In locul cumpararii unor avioane F16A/B la mana a treia din Portugalia, am incercat sa gandesc o strategie de inzestrare cu produse fabricate majoritar in Romania, cu un minim de resurse pentru urmatorii 4 ani, urmand ca abia peste 3 ani sa incepem sa platim si ratele in cadrul unei eventuale achizitii de avioane noi cu offset (24-48) semnate in cursul anului 2013.
Astfel, putinul buget disponibil pentru achizitii nu va fi directionat in primii 3 ani catre achizitionarea de avioane, care ar fi inghitit astfel toate resursele pentru dotarea fortelor armate.
Abia peste 4 ani (2016) va fi platita prima rata pentru achizitia din 2013, cu perioada de gratie, moment in care primii 3 ani de investitii din cadrul offset-ului de avioane vor incepe sa furnizeze bani catre buget, bani care vor fi folositi la achitarea ratelor creditului furnizor/de stat.
Si acum comenzile de echipamente care sa permita industriei de aparare sa respire pe urmatorii 4 ani (similar cu actualele mandate ale parlamentarilor), cu un minim de productie, echipamente ale caror denumiri sunt luate cu titlu exemplificativ (reviziile echipamentelor in uz nu sunt incluse in acest calcul):
Buget achizitii 2013:
- IAR 99 Soim – 5 buc. x 2 mil.euro modernizare = 10 mil. euro
- Volhov/Hawk XXI modernizare – 10 mil. Euro
- OSA/KUB modernizare – 10 mil. euro
- Modernizare Puma Socat/ re-operationalizare – 5 buc x 2mil. euro = 10mil. euro
- Arma de asalt: 5000 bucati x 400 euro= 2 mil. euro
- TR-85M1/2 : 10 de bucati x 1,2 mil. Euro= 12 mil. euro
- MLI-84 M : 10 bucati x 700.000 Euro = 7 mil. euro
- Saur2 : 50 bucati x 600.000 euro = 30 mil. euro
- M1117/Saur4 – 10 de bucati x 300.000 euro = 3 mil. euro
- URO VAMTAC : 50 bucati x 100.000 euro = 5 mil. euro
- Camioane 50 camioane x 100.000 euro.= 5 mil. euro
- ATROM: 10x 800.000euro = 8 mil. euro
- LAROM: 5x 800.000 euro = 4 mil. euro
- CA-94: 10 x 400.000 euro = 4 mil. euro
- Modernizare Fregate – din 2014
=> 2013: Total 130 mil. euro
Buget achizitii 2014:
- IAR 99 Soim – 5 buc. x 2 mil.euro modernizare = 10mil. euro
- Volhov/Hawk XXI modernizare – 10 mil. Euro
- OSA/KUB modernizare – 10 mil. euro
- Modernizare Puma Socat/ re-operationalizare – 10 buc x 2mil. euro= 20 mil. euro
- Arma de asalt: 5000 bucati x 400 euro= 2 mil. euro
- TR-85M2 : 20 de bucati x 1,2 mil. Euro= 24 mil. euro
- MLI-84 M : 20 bucati x 700.000 Euro = 14 mil. euro
- Saur2 : 50 bucati x 600.000 euro = 30 mil. euro
- M1117/Saur4 – 50 de bucati x 300.000 euro = 15 mil. euro
- URO VAMTAC : 100 bucati x 100.000 euro = 10 mil. euro
- Camioane 50 camioane x 100.000 euro.= 5 mil. euro
- ATROM: 10 x 800.000euro = 8 mil. euro
- LAROM: 5x 800.000 euro = 4 mil. euro
- CA-94: 20 x 400.000 euro = 8 mil. euro
- Modernizare Fregate – 10 mil. euro
=> 2014: Total 180 mil. euro
Buget achizitii 2015:
- IAR 99 Soim – 5 buc. x 2 mil.euro modernizare = 10 mil. euro
- Volhov/Hawk XXI modernizare – 30 mil. Euro
- OSA/KUB modernizare – 10 mil. euro
- Modernizare Puma Socat/ re-operationalizare – 10 buc x 2mil. euro = 20 mil.euro
- Arma de asalt: 5000 bucati x 400 euro= 2 mil. euro
- TR-85M2 : 20 de bucati x 1,2 mil. Euro= 24 mil. euro
- MLI-84 M : 20 bucati x 700.000 Euro = 14 mil. euro
- Saur2/TBT : 50 bucati x 800.000 euro = 40 mil. euro
- M1117/SAUR4 – 50 de bucati x 300.000 euro = 15 mil. euro
- URO VAMTAC : 100 bucati x 100.000 euro = 10 mil. euro
- Camioane 100 camioane x 100.000 euro.= 10 mil. euro
- ATROM: 10 x 800.000euro = 8 mil. euro
- LAROM: 5x 800.000 euro = 4 mil. euro
- CA-94: 20 x 400.000 euro = 8 mil. euro
- Modernizare Fregate – 50 mil. euro
=> 2015: Total 255 mil. euro
Buget achizitii 2016:
- Prima rata credit multirol – 200 mil. euro
- IAR 99 XT – 2 buc. x 6 mil.euro modernizare = 12 mil. euro
- Volhov/Hawk XXI modernizare – 30 mil. Euro
- OSA/KUB modernizare – 10 mil. euro
- Productie nou elicopter de atac: EC-135/ AH1 – 5 buc. x 12 mil. euro= 60 mil. euro
- Arma de asalt: 10000 bucati x 400 euro= 4 mil. euro
- TR-85M2 : 20 de bucati x 1,2 mil. Euro= 24 mil. euro
- MLI-84 M :
- TBT : 50 bucati x 800.000 euro = 40 mil. euro
- M1117/TAPV – 50 de bucati x 600.000 euro = 30 mil. euro
- URO VAMTAC : 100 bucati x 100.000 euro = 10 mil. euro
- Camioane 100 camioane x 100.000 euro.= 10 mil. euro
- ATROM: 10 x 800.000euro = 8 mil. euro
- LAROM: 5x 800.000 euro = 4 mil. euro
- Ghepard – CA-94 modernizare: 20 x 400.000 euro = 8 mil. euro
- Modernizare Fregate – 40 mil. euro
=> 2016: Total 290 mil. euro + 200 mil. euro rata avioane
Daca rata pentru avioane, incepand cu 2016, se va plati separat, dintr-un fond special, creat si prin colectarea veniturilor din investitiile de offset, aceasta nu ar impacta semnificativ bugetul MAPN. Exista si varianta in care diferenta intre taxele colectate si valoarea ratei creditului furnizor sa fie platita din bugetul MAPN, ceea ce ar reduce probabil restul comenzilor, insa nu cu mult sub al celui din anul anterior.
Aceste comenzi intr-un plan multianual, ar creste gradat ritmul de productie al industriei de aparare, permitand angajarea si specializarea de personal tanar, in functie de disponibilitatile din bugetul MAPN, asigurand si un plan de productie care sa ocupe majoritatea facilitatilor pe un minim de 8-10 ani, dand perspective pe termen mediu pentru industria de aparare, alaturi de posibile comenzi externe si cercetarea pentru noi echipamente. Un astfel de plan de productie ar evita cresterile bruste de volum, urmate de perioade de productie scazuta, (cu exceptia unor comenzi externe) care ar afecta stabilitatea locurilor de munca si pastrarea unor competente.
Cresterea gradata a alocarii din PIB este de aproximativ 0,2%, similar cu propunerile facute de ultimul ministru al apararii, pentru a se apropia progresiv de o cifra decenta pentru bugetul MAPN.
Pentru a cuantiza castigul unei astfel de strategii trebuie luate in considerare, pe langa tehnologizarea si cresterea unei ramuri industriale cu valoare adaugat foarte ridicata, faptul ca productia in tara poate asigura cele mai reduse preturi de achizitie dar si costuri de exploatare scazute, avantajul fiind disponibilitatea ridicata a echipamentelor din inzestrarea armatei romane, datorita lanturilor de aprovizionare foarte scurte, si independenta de factorii externi Romaniei, lucruri vitale in caz de conflict dar importante si in exploatarea in conditii de pace.
Revenind la offset, indiferent ca este vorba de Saab, Lockheed-Martin sau EADS, personal consider ca acum ar fi dispusi la mai multe concesii, in special Saab si EADS, si am putea crea un parteneriat pentru avionul multirol cu ei din care sa faca parte si producerea la Craiova/Bacau a unui nou avion de antrenament compatibil cu multirolul, vandut la pachet.
Minimul necesar fiind de 48 de avioane, poate ar fi o optiune interesanta de a comanda 24 de avioane (livrabile pe termen scurt) + o optiune de alte 12 de avioane livrabile dupa 2016, cu varianta de a renunta la ele sau a adauga inca 12 la comanda, in functie de modul in care producatorul isi tine promisiunile sau devanseaza termenul de finalizare a offset-ului. Astfel i-am tine si in priza cu contractul.
Problema achizitiei de avioane a fost pe larg discutata si analizata pe RomaniaMilitary! S-au oferit solutii si s-au comparat diferite variante de preturi si finatari. Absolut toate simularile au arata ca varianta cu avioane second-hand este dezastruoasa, ata ca finantare, cat si pret final platit. Disponibilitatea redusa a unei flote de avioane vechi, lipsa finantari pentru achiztie si mai apoi lipsa sustenabilitati exploatarii flotei, cuplate cu costurile fixe, necesare infrastructurii, fac aceasta varianta sa fie aproape apocaliptica pentru Fortele Aeriene Romane!
Aveti mai jos doua articole RoMilitary care arata cu cifrele pe masa dezastrul din spatele optiunii avioanelor vechi si, in acelasi timp, sustenabilitatea foarte buna a achizitiei de avioane noi, bazate pe offset.
2. Avioane noi versus avioane sh, o comparatie strict economica.
Iata un tabel de simulare achizitie a 51 de avioane F35 LightningII incluzand costuri de 150 ore de zbor/an pentru fiecare pilot, corespunzand articolului de la punctul 1.
Precum si un tabel de estimare a platilor pe 15 ani pentru cele 51 de avioane F35 Lightning II, luand in considerare decalarea din 2012 catre 2015 a intregului program, daca beneficiem de 3 ani de gratie:
Offsetul si industria militara romaneasca merg mana in mana. Achizitiile bazate pe offset, care incumba si faptul ca o parte semnificativa din valoarea contractului se va desfasura in Tara, prin intermediul propriei nostre industrii de aparare, ar repune pe picioare aceasta ramura strategica a economiei.
Dar pe langa offset, sau chiar fara acesta, industria de aparare romaneasca nu ar avea, economic si militar vorbind, absolut nici un motiv sa nu mearga bine. Vesnicul argument: NU sunt bani, nefiind nici pe departe real. Orice economie, stabila si bine dezvoltata, ati privi, o sa remarcati ca industria militara face parte din nucleul industrial “dur” al acesteia si este de facto “Perla Coroanei” !
Nu numai ca este prioritara, dar aduce si foarte multi bani, este varful de lance tehnologic al respectivei tari, asta pe langa importanta strategica deosebita pe care o are. Elvetia si Suedia, doua tari neutre au o industrie militara extrem de bine dezvoltata, industrie de care tin cu dintii, prin orice mijloace.
Acum revenind la Romania ei bine noi suntem, daca vreti, Tara paradoxurilor! Avem o Armata foarte slab dotata, foarte invechita, din punctul de vedere al tehnologiei militare folosite, dar in acelasi timp, industria noastra de aparare se stinge incet din lipsa de comenzi! Poate ca veti spune ca nu sunt bani si atunci de unde comenzi, sau poate va ganditi ca produsele romanesti nu au cerere, sau ca sunt slabe tehnologic si calitativ…
Bineinteles ca nu este cazul! Nu numai ca produsele noastre nu sunt deloc slabe, dar au si o cerere foarte sanatoasa pe pietele externe si nu vorbim aici de lucruri sau produse nesemnificative, ci dimpotriva despre produse militare complexe si care asigura o integrare superioara a industriei nationale.
Tancuri! Ei bine da, tancul romanesc TR 85M1/M2 ar putea fi foarte bine exportat, numai ca pentru asta este nevoie de ceva capital si o minima sustinere politica.
Numai ca industria de aparare este sleita de bani de catre propriul guvern, in loc sa fie ajutata! Nu stiu daca cunoasteti acest lucru asa ca imi fac datoria si vi-l spun: mare parte din fabriciile noastre de tehnica militara au in conservare linii de fabricatie pentru diverse tipuri de armament sau munitii, desi acestea nu se afla in mod curent in productie, din varii motive: ori ca stocurile sunt complete, ori ca desi este nevoie de respectivele produse, statul nu le finanteaza productia.
Conservarea acestor active costa insa bani, foarte multi bani, iar fondurile ar trebui sa vina, conform legii si bunului simt, de la buget, numai ca statul nu asigura aceste sume, iar companiile de armament le suporta din propriul lor buget. Iar de aici pana la faliment si decapitalizare nu este decat un singur pas. Astfel Statul nu numai ca nu asigura de lucru propriilor sale fabrici, dar le mai si capuseaza, aruncandu-le in spate costuri cu intretinerea, care de fapt ii apartin.
Astfel uzinele noastre sunt decapitalizate, inglodate in datorii, iar mai apoi tot finantele vin si le executa silit, cazul Fabricii de Tancuri Bucuresti.
Acum stam si ne gamdim un pic, chiar nu se poate face nimic sa ne mentinem capacitatea de productie in aparare si chiar sa ne dotam usor, usor cu armament romanesc?! Bineinteles ca se poate, calculele facute de Marius Zgureanu mai sus, exact asta demonstreza.
Industria noastra inca mai poate construi tancuri bune, transportoare, vehicule de diferite tipuri, etc, etc.
Iar afirmatia conform careia produsele noastre sunt slabe calitative, este doar o manipulare si o minciuna ordinara. Cel mai bun exemplu este tancul romanesc TR-85.
Dezvoltat inainte de 1989, acesta avea mari probleme de fiabilitate, insa de indata ce constructorul, dupa ’89, a fost liber sa importe cateva componente, TR-ul romanesc a uimit pe toata lumea! Sa nu credeti ca s-au importat nu stiu ce sisteme savante…nicidecum! A fost necesara aducerea in tara doar a unor garnituri de cauciuc mai bune, a unor furtune si conducte hidraulice, etc, totul in valoare de cateva mii de dolari/per tanc! Si de cateva contracte de colaborare cu firme straine, pentru integrarea unor echipamente.
Rezultatul a fost…uimitor! TR-ul romanesc a reusit performanta sa strabata in poligoane, adica in conditii foarte apropiate de front, 10000km, fara nici o avarie majora! Dupa cum probabil cunoasteti, Leopard-ul german vine de la producator cu 10000 de kilometri garantie, dar si tancul nostru poate face exact acelasi lucru.
Daca guvernul s-ar hotara sa comande macar un tanc nou pe luna plus un vehicul auxiliar, tot pe sasiu de TR-85, uzina de tancuri ar sta pe picioarele ei, nu ar mai avea pierderi, nu ar mai fi nevoita sa concedieze oameni. Iar despre nevoia disperata a Armatei pentru tancuri noi, nu cred ca mai este cazul sa vorbim.
Si bineinteles cu un pic de vointa am putea exporta TR-ul romanesc in varianta M1 sau M2. Clienti ar fi, mai ales datorita pretului tancului romanesc, care nu trece de 2 milioane de euro, full-option. Daca Ucraina reuseste sa vanda T-55 si urmasi ai acestora, sunt absolut convins ca si noi am putea face ceva. Un Abrams trece lejer de 5 milioane, un Leopard la fel. Acum nu sustin ca TR-ul este la fel de performant precum aceste tancuri top de gama, dar nu toata lumea are 5-6 milioane de euro de dat pe un tanc.
Daca Moreniul ar primi fonduri sa produca cateva TAB-uri pe luna, daca am reusi sa finantam si productia de tancuri, de vehicule usoare de recunoastere, cu toata saracia bugetului, tot s-ar putea aloca cateva zeci de milioane de euro pentru aceste lucruri. Iar daca cineva incearca sa ma convinga ca 50-100 de milioane de euro/an, sunt o suma mult prea mare pentru Romania, la un buget anual de 35-40 de miliarde, atunci va pot spune ca in fiecare an bugetul de stat alimenteaza bugetul de pensii cu peste 2 miliarde de euro, si numai pentru spitalul-inchisoare Rahova s-au cheltuit, pentru aparatura medicala, peste 25 de milioane de euro.
100 de milioane de euro este echivalentul a aproximativ 6 kilometri de autostrada Made in Romania, asadar s-ar putea!
Industria romaneasca de aparare nu este o gramada de fier vechi, asa cum incearca unii sa ne convinga, asa spuneau prin anii “90 referitor la intreaga industrie romanesca, ci dimpotriva este o adevarat mina de aur, o imensa bogatie nationala, care cu foarte putin sprijin, ar putea aduce in tara profituri imense din exporturi, de sute si sute de milioane de euro pe an, ar putea oferi multe mii de slujbe calificate, ar putea sa ne asigure un minim de independenta tehnologica militara.
Si apropo de tancuri: TR85M1, mandria si cel mai bun tanc romanesc activ, sta sa moara! Asa cum se stie, el se afla in dotarea unui singur batalion de tancuri, cel de la Galati, insa nu toate exemplarele mai sunt operatioanele. Motivul?! Lipsa pieselor de schimb, lipsa reviziilor care ar trebui efectuate in fabrica. Astfel unele din tancuri au probleme cu sistemul electric de stabilizare, sau cu sistemul de ochire, nu pentru sa sunt slabe calitativ, ci pentru ca pur si simplu le-a venit vremea sa fie reparate.
Numai ca …nu sunt bani, bineinteles!
Asa cum am spus mai merau, lipsa baniilor este doar paravanul din spatele caruia incompetenta, poate si mai rau de atat, priveaza Romania de sume foarte mari de bani, care ar putea intra in tara prin exporturi mari de armament, sau lasa Armata Romana fara echipamente foarte bune la preturi de multe ori sub jumatate fata de tehnica din import.
Si ca sa mai aducem vorba de SAUR 2. Sunt sigur ca mai tineti minte poza cu sistemul AA Crotale pe SAUR. Ei bine intentia era aceea ca SAUR si Crotale sa fie exportate impreuna catre terti, numai ca pentru a face acest lucru ar trebui mai intai ca transportorul sa fie produs…
In privinta TR-85M1/M2 exista chiar astazi oportunitati de export catre terti, dar despre amanuntele acestui posibil export, intr-un articol viitor. Va mai retin atentia doar cu suma posibila a contractului pentru exportul de tancuri romanesti: 1,2 miliarde de dolari!!!
Si noi nu avem cateva milioane de lei pentru productie?! Nu avem cativa gura-casca care sa stea pe capul prezumtivului client?! Nu avem produse de calitate?! Irakul saracu’ si cele 400 de trasportoare stau drept marturie ca AVEM, numai ca vointa si minte nu prea este.
Marius Zgureanu & GeorgeGMT
A se vedea si petitia pentru avioane noi si offset: