Asa cum va promiteam cu cateva zile in urma, astazi vom dezbate situatia tancului construit in Romania. Vom discuta despre variantele sale constructive, despre calitatea acestui produs, despre produsele derivate pe acelasi sasiu, dar mai ales va vom aduce la cunostinta ultimele noutati in materie de tancuri, constructia acestora, posibile contracte de export si in general, vom discuta despre viitorul constructiei de tancuri in Romania si masura in care acest viitor mai este posibil. Pentru ca in ciuda tuturor problemelor, a situatiei extrem de grele prin care industria de aparare trece de ani buni, in ciuda scaderii continue a numarului de salariati si de lipsa metastazica as zice a fondurilor, inca mai avem o anumita capacitatea de productie, dezvoltare si export, a produselor romanesti.
Este intradevar cel de-al treisprezecelea ceas si daca nici in 2013, guvernarea nu-si va aduce aminte de enormul potential de crestere economica care ar putea fi generat, cu o minima spre foarte minima investitie, de industria nationala de aparare, aceasta din urma va trece cat de curand in nefiinta.
Dar sa revenim la Tancul Romanesc, un produs al carui foarte mare fan sunt. De-a lungul timpului stiti cu totii ca am sustinut foarte puternic arma tancuri, ca fiind singura arma capabila sa apere cu adevarat Romania, fiind nucleul dur al oricarui sistem sau strategii de aparare pe care Romania ar trebui sa o aiba.
Astfel in acest moment Uzina de Tancuri din Bucuresti are capacitatea de a produce tancuri de tip TR-85M1 si diverse derivate ale acestuia, toate bazate pe sasiul TR-85M1. Pana acum s-a reusit dezvoltarea si construirea unui vehicul deminor de tip DMT-85M1, foarte modern si fiabil, bine primit de trupe. Din pacate, desi cererea este foarte mare, mai exact necesitatea lui, doar 5 astfel de vehicule au fost produse.
Amanunte despre DMT-85M1 gasiti aici: Pumnul de otel al Romaniei: TR-85M1!
Tot la cererea Armatei s-a trecut si la dezvoltarea Podului de Asalt Mobil, pe sasiu de TR85M1. Acesta a fost proiectat si aprobat, insa din pacate nu s-au gasit fonduri pentru inceperea productiei de serie, desi singurele poduri de asalt mobile disponibile astazi, sunt cele pe sasiu de T-55, vechi si care datorita acestui tip de sasiu, destul de slabe calitative.
Insa asa cum stim deja cu totii produsul de top al fabricii si daca vreti produsul de top al industriei romanesti de aparare, este cel mai modern tanc romanesc, TR-85M1 “Bizonul”. Aflat deja in dotarea Armatei, din pacate doar la nivel de un batalion, acest tanc este o modernizare al TR-85, care nici el nu este un tanc rau. Amintim aici faptul, extrem de laudabil de altfel, ca imediat dupa 1990, atunci cand s-au putut importa cateva subansamble pentru TR, calitatea intregului ansamblu a fost mult imbunatatita. Astfel cu cateva mii de dolari per tanc, s-a obtinut ca un TR-85 sa poata parcurge peste 10000 de kilometri in poligon, fara a avea nevoie de reparatii importante!
TR-800, stramosul lui 85 si 85M1, foto Cartula
Din pacate in acest moment parcul de tancuri romanesti, TR-85 si TR-85M1, este intr-o stare precara si asta datorita faptului ca de la intrarea in dotare nici macar un singur tanc nu a beneficiat de o reparatie capitala, sau o revizie tehnica generala, in fabrica, asa cum ar fi trebuit, desi intre MApN si Fabrica de tancuri exista un contract de mentenenta, care contract nu s-a desfasurat pe motiv de lipsa de fonduri. Singurele tancuri care au beneficiat de ceva reparatii si revizi au fost cateva (nu toate) dintre TR-85M1, livrate incepand cu anul 1999 si care erau acoperite de garantia de doi ani oferita de producator.
In acest moment un numar destul de important de tancuri TR-85 si TR85M1 sunt trase pe dreapta datorita defectiunilor si lipsei de piese de schimb.
Filiera Columbiana
In anul 2009 s-a intrat in contact cu un potential client extern, Columbia, care dorea sa achizitioneze din Romania un numar semnificativ de transportoare blindate SAUR2/TBT, de la Automecanica Moreni si de asemenea un numar foarte mare de tancuri (foarte mare pentru noi! ) de la uzina din Bucuresti. Numarul de care de lupta discutat pentru acest contract era de 100 de bucati!
In conformitate cererea columbienilor, producatorul roman de tancuri a inaintat o oferta comericala, cu termene de livrari si preturi, oferta care are in vedere trei variante de tancuri:
1. Oferirea catre partea columbiana a tancului romanesc TR-85M1, la care s-au adus cateva modificari, conform cu dorintele si specificatiile clientului
2. In paralele s-a oferit si o alta varianta, anume TR-85M2, acesta diferentiindu-se de M1 prin dotarea cu un agregat energetic de 1000cp si un tun cu teava lisa, calibrul 120mm
3. S-a oferit insa si o varianta low-cost, sa zicem asa, care consta in livrarea foarte rapida de tancuri TR-85 din stocurile Armatei Romane, tancuri care ar fi urmat sa fie modernizate si reparate.
Pentru fiecare dintre cele trei variante au existat oferte concrete cu preturi si termne de livrare, fabrica bucuresteana fiind perfect capabila sa asigure, atat calitatea, cat si ritmul de livrare, dorit de clientul sau.
Bineinteles ca pentru acest contract nu eram numai noi vizati, erau si ofete concurente din tari foarte serioase: SUA, Israel, Italia sau China. Mai mult decat atat, interesele comerciale ale acestor firme au fost sustinute in mod consecvent si de pozitia oficiala a reprezentantilor acestor state in COLUMBIA, acest lucru nefiind valabil, din pacate, si cazul tarii noastre. Totusi, oferta romaneasca s-a impus in timp gratie eforturilor constante de promovare, precum si a raportului pret/calitate avansat.
In luna august 2011 Columbia a anunta lista scurta, cu doar trei participanti selectati, pentru contractual de tancuri, iar Romania a fost alaturi de China si Coreea de Sud, printre cei trei finalisti.
In acest moment Columbia are in vedere achizonarea certa a unui numar de 48 de tancuri, insa pe termen mediu se are in vedere dotare unei brigazi, si astfel numarul de tancuri s-ar dubla. Valoare totala a contractului ar putea ajunge la 1,2 miliarde de dolari!
Problemele sunt insa interne si acest lucru agraveaza in mod artificial capacitatea industriei noastre de a vinde la export sisteme complexe de arme. La fel ca si in cazul Moreniului, care a pierdut un contract cu Irakul pentru 400 de TAB, pe motive…speciale, la fel cum nici SAUR 2 nu a fost sustinut catre partenerul Columbian, nici varianta TR-85/TR85-M1/TR-85M2 nu este sustinuta nici politic, nici financiar.
Astfel fabrica romaneasca nu a mai construit un tanc de ceva timp, din lipsa de fonduri, desi produsul sau este in acest moment accesbili, modern si mai ales fabricat in tara, iar Armata Romana inca mai opreaza tancuri T-55. Cu o minima finantare s-ar putea asigura fabricarea a macar unui tanc pe luna si a unui vehicul auxiliary (pod, DMT, etc) , in conditiile in care necesitatea lor, atat pentru Armata, cat si pentru pastrarea unei industrii militare romanesti este covarsitoare.
Daca am prinde un astfel de contract?! Ce ar insemna pe aceasta criza economica un contract pentru tancuri in Columbia?! Ce ar insemna sa intre in tara 1,2 milirade de dolari si poate inca 2-300 de milioane de la transportoare?! Ce ar fi insemnat pentru intreaga economie romaneasca cele cateva sute de milioane de dolari de la irakieni, pentru cele 400 de transportoare, pe care se batuse practice palma?!
Haideti sa adunam bani: 1.2 miliarde-tancuri, 2-300 milioane de dolari TAB-uri catre Columbia, 300 de milioane de dolari de la Irak…Rezulta un aport de valuta in tara de aproximativ 2 miliarde de dolari, numai si numai din contracte externe, contracte care nu costau statul roman absolut NIMIC, dar care aduceau in tara DOUA MILIARDE DE DOLARI!!!
Si voi vreti sa cred ca industria de aparare nu este rentabila?! Ca produsele realizate de ea nu sunt bune si performante?! In acest articol nu sustin ca produsele noastre, tancuri si transportoare, vor ajunge in America de Sud. Sansele sunt foarte mici, dar sunt foarte mici nu din punct de vedere tehnic sau financiar, zone pe care oferta romaneasca este foarte buna, ci numai datorita dezinteresului si lipsei de expertiza a factorului politic, care, spre deosebire de alte tari, nu sustine nici macar cu vorba posibilitatea unui export masiv de tehnica de lupta.
Iar mai apoi acelasi factor politic se plange ca nu are bani la buget, ca nu sunt slujbe si ca industria de aparare nu este rentabila, iar toate acestea se intampla concomitant cu slabirea dramatica a capacitati de lupta a Armatei Romane, mai ales datorita lipsei tehnici de lupta moderna, tehnica care in mare parte ar putea fi foarte usor realizata in tara.
Fata de calitatile tancului TR85/TR85M1, la nivelul meu de expertiza, acesta este astazi un tanc mai mult decat decent, un tanc de care fortele terestre au nevoie ca de aer! Desi are doar un tun de 100mm ghintuit, asta nu-l opreste sa fie o arma precisa si suficient de puternica pentru zona noastra, mai ales in razboiul defensiv.
Adevarat ca in lupta in campie deschisa ar fi greu sa faca fata unui tanc modern cu tun de 120mm, insa totul tine si de valoare echipajului, de modul cum comandantii stiu sa-si mascheze slabiciunile si sa-si maximizeze punctele forte. Cu un sistem de stabilizare foarte bun si performant, TR-ul romanesc poate angaja tinte in miscare, desi se deplaseaza pe teren accidentat cu o viteza de pana la 25-30 km/h, in functie si de teren.
Sa nu credeti ca Abramsul sau Leopard 2A6 poate face mai mult! Si aceste tancuri, mult mai moderne decat TR-ul nostru, si mult mai scumpe, au cam aceleasi limitari: pentru a lovi tinta, tancul-tragator trebuie sa aiba o viteza de maximum 30 km/h, si tot in functie de teren, aceasta poate scadea dramatic.
In privinta blindajului, care in acest moment este de tip laminat, s-ar putea foarte usor ca la viitoarele tancuri sa se foloseasca un blindaj compozit, dezvoltat deja in tara si de asemenea se poate monta blindaj reactiv fara mari eforturi.
Revenind acum la varianta TR-85 M2. Desi inca de la inceputul aniilor 2000 s-au facut incercari cu un motor de 1200cp si tun calibrul 120mm, pana la urma s-a optat, cel putin pentru oferta catre Columbia, pentru un agregat energetic de doar 1000cp si asta din doua motive. Pe de o parte testele cu motorul de 1200cp, au aratat ca sunt necesare modificari structurale pentru a putea fi folosit, acesta fiind cuplat cu noul tun de 120mm, tun care ar fi necesitat o modificare a turelei.
Datorita lipsei de fonduri, dar incercandu-se totusi oferirea unui tanc mai puternic, in ton cu calibrele folosite de aliati, s-a reusit pana la urma introducerea in turela actuala, cu minime modificari, a unui tun de 120mm. Nemaifiind nevoie de modificarea turelei, s-a hotarat folosirea unui motor de doar 1000cp, motor care oricum va creste raprtul cp/to si care are enormul avantaj ca poate fi montat, fara modificari, in actualul lacas al motorului, avand aproximativ aceleasi dimensiunui.
La sfarsit doresc doar sa mentionez ca acest articol are la baza informatii directe, cu exceptia modului in care s-a reusit introducere tunului de 120 si a agregatului de 1000cp, care sunt speculatii pur personale, in sensul ca nimeni nu mi-a confirmat faptul ca procesul s-a desfasurat exact asa cum am presupus eu, sau ca motivele optarii pentru un agregat de 1000cp, sunt exact cele expuse de mine.
Sper ca prin aceasta serie de articole referitoare la produsele Industriei Romanesti de Aparare, sa aratam ca sintagma “gramada de fiare vechi” este doar o prostie si ca economia romaneasca inca mai poate sa furnizeze, propriei sale armate, tehnica de lupta performanta si ieftina, semnificativ mai ieftina decat orice import. Mai dorim sa atragem atentia si asupra unui alt neadevar spus direct, sau cu jumatate de gura, de responsabili nostri in ale industriei de aparare: Industria de aparare nu se poate sustine singura! Fals!!! Aceasta ramura economica nu are nevoie de pomana, nu are nevoie ca statul sa-i plateasca 75% din salarii, ci are nevoie doar sa fie lasata sa produca bunastare pentru intreaga tara, sa produca tehnica de lupta moderna si exportabila!
Faptul ca fabriciile din Industria Nationala de Aparare se pot descurca si singure, am aratat-o prin pleiada de articole in care am pus accentul tocmai pe cautarea produselor noastre le export. Nu cred ca mai trebuie sa explic ca in eventualitatea unor contracte pe terte piete, sustinerea financiara de catre stat a acestor companii devine inutila, iar cu cat exportam mai mult, cu atat vom avea resurse, independente de bugetul de stat, pentru cercetare-dezvoltare, iar preturile la produsele noastre vor scadea.
De ce nu se intelege acest lucru, imi este foarte greu sa va spun si oricum intr-un astfel de articol, mi-ar fi chiar imposibil sa speculez pe aceasta tema. Speram doar ca in 2013, noul guvern sa gandeasca ceva mai mult, mai bine si mai pragmatic, sa vada ceea ce noi toti vedem si anume faptul ca Industria de Aparare Romaneasca ar putea foarte usor sa depasesca astazi un milliard de dolari exporturi pe an.
Trebuie doar putina bunavointa si putina minte.
PS Si da, este adevarat, TR-85M2 a depasit stadiul de proiect, fiind gata de intrarea in productia de serie!!! Sper ca aceasta vesta sa fie una care sa va bucure, macar un pic.
PPS Informatii despre toate produsele romanesti pe sasiu de tanc AICI.
In speranta ca acest articol v-a lasat un sentiment placut, RoMilitary va ureaza tuturor un Craciun Fericit!
GeorgeGMT