Romania Military

Turcia la fundul sacului

Turcia la fundul sacului

Daca n-ai Spitfire zbori cu Gladiatorul…

“Faith, Hope, and Charity” poreclele celor trei biplane Gloster Sea Gladiators, care – portivit legendelor urbane – au fost singurele aparate de vanatoare care au aparat cerul Maltei pentru cateva saptamani in vara anului 1940, in lipsa avioanelor moderne ale Royal Air Forces.

Britanicii au folosit atunci ce au mai gasit prin curte pentru a face fata atacurilor aeriene ale Axei, Malta fiind intr-o situatia destul de disperata.

Acum, istoria ne arata ca lucrurile care s-au intamplat se vor mai intampla din nou si, desi situatia din Malta anului 1940 nu are nici o legatura, dpdv al gravitatii sale, cu ceea ce se intampla astazi cu fortele aeriene turce, o paralela istorica ar putea fi interesanta.

Turcia a plecat de la 116 de aparate F-35A, partener de nivel 3 si productia sub licenta a aparatului, la situatia de astazi cand se aude ca ar fi interesata de achizitia avioanelor JF-17 din Pakistan, asta dupa ce americanii refuza in continuare sa livreze Turciei F-16 Block 70, iar germanii si-au folosit dreptul de veto la cererea Ankarei pentru achizitia a 40 de Eurofighter.

F-35A, F-16 Block 70, Eurofighter si, in final, intrebi de JF-17 Thunder?! Ei bine da, aici a ajuns Turcia, multumita in totalitate politicii duse de presedintele sau, domnul Recep Tayyip Erdoğan.

…iar daca F-35A nu e, F-16 nu e, Eurofighter nu e, atunci JF-17 ar putea fi o solutie

JF-17 Thunder sau pe numele sau chinezesc, FC-1 Fierce Dragon, a ajuns deja la Block 3 si este banuit ca ar fi un aparat multirol de generatia 4++, sau cel putin asa este el prezentat pe piata internationala. De mentionat ca JF-17 este un program chinezo-pakistanez.

Pana astazi, Pakistanul a reusit sa exporte JF-17 catre doua tari: Nigeria si Myanmar.

Nu discutam aici despre aparat in sine, desi zvonurile sunt ca n-ar fi chiar un exemplu de fiabilitate, dar Thunder-ul pakistanez poate folosi doua tipuri de motoare: rusescul  Klimov RD-93 – motorul MiG 29, fix acelasi motor care le da mari batai de cap indienilor cu MiG 29K sau chinezescul Guizhou WS-13 despre care nimeni nu stie cat o fi de fiabil.

Cert este ca cine cumpara JF-17 Thunder devine client captiv ori pentru rusi, ori pentru chinezi, asta lansand la o parte avionica si pachetul de arme cu care JF-17 vine.

Daca membrii NATO au devenit nervosi odata ce Ankara a cumparat sistemul S-400 de la rusi, cum cred turcii ca vor reactiona daca cumva JF-17 Thunder ar intra in dotarea fortelor aeriene de pe malul Bosforului?!

De curand, presedintele turc si-a reinnoit amenintarile la adresa NATO, atunci cand pentru a da vot favorabil intrarii Suediei ca membru cu drepturi depline in Alianta Nord-Atlantica a cerut ca americanii sa-i livreze F-16 Block 70, plus kit-urile de modernizare pentru aproximativ 80 de F-16 mai vechi si, in acelasi timp, ca europenii sa ridice sanctiunile care vizeaza exportul de arme catre Ankara, Turcia fiind singurul membru NATO care “beneficiaza” de astfel de sanctiuni. Ma rog, Turcia si partial Ungaria din partea Statelor Unite, dar macar in cazul ungurilor lucrurile sunt neoficiale, ei nu solicita nimic de la americani, americanii nu sunt nevoiti sa-i refuze, asa cum s-a intamplat in cazul sistemelor HIMARS.

Deocamdata nu exista un interes oficial pentru aparatul chinezo-pakistanez, doar pe surse se sustine ca Ankara, fortata fiind, ar putea lua in considerare o astfel de optiune, dar lucrurile sunt destul de clare, fortele aeriene turce sunt deja “imbatranite” si au nevoie de aparate noi de lupta, asta si in conditiile in care Grecia – inamicul de peste Marea Egee, are un pogram de dotare pe zona aviatiei care nu lasa loc de indoiala despre cine va stapani cerul dintre Turcia si Grecia continentala.

Grecii detin Mirage 2000-5 modernizat, vor primi 24 de Rafale, 84 de F-16 C/D Block 52 sunt in curs de modernizare la standardul Block 72 si 20 de aparate F-35A au fost comandate.

Ce sanse teoretice ar avea JF-17 Thunder Block 3 in fata unui Rafale, a unui F-16 Block 72 sau a unui F-35A ramane sa aflam, dar sa pleci de la nivel de tara care urma sa produca F-35A sub licenta si sa ajungi sa te uiti dupa avioane pakistaneze (tot respectul pentru ce reuseste Pakistanul sa faca cu putinii bani pe care ii are) arata cum o tara normala, relativ prospera si respectata, poate ajunge – datorita unui singur om, o paria a lumii spre care nazuia: Occidentul, o tara nefrecventabila cu un presedinte care mai mult se baga singur in seama decat sa obtina rezultate palpabile la nivel international.

Un om, o tara aruncata cu zeci de ani in urma, o diferenta ca de la F-35A la JF-17 Thunder si, asa cum scriam intr-un articol precedent, Turcia este nevoita sa ia in considerare – dupa refuzul Germaniei in privinta EF 2000, avioane chinezesti sau rusesti, optiuni care, daca se vor materializa, vor indeparta si mai mult Ankara de restul membrilor NATO.

PS Evident ca sunt analisti care cred ca zvonul cu privire la JF-17 ar fi de fapt doar o tentativa de a pune presiune pe Congresul american, dar tot asa au crezut respectivii analisti si despre o eventuala achizitie de Eurofighter, iar mai apoi s-a aflat ca turcii erau gata sa semneze pe linia punctata, doar ca germanii le-au tras hartia de sub stilou.

Astfel incat, s-ar putea sa nu avem in fata nus’ ce stratagema maiastra de negociere ci, pur si simplu, o dovada de disperare. Evident ca nici retorica extrem de agresiva anti-israeliana nu ajuta Turcia sa induplece Congresul pentru F-16 Block 70.

PPS Intre timp, la finalul lunii decembrie, Comisia pentru Afaceri Externe a parlamentului turc a aprobat aderarea Suediei la NATO si a transmis catre plenul parlamentului actul normativ pentru votul final.

PPPS Cu doar cateva zile in urma s-a anuntat ca marina turca ar primi fonduri pentru constructia unui portavion. Cel mai probabil unul de tip STOBAR, iar aceasta intentie arata ca turcii raman optimisti si, desi nu au avioane (F-35B) pentru portavionul usor pe care deja il au in curte – TCG Anadolu, si l-au transformat in prima nava port-drone – speranta moare ultima si pana la urma, nava s-o ai, avioanele vor veni ele intr-o zi (MiG 29K sau Shenyang J-15?).

GeorgeGMT

Exit mobile version