Trebuie să încep cu o precizare: conform dexonline, tragicomedia este o specie a genului dramatic în care desfășurarea conflictului tragic este contrapunctată cu elemente comice, iar deznodământul este fericit. Personal, am mari dubii când vine vorba de „deznodământul fericit”… Și mai este necesară și o a doua precizare: în acest articol mă refer doar la înzestrarea componentei maritime a Forțelor Navale Române.
Conform celor de la TVRInfo (sursa citată aici), „armata va începe anul acesta procedura pentru a cumpăra două nave de patrulare. Declaraţia a fost făcută de ministrul Apărării, la TVR. Moşteanu a precizat însă că prima va veni corveta uşoară gata construită, pe care Forţele Navale vor să o cumpere din Turcia. Ministerul Apărării va cumpăra două nave de patrulare moderne și vrea ca acestea să fie construite în România. Valoarea programului este estimată la 300 de milioane de euro. Până una alta însă, Armata va cumpăra din Turcia o corvetă ușoară, gata construită, pentru care va plăti 223 de milioane de euro. Surse din marină susțin că nava va ajunge în România în 6 luni de la momentul semnării contractului.”
După cum știm, Forțele Navale Române beneficiază de serviciile a 3 (trei!) fregate, 4 (patru!) corvete și 3 (trei!) nave purtătoare de rachete. La prima vedere vorbim de o forță navală redutabilă, demnă de un pilon regional de securitate, așa cum au tot declarat prin presă unii politicieni români. La o privire mai atentă observăm că realitatea este de un tragism demn de operele lui William Shakespeare pentru că niciuna din cele 10 nave enumerate mai sus nu este de fapt capabilă să facă față unui conflict deschis în Marea Neagră.
Anul Marinei a trecut demult și singurele programe concrete de dotare a Forțelor Navale Române sunt cele privind achiziția bateriilor de coastă, a vânătoarelor de mine și a celor două elicoptere de luptă împotriva navelor de suprafață. Și nici măcar acestea nu se desfășoară conform planificării inițiale cel mai probabil din lipsă de fonduri.
S-a tot vorbit de modernizarea / înarmarea fregatelor și a navelor purtătoare de rachete și chiar s-au cheltuit bani în acest sens. Prima „etapă” a avut în vedere recapitalizarea acestor nave (reparații capitale, remotorizare cu turbomotoare de proveniență occidentală). Primele știri în acest sens au apărut în spațiul public prin 2021 și, din ce-am mai citit, în acest moment cel puțin o fregată T22R a fost remotorizată și s-ar fi început lucrul la navele purtătoare de rachete. Până la acest moment însă, nici vorbă de senzori noi, armament nou, capacități tehnico-tactice noi care să facă aceste nave demne de clasificarea lor oficială (adică fregată / navă purtătoare de rachete).
Cele 4 (patru) corvete de clasă Tetal 1 și Tetal 2 sunt probabil cea mai mare urgență în acest moment. Deși se vorbește de reparații capitale la aceste nave încă de prin 2017, mare lucru nu s-a întâmplat cu ele… Planurile inițiale care urmăreau recapitalizarea lor au tot fost amânate, împărțite în reparații de mai mică anvergură (care s-or fi făcut, sau nu…) așa că este foarte posibil ca starea lor să fie critică.
Cele două nave de patrulare (OPV-uri) de clasă Hisar în șantier Sursa foto: https://www.edrmagazine.eu/asfats-latest-naval-solution-the-hisar-class-opvs
Și de aici prima urgență ce nu putea fi rezolvată decât cu ajutorul prietenilor noștri din Bosfor dispuși să ne vândă în regim de urgență o navă de patrulare (denumită în spațiul public românesc „corvetă ușoară”) pentru modesta sumă de 223 de milioane de euro!
Toate sursele publice au vorbit de achiziția unei nave de clasă Hisar. Acestea au la bază proiectul corvetelor de clasă Ada cu care împărtășesc planul de forme al corpului navei. Suprastructura pare ușor diferită de cea a navelor de clasă Ada. Principala diferență este însă la propulsie: în timp ce Ada beneficiază de serviciile unei turbine General Electric LM2500, Hisar are o propulsie diesel-electrică mai economică (și mai silențioasă în anumite moduri de funcționare) dar care scade semnificativ viteza maximă a navei prin comparație cu Ada (V. Max. 24 Nd vs. 30 Nd, V. Econ. 12 Nd vs. 15 Nd).
Senzorii cu care sunt echipate navele de clasă Hisar sunt produși de Aselsan și au la bază experiența dobândită de aceștia din colaborarea cu Thales, turcii achiziționând în trecut radarul Smart-S MK2. Aselsan produce module de emisie/recepție pentru radarele Thales, din câte îmi aduc aminte cumpăraseră o licență.
Având în vedere „urgența” Forțelor Navale Române și calendarul actual de livrări pentru navele de clasă Hisar, avem doi posibili „candidați”: TCG Akhisar P-1220 sau TCG Koçhisar P-1221, ambele lansate la apă, aflate în prezent în teste pe mare. Acestea vor fi livrate în curând Forțelor Navale Turcești care le vor introduce în serviciu în cursul lui 2025.
În ceea ce privește armamentul, avem o primă problemă în sensul în care primele două nave din serie nu sunt prevăzute cu spațiu pentru instalarea unui lansator vertical de rachete. De-abia de la a treia navă în sus (P-1222, livrare după 2028) va fi instalat un lansator vertical de rachete de proveniență turcească – MIDLAS, capabil să lanseze rachetele antiaeriene cu rază medie de acțiune tot de proveniență turcească, HİSAR-D RF. Sursa aici.
Deci nava pe care Forțele Navale Române o vor achiziționa nu suportă instalarea unui lansator vertical de rachete, este dotată cu un tun de 76mm de proveniență turcească (noi operăm tunuri de 76mm de proveniență sovietică sau occidentală – OtoMelara), două turele teleoperate UNIROBOTICS Targan 12.7 mm și un CIWS Aselsan GOKDENIZ de 35mm, ambele de proveniență turcească. Mai pot fi instalate 8 (opt) rachete antinavă Atmaca și diverse contramăsuri, inclusiv antisubmarin. Nava poate opera un elicopter de clasă medie (11 tone) și o aeronavă fără pilot fiind prevăzută cu hangar și helipad.
Capacitățile tehnico-tactice ale primelor două unități din clasa Hisar. Sursa foto: https://www.edrmagazine.eu/asfats-latest-naval-solution-the-hisar-class-opvs
Sistemul centralizat de conducere a luptei este tot un produs turcesc, ADVENT Combat Management System (CMS) dezvoltat de cei de la Havelsan și de la Armerkom. Advent este probabil o evoluție a Genesys dezvoltat intern cu ajutorul Raytheon atunci când turcii au modernizat fregatele lor de clasă Oliver Hazard Perry (clasa Gabya la turci).
Văzând caracteristicile tehnico-tactice ale navelor de clasă Hisar și având în vedere „urgența”, îmi vine în minte următoarea întrebare: dacă tot am cheltuit bani cu remotorizarea și reparațiile capitale la cele două fregate T22R, de ce nu le dotăm pe acestea cu senzori moderni, sistem centralizat de conducere a luptei, rachete antinavă și sisteme CIWS în loc să achiziționăm o (una!!) singură „corvetă ușoară” de la turci cu 223 milioane de euro? „Decât” mă întreb… Ca soluție tranzitorie.
Dacă tot țineam neapărat să luăm ceva de la turci, măcar de s-ar fi milogit pentru o corvetă de clasă Ada…
În fine, alegerea „corvetei ușoare” de clasă Hisar este, în umila mea opinie, cel puțin discutabilă și pare o improvizație.
De parcă n-ar fi fost suficientă achiziția navei turcești, veștile „bune” nu încetează să curgă: vom achiziționa (numai Dumnezeu știe mai exact când pentru că deja se vorbește despre asta de aproape un an fără a se întâmpla nimic concret) și două nave de patrulare! Unei marine atât de bine echipate îi lipseau tocmai navele de patrulare! Bugetul de 300 milioane euro ne arată că, cel mai probabil, vor fi mai slab înarmate chiar și decât „corveta ușoară” turcească, nici ea vreun mare etalon în materie de armament…
Înțeleg nevoia de nave pentru patrularea apelor teritoriale și a zonei economice exclusive dar nu înțeleg de ce vrem să folosim în acest scop nave lipsite de orice capacități de luptă mai serioase. Pentru asta avem Garda de Coastă care poate beneficia inclusiv de fonduri europene în acest scop. Rolul Forțelor Navale Române este să distrugă inamicul, nu să patruleze protejate doar de pavilionul NATO.
Atribuirea unei denumiri pompoase (cum ar fi cea de fregată) unei nave care nu este în stare să facă față unui inamic înarmat puțin mai bine decât pirații somalezi nu rezolvă problema. Atribuirea denumirii de „corvetă ușoară” unei nave de patrulare (Offshore Patrol Vessel) iarăși nu rezolvă problema.
Forțele Navale Române au nevoie de nave de luptă, nu de nave de patrulare! Pentru că rolul lor nu este să facă poliția apelor românești, rolul lor este să lupte într-un eventual război. Iar pentru asta nu au nevoie de „nave de patrulare” sau de „corvete ușoare”. Pentru asta Forțele Navale Române au nevoie de corvete și fregate înarmate corespunzător denumirii. Compromisurile despre care vorbește noul ministru al apărării (să luăm acum ceva așa și așa decât să așteptam până avem bani de ceva bine dotat) nu fac decât să irosească un buget și așa insuficient.
Dar e ok, noi continuăm să raportăm „Misiune îndeplinită!”
P.S. Când a avut loc ultima lansare a unei rachete navă-navă de la bordul unei nave militare românești? Când a avut loc ultima lansare a unei rachete antiaeriene de la bordul unei nave militare românești? (utilizarea de MANPAD de pe helipad nu se pune)