” pe post de sufix. Nici vorba de intretinere in tara sau de integrare partiala la noi.

Acum daca ne uitam pe cifre este usor de remarcat ca programul TBT 8×8 este mama la toate contractele, suma necesara enorma, iar implicatiile de viitor – dpdv financiar – gigantice, prin numarul de masini necesare, astfel ca F 16, programul HSAM, fregatele, etc, palesc in fata acestui program de dotare mamut, al carui cost depaseste lejer toate celelate programe.

Asadar nu mult-discutatul F 16 este cheia, nu mult-trambitatele fregate, nu dotarea cu rachete AA cu raza lunga ci modestul TAB! Acesta este marele contract si gramada de bani, doar ca acest lucru se ascunde cu multa abilitate.

Toate celelalte sunt doar o perdea de fum…

Iar pe langa programul TBt 8×8 am mai putea adauga, ca programe de dotare foarte scumpe si foarte banoase pentru “unii” si dotarea cu +2000 de masini 4×4 blindate si neblindate, plus dotarea cu camioane si alea tot +2000 de bucati, dar ochii ne sunt scosi cu astea pe care stim ca nu le putem fabrica in tara: fregate, HSAM, corvete, in timp ce contractele cu adevart importante sunt tinute in umbra.

Pana atunci hai la fier vechi cu ultimele doua uzine militare integratoare din Romania: UM Bucuresti si UM Moreni. Las’ ca fabricam cartuse cu pulbere din Serbia si Cehia…

Si acum, pentru cei mai noi in bransa, vom explica cum se face zob un program national de aparare!

 

Cum sabotezi un program de inzestrare cu un produs autohton…

Pasi, de executat cu abilitate, indiferent de guvern, pe parcursul a zece ani (marca inregistrata romaneasca):

 

o   Anunti o achizitie de sute de vehicule pentru inzestrarea armatei;

o   Pe pretextul unei urgente, achizitionezi un lot redus de vehicule de la un producator strain, ignorand un produs autohton in curs de certificare. Desi achizitia lotului urma a fi completata de productia in tara, anulezi ultima parte;

o   Anunti, batandu-te cu pumnul in piept, ca vei sprijini totusi industria nationala, dandu-i sansa sa lucreze la conceperea unui produs competitiv, pe cerintele exacte ale armatei;

o   Concepi in asa fel cerintele incat ultimul produs, recent omologat, al respectivului fabricant, sa nu se incadreze nicicum;

o   Chiar daca fabricantul autohton iti trimite in teste produsul existent recent omologat ai grija ca raportul de teste sa nu ajunga in forma completa la el, cerandu-i doar mici modificari ale produsului;

SAUR 2 – BSDA 2012

o   Apoi, dupa ceva timp, in urma plangerilor repetate ale constructorului care nu intelege de ce produsul existent nu se incadreaza in cerinte, publici intregul raport, adaugand niste cerinte aberante, pe care produsul respectiv sigur nu le indeplineste.

o   Aloci bani doar pentru demararea studiului noului produs, iar urmatorii ani aloci tot mai putin, pentru ca apoi sa nu mai aloci deloc, cam pe cand produsul intra in faza de constructie a carcasei si testare. Astfel suma alocata nu atinge nici a zecea parte din costurile necesare obtinerii unui nou produs competitiv, dar acopera costurile proiectarii initiale facute de o agentie de cercetare din cadrul armatei.

o   Dupa aceea anunti, ca si comanditar al respectivului produs, ca tu ti-ai indeplinit obligatiile de finantare si ca restul de bani, cam 80% din suma necesara totala, trebuie obtinuti de producator si Min. Economiei. Dar si daca ii aduce careva, nu garantezi ca vei cumpara un lot minim de vehicule, pentru ca producatorul sa-si amortizeze din costuri. Desi produsul e construit pe cerintele tale si este testat si omologat in parteneriat cu tine, te faci ca uiti!

o   Impui in programul de dezvoltare un partener strain si acorzi managementul programului unei firme private autohtone care nu are competente pe aceasta nisa, transformand in executant firma care avea cu adevarat competente.

o   Dupa ce tragi de timp cat mai mult, desemnezi un partener strain pentru partea de propulsie a produsului.

o   Partenerul strain nu-si onoreaza obligatia de a furniza o solutie de propulsie (de vazut la initiativa cui) constructorului autohton care construieste carcasa. Desi constructorul autohton are si alte alternative pentru propulsie, integrand una diferita pe produsul deja existent, ii ceri sa se limiteze doar la partenerul neserios, agreat anterior.

o   Partenerul strain impreuna cu firma privata autohtona impusa ca manager in program prezinta cu mult tupeu la urmatorul targ militar o macheta a viitorului produs national, macheta care este de fapt ultimul produs la cheie al respectivului partener strain si nicidecum produsul in curs de dezvoltare.

Iveco Freccia prezentat pe post de TBT 8×8 la BSDA 2012. Se poate remarca inmatriculare cu numar de Italia 🙂

o   Firma privata autohtona, manager al programului de dezvoltare, anunta ca au construit o hala unde se va face asamblarea noului produs. Asta desi hala nu indeplineste nici pe departe necesitatile unui flux de productie industrial, asa cum este uzina constructorului autohton cu experienta implicat in program, ci mai degraba o hala de finisare a unui produs la cheie.

o   In tot acest timp, tu ca si beneficiar, te lauzi in fiecare an in presa ca produsul national va fi facut, ca vor fi alocate fonduri, ca cercetarea continua. Bla, bla, bla, pentru fraierii din presa!

o   In final anunti ca in maxim 1 an va exista acest nou produs, desi programul de cercetare-dezvoltare este completat in proportie de sub 20% si nu aloca nimeni bani pentru finalizare.

o   De asemenea subliniezi, ca da bine, ca vei integra pe cat posibil produsul in industria nationala, desi obiectivul initial al produsului era sa fie conceput si produs majoritar local, cu sprijinul unui partener strain.

o   In plus, omiti sa precizezi care va fi « constructorul », lasand usa deschisa pentru o constructie majoritar executata in strainatate. Si asta desi ai avut inca de la inceput angajat in program un constructor autohton! Da-l dracu’, si asa e o adunatura de comunisti sindicalisti in pragul pensionarii, care nu stiu ce e aia corporatism, si doar stiu sa protesteze ca nu le-a venit salarul la timp, pazind resturile fabricii!

o   Te pregatesti sa eviti avantajele industriale ale offsetului si orice mica contributie a producatorului autohton, preferand in compensatii donatii de echipamente aditionale, care ar trebui sa faca parte de fapt din programul de achizitie, pentru care sa se ceara de asemenea offset.

o   Ca sa fii sigur ca omori de tot producatorul autohton inainte de a incepe livrarile, ii refuzi prin interpusi si orice alt contract sau parteneriat extern, ani la rand!

o   In final, comanzi din import cateva loturi reduse de vehicule, la cheie, cu un minim de modificari si cu putina mentenanta integrata local;

o   Datorita pretului ridicat, stopezi achizitia dupa ce satisfaci minimul necesar de echipare cerut de contributia la NATO;

o   Din cauza imposibilitatii de a face majoritatea reparatiilor in tara si a costurilor de a trimite echipamentul la revizii in strainatate, tii mare parte din parcul de vehicule neutilizat in garaje sau tras pe dreapta, pastrand activ un numar redus de vehicule pentru parada si aplicatii.

o   Apoi mai vezi tu… peste 10 ani poate o noua licitatie pentru loturi mici, de la alt producator strain… ca armata n-are nevoie sa fie gata sa duca razboaie! Cu cine sa ne batem? Suntem in NATO! Daca e musai, mai completam cu niste second-handuri de la partenerii de NATO, ca s-or gasi intotdeauna niste fraieri de militari sa moara la nevoie in ruginituri.

 

 

Marius Zgureanu

GeorgeGMT

Exit mobile version