Sepecat Jaguar – trainerul devenit avion de atac

George GMT

8 ani ago

Desi principalii comanditari ai programului Sepecat Jaguar, in speta Anglia si Franta (BAC si Breguet/Dassault), si-au retras din utilizare propriile exemplare acum 10 ani, India continua sa utilizeze si mai ales sa modernizeze propriul parc de aparate de acest tip.

Conceput initial ca si aparat de antrenament supersonic si apoi evoluat in avion de atac la sol supersonic, Jaguar are la activ un parcurs mai mult decat onorabil, dovedind un foarte bun raport cost/rezultate. In timpul conflictului din Golf si ulterior, Sepecat Jaguar s-a dovedit superior ca si disponibilitate mai puternicului Tornado dar si cu o capacitate de supravietuire superioara majoritatii aparatelor coalitiei internationale, in primul conflict din Golf nefiind pierdut nici un aparat, desi numarul misiunilor nu a fost deloc neglijabil. Posibil ca o parte a succesului s-a datorat si modului de folosire a aparatului, planificarea misiunilor utilizand din plin punctul forte al paratului, si anume penetrarea la joasa inaltime in regim supersonic a unor zone slab aparate antiaerian, sistemele AA de generatie mai veche neavand timp sa treaca in modul activ si/sau sa incadreze o astfel de tinta. Aeronava este capabila sa atinga 1700km/h, ramanand o platforma stabila in regim supersonic la joasa altitudine, beneficiind de o raza de lupta de 908 km, o distanta de zbor de 3524km si un plafon de servicu de 14km.

Pentru specificul misiunilor, desi nu detinea radar si sisteme de pozitionare prin GPS, zborul supersonic la altitudine joasa facandu-se la vedere, si cu orientare harta/puncte de reper, SEPECAT Jaguar a fost echipat cu sonda de re-alimentare in zbor (fata-dreapta) chiar si in conditii meteo severe, frane aerodinamice pentru aterizare, marcator laser si sistem de detectie a tintelor marcate, sisteme critice dublate si parbriz blindat.

Ultimele variante au beneficiat de HUD (Head Up Display), HMD (Helmet Mounted Display), IFF, altimetre radar, GPS, directionare automata prin sistem de navigatie, computer de tintire, bus de date, ochelari de vedere pe timp de noapte si afisaje multifunctionale.

Designul aparatului consta in cadru de aluminiu si intr-o aripa plasata sus, propulsat initial de 2 motoare Adour Mk 102 turbofan de 22.75kN tractiune uscata respectiv 32.5kN cu postcombustie, produse in colaborare Rolls-Royce UK si Turbomeca Franta in 1968. Motorul are un diametru de 0,57m, o lungime de 2,9m si o masa uscat de 809kg. Motorul Adour, in diverse variante, echipeaza atat BAE Hawk/ T-45 Goshawk, fara postcombustie, precum si Mitsubishi T-2 si F1. Varianta indiana de Jaguar a fost echipata cu motoare Adour Mk 811, acestea urmand a fi inlocuite fie cu Adour Mk821s sau Honeywell F125IN, conform unui RFP de imbunatatire a performantelor la altitudine medie lansat in 2012. In plus, motoarele ar trebui sa asigure un plus de putere pentru o decolare mai scurta.

Inlocuirea este planificata a se face in cadrul programului DARIN III al HAL, care prevede modernizarea a 125 de aparate SEPECAT Jaguar ale Indian Air Force, inclusiv cu avionica moderna, un radar multimod (posibil ELTA/ELM 2032), sisteme de navigatie, razboi electronic si gama extinsa de arme, foarte probabil ceva similar cu sistemele MIG-21 Lancer.Modernizarea pare a consta si in adaugarea de materiale compozite radar absorbante in zona conului de bot, bordului de atac al aripilor si in zona prizelor de aer, ceea ce pare a reduce semnatura (RCS) cu 70%.

Tot la categoria capacitati, se integreaza containere de tintire radar El/M-26000 (pentru atac pe orice vreme) dar si sistemul Raytheon Munitions Control Unit (MCU) de gestiune plug&play a munitiilor: AGM-65 Maverick, AGM-154 Joint Standoff Weapon precision-attack glide bomb si AIM-9M. La gama de rachete aer-aer s-ar putea adauga Python 5 si Derby.

Fortele aeriene indiene au cumparat 40 de aparate Jaguar de import si apoi au primit alte 120 de bucati produse local sub licenta la Hindustan Aeronautics Limited (HAL) sub denumirea Shamsher, totul pentru un pret de 1 mld. $ in 1978, livrarile incepand din 1981. Alte 17 aparate au fost cumparate in 1999 si un ultim lot de 20 intre 2001 si 2002, in special pentru a completa pierderile suferite in cei 20 de ani de operare.

Jaguar ACT

In total 543 de aparate Sepecat Jaguar au fost construite pana in 2011, evoluand in 23 de variante: Jaguar A (monoloc de atac la joasa inaltime construit pentru Franta in 160 de exemplare), B / T2 (biloc de antrenament supersonic, cu capacitati de atac la sol, construit in 39 de exemplare pentru Marea Britanie), T2A, T2B, T4, E (biloc de antrenament destinat Frantei, construit in 41 de exemplare), S / GR1 (varianta monoloc de atac la joasa inaltime construita pentru Anglia), GR1A, GR1B (TIALD laser designator pod), GR3/Jaguar 96 (HUD, hand controller and stick top, GPS si TERPROM Terrain Referenced Navigation integrate), GR3A (EO GP1/JRP digital reconnaissance pod, HMD, afisaje multifunctionale, datalink, ochelari d evedere nocturna), M (prototip varianta marina destinat Frantei), ES, EB, S(O), B(O), IS, IB, IM, SN, BN, Jaguar Active Control Technology (fly-by-wire si instabilitate aerodinamica pentru dezvoltarea EF Typhoon) siJaguar International (versiune de export).

Daca un Jaguar nou costa in 1997 aproape 16 mil.$, la jumatate fata de un Tornado sau un F-16 C/D iar costurile cu mentenanta erau cel putin intr-un raport similar daca nu si mai jos (probabil la nivel cu MIG-21 Lancer), in acest moment ele mai exista in Europa de Vest doar in cimitire, probabil la prêt de fier vechi. Este posibil sa mai existe exemplare stocate cu resursa decenta, unele fiind retrase prematur. O modernizare similara celei indiene costand in jurul a 8 milioane $/bucata, posibil cu tot cu remotorizare si avionica noua, ar putea insemna o noua viata pentru ele, cu o paleta variata de roluri, la un prêt de exploatare net inferior unui F-16:

– atac naval (un raspuns echivalent vizitelor SU-24 in apropierea spatiului NATO);

– atac la sol, inclusiv nuclear (la nevoie);

– formare avansata in varianta biloc;

– politie aeriana reala… nu subsonica;

Totul « condimentat » cu capacitate de operare de pe piste scurte, sumar amenajate, chiar si neasfaltate : distanta decolare 565m-880m, distanta aterizare 470m (cu parasuta) si 680m (fara parasuta de franare)

In fine, este tot ce nu a reusit sa fie IAR-93, inclusiv trainer supersonic. Sa ne oprim aici pana nu capata unii idei !