În spațiu – săptămânile 2019/05-06-07

În primul rând: v-a fost dor?
În al doilea rând: o bună parte a acestui articol sunt câteva subiecte foarte interesante legate de spațiu – comentarii la alt articol, care își aveau locul în articole. Dacă aveți o senzație de deja-vu, aceasta este cauza.

Ultima Thule

Într-un episod trecut (În spațiu – săptămânile 2019/01-02 – Veni, Vidi, Ușchi) apăreau primele imagini ale Ultima Thule. După cum spunea Iulian, trimiterea datelor către Terra e de durată și anevoioasă și se va întinde pe următoarele 20 de luni, datorită distanței (6.5 miliarde km – semnalul ajunge in 6 ore la noi), disponibilității (poziția față de Soare, antenele de pe Pământ) și capacității de emisie.

Între timp avem o imagine mai bună a omului de zăpadă:

Ultima Thule (sursa NASA / Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory / Southwest Research Institute – pluto.jhuapl.edu)

Fotografia are o rezoluție mai mare (135 m/pixel) și e obținută de la 6700 km distanță cu Multicolor Visible Imaging Camera (MVIC). Există și alte imagini mai bune, cu o rezoluție mai mare (până la 35 m/pixel), obținute mai de aproape (3500 km) sau cu ajutorul Long Range Reconnaissance Imager (LORRI), dar va mai dura până ajung la noi.

Detalii despre New Horizons, schițe, fotografii și instrumentele sale puteți obține de aici.

New Horizons mai are 11 kg de combustibil (din 77 initial). Misiunea principala era Pluto, cea secundară Ultima Thule. Ce urmează? Pai 20 luni va transmite datele accumulate către Terra; în tot acest timp va continua sa se uite in jur (adică să studieze Centura Kuiper, cu Lorri sau pleiada de senzori de la bord). Misiunea are fonduri până în 2021 (minim). Avem o diferență de un an, în care nu e clar ce va face New Horizons. Variante:
– va fi identificat un alt obiect din Centura Kuiper pentru a fi studiat iar NH va folosi combustibilul rămas pentru repoziționare;
– după finalizarea transmisiei de date (minim 20 luni) se poate face un upgrade major al software-ului NH și asta i-ar permite metode noi de observare și studiere a Centurii Kuiper sau a spațiului interstelar, sau chiar capacitatea de a identifica singură subiecte de studiu. Varianta aceasta așteaptă aprobarea NASA.
– ușchi – adică pe urmele lui Voyager (dar cu instrumente mult mai bune și așteptări mai mari), pe traiectorie de ieșire din Sistemul Solar cu o viteza de 3 UA (distanta Terra-Soare) / an. Are tot ce-i trebuie sa atingă spațiul interstelar și se estimează că va funcționa cel putin până în 2030.

Ultima Thule (sursa NASA / Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory / Southwest Research Institute – pluto.jhuapl.edu)

O adăugare de ultim moment. Pe măsură ce imaginile sunt transmise către Terra, avem fotografii din ce în ce mai bune. Surpriza săptămânii este că nu mai vorbim despre un om de zăpadă deoarece ultimele data arată că Ultima Thule are o forma clătitoidă :); cele doua corpuri sunt de fapt turtite.

Ultima Thule (sursa NASA / Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory / Southwest Research Institute – pluto.jhuapl.edu)

Guest section de Marius B.
 

JAXA și Hayabusa

Jaxa anunță că sonda sa, Hayabusa 2, aflată lângă asteroidul Ryugu din 2018, se pregătește pentru a preleva mostre din solul acestuia, după o mică întârziere (asolizarea era planificată pentru octombrie 2018) datorată suprafeței mai denivelată decât estimările inițiale. Prelevarea va fi destul de spectaculoasă zic eu: după asolizare un proiectil de Ta (!) va fi proiectat cu o viteză de 300 m/s iar instrumentele sondei vor captura particulele de sol proiectate la impact. Se va întâmpla probabil pe 22/2.

Misiunea Hayabusa 2 are mai multe părți:
– în septembrie a detașat cele două hoppere care au țopăit pe Ryugu și au transmis imagini;
– a trimis apoi la sol pe Mascot, o sondă germano-franceză dotată cu spectrometru infraroșu, magnetometru și radiometru – este interesant că radiometrul de la InSight are legătură cu Mascot;
– urmează să fie creat un crater artificial (prin detonare) și sa fie colectate mostre noi;
– in 20-20 Hayabusa 2 se va întoarce (cu motoare ionice) pe orbita Pământului unde va lansa către sol SRC (capsulele conținând mostrele de sol).

Anterior s-a mai vorbit despre Hayabusa 2 într-un episod anterior.

Guest section de Marius B.
 

Occupy Mars

Saga ExoMars continuă. Primul capitol s-a încheiat tragic cu nefericitul Schiaparelli. Urmează capitolul 2, lansarea în 20-20 a unui rover. Este vorba despre o colaborare ESA-Roscosmos. Roverul construit de Airbus în Marea Britanie are acum și un nume: Rosalind Franklin Rover. Scopul misiunii este de a descoperi viață pe Marte, prin analiza biologică și chimică a solului marțian. De aici și inspirația pentru numele legat de căutarea vieții – Rosalind Franklin este un cercetător britanic cu merite deosebite în cercetarea structurii atomice a ADN-ului.

Rosalind Franklin (sursa ESA)

Sub coordonarea sa, echipa King’s College specializată în cristalografie în raze X (XRC) a realizat prima fotografie a ADN-ului, faimoasa Photo 51, cea care a dus la descoperirea dublului helix sub care e organizat și structurat ADN-ul. A fost practic primul pas în cercetarea acestui domeniu.

ADN, Photo51 (sursa Wikipedia)

Guest section de Marius B.
 

Occupy Mars reloaded

NASA a făcut ultima încercare de comunicare cu Opportunity. Acesta a pierdut legătura cu Terra în iunie anul trecut. Inginerii NASA sperau ca după ce atmosfera se va limpezi și toate firele de praf se vor fi așternut, Oppy va putea capta energie solara cu panourile sale și vor reuși să comunice din nou. Se pare că nu e așa; astăzi NASA a anunțat ca nu va mai reîncerca să îl cheme la apel. MER, prin Opportunity, a fost una dintre cele mai de succes misiuni ale NASA.

A fost odată ca niciodată în 2004 când Oppy și fratele de cruce Spirit au amartizat ( 🙂 ), acesta fiind doar începutul misiunii lor geologice, care trebuia să dureze 90 de zile (pământene) și în care cei doi ar fi trebuit sa treacă peste 7 bolovani, 7 râuri secate, 7 mări prăfoase … adică să parcurgă 1 km sau chiar mai mult – dacă se putea. Mai mult pare sa fi fost laitmotivul misiunii, pentru că ce a urmat a depășit orice așteptări.

Spirit a roverat vreo 8 km și a funcționat 8 ani. Oppy 45 km, 15 ani. Cea mai lungă deplasare în afara Terrei; un LeMans de 24 de ore jupiteriene (sau ma rog, 23 chiar sunt curios dacă e cineva curios să facă un calcul precis 🙂 ). EPIC!

Nu s-au plimbat chiar degeaba. Ne-au învățat că în trecut Marte (arm … era să spun Mars) nu era rece și uscată ca acum. ‘Afinele’ găsite au dovedit prezența apei în formă lichidă (deci într-o perioadă caldă)

‘Afine’ marțiene (sursa NASA)

Aceasta teorie a fost ulterior confirmată de analiza depozitelor de lut și gips.

Marțianul – umbră (sursa NASA)

Marțianul – selfie (sursa NASA)

Au fost prezentate succint informații și într-un episod anterior

În acest moment pe Marte a rămas activ Curiosity. NASA va trimite în 20-21 Curiosity 2. Vom avea și ESA cu Rosalind Franklin (cunoscând acum ESA, fie vom avea un rover, fie craterul Schiaparelli No 3). Atenție, cad obiecte!

În acest moment al scrierii am ajuns la concluzia că Weizen Bier e o mizerie și că mai bine bei un pahar de vin și ronțăi niște drojdie pentru copt la sfârșit.

Înainte de încheiere vom constata că evenimentul a fost consemnat și de Letopiseț.

Aflat-am jalnică veaste cumcă mihania de madem de-au trimeas-o învățații pre steaua stacojie s-au pristăvit, că i s-au gătat merindea. Căci au născocit cetitorii în stele de preste Marea cea Mare un rădvan fără viziteu căruia i-au đis „Prilej” și l-au aburcat în ceriuri să iscodească alte lumi alături de „Duh”, geamănul seu, iară acestea s-au scoborât pre steaua de hier și au colindat în pustietate precum Moise. Ci, rătăcind această mihanie, au lămurit taine mari, și cum aflau aceasta ceva cum le trimetea învățaților, măcar că alta decât bolovani și uscăciune nu au aflat, dar au deslușit cumcă nainte vreme pre acea lume s-au aflat ape curgătoare. Ci, cu opt mesețe înainte să se pristăvească, s-au iscat vijelie cumplită și i-au coperit acestuia aripile cu arină, iară acesta s-au betegit, neaflându-se pre lumea aceea niciun învățat carele să-l întremeze; deci dupre ce au bolit, s-au săvârșit, đicând: „Mi s-au golit desaga, ci văz întunecare”.

Ce se mai află pre acea lume încă o mihanie de-i đice „Întrebăciune”, iară pentru aceasta nu am niciun drag, că đice o voroavă anglicească cumcă întrebăciunea au răpus mâța.

Guest section de Marius B.
 

Occupy Mars revolutions

InSIght! FTW!

InSIght iși depune icrele pfff Weizen effect cel de-al doilea instrument științific la sol. Este vorba despre HP3 (și nu e făcut de BMW Motorrad dacă vă gândeați la asta), adică un pachet de sonde și termometre. Mai jos pot fi văzute fotografiile (neprelucrate de data asta, ca sa fie pe placul autorilor 🙂 ). HP3 e neamțul din stânga, la capătul brațului robotic. Ce se vede în dreapta e francezul SEIS (pachetul seismografic depus anul trecut în decembrie), acoperit cu un dom de protecție pret-a-porter.

InSight (sursa NASA)

HP3 va fora 5 metri și apoi va începe măsurătorile; împreună cu instrumentele radio vor crea imaginea depunerii straturilor actuale de sol. De forare va beneficia și SEIS pentru a asculta mini-cutremurele și a interpreta compoziția actuală a scoarței. Hmmm, cum se leagă lucrurile.

Guest section de Marius B.
 

לבנה (Luna)

Pentru că tot am discutat despre Chang’e 4 și misiunile selenare, urmează să fie lansat Beresheet (Geneza) – o sondă israeliană care va și aseleniza. Lansarea se va face probabil pe 22 februarie cu o rachetă Falcon 9 (sonda fiind de fapt o încărcătură secundară). Cu o masă de ~500 kg sonda se va folosi in cea mai mare parte de impulsul oferit de F9, se va plasa pe orbita Lunii (va fi capturată de gravitația Lunii de fapt) și va frâna apoi până la suprafață.

Ce e deosebit la aceasta misiune spre Luna? În primul rând este vorba despre un nou actor – Israel – în condițiile în care nu au fost prea multe misiuni pe Luna (vezi articolele cu Chang’e). Apoi, este o misiune privată (!), SpaceIL fiind o organizație non-profit, privată. Proiectul Geneza (Sparrow la acel moment) este de fapt continuarea participării la competiția Google Lunar X Prize (Moon 2.0) care oferea 20 milioane de dolari pentru cei care reușeau să trimită o sondă pe Lună, care să parcurgă 500 m și să transmită spre Terra imagini. Competiția s-a terminat în 2018 fără un câștigător dar israelienii au continuat proiectul. De ce? Pentru că destinația nu era scopul. 🙂 Mai exact, SpaceIL are un buget de 96 milioane de dolari pentru a promova educația, știința și tehnologia în Israel. Ca fapt divers, cele mai importante donații au fost de la filantropi americani, ISA (un fel de RoSA din Levant), companii private (ex: Rafael, Elbit) și instituții de învățământ. SpaceIL are 200 de membri, majoritatea voluntari, și a reușit să intre în legătură cu 250000 de elevi. Ca fapt divers, sonda va rezista în cel mai bun caz 2 zile pe Luna din cauza temperaturii. Se va supraîncălzi.

Beresheet (sursa SpaceIL)

Mazel Tov!

Guest section de Marius B.
 

Briții, sateliții și antenele

La intersecția între În spațiu, Tehnologii, radare și Brexit aflăm că ministerul britanic al apărării (MoD) a acordat un contract de 1 milion de lire către Oxford Space Systems (OSS) pentru dezvoltarea unei antene.

Nu e chiar orice antena, ci este una cu tehnologie origami, adică o antenă cu o metoda aparte de pliere, care o face foarte compactă când e strânsă. Iată și imagini cu antena:

Spectaculoasa umbrela?

Această antena foarte compactă și ușoară este ideală dacă vrei să lansezi o pleiadă de sateliți mici: costul redus al antenei e important dacă se dorește fabricarea în masă, greutatea mică o face compatibila cu mini-sateliții și împreună cu volumul redus in stare pliată face posibilă lansarea mai multor sateliți cu un vehicul. Totuși suprafața trebuie să fie foarte mare. De ce? Pentru că vorbim despre o antenă în banda Ka, ideală pentru radar cu apertură sintetică (SAR).

Conform contractului OSS va dezvolta în prima fază o antenă demonstrator de 3 metri diametru, scopul final fiind obținerea unei antene de 5 metri.

O astfel de antenă ar fi importantă pentru britanici, care cochetează cu ideea realizării unei rețele noi de sateliți de supraveghere radar. O considerație personală: Brexitul a adus ieșirea britanicilor din proiectul Galileo și de aici necesitatea unei alternative urgente. Astfel, ei au lansat proiectul Oberon, prin care se dorește obținerea unei rețele de sateliți radar până în 2025, cu apertură sintetică, pentru ISR (engl Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), activitate unde MoD dorește să nu mai depindă de SUA și europeni.

Sateliții din această rețea vor avea 500 kg, deci au nevoie de o antenă ușoară. Se dorește o rețea extinsă, de unde și necesitatea volumului mic la lansare. Radarele cu apertură sintetică vor permite o supraveghere a unor suprafețe extinse, fără influența factorilor atmosferici și a ciclului zi-noapte. Totuși, fiind vorba despre banda Ka, suprafața antenei este critică, și au nevoie de o antenă cu un diametru cât mai mare.

Pentru englezi acesta nu este primul proiect legat de o rețea de sateliți de supraveghere radar iar antena are deja pregătiți sateliții. MoD au investit 21 milioane de lire în NovaSAR, un satelit de supraveghere radar în banda S (influența fenomenelor meteo începe să fie semnificativă în această bandă, de unde si nevoie de trecere la banda Ka – cred eu). Tehnologia este capabilă deja de o rezoluție care distinge obiecte mai mari de 6 mp. Dacă punem datele cap la cap, obținem un sistem de supraveghere naval, care chiar dacă nu distinge silueta unei nave, poate să vadă că e ceva acolo. Oricum, nu poate vedea un periscop/snorkel sau siajul lui, dar Nicolae poate sa-si dea cu părerea mai bine asupra capabilității de supraveghere maritimă.

Pentru a ne da seama de ce poate vedea un astfel de sistem iată imaginile cu portul Sidney (reamintesc că rezoluția distinge de la 6 m în sus, iar suprafața observată este de 20×87 km).

Imagini SAR – Sidney și piramidele (sursa SSTL)

Oricum, chiar și în acest demers, englezii par dependenți de tehnologia europeană (sună rău englezi vs europeni, nu-mi vine sa cred ca s-a ajuns la asta), în speță de Airbus.

Totuși, europenii sunt mult mai avansați la capitolul sateliți de supraveghere radar. Un vârf par a fi finlandezii de la ICEYE, cu sateliții X1, X2, X3. Este vorba despre sateliți miniaturizați (deja au ajuns la 100 kg), care lucrează în banda X (dar au și tehnologie pentru benzile C si L – mă întreb dacă pentru penetrare), au rezoluție demonstrată de 10 metri și acum au ajuns la 3 metri (tot nu se vede siajul periscopului … cred). Imaginea este a unei suprafețe observate de 80×40 km, rata de împrospătare de 10 secunde, (satelitul se deplasează la 500 km altitudine cu viteza de 7 km/secundă).

Imagini SAR – Spania, Helsinki și Silicon Valley (sursa ICEYE)

Așadar, ce credeți despre rețeaua de sateliți pentru supraveghere radar?

Guest section de Marius B.
 

ISS

Configurația ISS actuală – după plecarea capsulei Dragon și evoluția ei în timp – este cea din imaginile de mai jos.

Configurație ISS – 10 ianuarie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

Configurație ISS – 25 ianuarie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

Configurație ISS – 8 februarie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

 

SpaceX

Lansarea Crew Dragon a fost amânată. În martie am putea avea o lansare a Falcon Heavy.
A fost testat și motorul Raptor. 2 secunde, la 65% din putere.
În iunie 2018 USAF a certificat racheta Falcon Heavy pentru nevoile sale. Se pare că urmează un audit al Pentagon legat de această certificare.
SpaceX a înaintat un protest referitor la alegerea ULA pentru lansarea Lucy, spunând că o poate face mai ieftin. Vom afla în mai rezultatul.
 

ARCA și RoSA

În celelalte știri, la ARCA și la RoSA, nimic. Chiar dacă ar fi fost, nu merită prea multă atenție în acest moment. Părerea mea.
 

Mărunțiș

• Din URSS Rusia aflăm că în mijlocul declinului, tovarășul domnul Medvedev (prim ministru) i-a cerut tovarășului domnului Rogozin (șef al Roscosmos) să tacă și să facă. We must not forget that spaceflight is a huge marketplace where real competition exists, so we need to work seriously in order to remain in the market. Our rocket and space industry can and must become a commercial success in today’s conditions. We are, for the time being, far from it.
• Tot din URSS Rusia aflăm că Angara mai întârzie. Doi ani, până în 2023.
• Tot din URSS Rusia aflăm că tovarășul domnul Rogozin va face după ce a fost tras de urechi. A declarat că Rusia va lansa anul acesta de 45 de ori, luându-și angajamentul în fața tovarășului domnului Vladimir Putin. În 2018 a lansat 22. Până pe 21 februarie zero. Dar mai e timp până la finalul anului – 10 luni, 4 lansări pe lună.
• Chinezii se pregătesc să intre și pe piața lansărilor. Să vedem.
• Deși nu zboară, Blue Origin vinde. Telesat au semnat un contract pentru mai multe lansări cu New Glenn.
• Iranienii au încercat din nou. Tot nu au reușit să lanseze un satelit. 67% dintre lansările iraniene au eșuat în ultimii 11 ani. Există zvonuri că ar fi sabotați de USofA.
• Curtea de conturi franceză are semne de întrebare referitor la viabilitatea Ariane 6. În același timp, boosterul (MRCS) a fost testat pentru a doua oară.
• SLS ar fi trebuit să zboare în 2020. Se pare că a fost mutată prima lansare în 2021.

 

Evenimente și lansări

Evenimentele din perioada următoare sunt:

• 19 februarie: superlună

Lansările din perioada următoare sunt:

• februarie: lansare SpaceX Crew Dragon
• 21 februarie: lansare Soyuz
• 22 februarie: lansare Falcon 9
• 26 februarie: lansare Arianespace Soyuz
• 28 februarie: lansare echipaj către ISS

 

Fotografia săptămânii

Trei saptămâni, trei fotografii. Prima dintre ele surprinde orizontul, văzut de pe ISS. A doua prezintă un birou al unui angajat: cel al lui Alexander Gerst la bordul ISS