Discutăm bineînțeles din punctul de vedere al înzestrării Armatei Române.
Dacă lăsăm la o parte toată nebunia și mizeria de pe scena politică și ne concentram doar pe achiziții ar trebui să ținem cont de câțiva factori-cheie înainte de a-i trimite scrisoarea Moșului. Să nu ne luăm cele mai frumoase vise drept posibilă realitate.
Ne uităm cu jind (eu recunosc primul) la Slovacia și ale ei viitoare 14 F 16V. Noi avem deocamdată 12 MLU + încă cinci, tot MLU. Se discută de încă două escadrile F 16 (36 de aparate), nu știm când, dar presupunem că vor fi tot MLU, în cel mai bun caz F 16 C/D, deși dacă avem în vedere declarația comandorului Catalin Miclos, vor fi MLU.
Eu cred că bietul om își dorește să zboare pe F 16V dar este realist: n-avem cu ce să cumpărăm 36 de “V”uri. Ca să facem o comparatie, Slovacia are nevoie de 14 aparate, nouă ne trebuiesc 52 și dacă luăm prețul slovacilor de bun, România ar plăti pentru 52 de avioane cam 6,5 miliarde de dolari, adică cât avem de gând să punem jos pentru întregul nostru sistem anti-aerian/anti-rachetă integrat: Patriot+ SHORAD+VSHORAD. Ne-am permite să lăsăm baltă apărarea anti-aeriană cu baza la sol pentru avioane?! În mod sigur nu putem face acest lucru. Pe de altă parte, ar merita să cumpărăm astazi „V”-ul, să-l operam încă 40 de ani, când, sperăm, ca după 15-20 de ani să facem tranziția către un F 35A deja matur?!
Deși, în cazul particular al aparatelor F 16MLU există oricând posibilitatea de a le moderniza la standardul „Viper”. Taiwanul o face cu flota sa de MLU, pe grecii îi costă un miliard de dolari pentru 84 de aparate C/D. Soluții sunt, iar efortul financiar n-ar fi chiar de neconceput pentru bugetul nostru.
România a pierdut startul la începutul aniilor 2000, odată cu accederea la putere a binomului tăriceanu-băsescu și de atunci până pe vremea lui Ciolos (când am cumpărat restul de Piranha 3 și încă un lot de rachete AT Spike), nu s-a mai achiziționat absolut nimic (cu excepția câtorva radare), nu s-a mai modernizat nimic, nu s-a mai reparat nimic.
Iar astăzi avem nevoie de toate cele imediat…
Ungaria, se vede treaba, a trecut la modernizarea forțelor armate, dar ungurii au deja ceva aviație (aici nu mai bagă bani), le ajunge un batalion de tancuri noi, elicoptere de atac ușoare, câteva elicoptere de transport moderne și cam atât. Ei nu au flotă, nu par să fie interesați de apărarea anti-aeriană (poate mă înșel și vom avea și aici ceva surprize), transportoare au (BTR80A – desi sunt foarte vechi conceptual vorbind), ceva artilerie autopropulsata își cumpără și una peste alta – la nivelul lor – se mișcă foarte bine. Rămâne de văzut dacă vor avea fonduri să le și folosească, să nu uităm că în 2015 un Gripen a aterizat forțat și și-a schilodit pe viață pilotul, care pilot avea la jumătatea anului doar opt ore de zbor…
Bulgarii cochetează din nou cu un avion multirol nou, F 16V pare să fie alesul (asta dacă vor semna într-un târziu și vreun contract), dar să nu uităm că bulgarii, deși mai cumpără câte ceva, au bunul obicei ori să dea cu ele de pământ (cazul Spartanelor și al elicopterului Panther) ori să le țină efectiv la sol [cazul flotei de Cougar (tot un H 225) care nu zboară aproape deloc].
Deschidem aici o mică paranteză și ne exprimam mirarea față de intenția (măcar declarativă) de a cumpăra F 16V. Bulgarii au avut mari probleme cu găsirea a 19 milioane de euro pentru un contract de mentenanța a celor trei aparate Spartan. Au găsit banii cu chiu cu vai și de aici întrebarea noastră retorică: ce vor face cu F 16V?! Pe lângă avioane le mai trebuie muniție, piese de schimb, modernizarea unei baze aeriene, pregătire piloți și tehnicieni. Adică alte sute bune de milioane de dolari, bască costul piperat al orei de zbor pe F 16. Vecinii noștri de la sud îmi par a fi într-o situație arhicunoscută în România, aceea a unui cocalar cu BMW X5 alb, înmatriculat în Bulgaria, cu volan pe dreapta și GPL. Și-a cumpără fierătania la mâna a treia din UK, dar când ajunge cu dânsa la service, pentru prima dată, o lasă acolo când vede factura…
Închidem paranteza.
Dar au idei bune, își vor repara MiG 29 și Suhoi Su 25, avioane cu care își vor mai face treaba ani buni de acum încolo.
Problema noastră, dacă înzestrarea va continua pe aceleași coordonate că în 2017 și 2018 este să ne prioritizam investițiile și aici avem probleme. Înainte de a arunca cu pietre în MApN, încerc să pun eu în pielea lor.
Oficial au la dispoziție 9,3 miliarde de euro. Suma, deși este mare, este sub jumătate din necesarul minim-decent de achiziții, iar dupa ce cumperi trebuie să și poți folosi: ore de zbor suficiente, poligoane, piese de schimb, combustibil etc.
Logistica – mama oricărei armate, fără de care n-are rost să-ți faci planuri de luptă – este și ea la pământ. Îi lipsesc mijloacele de transport, alte mijloace tehnice strict necesare, ateliere mobile moderne și Dumnezeu știe câte i-or mai lipsi. Acolo este marea noastră bubă neștiută (sau măcar nefăcută publică) de nimeni. Geaba ai tancuri, elicoptere și artilerie, geaba ai militari, dacă îți lipsește capacitatea de a-i transporta și de a-i sustine…
Așadar, înainte de a face comparații cu vecinii nostri (de a căror înarmare trebuie neapărat să ținem cont) haideți să ne uităm la noi.
Ne lipsesc cam toate cele: camioane de toate tonajele, mașini 4×4 blindate sau nu, artileria este pe butuci, sistemul de apărare AA practic nu prea există, flotă n-avem, aviația abia mai respiră și toate aceste lipsuri sunt doar vârful icebergului. Ce să facem mai întâi?
Slovacia își permite o așa “aroganță”, pentru că în rest stă bine, are ceva transportoare, ceva artilerie și oricum singurul ei dușman natural este vecina Ungarie. Slovacia nu are oricum pretenții prea mari.
Ungaria stă așa și-așa, are o brumă de aviație, se va întări considerabil la capitolul elicoptere (cu H 145M care poate folosi și rachete AT), va crește foarte mult cu batalionul de Leopard2A7+ și batalionul/divizionul (mă refer la număr de guri de foc) de PzH 2000, una peste altă începe să arate a armată serioasă, macar la capitolul dotare. Ca dușmani naturali, Budapesta nu are pe nimeni care să-i vrea gâtul, ci ea dorește câte ceva de la noi, sârbi, slovaci și ucraineni, de mirare că ungurii n-au fost primii și prin Austria sau Italia, dar timpul nu-i pierdut. De stat cu ochii pe ei, din punctul nostru de vedere.
De remarcat că nici una dintre cele două țări nu are flotă militară, dar noi vom plăti numai pe cele patru corvete cam cât îi costă pe slovaci cele 14 F 16V și probabil că mai mult decât îi costă pe unguri întregul lor program de modernizare al armatei…
Bulgarii, ăștia chiar n-au nici un stres, nimeni nu-i vrea și nu-i dorește, buni prieteni cu rușii (că și ungurii + slovacii) își permit să fie mai relaxați (cum de altfel au și fost de foarte mult timp încoace). Poate își cumpără opt avioane noi, poate se mai gândesc, poate își vor achiziționa o sută și ceva de transportoare blindate noi, poate nu (apropo de transportoare, noi avem nevoie de 1050 de bucăți), poate se vor gândi chiar la 1-2 corvete noi, dar haideți să nu exagerăm.
Revenind la noi, ce să facem mai întâi? Unde să începem cu dotarea, ce să cârpim la prima strigare? Aviație ne trebuie, dovadă că ivanii ne tot fac vizite de curtoazie, nave de luptă ne trebuie, dovadă că rușii au închis partea de vest a Mării Negre să fac teste cu Kailbr, iar noi n-am avut cu ce să facem teste.
Ne trebuie apărare AA stratificata și integrata, căci fără apărare AA nimic nu este. Dar avem nevoie urgentă și de transportoare blindate, vechile TAB 71 sunt cam prea vechi, cu T 55/TR85 clar nu mai impresionam pe nimeni și noua ne trebuie cinci batalioane, nu unul singur ca ungurilor. Avem nevoie urgentă de artilerie modernă, autopropulsată și tractată și ne trebuie ceva mai mult de un divizion, avem nevoie de 13 mii de camioane și alte tipuri de vechicule pentru transport și auxiliare! 13 000, oameni buni!!
Ca să ne facem o idee despre necesitațile Armatei Române.
Astfel că n-are rost să ne comparam cu alții, care alții sunt într-o cu totul altă postură geostrategica, au o cu totul altă geografie, alți vecini sau neprieteni, o cu totul altă situație a dotării. Noi trebuie să privim lucrurile prin prismă celor aproape 18 ani în care Armatei nu i s-a cumpărat nimic, a fost lăsat de izbeliște în spatele deja macabrei fraze: “Armata își poate îndeplini misiunile.” Ei bine, vedem acum că nu prea poate, că n-are cu ce…
Bineînțeles că vrem tot acum, ne dorim tot ce-i mai bun, dar haideți să avem un pic de răbdare, să le luăm pe rând. Am pornit cu dreptul în achiziția Patriot (deși nu cred că mulți dintre voi chiar ați crezut că va deveni reală), am făcut primul pas în domeniul aviației, la începutul lui 2019, prima escadrilă operațională de F 16 își va începe misiuniile de poliție aeriană, am pornit dotarea artileriei reactive cu HIMARS, am văzut primele Pirahna 5 românești și dacă avem un pic de noroc vom avea un rezultat pozitiv și în programul de dotare cu corvete.
Nu avem motive să plângem de bucurie, dar față de finalul anului 2016, când nu aveam efectiv nici o speranța, astăzi parcă mai respirăm un pic, privim lucrurile altfel.
PS Acesta este un articol de încurajare, de tihnă la sfârșit de an. Avem o speranță, și încă una bazată pe lucruri concrete, vedem ce va fii cu corvetele, bateriile de coastă, viitoarele două escadrile de F 16, elicopterele de atac și transport, poate Agilis sau un urmaș al sau, viitoarea armă de asalt etc.
Să fim sănătoși, uniți, să conștientizam că România este a noastră și nu a lor și că, dacă vom avea un viitor, acesta va fi doar împreună sau nu va fi deloc.
La Mulți Ani, tuturor celor care ne citesc de peste șapte ani și jumătate, tuturor românilor din Țară și de peste granițe, românilor de lângă România!
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți pentru că, ca de obicei în istoria noastră, ne bazăm mai mult pe bunăvoința celui care ne-a dat suflare decât pe noi înșine. Și, câteodată, am avut dreptate să ne încredem mai mult în Dumnezeu decât în cei pe care noi înșine i-am pus în funcții înalte.
Pentru că România are noroc…
GeorgeGMT