Şi am intrat în 2018, anul marinei… Sună a calendar chinezesc, ştiu! Hai să vedem şi cum am făcut asta, de la cel mai scump program către cele mai ieftine, aşa cum le-am moştenit din 2017.
În primul rând MApN a venit cu o nouă versiune a Hotărârii de Guvern prin care se reglementează condiţiile viitoarei şi mult trâmbiţatei licitaţii având ca obiect dotarea marinei cu patru corvete multifuncţionale.
Prima modificare faţă de versiunea iniţială are în vedere lărgirea spectrului potenţialilor participanţi, vorbim de constructori navali din ţări membre NATO şi UE care la data iniţierii procedurii de achiziţie să fi livrat în ultimii 15 ani cel puţin o navă cu capabilităţi în minim două medii de luptă şi cu un deplasament mai mare de 1600 de tone. („La procedura specifică aferentă programului esenţial de înzestrare „Corvetă multifuncţională” pot participa operatori economici din state membre NATO şi UE, care la iniţierea procedurii de achiziţie au în portofoliu cel puţin o navă livrată în ultimii 15 ani, care să aibă un deplasament mai mare de 1600 t, având capacităţi de luptă în cel puţin două domenii (luptă antiaeriană – AAW şi lupta împotriva navelor de suprafaţă – ASuW / lupta antisubmarin – ASW) şi sistem de management al luptei integrat cu sistemele de senzori şi armament, inclusiv sisteme de rachete navă-aer şi rachete navă-navă / sonar tractat, al cărei proiect va fi ofertat dacă operatorul economic va fi selectat în etapa următoare a procedurii specifice de achiziţie.”)
În etapa de dialog se vor califica doi constructori, desemnaţi în baza aceloraşi calcule „complexe”. („În etapa de dialog vor fi calificaţi maximum doi operatori economici care îndeplinesc criteriile A.1.,A.2.,A.3.,A.5.1. şi selectaţi în baza unui clasament realizat conform criteriilor Capacitatea economică şi financiară a operatorului economic (A.4., ponderea 40%) şi Capacitatea tehnică sau profesională a operatorului economic (A.5.2., ponderea 60%)”).
Pentru capacitatea tehnică fiecare constructor va da o declaraţie cu „numărul de nave similare realizate şi livrate de operatorul economic în ultimii 15 ani. Prin navă similară se înţelege navă militară din categoria corvetelor şi/sau fregatelor, având capabilităţi de luptă în cel puţin două domenii”… Practic asta ne lasă cu 4 – 5 constructori care au cele mai mari şanse: Fincantieri, Naval Group, Damen, Navantia, BAE Systems Maritime, Istanbul Naval Shipyards şi TKMS – de fapt la nemţi e niţel mai complicat, pentru că ei au tot felul de asocieri ale şantierelor.
Cât priveşte capacitatea financiară aici situaţia este cât se poate de ambiguă prin „claritatea” ei – „declaraţii sau bilanţuri contabile din care să rezulte cifra de afaceri globală a operatorului economic în ultimii 3 ani.” De ce spun asta? Pentru că unele şantiere sunt parte a unor grupuri care fac atât nave militare, cât şi nave comerciale, ceea ce nu este tocmai fair play faţă de constructorii pur militari. Dar, aşa cum suntem deja la a două iteraţie a acestui proiect de hotărâre, nu m-ar surprinde să asistăm la modificarea modificării, vorba ceea, din modificare în modificare până iese cine trebuie…
În concluzie, urmăriţi Monitorul Oficial pentru adoptarea Hotărârii de Guvern şi site-ul Romtehnica pentru anunţul privind deschiderea ostilităţilor, măcar de le-am vedea pornite anul acesta. Fifor continuă să susţină asta, eu doar sper să mai fie ministru la sfârşitul lunii ianuarie.
Cam atât cu HG-urile, să trecem puţin la preţuri…
Cum cei mai mulţi dintre voi ştiu engleză, o să citez direct de la sursă:
„WASHINGTON, Jan. 5, 2018 – The State Department has made a determination approving a possible Foreign Military Sale to Mexico of RGM-84L Harpoon Block II surface launched missiles, Block II Rolling Airframe Missile (RAM) tactical missiles and MK 54 Mod 0 lightweight torpedoes for an estimated cost of $98.4 million. The Defense Security Cooperation Agency delivered the required certification notifying Congress of this possible sale today.
The Government of Mexico has requested to buy six (6) RGM-84L Harpoon Block II surface launched missiles, twenty-three (23) Block II Rolling Airframe Missile (RAM) tactical missiles and six (6) MK 54 Mod 0 lightweight torpedoes. Also included are eight (8) MK 825 Mod 0 RAM Guided Missile Round Packs (GMRP) tri-pack shipping and storage containers; RAM Block 2 MK 44 Mod 4 Guided Missile Round Pack (GMRP); two (2) MK 32 Surface Vessel Torpedo Tubes (SVTT) triple tube launchers; two hundred and fifty (250) rounds of AA98 25 mm high explosive and semi-armor piercing ammunition; seven hundred and fifty (750) rounds A976 25mm target practice and tracer ammunition; four hundred and eighty (480) rounds of BA22 57mm high explosive programmable fuze ammunition; nine hundred and sixty (960) rounds of BA23 57mm practice ammunition; containers; spare and repair parts; support and test equipment; publications and technical documentation; personnel training and training equipment; U.S. Government and contractor representatives’ technical assistance; engineering and logistics support services; installation services; associated electronics and hardware to control the launch of torpedoes; and other related elements of logistics and program support. The estimated cost is $98.4 million.
Mexico intends to use the weapon systems on its Mexican Navy Sigma 10514 Class ship.”
Well, does this ring a bell? 🙂 Despre Sigma 10514 am vorbit în nenumărate rânduri pe site, nava are certe calităţi, însă de fiecare dată a fost luată în calcul doar cu armament european, produs de MBDA.
În versiunea mexicană, Sigma 10514 va fi dotată cu un tun de 57 mm, tun/tunuri uşor/uşoare de 25 mm, 6 rachete anti-navă RGM-84L Harpoon Block II (rază 150 km, conform Wiki, cel mai probabil cele două lansatoare vor fi quadruple, doar că mexicanii nu le vor încărca pe toate, am văzut că se practică şi la case mai mari), ultima versiune a Sea Ram Block 2, 23 de rachete, pentru apărarea anti-aeriană şi două lansatoare triple de torpile Mk32 cu şase torpile uşoare Mk54 Mod 0. La acestea se adaugă vânzarea de muniţie pentru tunurile de 57 mm şi de 25 mm. Toate pentru o sumă aproximativă de 98,4 milioane USD, ceea ce, pentru patru nave, ca să revenim la situaţia noastră ne duce la un calcul de aproximativ 100 milioane USD per navă (două Harpoon în plus faţă de mexicani), adică 400 de milioane USD pentru cele patru corvete. Adicătelea, aproximativ 84 milioane euro per nava.
Corvetele Ada turceşti, parte a programului Milgem, au o echipare trasă la indigo.
Corvetă de clasă Ada Sursa: militaryedge.org
Comparând cu alternativa europeană, produse MBDA (rachetele) şi Naval Group (torpilele), constatăm că americanii sunt ceva mai ieftini, iar aici am exemplul Egiptului. Comparaţia trebuie totusi luată cu precauţie, o dată pentru că ştim că, în general, arabii plătesc mai mult pentru armele occidentale, iar în al doilea rând pentru că rachetele anti-aeriene nu sunt similare nici ca număr, nici din punct de vedere al capabilităţilor (16 VL Mica vs. 21 RAM, 20 km rază vs. 9 km rază). Merită precizat că Egiptul a semnat cu MBDA un contract în valoare de 400 de milioane Euro pentru echiparea cu rachete (presupunem un minim de 16 VL Mica şi 8 Exocet MM40 Block 3) a celor patru corvete Gowind 2500 achiziţionate şi încă un contract pentru torpile cu Naval Group în valoare de 100 – 200 milioane Euro. Nu ştim însă cantităţile exacte, contractul nefiind la fel de transparent ca cel american.
Şi în ceea ce priveşte navele, situaţia noastră este asemănătoare cu cea a Egiptului, aceştia solicitând ca trei din cele patru Gowind 2500 să fie construite la ei în ţară, noi vrem chiar toate să fie construite în România. Navele în sine au costat 1 miliard de euro, înţelegerea mea fiind că în acest preţ este inclusă şi întreaga suită de senzori şi contramăsuri, una destul de performantă, furnizată preponderent de Thales, inclusiv Sistemul de Management al Luptei – Setis, un produs Naval Group şi Thales.
Gowind 2500 egipteană Sursa: wikipedia
Preţul fregatei Sigma 10514 este evaluat de surse asiatice (programul indonezian) la 220 milioane USD pentru o navă, fără armament, adică aproximativ 184 milioane euro. Nu am certitudinea că în această sumă este inclusă sau nu întreaga suită de senzori a navei (tot de provenienţă Thales), inclusiv Sistemul de Management al Luptei.
Sigma 10514 Sursa: Damen
Preţurile sunt asemănătoare şi în cazul corvetelor nemţeşti K130 Braunschweig, Ministerul Apărării german semnând un contract în 12 Septembrie 2017 pentru livrarea a 5 noi astfel de corvete din 2022 până în 2025, contract în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro, ceea ce ne aduce la aproximativ 400 de milioane de euro pentru o navă ceva mai mică faţă de Sigma 10514 sau Gowind 2500 şi căreia îi lipsesc complet capabilităţile anti-submarin. Cel mai probabil, preţul menţionat este pentru nava gata de luptă.
Corvetă K130 Braunschweig Sursa: reddit
Continuând cu preţurile, BAE Systems Maritime a semnat la începutul celei de-a doua decade a acestui secol un contract în valoare de aproximativ 400 milioane lire sterline (aproximativ 452 milioane euro la rata de schimb de astăzi) pentru livrarea celor trei corvete Al Khareef către Oman, nave asemănătoare celor menţionate până acum din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice, corvete cărora, ca şi K130, le lipsesc cu desăvârşire capabilităţile de luptă anti-submarin, iar numărul rachetelor anti-navă se opreşte la patru per unitate. Un preţ destul de bun aş adăuga eu, însă este foarte posibil ca armamentul şi senzorii să nu fie incluşi în acest preţ…
Corvetă Al Khareef Sursa: militaryedge.org
Un alt potenţial deal din care ne putem face o idee despre preţuri este cel al Navantia care spera să semneze cu Arabia Saudită un contract în valoare de 2 miliarde de euro pentru vânzarea a cinci corvete Avante 2200, nave pe care broşura fabricantului le recomandă ca fiind la fel de capabile precum Sigma 10514 sau Gowind 2500. Mai multe informaţii despre Avante 2200 aici.
Concluzia ar fi că o astfel de navă, configurată pentru a purta lupta cu capacităţi depline în două medii şi cu capacităţi limitate la propria apărare în cel de-al treilea mediu de luptă, costă, complet echipată şi înarmată, undeva între 300 şi 400 de milioane de euro. Puţină aritmetică şi constatăm că pentru modernizarea şi înarmarea fregatelor nu mai rămâne mare lucru, un VLS Mk 41 în combinaţie cu ESSM fiind exclus, Chile plătind pentru 3 VLS Mk41 şi 33 de rachete ESSM aproximativ 140 milioane USD… Mai multe detalii aici
Mi s-a tot atras atenţia că ignor alte soluţii de pe piaţa construcţiilor navale militare. Nu o fac eu, o fac factorii de decizie, limitările cuprinse în proiectul de Hotărâre de Guvern fiind cât se poate de elocvente în acest sens. Deşi sunt de acord într-o anumită măsură cu aceste limitări, în principal pe considerentul că SUA este principalul partener de securitate al României, iar calitatea produselor sale nu cred că poate fi pusă la îndoială, iar UE este principalul partener economic al României, excluderea SAAB mă deranjează pentru că, realmente, compania suedeză are ce oferi României în domeniul naval. De altfel, produsele Saab sunt bune pentru US Navy, nu înţeleg de ce nu ar fi bune şi pentru noi…
Dar să trecem la varianta low cost…
Produsele navale militare coreene se remarcă în primul rând prin preţul mult redus faţă de cel al produselor aparent similare europene sau americane. Personal, consider că industria construcţiilor navale militare coreene este încă insuficient maturizată, incapabilă pentru moment de a oferi cea mai bună soluţie României.
Pentru a argumenta aceste afirmaţii ne vom folosi de programul de înarmare al marinei filipineze, program câştigat de Hyundai Heavy Industries („HHI”) cu un model downgradat al fregatei Incheon, costul programului filipinez fiind evaluat la aproximativ 307 (340 după alte surse) milioane USD (între 128 şi 142 milioane euro per navă) pentru două nave similare celor mai sus menţionate, inclusiv senzorii şi Sistemul de Management al Luptei, pentru armament filipinezii prevăzând un contract separat.
Propunerea făcută iniţial de HHI marinei filipineze în termeni de caracteristici tehnico-tactice arată ca în poza de mai jos:
Propunerea iniţială a HHI pentru marina filipineză Sursa: maxdefense
Se poate observa că Sistemul de Management al Luptei propus este cunoscutul produs Thales, TACTICOS, iar mulţi dintre senzori /contramăsuri provin de asemenea de la Thales. Imaginea de mai sus a fost publicată (a fost ştearsă între timp) de cei de la HHI în data de 24 Octombrie 2016, data semnării contractului între Department of National Defense filipinez, reprezentat de secretarul apărării Delfin Lorenzana şi reprezentantul HHI, Dl. Ki Sun Chung.
Scandalul a izbucnit la sfârşitul anului trecut când, fără vreo explicaţie rezonabilă, HHI a înlocuit Sistemul de Management al Luptei (dar şi marea majoritate a senzorilor iniţiali) cu un produs corean – Naval Shield, produs considerat de militarii filipinezi inferior celui de la Thales. De altfel, se pare că Sistemul de Management al Luptei propus de coreeni nu întruneşte cerinţele tehnice minime ale militarilor filipinezi. Tot conflictul mocnit dintre militari şi propriul lor guvern a culminat recent cu îndepărtarea din funcţie a şefului marinei filipineze, Vice-Amiralul Joseph Mercado, acuzat că a tergiversat programul celor două fregate, întârziind aprobările necesare.
Noua propunere a celor de la HHI în materie de CMS (Combat Management System) şi senzori mai jos, direct în engleză:
- Hanwha Systems Naval Shield Baseline 2 Integrated CMS
- Hensoldt TRS-3D multi-mode phased array C-band Radar
- Leonardo Selex ES NA-25X Fire Control Radar
- Harris Corporation Model 997 medium frequency active/passive ASW hull mounted sonar
- Hanwha Systems Link K Tactical Data Link
- Elbit Systems Elisra NS9300A Electronic Support Measure (ESM)
- Terma C-Guard countermeasure system
- Safran PASEO NS Electro-Optical Tracking System (EOTS)
- Smash 30mm RCWS as secondary weapon
Surse filipineze apropiate conflictului menţionează că, de fapt, vice-amiralul filipinez a insistat în respectarea contractului de către HHI, care a modificat unilateral caracteristicile agreate prin contractul semnat iniţial. Iar problema Sistemului de Management al Luptei ar fi doar vârful iceberg-ului, autorul site-ului filipinez, fost ofiţer naval, precizând că ar fi şi probleme structurale, de senzori şi de siguranţă care merită menţionate.
Citind mai mult pe subiect, concluzia mea preliminară a fost că HHI a venit la licitaţie în clasicul stil dâmboviţean, cu preţuri de dumping, încercând ulterior, după semnarea contractului, să-şi minimizeze pierderile prin înlocuirea unora dintre cele mai scumpe echipamente de la bordul unei nave de luptă, Sistemul de Management al Luptei şi senzorii cu unele mai ieftine. Lucru care se pare că este în totală contradicţie cu legislaţia filipineză în materie.
De admirat atitudinea vice-amiralului filipinez care a insistat în respectarea contractului pentru a primi ceea ce trebuia să primească de la bun început în materie de caracteristici tehnico-tactice.
Probabil, odiseea celor două fregate filipineze merită urmărită fiind, în opinia mea, un exemplu concret de program început bine şi sfârşit prost. Este şi un semnal de alarmă în ceea ce priveşte preferinţa decidenţilor români pentru criteriul preţului cel mai scăzut fără a corobora această cerinţă cu criterii tehnice minime cât mai clare.
Corvetă Type 056 Sursa: wikipedia
Chinezii au şi ei nişte corvete foarte interesante, Type 056, cu un preţ estimat undeva la 200 milioane USD per unitate gata de luptă (preţul trebuie luat cu precauţie, este de altfel singurul pe care l-am găsit la o primă căutare) şi cu un cost de exploatare estimat la aproximativ 12 milioane USD per an. Deplasamentul lor este de aproximativ 1500 tone, au helipad dar nu au hangar iar numărul de rachete anti-navă este redus la patru per unitate. Dacă preţul navei chinezeşti este corect, atunci până şi chinezii au ajuns să fie mai scumpi decât coreenii… Mai multe despre ele puteţi citi aici
Încheiem cu ale noastre
Licitaţiile pornite anul trecut pentru modernizarea Tetalurilor, dragoarelor maritime, vedetelor blindate de Dunăre şi monitoarelor sunt într-o ceaţă extrem de densă. Despre licitaţia pentru modernizarea dragoarelor maritime şi a corvetelor ştim că s-au anulat (Mulţumesc, Radu!) doar pentru a fi, cel mai probabil, reluate pe repede înainte dar cu un preţ mai mare, cum este cel puţin cazul modernizării dragoarelor unde preţul a crescut de la un maxim de 30,252,100.85 lei, fără TVA, la un maxim de 40,336,134.15 lei, fără TVA. Suspecţii de serviciu sunt aceeaşi, SN Constanţa şi SN Midia, care au cele mai mari şanse de a câştiga licitaţia.
Majorarea este semnificativă şi sper să se reflecte în calitatea îmbunătăţirilor aduse navelor, mai ales că mai avem nevoie de ele cel puţin 8 – 9 ani. Vorba ceea, speranţa moare ultima…
Nicolae Hariuc
https://en.wikipedia.org/wiki/Gowind-class_corvette
http://www.military-today.com/navy/type_056_class_corvette.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Future_Philippine_Navy_Frigate
http://www.navyrecognition.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1342
http://www.dailymail.co.uk/wires/afp/article-4115786/Spain-hopes-sell-warships-Saudi-Arabia.html