Pentru a doua oară în mai puțin de un an, americanii și israelienii au atacat Iranul doar că de această dată situația este mult mai serioasă și mai terminală. Președintele american, cu care de această dată sunt total de acord, a declarat în mai multe ocazii că atacul nu se va opri până la capitularea regimului iranian.
Avem așadar și un tel cu această ocazie și anume distrugerea regimului popesc de la Teheren, o abominatie politică care cangrezeaza Iranul din 1979. Până acum au fost lovite mii de ținte, ayatollahul s-a dus la cele sfinte urmat de zeci de lideri ai regimului, concomitent cu degradarea abruptă a capacității militare iraniene.
Cel mai interesant atac a avut loc în largul coastei Sri Lankei, acolo unde un submarin de atac american – USS Charlotte – a torpilat o nava iraniană – IRIS Dena – de 1500 to. Conform informațiilor disponibile, sub-ul american ar fi lansat două torpile grele MK 48 împotriva navei iraniene și cel puțin o torplia a lovit în zona pupei. La așa tonaj mic nava iraniană a fost spulberată și cel mai probabil că s-a scufundat în câteva minute.
Oricum, știrea m-a surprins, americanii fiind acum a doua națiune care torpilează o nava de suprafață folosind un submarin nuclear după ce britanicii au deschis drumul cu crucisatorul argentinian Belgrano.
În fine, americanii și israelienii toacă mărunt ce a mai rămas din capacitatea militară a Iranului și se poate observa că practica de a adăposti multe sisteme de arme prin tuneluri nu este foarte eficientă atât timp cât inamicul deține supremația aeriană, iar avioanele sale zboară 24/24h pe deasupra teritoriului tău, pentru că nu rachetele în sine sunt aici importante, mă refer la cele balistice cu rază mai mare, ci sistemele de lansare.
Iar dacă aviația este prezentă mereu deasupra teritoriului, poți lansa odată, de două ori dar mai apoi te pocnește. Conform americanilor, numărul de rachete balistice lansate de Iran a scăzut (informație este valabilă pentru vineri 6 martie) cu 90%, iar în cazul dronelor cu 83%.
Ce fac iranienii?! Ei bine, se comportă haotic și fără sens, atât timp cât atacă pe toată lumea: țările din Golf, Ciprul, Azerbaijeanul etc, reușind rara performanță să-și asmută toți vecinii împotriva sa. Ba chiar Pakistanul a avertizat Teheranul că dacă vor mai ataca Arabia Saudită, vor fi represalii, pentru că Arabia Saudită și Pakistanul au un acord militar de susținere reciprocă.
Și evident că Teheranul joacă tare cartea Stramtorii Hormuz, pentru cât timp rămâne de văzut…
Dacă ne uităm strict la situația militară, Tehernul aruncă din puținele rachete pe care le mai are în ținte fără nicio valoare militară, atacând Qatarul, Emiratele Arabe Unite și chiar Arabia Saudită, într-o încercare de face ceva. Ce anume speră?
Revenind la ceea ce americanii și israelienii își doresc să se întâmple în Iran, prăbușirea regimului dictatorial al popilor shiiți, ei bine, eu nu cred că asta speră cu adevărat cele două țări, măcar și pentru că niciodată în istorie, aviația nu a dus la castigarea unui război. Iar americanii nu vor trimite trupe la sol într-o țară cu 90 de milioane de locuitori.
Din punctul meu de vedere, americanii speră la o soluție similară cu ceea ce s-a intâmplat în fosta URSS și anume o disoluție statală și teritorială a Iranului, odată ce regimul devine prea slab pentru a mai ține în frâu multitudinea de etnii din Iran.
Aici Teheranul ar putea să aibă mari probleme, pentru că din cele 90 de milioane de cetățeni doar aproximativ 30-40 de milioane sunt perși, restul sunt kurzi, azeri (cea mai mare minoritate) și alte nații, dintre care unele au generat mereu probleme și s-au revoltat împotriva Teheranului.
Dacă americanii și israelienii reușesc să slăbească regimul de la Teheran suficient de mult și dacă reușesc să-i convingă pe iranienii de alte etnii că lucrurile sunt serioase, s-ar putea să fim martorii unei insurecții armate pe mai multe fronturi în interiorul Iranului.
Pentru că eu cred că dacă Iranul rămâne întreg, regimul ayatollahilor nu va cădea.
În privința Stramtorii Hormuz, aici lucrurile sunt mai mult zgomot decât realitate și vom asista cel mai probabil la reluarea traficului prin strâmtoare chiar dacă americanii, ca și țările din Golf, vor fi nevoiți să reînvie tradiția convoaielor protejate de nave de lupta. Acest lucru s-a mai întâmplat în zona Golfului în perioada războiul dintre Iran și Irak, atunci când US Navy a creat convoaie cu petrolierele kuweitiene și lucrurile au mers destul de bine.
Ceea ce contează este cât de mult sunt dispuși americanii (pentru că în privința israelienilor n-am nicio îndoială că vor merge până în pânzele albe) să continue această campanie. Dacă o vor continua suficient timp, lucrurile se vor fractura în Iran și o vor lua la vale.
În final o imagine în oglindă: când Rusia a atacat Ucraina, americanii au sărit imediat în sprijinul Kievului: bani, arme, muniții etc, deși Ucraina nu era vreun aliat al americanilor. Când Iranul este sub bombe, Rusia lui putin, aliată oficial cu Iranul, mai că nu mișcă un deget. Evident că Rusia nu are cu ce să susțină Iranul dar cine are ochi să vadă înțelege cât fac astăzi cuvântul și semnătură Moscovei, la fel cum a aflat un alt aliat de încredere al Moscovei – Senior Maduro.
Și la final “aplauze” în picioare pentru aviația de lupta kuweitiana, care a “reușit” performanța să le doboare americanilor trei F 15E Strike Eagle într-o singură zi, în lupta aer-aer se pare, marele invingator fiind nu Patriotul – cum credea lumea la început, ci un bătrânel F/A-18 Hornet care a doborât avioanele americane cu rachete AIM-9 Sidewinder, chiar unul după altul.
Cum Sidewinder este o racheta cu sezor pasiv (IR), avioanele americane nici n-au sesizat probabil că au fost luate la ochi, nici că rachetele au fost lansate. Cu toate acestea este foarte greu de înțeles cum a putut pilotul kuweitian să confunde ditamai F 15E cu nus’ ce drăcovenie sovietică au iranienii prin ograda, atât timp cât într-un video publicat ulterior, se văd clar, în același cadru, și avionul lansator și una dintre victimele sale. Foarte dificile explicații a avut de dat pilotul victorios…
Dar astfel de incidente s-au mai petrecut: martie 2003, o baterie Patriot americană a doborât un Tornado GR 4 britanic în Irak, în timpul celui de-al doilea război din Golf, în aprilie 2003, tot o baterie Patriot a dat jos un avion american F/A-18C Hornet, iar mai recent, în decembrie 2024 un F/A-18F Super Hornet al US Navy a fost luat la ochi și doborât de un crucisator Ticonderoga – USS Gettysburg – cu o rachetă Standard Missile-2.
În privința apărării anti-aeriene iraniene, aici lucrurile sunt simple și clare, zeci, sute de avioane ii bombardează zilnic, n-au reușit să doboare nici măcar unul singur, măcar pentru o poză de familie…
GeorgeGMT