Partea a IV-a

 

 BT-42 finlandez

Finlandezii, au capturat si ei tancuri BT, in special din seria 7. Dintre acestea, 18 exemplare au fost transformate local in obuziere autopropulsate, numite BT-42, in anul 1943. Obuzierul adaptat era de fabricatie britanica, calibrul 114 mm, fiind cunoscut in inventarul finlandez ca 114 Psv.H/18/114 mm, model 1918 (24 de obuziere le-au fost donate de catre britanici in timpul Razboiului de Iarna cu sovieticii, in ianuarie 1940), avand urmatoarele caracteristici: calibrul 114,3 mm; lungimea tevii 15,6 calibre; viteza initiala a proiectilului 345/350 m/s; elevatie -5º/+45º; bataie maxima: 5600/7500 m, in functie de proiectil. Obuzierul tragea cu proiectile: explozive, ce cantareau 15,3/15,7 kg; fumigene; incendiare, continand fosfor, cu o greutate de 13,5 kg; BT-42 cantarea 15 tone, avea 3 oameni in echipaj, motor de 450 CP, atingea viteza maxima pe sosea de 53 km/h. Desi s-a comportat bine ca artilerie de sprijin, in rol AT era ineficient, neputand penetra blindajul T-34. In 1944 doar 10 mai erau functionale, neavand o contributie importanta in luptele cu sovieticii, mai mult decat atat, finlandezii nu erau deloc fericiti cu ele, datorita defectarii dese si a turelei inalte ce afecta dinamica vehiculului.

 BT-43

 

O alta varianta finlandeza a fost BT-43, ce se dorea a fi transportor de trupe. Acesta avea in locul turelei o platforma din lemn si trape suplimentare pentru a permite imbarcarea-debarcarea soldatilor, doar un prototip realizat si testat in noiembrie 1943. Nu a intrat in productie de serie, desi se dorea transformarea a 14 tancuri BT. Unicul prototip a fost dezmembrat in luna mai 1945, posibil la cererea sovieticilor.

Acum, cunoscand stramosii directi ai T-34, putem linistiti sa patrundem in interiorul sau!

 

T-34!

 

 

T-34, a luat nastere la Fabrica de Locomotive Komintern din Harkov, si a inglobat lectia japoneza din Manchuria, in ceea ce priveste conceptia blindajului, armamentul, mobilitatea, productia, etc. El este, pe buna dreptate, mandria Armatei Rosii si unul dintre cele mai bune blindate din WW II. Un blindat pe care germanii au invatat sa-l respecte, chiar sa-l copieze (Panther, este raspunsul lor la T-34), dupa ce initial au ras de finisajul defectuos (se vedeau bavurile din turnare pe turela, ceea ce pentru germani era inacceptabil, ca standard. Chiar ii considerau pe rusi niste trogloditi ce nu stiau sa lupte si sa faca tancuri), dar, intr-un final s-a dovedit ca n-a fost rasul lor. “Nu avem nimic comparabil cu el” –spunea Friedrich von Mellenthin, completat de catre Feldmaresalul Ewald von Kleist –“T-34 a fost cel mai bun din lume”, si exemplele pot continua cu celebra revista Life, care la inceputul lui 1942 scria despre T-34: “Probabil cel mai bun tanc din lume”.

Laudele sunt binemeritate fiindca datorita senilelor late si a motorului Diesel puternic, T-34 n-avea probleme cu drumurile desfundate, cu noroaiele si zapezile uriase din imensitatea URSS. El putea face ceea ce panzerele germane nu erau in stare datorita senilelor inguste si a suspensiei inadecvate, la care se adaugau lubrifiantii si combustibilii ce nu rezistau la zeci de grade sub minus (temperaturi de -50º erau ceva normal in stepa ruseasca. Germanii, daca nu porneau panzerele la fiecare 15 minute, acestea inghetau bocna, inclusiv motoarele, devenind inutilizabile. Acest fapt a produs mari probleme aprovizionarii si logisticii germane, consumul de combustibil pretios fiind prohibitiv. Chiar si otelul devenea casant) –adica, sa functioneze si, implicit, sa lupte.

   T-34, n-a fost nici el lipsit de probleme, cel putin la primele loturi. In speta, problemele tineau de complexitate si multitudinea de piese ce erau fabricate la mai multe fabrici, de vizibilitatea redusa si compartimentele pentru munitie amplasate ineficient. Spre exemplu: motorul V-12 se fabrica la Harkov (Kharkiv Komintern Locomotive Plant/KhPZ, sub conducerea lui Mikhail Koskin, ce se afla in R.S.S. Ucraineana. Koskin, a murit pe 26 septembrie 1940 de pneumonie, contractata in timpul unui test-drive cu T-34, ce s-a desfasurat in perioada februarie-martie intre Harkhov-Smolensk si Minsk-Kiev, insumand peste 2600 km, si la putin timp dupa intrarea in productie de serie a acestuia, fiind inlocuit de catre Alexandr Aleksandrovich Morozov –inginer expert in constructia de tancuri si creatorul sistemului de transmisie si cutiei de viteze de pe T-34, ce a lucrat anterior la T-26 si seria BT), unde s-a facut si asamblarea finala a blindatului (de la inceputul anului 1941 si alte fabrici au inceput asamblarea T-34, precum: Stalingrad –fabrica de tractoare Zerzhinski; Gorky –fabrica Krasnoye Sormovo, din iulie 1941, dupa invazia germana, si multe altele.

Ulterior sub presiunea germanilor, sovieticii au mutat fabricile dincolo de muntii Ural, la Nizhny Tagil/Uralmashzavod/Uzina Constructoare de Masini Ural, existenta si astazi, o mare realizare logistica, ce a necesitat eforturi uriase si multe victime omenesti, chiar daca ele au lucrat la capacitate maxima abia din 1942-1943. Pana in 1944, numarul fabricilor ce construiau T-34, echipamente, componente si motoare, s-a ridicat la opt (la care se adaugau 6 fabrici ce produceau sasiuri si turele +3 producatoare de motoare), printre acestea numarandu-se unitati definitorii pentru industria militara sovietica ce au ramas si dupa WW II, precum: Ural-Chirov Tank din Chelyabinsk –oras numit prin anii *60 de catre vestici drept Tankograd, aici realizandu-se celebrele serii T; Ural Ordshonikidze in Sverdlovsk ); tunul, calibrul 76,2 mm, era realizat la fabricile Kirovsky (fostele fabrici Putilov, de pe vremea Tarului); echipamentul electric provenea de la fabrica Dinamo, din Moscova si altele –un adevarat calvar pentru aprovizionare, la toate acestea adaugandu-se si proverbiala birocratie sovietica si amestecul politrucilor “experti in toate” ce cereau imperativ “productie si iar productie in intrecerea stahanovista”.

T-34 pe linia de productie

 

Problemele logistice si de aprovizionare au facut ca initial, fabrica din Gorky sa incerce a monta motoare de BT pe T-34, dar acestea sau dovedit ineficiente. Si, daca tot vorbim despre probleme, trebuie sa remarcam ingeniozitatea inginerilor sovietici, care, sub presiunea frontului si a directivelor Partidului, au reusit sa scada costul de productie al unui T-34, de la 270000 ruble cat costa in 1941, la numai 135000 de ruble in 1942, adoptand noi tehnici de asamblare si productie. Si asta, in conditiile in care marea majoritate a meseriasilor luptau pe front (in fabrici mai ramasesera cam 20% dintre meseriasi, unii dintre acestia nefiind apti pentru front), lucratorii din fabrici fiind in mare parte femei (peste 50%), urmate de copiii sub 16 ani (cam 15%, in special baieti) si batrani (15%-20%), ce erau fortati sa munceasca 12-16 ore pe zi cu o ratie infima de hrana, de 450 de grame de paine per adult –multi gasindu-si sfarsitul datorita epuizarii si inanitiei, ceea ce nu conta oricum pentru conducerea sovietica. Cu toate astea, sovieticii au reusit sa mentina productia la cote inalte, chiar daca initial calitatea a avut de suferit. Dar, pentru sovietici, finisajul si complexitatea nu prea contau si, intr-un final, s-a dovedit a fi alegerea corecta –productia masiva de T-34 sufocand diviziile de blindate germane, cu deosebire Panther si Tiger (greu de inlocuit, frumoase, masive, complexe, moderne si…putine. Panther era clar mai bun decat T-34, dar, din pacate pentru germani, rusii construiau 8 in timp ce ei realizau abia unul). S-a dovedit, pana la urma, ca cine rade la urma rade mai bine –si aceia n-au fost nicicum germanii!

 

T-34, cu toate deficientele si greutatile “nasterii” a fost comandat in data de 5 mai 1941, intr-un numar record de 2800 de unitati, planificate pe doi ani, de catre Consiliul Comisarilor Poporului, al carei “patron spiritual” era Stalin.

Productia T-34, a insemnat mai multe variante, germanii fiind uluiti de rapiditatea cu care sovieticii modernizau aceste blindate –ei, sovieticii, niste “trogloditi” –categorisindu-le astfel:

T-34 Intaiul! Model 1940

-T-34/76A, model 1940, avea o singura trapa de mari dimensiuni la partea superioara a turelei. Acest model era echipat cu un tun de calibrul 76,2 mm, L-11, iar turela era conceputa pentru doi oameni. Tunul L-11 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 76,2 mm/30,5 calibre; rezerva interna de proiectile 77 proiectile; rezerva interna munitie mitraliere, aproximativ 2900 proiectile; raza maxima de actiune a tunului, pentru eficienta, era cam de 1800 m ;

T-34/76B, model 1941

-T-34/76B, model 1941, avand turela laminata plata, inlocuita ulterior deoarece era vulnerabila la minele magnetice germane –acestia amplasandu-le foarte usor, pe turela. De asemenea, a dispus de un nou tun de calibrul 76,2 mm, numit F-34/L 42 ce avea teava mai lunga, cu urmatoarele caracteristici: ;

-T-34/76C, model 1942, avand doua trape in plafonul turelei. Turela era de forma hexagonala, dar putine exemplare au dispus de aceasta la sfarsitul lui 1942 (incepand din iulie 1942, in urma ordinului dat de catre Consiliul Apararii, recte Stalin, in data de 1 iulie, ea fiind proiectata de catre A.M. Nabutovsky la fabrica nr.183 din Urali, in perioada iernii 1941-1942. Turela era realizata prin turnare, in doua variante, dintre care majoritara era cea alcatuita din componente realizate prin turnare, ceea ce marea ritmul productiei si implicit, standardizarea. La realizarea turelelor si a componentelor de otel blindat, sovieticii foloseau o presa imensa, de 5000 tone forta, dar acestea au devenit mai mari si mai spatioase, marind gradul de comfort al echipajului. Turele au inceput sa dispuna pe partile laterale de balustrade destinate infanteriei -soldatii sovietici agatati de turelele tancurilor fiind un cosmar pentru germani si aliatii lor;

 

T-34/76, model 1943

-T-34/76D, model 1943, ce avea blindaj de 70 mm si doua chepenguri in partea de sus a turelei. Acestea cand erau ridicate semanau cu niste urechi, soldatii germani botezand acest model dupa un celebru personaj de desene animate Walt Disney, si anume, Mickey Mouse. Turela era de forma hexagonala, blindatul avand rezervoare externe de combustibil detasabile. Aceste rezervoare de forma cilindrica insumau un plus de combustibil de 150 litri, dar, in lupta au fost un pericol pentru echipaj, putand fi incendiate de catre germani –asta, pana cand sovieticii si-au invatat lectia, tanchistii renuntand la ele inaintea bataliei, lucru pe care tampitii de politruci il considerau…sabotaj;

-T-34/76E, ce avea o cupola dispusa pe turela, turela fiind realizata exclusiv prin sudare;

-T-34/76F, la care cupola fusese eliminata de pe turela, iar cutia de viteze avea 5 trepte, inlocuind-o pe cea veche in patru trepte. Aceasta varianta a facut trecerea la T-34/85, doar 100 de exemplare fiind construite;

-ATO-41, o varianta a T-34/76B la care mitraliera frontala a fost inlocuita cu un aruncator de flacari;

-ATO-42, varianta a T-34/76D, aparut in 1943, la care mitraliera frontala era inlocuita cu un aruncator de flacari, ce dispunea de un rezervor intern de 100 litri;

 

TT-34, vehicul de recuperare

-TT-34, vehicul de recuperare aparut in 1944. La aceasta varianta, turela a fost inlocuita cu o macara si un vinci;

-T-34 MTU, varianta pod mobil. Podul era rigid si se desfasura pivotand pe o rola de mari dimensiuni; unele variante erau purtatoare de fascine;

 

T-34 PT-3

-T-34 PT3, varianta de tanc deminor bazat pe un sistem de role dispuse in fata blindatului. Acesta dispunea si de o lama de mari dimensiuni, putand fi folosit la lucrari genistice;

-T-34 UTS, dispunea de o lama atasata in fata blindatului, fiind utilizat in lucrari genistice. Putine exemplare au fost realizate;

 

T-44

-T-44, realizat in numar mic pana in mai 1945 (posibil peste 100 de exemplare, dar cert este ca la sfarsitul lui 1944 doar 25 de exemplare erau construite, desi intentia era de minim 300), si a fost vazut pe strazile Berlinului dupa capitulare, fara a se sti cu siguranta daca au apucat sa lupte cu Panther si Tiger (desi a intrat in serviciu de lupta pe 23 noiembrie 1944), insa ele apar cert in dotarea brigazilor de Tancuri de Garda 6/33/63 (din septembrie 1945 acest blindat era cu siguranta folosit de catre fortele de ocupatie sovietice din Berlin. Se pare ca acum erau cel putin 1000 de exemplare in uz). Acesta a fost un T-34 modernizat, fiind considerat de catre expertii americani si occidentali drept cel mai avansat blindat sovietic din WW II, avand turela asemanatoare cu cea de pe T-34/85, dar motor cu performante superioare si noi bare de torsiune, mult mai eficiente. Este considerat precursor direct al celebrelor T-54/55. T-44, a fost realizat in peste 1800 de exemplare in perioada 1944-1947, ramanand in serviciu posibil pana in 1970 (se gaseau in stocurile Armatei Rosii.

T-44 cu tun calibrul 100mm

Mai mult decat atat, sovieticii, in 1961, 1963 si 1966, au adus un numar mic de T-44A la standard T-44M/44S/44MS, modernizandu-le cu piese si sisteme de pe T-55, inclusiv noi sisteme de vizare si ochire. Au incercat sa-i adapteze tunul de 100 mm de pe T-55, dar proiectul era prea costisitor si nu-si mai avea rostul in conditiile in care T-55 era in voga). Avea urmatoarele performante: greutate 32 tone; lungime 6,07 m; latime 3,25 m; inaltime 2,45 m; echipaj 4 oameni; blindaj maxim 120 mm; armament: un tun calibrul 85 mm, ZIS-S-53, cu o rezerva interna de 58 proiectile/2 mitraliere calibrul 7,62 mm, DTM, dintre care una era coaxiala cu tunul; motor Diesel V-44, 520 CP, 12 cilindrii; rezervor de combustibil: intern 500 litri/suplimentar extern 150 litri; autonomie 350 km pe sosea; viteza maxima 53 km/h pe sosea.

 

T-44 & Panther

Ideea T-44 (Obyekt 136), a aparut ca o necesitate de a moderniza T-34 si a-l face mai capabil in fata noilor tancuri germane, Panther si Tiger. El s-a nascut in Urali, la fabrica nr.183, fiind conceput de catre A.A. Morozov, numita acum si “Fabrica Stalin”. A avut doua variante, pe care le vom descrie in randurile ce urmeaza, primul prototip aparand in luna ianuarie 1944. Interesant este faptul ca Stalin se interesa in mod direct de realizarea noilor blindate.

 

T34/85 cu tun ZIS-S-53

T-44/85, dispunea de un tun calibrul 85 mm, ce dota si blindatele T-34/85, KV si IS-1, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/52 calibre; viteza initiala a proiectilului 300 m/s; distrugea blindaj de 100 mm de la 100 m distanta; rata de foc 6-7 proiectile/minut; raza maxima de actiune a tunului era de aproximativ 13000 m, in rol de sprijin de artilerie.

T-44/122, dispunea de un tun calibrul 122 mm, D-25T, ce echipa si tancurile IS-2/3, cu urmatoarele performante: calibrul 122 mm/48 calibre; viteza initiala a proiectilului 806/815 m/s; distrugea blindaj de 145 mm de la 1000 m distanta; rata de foc 3 proiectile/minut; raza maxima de actiune era de 13500 m, in rol de suport de artilerie;

-SU-122, aparut in decembrie 1942, fiind opera lui F.F. Pietrow. Acesta a fost realizat in peste 1100 de exemplare, avand urmatoarele caracteristici: greutate 30,9 tone; lungime 6,95 m; latime 3 m; inaltime 2,32 m; echipaj 4 oameni; blindaj maxim 45 mm; motor Diesel V-2, 493 CP/16,18 CP/tona; viteza maxima 55 km/h pe sosea; autonomie pe sosea 300 km; armament: un tun calibrul 122 mm, bazat pe cel M-30, cu o rezerva interna de 40 proiectile, montat in suprastructura blindata (acest obuzier a fost si in dotarea armatei romane. Obuzierul M-30, calibrul 122 mm, model 1938, avea teava fara frana de gura, inchizator tip “surub”, inaltator mecanic cu linie de ochire independenta sau semiindependenta, luneta panoramica, munitie cu tub cartus –cu incarcatura variabila (incarcaturile completa si de la 1-6). Era usor manevrabil, avand o precizie a tragerii foarte buna.

A intrat in dotarea Armatei Romane din anul 1950 (probabil, peste 200 de guri de foc), constituind multi ani obuzierul de baza la artileria de divizie (pana in 1995, cand a fost inlocuit cu obuzierul calibrul 152 mm, model 1981 –de fabricatie romaneasca). Desi a fost inlocuit, M-30 era inca folosit la tragerile de instructie in poligoane, la inceputul anilor 2000 (astazi, dupa informatii neconfirmate, este retras si stocat), putand trage cu munitie: exploziva, de iluminare, cumulativa, fumigena, de difuzare a materialelor tiparite.

 

 

  Blindate care au facut istorie – T-34 Pumnul de otel sovietic (V)

 

  WW

 

 

SURSE: www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t–34-in-ge…

www.wwiivehicles.com/ussr/tanks-medium/t–34.asp

forum.worldoftanks.com › … › Tanks › Medium Tanks › Soviet

forum.axishistory.com › … › The Soviet Union at War 1917-1945

www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=239

english.battlefield.ru/ –

www.britannica.com/…/J-Walter-Christie

www.russati.su/tanks/BT.shtml