Discutam bineinteles despre sisteme de arme aflate la capat de drum (sau care numai intrau in vederile multor armate pentru achizitii serioase) si carora multi le cantau deja prohodul sau nu le mai vedeau utilitatea.
- Tancul ar fi prima si cea mai grea arma pe care europenii, dar nu numai ei, o vedeau cam, la apus de Soare. Scumpe si foarte greu de sustinut pe timp de pace, unitatiile de tancuri erau din ce in ce mai putine pe cuprinsul continentului nostru (francezii detineau un singur batalion gata de lupta), dar odata ce rusii s-au hotarat sa-si arate “valoarea” si “actiuniile” tancului la “bursa” armamentului au crescut exploziv. Astazi cam toata lumea isi doreste tancuri moderne;
- Sisteme anti-aeriene de tip MANPAD. Rare, extrem de rare, in dotarea tarilor NATO, doar americanii cu Stinger si polonezii cu Piorun se mai puteau lauda ca fabrica astfel de sisteme AA de foarte mare mobilitate. Ni se explica ca elicopterele moderne n-au nici o grija in fata unei Stinger din motive evidente pentru orice prost: raza mult mai mare a armamentului de la bordul elicopterelor, batranetea avansata a senzorului rachetei americane. In fata avioanelor – ei bine – aici chiar erai luat de inapoiat mintal. In privinta posibilitatii ca o Stinger sau Piorun sa dea jos o racheta de croaziera, iarasi, erai luat de nebun. Cu toate aceste viata, in general, realitatea frontului in particular ne-a arata ca nu prea stim multa militarie si odata ce avioanele si elicopterele rusilor au inceput sa are pamanturile Ucrainei in urma intanirii cu o MANPADS lucrurile s-au schimbat. De altfel nu doar MANPAD-urile erau rare prin tarile membre NATO ci si sistemele anti-aeriene/anti-racheta cu raza scurta si foarte scurta de tip Mistral-RBS 70, sau NASAMS/IRIS T. Patriot sau SAMP/T aveau o mana de natiuni. Astazi, din nou, lucrurile s-au schimbat dramatic;
- Intr-o situatia mult mai buna decat primele doua, dar nici aici nu se inghionteau musterii, fiecare avea cate ceva acolo, sa bifeze o casuta. In privinta obuzierelor auto-propulsate, comenziile erau rare, in privinta stocurilor de munitie – situatia jenanta. Majoritatea natiunilor membre NATO detineau ceva mai mult de 1-3 batalioane si ne referim aici mai ales la tarile producatoare. In privinta artileriei reactive, lucrurile erau chiar mai jalnice, putine unitati de lansare, stocuri mici de munitie, despre rachete sol-sol de mare precizie nici nu poate fi vorba ca nu avea nimeni asa ceva. Astazi Lokcheed Martin are un munte de comenzi pentru HIMARS si mai ales pentru munitia in sine;
- O arma extrem de scumpa si destul de rar comandata a revenit la viata. Noi comenzi, plus altele potentiale, se tot aduna si tari care pana mai ieri nu mai detineau submarine (Danemarca) astazi au de gand sa-si cumpere;
- Munitia de artilerie (obuziere) ghidata si/sau dotata cu submunitii AT. O chestie exotica, foarte rar intalnita in dotare si considerata prea scumpa pentru a fi achizitionata si tinuta in depozite. Despre folosirea ei la antrenamente, sa fim seriosi, la zeci de mii de euro proiectilul?! In plus erau destui cei care se cam indoiau de eficienta unei astfel de arme scumpe. Astazi insa lucrurile s-au schimbat si oricine isi permite si-ar cumpara, daca ar avea de unde;
- Fortele aeriene. Pana nu demult remarcabil de neglijate de anumite tari NATO, astazi programele de dotare cu avioane si mai ales cu munitii pentru ele si-au regasit drumul drept. Germania este poate cel mai bun exemplu, cu o flota mare de Eurofighter dar cu putina munitie pentru ele, cu putine piese de schimb, lucrurile s-au schimbat dramatic si nu numai ca numarul de Eurofighter va creste in viitor dar s-a comandat si o cantitate mare de AMRAAM, iar F 35A, un scandal monstru pe vremea lui Merkel, va zbura sub culorile germane;
- Rachetele de croaziera. Pana mai ieri doar cateva natiuni detineau asa ceva si oricum in numar redus. Astazi tari precum Olanda, campioana europeana la dezarmare, doreste si va primi Tomahawk, iar britanicii si francezii se caineaza pentru stocurile reduse de SCALP/Storm Shadow avute la dispozitie, in timp ce germanii nu se indura sa ofere Ucrainei Taurus KEPD 350 (desi oficial ar detine un stoc de 600 de bucati), in timp ce spanioli au fix 43 de KEPD 350. Suedezii in schimb (coproducatori ai Taurus) se caineaza si mai tare pentru ca ei nu o au in dotare si tare ar fi buna astazi;
- Armele de mare precizie. Scumpe si in numar redus in arsenalele tarilor europene, au aratat cat de importante sunt intr-un razboi real. De la bombe de aviatie, la proiectile de 155mm, toata lumea intelege ca desi pretul este mare, cand ai cutitul la gat acest lucru numai conteaza prea mult si precizia iti poate salva viata.
Si acestea sunt doar cateva exemple mai vizibile, cum o sta treaba pe zona aruncatoarelor de grenade, a grenadelor de mana, a munitiei pentru armele de asalt, a echipamentelor militare necesare militarului de rand, a sistemelor de razboi electronic etc, nimeni nu stie cu exactitate dar se vede ca lucrurile nu stau asa cum trebuie.
Si este evident pentru toata lumea ca vorbim de fapt de intreaga gama de sisteme de armament, pentru ca pe absolut nici un palier, nici o tara nu este multumita cu ce are astazi in dotare sau prin depozite. Iar cererea crescuta va genera cresteri de preturi, unii se vor simti dati la o parte si vor protesta stand la coada iar cine mai are ceva industrie prin ograda proprie se poate sincer auto-felicita: va avea de lucru multi ani de acum incolo.
Dar sunt si orfani lasati in urma de conflictului din Ucraina, elicopterul de atac fiind unul dintre ele. Extrem de scumpe din absolut toate punctele de vedere si suficient de vulnerabile ca sa-si stea inima-n loc la fiecare misiune, doar cei mai bogati si le mai permit, restul vor merge probabil pe asa-numitele elicoptere multfunctionale sau pe drone.
Elicopterele de atac rusesti s-au dovedit extrem de vulnerabile in fata oricui a vrut sa le doboare, de la omul cu MANPADSul, la sisteme AA cu baza la sol, iar rusii le mai folosesc astazi cu mare atentie, protejate de aviatia de vanatoare.
Pataniile rusilor cu elicopterele lor au pus la foc mic multe minti din zona militara: mai sunt sau nu utile elicopterele de atac intr-un viitor razboi, atat timp cat ucrainenii relativ modest echipati au facut carnagiu?
Avioanele de atac la sol. Aici doar americanii mai detin A-10 Warhog, dar ar fi de bagat la cap si pentru ceilalti, atat timp cat Suhoi Su-34, un avion nou-nout a suferit pierderi incredibile in Ucraina, similare ca numar cu Suhoi Su-25, un aparat din era Afgansitan.
Ce este clar in momentul de fata este ca drona, ca sistem de cercetare, ca arma in sine, ca sistem de cercetare in folosul artilertiei, infanteriei etc si-a aratat intreaga forta, iar sistemele de aparare anti-aeriana au fost cu totul luate prin surprindere.
Apararea AA face ce poate dar pare a fi in aceeasi situatia in care era atunci cand in primul razboi mondial, aviatia incepea sa-si arate coltii de lapte, la fel ca dronele in Ucraina. Si tot ca in zorii aviatiei, trupele de la sol aveau putine de facut impotriva aviatiei, ceva tunuri, mitraliere si cam atat.
Ramane de vazut daca apararea cu baza la sol va recupera si daca o va face in cat timp.
GeorgeGMT