Dacă tot se-adunară generalii și amiralii americani, toți într-un loc, și dacă tot avură parte de o ședința neo-comunistă în care șeful lor, onorabilul Pete Hegseth, le-a ținut un discurs cu mâna-n buzunar – în care drepți să fim a avut și chestii de bun-simț de spus – nu era păcat ca tocmai El Presidente Donald să nu fie și el de față să mai zică câteva să le ținem minte?!?
Ei bine, pe 30 septembrie, la baza USMC din Quantico, domnul Trump a venit cu altă idee creață, asta după ce în primul mandat își îndemna conaționalii să bea înălbitor pe baza de clor să scape de COVID, și anume că poate n-ar fi rău să scoată iar pe mare cuirasatele din cel de-al Doilea Război Mondial din clasa Iowa…
‘Mnealui a avut și argumente și anume: nave zdravăn construite, cu blindaj gros, costul unui proiectil mult mai mic decât al unei rachete și în plus arată bine pe mare. Totul este bineînțeles adevărat, Iowa-class deține nouă tunuri în trei turele triple cu tunuri de calibrul 406mm și nimeni nu-și dorește să încaseze un astfel de proiectil. Cel mai probabil că orice navă din zilele noastre ar fi ruptă-n două de un singur astfel de monstru ce să mai vorbim de 2-3 bucăți, dar…
Căci din păcate există multe “dar”-uri în calea planului prezidențial. Și cine a văzut filmul “Battleship” trebuie să priceapă că este doar o ficțiune fară nicio legătură cu realitatea…
În primul rând navele acestei clase, toate patru, sunt nave-muzeu cu totul incapabile să mai navigheze pe mare fără reparații generale. Mai apoi cine să le scoată pe mare, de unde echipaje care să știe, de exemplu, să folosească sistemul de propulsie pe baza de turbine cu aburi? Și, în general, de unde echipaje care să știe măcar să folosească turelele, să întrețină nava în marș?
De asemenea nici în cazul proiectilelor de mare calibru lucrurile nu stau mai bine, cine să le mai fabrice? Depozitele marinei sunt goale de așa ceva, liniile de producție au fost de mult dezasambale și ar trebui construite de la zero. Plus că or fi dânsele, proiectilele, mult mai ieftine decât o rachetă anti-navă dar nici nu ajung la o distantă mai mare de 40km și nici precizia rachetei nu o au.
Bașca, nava în sine ar trebui modernizată de la chilă la vârful catargului: sisteme de navigație, sisteme de comunicații, sistem de control al luptei etc etc la care se adaugă peste 1500 de membri ai echipajului care ar trebui pregătiți de la zero, în US Navy nemaiexistând expertiză pentru operarea cuirasatelor.
Și toate acestea în timp ce un distrugător Arleigh Burke oferă +90 de VLS cu un echipaj de maximum 350 de membri.
Singurul avantaj al Iowa-class ar fi în cazul în care americanii ar avea ceva debarcari pe insulele din Pacific, acolo unde puterea de foc cumulată a tunurilor de pe acest tip de nava ar fi într-adevăr folositoare, dar în rest, bietul cuirasat ar fi luat la țintă de submarine, avioane, rachete anti-nava inamice și, la cât e de mare, ar fi greu de apărat.
Lăsând la o parte costurile enorme, nu este deloc sigur că aceste nave venerabile și foarte respectabile ar mai putea să ia din nou în prova valurile oceanelor planetei, dar una peste alta ar arată bine pe mare și acesta este probabil și singurul criteriu pe care Donald l-a avut în cap când le-a explicat amiralilor americani cum ar trebui să arate viitorul flotei americane de război.
Și-or fi făcut oamenii aia cruce cu limba pe cerul gurii?!? Și-or fi făcut…
Ultimele două nave din clasă care au participat la lupte sunt USS Missouri și USS Wisconsin, care și-au folosit enormele tunuri împotriva irakienilor cu ocazia primului război din Golf, în 1991. Cele patru nave din clasă au fost modernizate și operaționalizate în anii ’80 la ordinul președintelui Ronald Reagan și au fost mai apoi retrase definitiv și transformate în nave muzeu după 1991. Chiar și atunci scoaterea lor de la naftalină n-a fost lucru înțelept și mare scofală n-au făcut.
Dar gura păcătosului adevăr grăiește când Donald Trump a calificat navele moderne că fiind “urâte” – ceea ce este perfect adevărat, în timp ce navele clasice arată magnific – iarăși adevărat grăiește.
GeorgeGMT