PARTEA a VI-a

 T-34 captura Germania

Desi era o mare realizare, T-34 A, in acceptul germanilor, avea si deficiente, acestea fiind insa rezolvate in timp, dar, era in mod clar superior celor similare vestice si germane, la aparitia sa. In general, principala problema la debut a fost motorul, care se defecta dupa numai 100 de ore de functionare datorita filtrelor de aer, putine si ineficiente in conditiile prafului din stepa “mamei Rusia”, dar nici cutia de viteze in patru trepte nu era mai breaza, componentele acesteia dovedindu-se fragile in conditiile aspre de exploatare de pe front –n-au fost putine cazurile in care tanchistii sovietici nu reuseau sa miste mastodontii din cauza cutiilor de viteze care se blocau. La fel si inelul cu roata dintata al turelei initiale, care, in caz de rupere a unui dinte devenea inutilizabila, ramanand blocata.

Cea mai impresionanta varianta de T-34 ce a luptat in WW II a fost cea echipata cu tun de calibrul 85 mm, cunoscuta drept T-34/85.

 

T-34/85 cu tun DT-5

T-34/85, a aparut ca urmare a experientei nu tocmai fericite de la Kursk, unde blindatele sovietice au suferit pierderi masive in fata colosilor germani, Panther si Tiger (lupta in care proportia pierderilor a fost cam de 7 la 1 in favoarea germanilor –surse germane mentioneaza 9000 de tancuri sovietice distruse, in schimb sursele rusesti dau o cifra mai mica, 5000 de unitati, germanii pierzand peste 2500. Oricum, cert este ca in 1941 sovieticii au pierdut 20500 de tancuri, dintre acestea, cel putin 2300 au fost T-34/75, iar peste 900 au fost KV-1. Acest aspect a generat studii, comitete si comitii, in cadrul STAVKA si Partidului, scotandu-se in evidenta slabiciunile blindatelor sovietice –in speta, armamentul inadecvat blindajelor noilor mastodonti germani. S-a mers pana acolo incat au fost studiate carcasele tancurilor T-34 distruse ori avariate, pentru a se vedea amploarea distrugerilor provocate de noile tancuri germane, noile proiectile si tunuri AT folosite de acestia, s.a.m.d). Ca urmare a concluziilor trase, T-34/85 a reprezentat o modificare majora a vechiului T-34, in speta turela marita ce putea adaposti 3 persoane, echipament radio mai performant, blindaj marit si tun de mare calibru (85 mm).

 

T-34 echipat cu placi suplimentare de blindaj. Captura Germania

   S-a incercat, in graba, pentru a avea tancuri mai bune rapid pe front, dotarea T-34 existente cu placi de blindaj superior, fiind botezat T-43, dar nu s-a dovedit o solutie viabila, blindatul pierzandu-si principalele atuuri –manevrabilitatea si viteza. Chiar au incercat sa monteze un tun de calibrul 85 mm in vechea turela, dar aceasta nu se preta la asa ceva, arma fiind grea si voluminoasa, renuntandu-se in august 1943. Drept urmare, solutiile ad-hoc a fost abandonate, avandu-se in vedere realizarea unui blindat reproiectat, cu o noua turela, mai mare, ce putea adaposti 3 persoane, si un tun calibrul 85 mm, D-5T.

Modul de dispunere a palciilor de blindaj suplimentar

Primele loturi de T-34/85 au iesit pe portile fabricii in 1943, pana in martie 1944, fiind echipate cu tunul D-5T Arma era adaptarea pentru utilizarea pe tanc a armei AA, KS-12, model 1939. Interesant este faptul ca sovieticii testasera in ianuarie 1943 un Tiger capturat, concluzionand ca doar tunul de calibrul 122 mm, A-19, model 1937, era 100% eficient impotriva matahalei germane (l-au “prins pe data de 16 ianuarie 1943, in apropiere de Shlisselburg, pe frontul din Leningrad. A fost imediat dus la Kubinka si studiat pe indelete de catre inginerii sovietici, aflandu-i punctele tari si cele slabe. Se pare ca i-au informat si pe anglo-americani la ordinul lui Stalin, desi acestia stiau totul despre Tiger I –au “uitat” insa sa le spuna si “aliatilor din est”). Cu toate acestea, au proiectat doua variante de D-5, numite D-5S –ce nu se monta in turela, ci in compartimentul de lupta (KV-85) si D-5T –destinat montarii in turela (T-34/85 si IS-1).

Tunul D-5T, calibrul 85mm

 

Tunul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/51,6 calibre; greutatea tevii 980 kg; rata de foc 8-10 proiectile/minut; greutatea proiectilului AT, 9,2 kg; viteza initiala a proiectilului 792 m/s; s-a aflat si in dotarea tancurilor KV-85, IS-1, fiind construit in 543 exemplare; elevatie cuprinsa intre -5º/+22º. Arma se remarca prin greutatea redusa si reculul moderat (maxim 32 mm), dar a fost rapid inlocuita. In 1944, a aparut o varianta cu turela mult imbunatatita de T-34/85, dotata cu doua ventilatoare (primele variante aveau doar un singur ventilator, ce nu facea fata solicitarilor) destinate evacuarii fumului si a caldurii din camera de lupta (problema cu care T-34 s-a confruntat inca de la inceput.Turela a fost marita, numarul echipajului crescand la 5 oameni, fiind dotata cu periscop de observatie MK-4 –montat pe acoperisul turelei, un telescop TSH-15 (telescop monocular articulat, ce putea mari de maxim patru ori) si unul panoramic PTK-5 (periscop monocular ce se putea roti 360º, putand mari de peste doua ori), precum si fante de observatie dotate cu sticla blindata.

Periscop TNK-1

 

Turela a dotat si tancurile KV-1, standardizarea fiind un atuu important pe campul de lupta pentru sovietici. Tancurile lor dispuneau, in general, de aceleasi piese si subansamble, armament si munitii, alte echipamente vitale, inclusiv motoare, ceea ce usura mult munca echipelor de intretinere la linia frontului. Se recuperau piese si alte echipamente, inclusiv tunuri, de la blindate distruse ori avariate, facandu-se economii importante de fonduri, materii prime si timp, rata de disponibilitate a blindatelor sovietice pe front fiind mare. Germanii, in majoritatea cazurilor, trebuiau sa astepte ca aprovizionarea, si-asa deficitara pe front, sa le asigure piese si subansamble, marea majoritate a acestora nu se potriveau de la Panther la Tiger si viceversa –asta insemnand timp si bani, rata de disponibilitate a principalelor blindate germane pe front fiind scazuta si, de cele mai multe ori, acestea nu puteau fi inlocuite ori reparate in timp util), precum si cu un tun nou, ZIS-S-53, calibrul 85 mm, cu sistem de ochire revizuit (intre timp, aparuse IS-2, cu tun de 122 mm, ce putea cu adevarat sa faca bucati un Tiger. 3000 de asemenea monstrii au fost construiti pana la sfarsitul razboiului, despre care Hasso von Manteufel spunea ca sunt cele mai bune tancuri din WW II. Si aliatii vestici au fost impresionati de el!).

T-34 cu tun ZIS-S-53

ZIS-S-53, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/54,6 calibre; incarcare semi-automata; greutatea tevii 1150 kg; rata de foc 10 proiectile/minut; greutatea proiectilului AT, 9,2 kg; a echipat tancurile T-34/85 model 1944 si T-44, fiind construit in 14265 exemplare; elevatie cuprinsa intre-5º/+25º; rezerva interna de 55 proiectile: 36 cu mare putere de explozie si 14 AT (nu era insa o regula, fiindca echipajele luau cel putin 4-6 lazi de munitie suplimentara, pe care le depozitau pe podeaua tancului in camera de lupta, cu deosebire proiectile AT). Tunul folosea si urmatoarele tipuri de obuze: UO-365K (cu fragmentatie, focos KTM-1, greutate 9,54 kg; UBR-365 (APHE, focos MD-5/7, greutate 9,2 kg); UBR-365K (APBC, focos MD-8, greutate 9,2 kg); UBR-365P (subcalibru, greutate 4,9 kg, introdus in februarie 1944).

T-34/85, varianta finala, avea urmatoarele caracteristici: greutate 32 tone; lungime 8,15 m, incluzand tunul; latime 3 m; inaltime 2,60 m; viteza maxima pe sosea 55 km/h; autonomie pe sosea 360 km; blindaj cuprins intre 45-90 mm; dispunea de turela plata, solutie ce a fost adoptata si de blindatele occidentale, dupa razboi; motor Diesel V-12, 500 CP/15,6 CP/tona, 1800 rpm; armament: un tun calibrul 85 mm, ZIS-S-53/2 mitraliere calibrul 7,62 mm, DTM (spre sfarsitul razboiului, au aparut pe front exemplare dotate cu o mitraliera AA, calibrul 12,7 mm, DShK, montata pe turela: rata de foc 600 proiectile/minut; raza maxima de actiune 2000/2500 m; viteza initiala a proiectilului 850 m/s. Datorita performantelor sale, soldatii sovietici o porecleau “Dushka/Scumpa”.

Motorul V-12

Mitraliera se afla si astazi in fabricatie, dotand si Bizonul nostru, de-acum batran si in pericol de moarte…tehnica). Interesant este faptul ca sovieticii au realizat pericolul reprezentat de aruncatoarele de grenade germane portabile, Faustpatrons (cu miile folosite inclusiv de catre civili, spre sfarsitul Reich-ului), in luptele de strada, si, ca urmare, pe strazile Berlinului au aparut T-34/85 echipate cu placi de otel de 1,5 mm grosime, ori plase de sarma de otel de 3 mm grosime. Acest blindaj suplimentar era montat la 15-20 cm distanta de blindajul principal al tancului, incluzand partile laterale si turela. Desi s-a dovedit o solutie inteligenta, sovieticii n-au mai dezvoltat-o dupa razboi.

Si T-34/85 a avut mai multe variante exotice, multe aparute dupa razboi, precum:

-SPK-5, vehicul de recuperare dotat cu macara rotativa capabila sa ridice o greutate de maxim 10 tone, aparuta in 1955;

-T-34 TO/Technicheskoye Obsuzhivaniye/Vehicul de Intretinere Tehnica, aparut in 1958, fiind o platforma de lucru mobila dotata cu tot ceea ce este necesar depanarii;

-PT-34, era un tanc deminor, fiind echipat cu role (mai este cunoscut drept PT-3, dar foarte probabil este vorba de role) dispuse in fata vehiculului, dar putea fi folosit si la lucrari genistice putand inlocui rolele cu o lama de mari dimensiuni, aparut in 1942-1943 (primele au fost observate de catre germani in mai 1942, la Voronej, iar in luna august s-a format primul regiment de tancuri deminoare, cu 18 unitati. Initial erau T-34/76, ulterior fiind folosite T-34/85). El a venit ca o necesitate pe front, dupa ce sovieticii testasera cateva prototipuri de tancuri deminoare, pe sasiu de T-28 in 1940 (avusesera mari pierderi in razboiul cu finlandezii, datorate campurilor de mine plantate de acestia). Au incercat si cu T-60 si KV-1, dar au considerat ca doar T-34 este destul de puternic si robust in acest rol, rezistandu-i ambreiajul. Pana in 1945, sovieticii dispuneau de cel putin 5 regimente dotate cu asemenea tancuri, in marea lor majoritate, T-34/85. Rolele sau dovedit a fi rezistente si fiabile, fiind adoptat si modernizat de catre israelieni dupa razboaiele cu arabii din anii *80. Se pare ca si americanii au dezvoltat un sistem asemanator in anii *50-*60, dar informatia este incerta;

PT-34 deminor

 

-OT-34/85, era tanc aruncator de flacari, asemanator cu ATO-42 (varianta a T-34/76D, descrisa mai sus) aparut in 1943, la care mitraliera frontala era inlocuita cu un aruncator de flacari, ce dispunea de un rezervor intern de 100 litri, putand arunca jetul incendiar la 60-130 m distanta. S-au fabricat in numar mic;

-exista informatii neconfirmate care afirma ca germanii au dotat un T-34/85 de captura, in 1944, cu tunul de calibrul 88 mm de la un Tiger I avariat, pe santierul naval din Libau, folosindu-l in luptele din Prusia de Est. Cel mai probabil informatia este inexacta, expertii sovietici mentionand ca asa ceva nu se putea face, cert este doar faptul ca nici sovieticii, nici anglo-americanii, n-au capturat un asemenea hibrid. Interesant este faptul ca exista o descriere a acestuia, provenind de la veteranii ce-au luptat in Peninsula Kurland, care-l “infatiseaza” vopsit in verde inchis, cu o mare cruce pe turela, avand numarul 18. Nu exista insa poze sau alte documente doveditoare.

T-34, a avut un viitor stralucit si dupa WW II, el fiind exportat in tari din toata lumea, si construit sub licenta sau nu, mult timp dupa razboi, de catre cehoslovaci, polonezi si chinezi (s-a numit Model 58, aparut in 1950). Chiar si finlandezii l-au folosit pana prin 1960, bineanteles avand echipamente optice de vizare si ochire de provenienta vestica, tancurile lor fiind capturate de la sovietici. Si mai multe state l-au modernizat dea lungul anilor, precum Egiptul, Iugoslavia, Cehoslovacia (o varianta interesanta a fost JT-34, tanc de recuperare, produs intre 1962-1966, exportat in India si Maroc), India, China, RDG (au testat un model interesant, ce se vroia a fi un T-34 amfibiu. In 1959, au dotat un T-34/85 cu pontoane, acesta comportandu-se bine in timpul testelor, dar nu a intrat in productie).

Type 58

Ar mai fi inca multe de spus despre T-34 si cariera sa razboinica in toata lumea, dar, una peste alta, acest blindat a reprezentat un succes rasunator pentru sovietici. La care se adauga faptul ca URSS a reusit sa construiasca pe timpul razboiului, in conditiile in care s-a confruntat cu invazia germana, stramutarea fabricilor, distrugeri si bombardamente, lipsa de personal calificat si lupta de eliberare, 125000 de vehicule blindate –un numar imens, dar care spune multe despre mobilizarea natiunii (fortata sau nu, tot mobilizare se numeste), creativitate, tenacitate si dorinta dea invinge. In comparatie, daca este ceva de comparat, Germania lui Hitler a construit 89000 de blindate, dintre care mai putin de 2000 de unitati au fost Tiger I/II. Tehnologie germana avansata, care, pana la urma, in fata puhoiului de otel sovietic, N-A CONTAT.

 

 

WW

 

 

 

SURSE: www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t–34-in-ge…

www.wwiivehicles.com/ussr/tanks-medium/t–34.asp

forum.worldoftanks.com › … › Tanks › Medium Tanks › Soviet

forum.axishistory.com › … › The Soviet Union at War 1917-1945

www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=239

english.battlefield.ru/ –

www.britannica.com/…/J-Walter-Christie

www.russati.su/tanks/BT.shtml