Americanii sunt un pic dezamagiti, nu mult, doar un pic si respectivul sentiment are legatura cu procentul de operationalitate al flotei lor de avioane de lupta.
Mai cu ceva timp in urma, si-a propus Pentagonul sa aduca intreaga flota la un grad de operationalitate de 80% dar de curand au anuntat ca s-au plictisit sa tot incerce atingerea lunii din varful unui brad, pe motiv ca n-au gasit inca un copac suficient de inalt.
Sau, in termeni mai putini poetici, nu s-a reusit atingerea celor 80% din flota gata de lupta, orice au facut ei, oricat s-au chinuit. Iar americanii stau pe o gramada de bani plus ca au fabricantii la ei in curte…
In 2018 a inceput pocinogul, cand Secretarul Apararii – James Mattis – certat cu nevasta, i-a bagat in sedinta pe sefii USAF si US Navy cum ca sa faca ce-or sti dar aparatele lor de lupta sa fie gata de misiune in procent de 80% din intreaga flota pe care o detin. Si sa faca acest lucru pana la sfarsitul anului 2019. S-or fi crucit generalii americanii si i-or fi spus multe in gandul lor Secretarului Apararii, dar de incercat nu putem spune ca n-au incercat.
Pe 7 mai 2020 initiativa, laudabila pana la urma, si-a dat obstescul sfarsit, americanii declarand in fata Congresului:
“The Office of the Secretary of Defense determined the fiscal year 2019 80% mission capable rate initiative is not an FY2020 requirement. As a result, the air force returned to allowing lead commands to determine the required [mission capability] rates to meet readiness objectives.”
Adica ceva in genul: ”Da ba sticla ca te-ai imbatat.”
N-au reusit nu numai in cazuri notorii ca n-au cum sa reuseasca – F-35 si F-22, dar nici F-16 n-a fost mai breaz, totusi in cazul F-16 s-a reusit un procent de “gata de lupta” de 75% in iunie 2019, F-22 s-a alaturat cu 68% in aprilie 2019, iar F-35 a reusit 74% in septembrie 2019.
Doar US Navy s-a laudat cu atingerea planului cincinal, 80% pentru Super Hornet, prin septembrie 2019.
Dintre motivele esecului au fost expuse Congresului cateva: intretinerea unor aparate destul de batrane costa si bani si timp (unul din motivele pentru care achizitia de F-16 MLU nu-i chiar de laudat), reparatiile trebuie facute des, noile sisteme de arme au adus cu ele noi provocari, deloc placute uneori.
S-a constatat ca este nevoie de o multa mai buna planificare, mai multi furnizori de piese, depozite mai pline si mai dese pentru piese de schimb (adica multi bani bagati in aceste piese de rezerva), modernizarea bazelor de reparatii si intretinere.
Plus ca F-35 & F-22 necesita in continuare prea multe ore de intretinere per ora de zbor efectuata si aici vreau sa fac o mica completare:
Cand se spune ca pentru o ora de zbor este nevoie de, sa zicem, opt ore de intretinere, asta nu inseamna ca daca aparatul sta in aer doua ore, va sta apoi la intretinere urmatoarele 16, inseamna doar ca pentru fiecare ora de zbor este nevoie de opt ore-munca pentru intretinere-verificare-reparatii, adica – dam un exemplu – patru oameni care lucreaza la aparat fix doua ore. Patru oameni x doua ore fiecare = opt ore de munca necesare.
Mai inseamna ca la 50 de ore de zbor, un exemplu doar, aparatul are nevoie de o revizie mai amanuntita, executata de o echipa mai numeroasa. Adunand orele de munca efectuate de fiecare tehnician in parte, rezulta cifra orelor necesare de intretinere per ora zburata.
In realitate, un avion poate executa mai multe misiuni pe zi, poate zbura zeci de ore, dar mai apoi trebuie luat la ochi.
Daca ii lasam pe americani cu necazurile lor de oameni bogati si ne uitam la noi cu F-16 MLU, ne mai aducem aminte cum un general danez, seful lor de stat major aerian, ne explica cu cativa ani in urma cum ca F-16 MLU esta inca o platforma de lupta foarte viablia si care poate fi usor modernizata dar ca atunci cand un avion depaseste jumatate din orele sale de zbor date de fabrica (8 mii in cazul MLU) costurile de operare cresc suficient de mult incat devine mai rentabila achizitia de aparate noi.
Sau, spunem noi, trebuie sa ai depozite mari de piese de schimb, tehnicienii bine pregatiti si ceva bani la buzunar, sa sustii flota ceva mai batraioara de o ai in ograda.
P.S. Nu va ambalati sa radeti de americani, ei sunt printre putinii care au macar bunul simt sa puna datele pe masa, sa le putem citi cu totii, restul lumii tace malc si sustine ca-si poate indeplini misiunile, desi – cel mai probabil – necazurile sunt la fel sau chiar mai mari decat in cazul americanilor, macar si pentru ca yankeii au bani pe care altii nici macar nu si-i pot inchipui, iar in aviatie banul este mama procentului de aeronave gata de lupta.
P.P.S. Nici polonezii nu stau prea bine la capitolul aviatie de lupta: MiG 29 atat de batrane si fara piese de schimb incat sunt un pericol real pentru viata pilotilor, F-16 C/D Block 50/52 nu rup nici ele gura targului, polonezii nu le au pe toate operationale, n-au nici macar piloti calificati pentru toate tipurile de misiuni cu care sa acopere toate cele 48 de aparate, ce sa mai vorbim de 1,5 piloti per aparat, asa cum se obisnuieste.
GeorgeGMT