Dar sa le luam pe rand:
- Pirahna 5. Aici lucrurile merg inainte taras-grapis, mai mult taras decat grapis, in sensul ca (taras) UM Bucuresti nu poate oferi deocamdata infrastructura necesara fabricarii carcasei Pirahna 5, astfel ca deocamdata nu se stie unde va fi fabricat transportorul. „Grapis” in sensul ca cei de la Mowag sunt cu cutitul la os, anul acesta trebuie sa livreze cinci transportoare in configuratia centru de comanda fabricate in Tara si pana acum ar fi trebuit ca lucrurile sa fie intr-un stadiu avansat de pregatire. Nu sunt, iar Moreniul este inca legat contractual de Rheinmetall si Agilis, astfel ca nici la Moreni (pe considerente juridice) nu poate demara programul Pirahna 5.
Oficial, pana la 1 ianuarie 2019, Romania ar fi trebuit sa fie in posesia a 35 de Piranha 5, 30 aduse din Elvetia, cinci fabricate la UMB, dar – conform declaratiei lui Mihai Fifor – vom avea opt la parada (aduse din Elvetia). Eu cred ca domnul Fifor este optimist si-mi pastrez „prognoza” de doar cinci bucati…
Poate veti intelege acum de ce RoMilitary s-a batut, inca din primul an -2011, cu toata lumea pentru ca Moreniul si UM Bucuresti sa existe. De bagat la cap cine isi face datoria si cine distruge sau macar incearca asta;
- Programul MLI 84M, batalionul ce urma sa fie modernizat, lucrul ar fi trebuit inceput anul acesta, a fost amanat pentru, probabil, 2019, in 2018 nu au fost bugetate sumele necesare. Masinile de Lupta ale Infanteriei vor fi modernizate la Mizil, tot cu sprijinul industrial si uman de la Moreni;
- Vestea buna este ca peste 60 de MLVM (Masina de Lupta a Vanatorilor de Munte) vor intra la reparatii capitale in uzina de la Moreni;
- Rheinmetall are planuri mari atat cu transportorul blindat amfibiu “AGILIS”, cat si cu productia de camioane militare grele si medii (familia HX). Daca compania germana va castiga o parte din programul de dotare cu mijloace auto, acestea vor fi construite/asamblate tot la Moreni. Deocamdata insa, pe zona Agilis lucrurile sunt cu totul oprite, nu sistate, dar nici nu s-a miscat nimic;
- Programul de dotare cu patru corvete multirol si modernizarea celor doua fregate merge inainte. Din motive neclare, MApN nu a anuntat pe 26 octombrie compania castigatoare ci a amanat decizia pana pe 15 noiembrie (data probabila), conform unui raspuns catre Hotnews.
Ce ar trebui sa intelegeti din cele de mai sus este faptul ca Romania a ramas atat fara baza industriala cat si fara forta de munca calificata. Un singur exemplu ar fi sudorii (o obsesie de-a mea), pe care unii i-au luat in ras, ei bine certificarea unui sudor pentru a lucra la vehicule militare in standard NATO se face in Germania, la Institutul Brandenburg, dureaza sase luni (asta presupune ca respectivul este deja sudor calificat si poate face sudura cu gaz de protectie) si costa 2200 de dolari – pret din 2004 – doar testele, fara cazare, masa, diurna etc. Asadar un sudor standard NATO nu-l gasesti la margine de drum, cum mai cred unii dintre noi.
Revenind la pierderea capacitatii industriale si a fortei de munca necesare, aceste lucruri se vad foarte bine astazi, cand Romania a dat in sfarsit drumul unor programe masive de dotare pentru Armata si ne-am trezit doar cu doua uzine care pot cat de cat sa faca fata si in jurul lor se vor crea hub-uri industriale importante: la Bacau in jurul Aerostarului (Patriot, Himars, F 16 etc), la Moreni (Agilis, MLVM, posibil MLI 84M, camioane militare etc) si poate la Brasov, langa IAR Ghimbav, unde am putea avea doi mari constructori: Bell si Airbus.
In rest, din pacate, nu mai avem mare lucru si va invit ca dupa ce cititi aceste randuri sa le mai reciti odata, de doua ori si apoi sa cautati prin media, de-a lungul anilor, pe cei care au incercat sub toate formele sa ne convinga ca industria noastra, Moreniul in special, nu mai fac doi bani, sa-i cautati pe cei care ne indemnau sa importam “la cheie” si pe cei care-i promovau, pe cei care ne injurau pe noi si pe cei de la Moreni…
Inca din primul an de la infiintare, RoMilitary a sustinut cat de mult a putut UM Moreni si UM Bucuresti pe principiul ca cele doua sunt unitati economice integratoare, care scot produsul finit pe poarta uzinei si pentru ca, fara integratori industriali finali, n-avem de fapt mai nimic.
Le-am sustinut cat am putut si, astazi, un ochi plange unul rade, Moreniul nu numai ca va supravietui dar probabil ca va inflori, un nou mic holding industrial va creste acolo intre dealurile Dambovitei. UM Bucuresti este insa aproape un pacient pierdut, plina de datorii, capusata, fara forta de munca calificata, distrusa odata cu debarcarea ultimului director care efectiv avea in plan fabricarea unui nou tanc romanesc. George Ioana a fost dat afara exact in momentul in care avea aprobarile necesare si finantarea pregatita.
Imediat ce a fost demis, uzina nu si-a mai platit salariile, muncitorii au plecat, nu s-a mai facut absolut nimic si vedem astazi ca de la fabricarea unui tanc, UM Bucuresti nu mai este in stare sa sudeze o carcasa de transportor blindat.
Poate o scapa de la lichidarea efectiva, poate nu. Doua uzine, doua situatii diferite, una are viitor, una mai putin.
Sa nu uitam cine ne face rau, sa nu-i uitam pe cei care militau pentru importuri si ne mascareau ultimele uzine ramase, ii jigneau pe cei care inca mai luptau. Sa nu-i uitam, chiar daca astazi si-au schimbat discursul si se dau mari patrioti, in realitate sunt ceea ce sunt: tradatori de neam si Tara, iar daca-i uitati pacatul vostru sa fie, noi (RoMilitary) am facut tot ce am putut, am contat, n-am contat, doar Dumnezeu numara, dar ne-am facut datoria, acum trebuie sa v-o faceti si voi pe a voastra si sa nu-i uitati pe cei care ne vor raul…
Pentru ca, chiar daca ar exista vointa pentru a fabrica in Romania anumite componente sau chiar produse finite, industria noastra militara s-a dus de mult la fier vechi: nu mai putem fabrica tunuri, motoare, senile, blindaje, oteluri speciale, pulberi etc, nu mai discut aici de lucruri mai complexe: radare, electronica, sisteme hidraulice si electro-mecanice.
Nu mai avem unde – uzinele facute una cu pamantul sau aduse in stadiul de atelier auto, forta de munca plecata de mult la pensie sau aiurea. Din spate clar nu vine nimic.
Iar economia privata (industria privata) este cvasi-inexistenta, cu exceptia unor mici firme-capusa, pentru ca n-a avut cum sa creasca, la umbra cui sa se dezvolte. Iar astazi vom sta si ne vom uita cum transportoarele noastre blindate vor veni cu trenul. La fel si eventualele tancuri, camioane etc.
Industria militara „ceausista” nu era un morman de fiare vechi, trebuia restructurata, dar mai apoi capitalizata si sa primeasca de lucru, din pacate – la fel precum intreaga noastra industrie – a fost distrusa.
Si cu asta basta.
GeorgeGMT