În spațiu – săptămâna 2018/44

Recomandare: pentru o experiență completă cititorii sunt rugați să utilizeze browserul Firefox. Pentru a vizualiza orbitele este nevoie sa faceți click pe imagine.

Kepler

Așa cum autorul a menționat în articolele anterioare, era așteptat finalul vieții telescopului Kepler, lui fiindu-i atribuite 70% din cele aproximativ 3800 de exoplanete descoperite până acum. Telescopul poate fi considerat decedat deoarece a rămas fără combustibil.

Lansat pe 7 martie 2009, și-a încheiat în 2013 misiunea principală după defectarea celei de-a doua roți inerțiale din cele patru cu care era echipat. Din 2014 a început misiunea extinsă – K2 – păstrarea orientării realizându-se folosind doar două roți inerțiale și radiația solară. Observațiile au fost făcute în campanii care durau câte 80 de zile.

Costul total al programului Kepler se situează la ~700 milioane USD.

Telescopul Kepler (sursa NASA via Wikipedia)

Pe baza observațiilor sale, la data scrierii acestor rânduri au fost identificate 2681 de planete din care 354 au fost identificate doar din datele culese în timpul misiunii extinse. În acest moment mai există încă 2899 de observații care conțin planete candidate, acestea urmând să fie validate. [10] De asemenea, au fost documentate 61 de supernove. [9]

Rezultatele misiunilor Kepler și K2 (sursa NASA)

Continuarea căutării exoplanetelor o face deja din luna iulie telescopul TESS (engl Transiting Exoplanet Survey Satellite).

Telescopul TESS (sursa NASA)

Finalul nu va avea același dramatism ca în cazul Cassini; îi va fi trimisă o comandă care va opri transmițătorul radio și calculatoarele, devenind o bucată de metal care va pluti în spațiu. Orbita sa este heliocentrică, fiind în urma Pământului la o distanță de 137 mil km la 1 mai 2018. Perioada orbitei sale este de 372.5 zile. [8]

Orbita Kepler [8]

Kepler

RIP, Kepler.
 

Dawn

A fost parte a programului Discovery care își dorea să pună în practică o serie de misiuni științifice cu cost redus, în contrast cu programul New Frontiers care nu avea constrângeri de buget atât de mari.

Dawn (sursa NASA)

Povestea facerii ei este una europeană. Dawn a fost acceptată odată cu telescopul Kepler în decembrie 2001. A fost anulată în decembrie 2003, reintrodusă pe lista misiunilor în dezvoltare în februarie 2004. Dezvoltarea a fost oprită în octombrie 2005, amânată fără un termen exact î ianuarie 2006, anulată pe 2 martie 2006. Orbital Sciences Corporation a renunțat la profit, solicitând continuarea dezvoltării NASA trebuind să plătească doar costul de dezvoltare și producție. A fost din nou activată pe 27 martie 2006. Bugetul inițial a fost de 373 mil USD, dar costul final de construcție a ajuns la 446 mil USD. [13] 130 mil USD a fost costul de operare timp de 11 ani.

Dawn în producție (sursa 1 – NASA; 2,3 – NASA via Spaceflight 101)

A fost lansată în septembrie 2007 pentru a studia două din cele trei protoplanete ale centurii de asteroizi – Vesta și Ceres – acestea fiind rămășițe ale perioadei de formare a planetelor, proces oprit însă în cazul celor două de Jupiter.

Orbita Dawn [13]

Dawn a intrat pe orbita Vesta la data de 16 iulie 2011 și pe orbita Ceres la data de 6 martie 2015, după ce a survolat planeta Marte la data de 18 februarie 2009. Deși s-a propus și vizitarea unei a treia destinații NASA s-a opus. Este prima misiune de explorare care a utilizat pentru propulsie motoare ionice.

Ceres are o treime din masa centurii de asteroizi și se presupune că are un miez din rocă și o manta de gheață. Vesta are o zecime din masa centurii de asteroizi și se presupune că are un miez metalic și o manta din rocă. Vesta este și mai în etate: pare să se fi format cu 3 milioane de ani înaintea Ceres.

Vesta, Ceres și Luna la scară [13]

A fost găsită apă în mineralele de la suprafața asteroidului Vesta, alături de compuși bogați în carbon. Tot Vesta are și un bazin uriaș în emisfera sudică, vizibil de pe Pământ cu telescopul, datat cu doar un miliard de ani în urmă. Numit Rheasilvia, are un diametru de 500 km și o adâncime de 19 km. Pe Ceres a fost descoperit cel mai mare depozit de minerale bazate pe carbon în afara Pământului, aceste depozite fiind asociate pe Pământ cu lacuri, mări și oceane. Această asociere sugerează că este posibil ca apa să se fi ridicat la suprafață, depozitând săruri. Ceres are și un vulcan imens, cu altitudinea de 5 km, acesta fiind considerat de fapt un vulcan rece (engl cryovolcano). De asemenea, pe Ceres au fost găsiți compuși organici în zona Craterului Ernutet.

Craterul Ernutet – imagine compusă (sursa NASA)

Nici Dawn nu va avea un final asemănător cu al Cassini. Va rămâne pe o orbită joasă în jurul Ceres cel puțin pentru următorii 20 de ani, o altă deșeu metalic plutind în derivă în spațiu.

Dawn

RIP, Dawn.
 

Sputnik 2

La doar o lună de la lansarea satelitului Sputnik 1, pe 3 noiembrie 1957, U.R.S.S. a dus pe orbită al doilea satelit artificial al Pământului.

8K71PS M1-2PS, cea care a dus Sputnik 2 pe orbită 1 – [20], 2 – [11]

A fost o navă cu masa de 509 kg, care a stat în spațiu 162 de zile. La bord, pe lângă instrumentele științifice (contoare Geiger și spectrofotometre) s-a aflat și prima ființă vie care a ajuns în spațiu: Laika.

Laika în timpul antrenamentelor (sursa 1 – Heritage Images via Time Magazine, 2 – Welt)

Din punct de vedere științific, sovieticii au ratat descoperirea centurii de radiații. Semnalele trimise de Sputnik 2 au fost recepționate de stații din Australia și America de Sud, însă U.R.S.S nu a colaborat (s-a solicitat un schimb – codul pentru interpretarea datelor pentru datele recepționate). Centura de radiații a fost redescoperită mai târziu de satelitul Explorer 1 și numită Centura Van Allen. S-ar fi putut numi Centura Vernov.

U.R.S.S. a pretins că Laika a trăit 6 zile. Semnalele recepționate de la senzori arată că probabil nu a supraviețuit mai mult de 6-7 ore din cauza temperaturii.

Pe 10 noiembrie 1957, la cea de-a XL-a aniversare a Revoluției Ruse, Hrușciov a spus: Acum primul nostru Sputnik nu mai este singur în călătoriile sale spațiale.

Laika, surpriză la gumă de mestecat (sursa internets)

RIP, Laika.
 

Calcule cu ISS și Soyuz – final

Este momentul să încheiem telenovela cu ISS și Soyuz, începută în urmă cu trei săptămâni, pe 11 octombrie. Investigația Roscosmos s-a finalizat.

Soyuz MS-09 (sursa friendsofnasa.org)

Cauza accidentului a fost un senzor de separare deformat, instalat la Baikonur în timpul asamblării. Un extras din comunicatul de presă este prezentat mai jos. [12]

The launch ended up with a launcher failure caused by abnormal separation of one of the strap-on boosters (Block D) that hit with its nose the core stage (Block A) in the fuel tank area. It resulted in its decompression and, as consequence, the space rocket lost its attitude control.

The abnormal separation was caused by the non-opening of the lid of the nozzle intended to separate aside Block D oxidizer tank due to the deformation of the separation sensor pin (bended by 6˚45‘). It was damaged during the assembling of the strap-on boosters with the core stage (the Packet) at the Baikonur Cosmodrome. The LV failure cause is of the operational nature and spreads to the stock of already assembled packets of the Soyuz rocket.

The Emergency Crew Rescue System of Soyuz MS-10 spaceship functioned properly. The crew was acting as required by the on-board instructions and those given by the Mission Control Center.

Vor trebui realizate investigații la toate rachetele Soyuz care au fost deja asamblate pentru a verifica senzorii de separare.

A fost făcut public și un film care prezintă o înregistrare cu o cameră de la bordul rachetei.

Soyuz, imagini surprinse de camera de la bord

Soyuz, film compus

Din punct de vedere al misiunilor, au fost efectuate câteva ajustări:
– Progress MS-10 (misiune cargo) va fi lansată pe 16 noiembrie;
– Soyuz MS-11 (cu echipaj) va fi lansată pe 3 decembrie;
– Soyuz MS-09 va reveni pe Pământ pe 20 decembrie.
 

SpaceX

Numărul de evenimente care au implicat SpaceX în ultima perioadă au determninat autorul să îi acorde un spațiu mai larg.

O primă știre despre SpaceX se referă la faptul că negociază cu Goldman Sachs un împrumut de 500 mil USD. [23] Direcțiile actuale de dezvoltare ale SpaceX sunt Falcon 9/Heavy, StarLink și BFS/BFR. Pentru Falcon 9 SpaceX urmărește construirea unui număr suficient de mare de boostere care să permită lansări constante pe termen mediu, scopul fiind refolosirea unui booster de 10 ori. StarLink este o constelație de sateliți care își propune să ofere acces global la internet, finanțând dezvoltarea următoarelor vehicule. BFR/BFS știm cu toții ce ar trebui să realizeze. valoarea de piață a SpaceX este estimată la 28 mld USD.

Elon Musk (sursa AP via Daily Mail)

Cea de-a doua știre se referă la complexul construit de SpaceX la Boca Chica în Texas. Inițial acesta era destinat lansărilor Falcon 9, însă SpaceX și-a schimbat planurile, acesta fiind destinat BFR. Amenajarea a întârziat datorită instabilității solului, fiind nevoie de aducerea a 230000 de metri cubi de sol. Costul estimat a fost de 100 mil USD în septembrie 2014.

Așezarea complexului SpaceX Boca Chica (sursa USofA federal govt/FAA)

Boca Chica înainte de începerea lucrărilor [21]

Boca Chica (sursa Twitter, @Desmarius, @Nehkara)

Boca Chica la final de octombrie 2018 [21]

Boca Chica (sursa reddit SpaceXLounge)

Cea de-a treia știre a sosit pe surse și este că Elon Musk vizitat în iunie divizia de dezvoltare StarLink din Redmont și a concediat șapte persoane din management în urma … unui dezacord referitor ritmul de dezvoltare și testare. În locul lor au fost aduși manageri ai SpaceX din Hawthorne care au primit ordin ca primii sateliți StarLink să fie lansați până la jumătatea anului 2019.

Doi dintre managerii care au plecat după vizita lui Musk sunt Rajeev Badyal (SpaceX Vice President of Satellites, fost inginer hardware la Microsoft și HP) și Mark Krebs (proiectant și arhitect, inginer care a lucrat la divizia aerospaială a Google). Badyal a mai dorit câteva iterații pentru dezvoltare, Musk a insistat pentru sateliți mai simpli, mai ieftini, lansați mai curând.

SpaceX a adoptat și a integrat în dezvoltarea produselor sale metodologia din dezvoltarea software, cu un număr mare de iterații. A fost și o declarație la un moment dat în care se spunea că SpaceX nu a lansat niciodată până acum două rachete identice datorită modificărilor continue. NASA nu a fost prea încântată cu această abordare, pentru zborurile cu echipaj solicitând o configurație care să nu fie modificată – cunoscută și ca Falcon 9 Block 5.

Un angajat al SpaceX a declarat, anonim: We’re using the Tintins to explore altitude changes. They’re happy and healthy and we’re talking with them every time they pass a ground station, dozens of times a day. We were streaming 4k YouTube and playing ‘Counter-Strike: Global Offensive’ from Hawthorne to Redmond in the first week..

Scopul final este – pentru început – un număr de 4425 sateliți pe LEO. Crescut apoi până la 10000 pentru a acoperi nevoia de lățime de bandă aflată în creștere.

Satelit StarLink numit TinTin (sursa SpaceX)

Punem 10000 de sateliți pe orbită (sursa webcast via NY Post)

Ultima știre este că SpaceX a testat pe 25 octombrie racheta care va fi utilizată pentru prima misiune cu echipaj, lansată fără echipaj, către ISS. A fost un test static al boosterului care va fi lansat în ianuarie 2019, cu capsula Dragon, fără astronauți.

Test static al Falcon 9 (sursa Twitter @SpaceX)

 

Mărunțiș

  • Pe 1 noiembrie 1962 U.R.S.S. a lansat Mars 1 (cunoscut și ca 1962 Beta Nu 1, Mars 2MV-4 și Sputnik 23), acesta fiind o sondă Venera modificată. La distanța de 100 milioane km de Pământ comunicațiile cu sonda nu au mai putut fi stabilite. Trebuia să survoleze Marte la 11000 de km altitudine, însă calculele arată că a trecut la aproximativ ~193000 km. O mică deviație.
  • Virgin Orbit a început testele de integrare pentru soluția de lansare a sateliților – LauncherOne. Seamănă cu cel al Orbital Sciences – Pegasus XL. Ambele fiind versiuni pentru pitici ale Stratolaunch. OrbitGirl duce LauncherOne până la altitudinea de 10700 de metri; este apoi lansată treapta următoare (LauncherOne) care are lungimea de 21 de metri care duce până pe LEO sateliți cu masa de până la 500 de kilograme. Pegasus are deja 40 de zboruri la activ.
  • Avionul dezvoltat de Stratolaunch – cel mai mare construit vreodată – a efectuat un nou test de rulare la sol.
  • Parker Solar Probe a început pe 31 octombrie prima apropiere de Soare, după ce pe 29 octombrie a devenit obiectul artificial care s-a apropiat cel mai mult de Soare, depășind sonda Helios 2 care s-a aflat în aprilie 1976 cel mai aproape de Soare. Cel mai apropiat survol îl va avea în 2025 la doar 6.16 mil km, acum fiind la 42 mil km. Totalul de survoluri planificat este de 24, primul având periheliul (cel mai apropiat punct de Soare) pe 5 noiembrie.
  • Compania ‘privată’ chineză LandSpace Tech a lansat racheta cu trei trepte ZQ-1 cu satelitul chinezesc Weila-1 al televiziunii CCTV. Lansarea a eșuat. Primele două trepte s-au comportat normal. Treapta a treia a avut o problema care a împiedicat satelitul să ajungă pe orbită. Satelitul avea o masă de 10-30 de kg (depinde de chinezul care face declarația). Un reprezentant al LandSpace a declarat că This final result is not perfect, but we have achieved some of our goals, especially the key steps like the rocket’s stages and cowling separation. We will analyse the information from remote sensing records and try to find out what went wrong. Technologically speaking, there are some shortcomings [with the launch]. But our team feel very encouraged. Următoarea lansare este programată pentru 2020.
  • JAXA a reușit lansarea KhalifaSat și GOSAT-2. China a reușit lansarea sateliților BeiDou și a satelitului oceanologic CFOSAT. Lansarea ICON cu Pegasus XL a fost amânată din motive tehnice.
  • Sonda Hayabusa2 încă face curte asteroidului Ryugu și se pregătește de aasteroidizare (?!). A lansat două vehicule care se deplasează prin salturi (MINERVA-II1A și MINERVA-II1B) și o sondă care să aasteroidizeze (?) – MASCOT (engl Mobile Asteroid Surface Scout). MASCOT a decedat după 17 ore de la contactul cu solul. Scopul Hayabusa2 pentru perioada următoare este să colecteze eșantioane pe care să le aducă apoi pe Pământ. După misiunea Hayabusa când în 2005 a fost vizitat asteroidul Itokawa inginerii și oamenii de știință se așteptau la o suprafață plană cu praf, nu la ceea ce au găsit pe Ryugu. Adică moloz. Pietriș. Prundiș. Pașii următori sunt găsirea unui loc potrivit pentru a aasteroidiza (!). În perioada următoare Ryugu va ajunge de partea cealaltă a Soarelui, astfel încât echipa din centrul de control va avea un răgaz pentru a găsi cea mai bună cale de a acționa.
  • Calculatorul produs de HPE (HP Enterprise) aflat la bordul ISS și numit Spaceborne Computer va fi pus la dispoziția oamenilor de știință după un an de teste pe ISS. Avantajul este posibilitatea de a face analiza datelor culese la bordul ISS, lățimea de bandă disponibilă pentru transferul de date cu Pământul fiind limitată. Bazat pe componente COTS, a întâmpinat probleme cu discurile SSD, acestea defectându-se mult mai des decât pe Pământ.
  • Pe 31 octombrie 1938 Orson Welles a terorizat în noaptea de Halloween locuitorii din New York și New Jersey cu Războiul Lumilor.
  • Nimic de la ARCA (no news is good news). De fapt au produs ceva, dar este un nimic. Pregătesc o revoluție în stilul ARCA. Probabil un eveniment trist de piar.
  • Nimic de la RoSA (no news is good news).

Sonda Mars 1 (sursa NASA)

Produsele Virgin Orbit: OrbitGirl și LauncherOne (sursa Virgin Orbit)

Orbital/Northrop Grumman Pegasus XL (sursa 1, 2 – [29]; 3 – NASA)

Stratolaunch (sursa twitter Stratolaunch)

Parker Solar Probe (sursa 1 – NASA; 2 – The Planetary Society)

(sursa 1,2 – [31]; 3 – LandSpace)

Marcaje pentru aasteroidizare (…) – mingile cu diametrul de ~10 cm (sursa JAXA)

Marcaj aflat pe suprafața Ryugu, imagine de la altitudinea de 20 m (sursa JAXA)

Suprafața Ryugu; imagine de la altitudinea de 42 m (sursa JAXA)

Replică a calculatorului HPE de pe ISS (sursa HPE)

Orson Welles (sursa CBS)

 

Evenimentele următoare

În perioada următoare au fost programate zborurile:

Dată & oră Loc Eveniment / Misiune Organizație Observații
27 octombrie 2018 ZQ-1 LandSpace, China eșec (video)
29 octombrie 2018 04:08-04:20 GMT Tanegashima Space Center, Japonia H-2A – GOSAT 2 & KhalifaSat JAXA succes (video)
29 octombrie 2018 Jiuquan LongMarch 2C – CFOSAT China&Franța succes (video)
octombrie 2018
1 noiembrie 2018
Xichang LongMarch 3B – BeiDou China probabil succes
octombrie 2018 Satish Dhawan Space Center/Sriharikota GSLV Mk 3 – GSAT 29 India alte surse vorbesc despre noiembrie (scheduled to be launched during the second half of 2018) posibile schimbări
noiembrie 2018 Wenchang Long March 5 – Shijian 20 China amânat pentru ianuarie?
3 noiembrie 2018 Plesetsk Soyuz – Glonass M Rusia
7 noiembrie 2018 00:47:27 GMT Sinnamary, Guyana Franceză Soyuz – MetOp C Arianespace/ESA
26 octombrie 08:00-09:30 GMT
7 noiembrie 2018 08:00-09:30 GMT
Cape Canaveral Air Force Station Pegasus XL – ICON Northrop Grumman/NASA Lansare din avion (neconfirmat)
11 noiembrie 2018 05:00 GMT Launch Complex 1, NZ Electron – It’s Business Time RocketLab
14 noiembrie 2018 Cape Canaveral Falcon 9 – Es’hail 2 SpaceX/Qatar
15 noiembrie 2018 09:49 GMT Pad 0A, Wallops Antares – Cygbus NG-10 Grumman/NASA
31 octombrie 2018 00:53 GMT
16 noiembrie 2018 18:14 GMT
Baikonur Soyuz – Progress Roscosmos
19 noiembrie 2918 SLC-4E, Vandenberg Falcon 9 – Spaceflight SSO-A SpaceX/Spaceflight
22 noiembrie 2018 Baikonur Soyuz – EgyptSat-A Roscosmos/Egipt
27 noiembrie 2018 21:19 GMT Cape Canaveral Falcon 9 – SpaceX CRS 16 SpaceX/NASA
27 noiembrie 2018 Satish Dhawan Space Center/Sriharikota PSLV – HySIS India alte surse vorbesc despre 22 noiembrie
29 noiembrie 2018 SLC-6, Vandenberg Delta 4-Heavy – NROL-71 ULA/NRO alte surse vorbesc despre 3 decembrie
decembrie 2018 Vandenberg Falcon 9 – Radarsat SpaceX/Canada Space Agency Maxar posibil amânat pentru februarie
30 decembrie 2018 16:38 GMT Vandenberg Falcon 9 – Iridium Next 66-75 SpaceX/Iridium

Evenimente din perioada următoare:

  • 16 noiembrie 2018: Modulul de Serviciu Orion ajunge în USofA
  • 23 noiembrie 2018 05:39 GMT: Lună plină
  • 26 noiembrie 2018: amartizarea misiunii InSight
  • 13-14 decembrie 2018: Geminidele, vârf de activitate
  • 16 decembrie 2018: Cometa 46P/Wirtanen se va afla la cel mai apropiat punct de Soare
  • 20 decembrie 2018: plecarea Soyuz MS-09 de pe ISS
  • 21 decembrie 2018: Solstițiul de iarnă
  • 22 decembrie 2018 17:49 GMT: Lună plină

 

Fotografia săptămânii

Autorul a ales ca fotografie a săptămânii o imagine care ar trebui sa fie un mesaj pentru toti cei se gindesc uneori la un selfie. Dacă acel selfie nu va avea un mesaj, atunci este de evitat. Imaginea de mai jos prezintă un selfie acceptabil, în opinia autorului.

Selfie al lui Aki Hoshide, septembrie 2012 (sursa NASA)

 

Va urma sau nu va urma? Aceasta este întrebarea.
 

Surse:
1. Site NASA ( https://www.nasa.gov/ )
2. Site ESA ( http://www.esa.int/ESA )
3. Site Roscosmos ( http://en.roscosmos.ru/ )
4. Site SpaceX ( http://www.spacex.com/ )
5. Site Kennedy Space Center ( https://www.kennedyspacecenter.com/launches-and-events )
6. Site ISRO ( https://www.isro.gov.in/ )
7. Site RocketLab ( https://www.rocketlabusa.com/ )

8. Kepler (spacecraft) ( https://en.wikipedia.org/wiki/Kepler_(spacecraft) , accesat la 2018-10-02)
9. Kepler and K2 ( https://www.nasa.gov/mission_pages/kepler/main/index.html , accesat la 2018-10-02)
10. NASA Exoplanet and Candidate Statistics ( https://exoplanetarchive.ipac.caltech.edu/docs/counts_detail.html , accesat la 2018-10-02)
11. Sputnik 2 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Sputnik_2 , accesat la 2018-10-02)
12. Press-conference on the findings of the State Committee investigation of the Soyuz failure of October 11, 2018 ( http://en.roscosmos.ru/20752/ , accesat la 2018-10-02)
13. Dawn (spacecraft) ( https://en.wikipedia.org/wiki/Dawn_(spacecraft) , accesat la 2018-10-02)
14. NASA Dawn Mission ( https://dawn.jpl.nasa.gov/ , accesat la 2018-10-02)
15. Discovery Program ( https://en.wikipedia.org/wiki/Discovery_Program , accesat la 2018-10-02)
16. New Frontiers program ( https://en.wikipedia.org/wiki/New_Frontiers_program , accesat la 2018-10-02)
17. NASA Planetary Missions ( https://planetarymissions.nasa.gov/ , accesat la 2018-10-02)
18. Discovery Missions Lisst ( https://planetarymissions.nasa.gov/missions/discovery , accesat la 2018-10-02)
19. New Frontiers ( https://planetarymissions.nasa.gov/missions/new%20frontiers , accesat la 2018-10-02)
20. Sputnik 2: The First Animal in Orbit ( https://www.drewexmachina.com/2017/11/03/sputnik-2-the-first-animal-in-orbit/ , accesat la 2018-10-02)
21. The SpaceX Big Texas Spaceport Is Coming. But Will It Have Anything To Launch? ( https://www.popularmechanics.com/space/rockets/a24485421/spacex-brownsville-texas-spaceport/ , accesat la 2018-10-02)
22. SpaceX South Texas Launch Site ( https://en.wikipedia.org/wiki/SpaceX_South_Texas_Launch_Site , accesat la 2018-10-02)
23. SpaceX Seeks $500 Million Loan Via Goldman Sachs ( https://www.bloomberg.com/news/articles/2018-10-25/spacex-is-said-to-seek-500-million-leveraged-loan-via-goldman , accesat la 2018-10-02)
24. Musk shakes up SpaceX in race to make satellite launch window: sources ( https://www.reuters.com/article/us-spacex-starlink-insight/musk-shakes-up-spacex-in-race-to-make-satellite-launch-window-sources-idUSKCN1N50FC , accesat la 2018-10-02)
25. SpaceX’s Starlink satellites “happy and healthy” as Elon Musk fires managers and VP ( https://www.teslarati.com/spacex-starlink-satellites-happy-and-healthy-senior-managers-fired/ , accesat la 2018-10-02)

26. Mars 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Mars_1 , accesat la 2018-10-02)
27. Virgin Orbit ( https://virginorbit.com/ , accesat la 2018-10-02)
28. Northrop Grumman ( http://www.northropgrumman.com/ , accesat la 2018-10-02)
29. Pegasus XL Launch Vehicle ( https://airandspace.si.edu/collection-objects/launch-vehicle-pegasus-xl-orbital-sciences-corporation , accesat la 2018-10-02)
30. Parker Solar Probe ( https://en.wikipedia.org/wiki/Parker_Solar_Probe , accesat la 2018-10-02)
31. China’s first private rocket mission to outer space ends in failure ( https://www.scmp.com/news/china/science/article/2170559/chinas-first-private-mission-outer-space-ends-failure , accesat la 2018-10-02)
32. Landspace fails to reach orbit with milestone private Chinese launch ( https://spacenews.com/landspace-fails-to-reach-orbit-with-milestone-private-chinese-launch/ , accesat la 2018-10-02)

29 de comentarii:

  1. Bietul Kepler…
    Din misiuniile spatiale ai ultimilor 20 de ani, aceasta esta una dintre cele mai importante. Inca imi mai aduc aminte cum la inceputul anilor „90 existenta altor planete in jurul altor stele era inca un subiect nu prea luat in considerare.

  2. deșeurile cosmice nu pot deveni o problemă?….ma gândesc la o companiei de „gunoieri” spațiali ,subiectul apare în cateva producții hollywoodiene de specilitate.

    • Sint deja o problema, mai ales dupa doua evenimente: ciocnirea a doi sateliti si chinezii care au folosit o racheta antisatelit.
      Asta se intimpla cind 14 grame de plastic lovesc aluminiul la viteze orbitale – 24000 km/h. 317000 jouli de energie. O democratie a tunului de pe avionul A-10 (GAU-8, cel capabil sa livreze 3000 de democratii pe minut) are 149000 jouli.

    • Deseurile cosmice ingrijoreaza deja; in acest moment sunt 7500 t de astfel de deseuri pe orbita Terrei. Dar problemele au si solutii, cum ar fi „RemoveDEBRIS” spre exemplu.

      ADR este un satelit al Uniunii Europene, un demonstrator tehnologic. A fost lansat in urma cu o luna de pe ISS (unde a ajuns cu un Soim, nu cu Ariane 😉 ). Scopul sau este de a tesa 2 metode de captare a deseurilor: prima cu ajutorul unei plase (deja testata cu succes) si urmatoarea cu un harpon.

      https://www.youtube.com/watch?v=PIfRPTIgXuw
      https://www.surrey.ac.uk/surrey-space-centre/missions/removedebris
      https://twitter.com/astro_ricky/status/1010182850082197505

      • Acum am vazut raspunsurile tale…

        7500 de tone e un numar normal. Problema e numarul deseurilor si orbitele lor. Cele de pe LEO se deorbiteaza mai devreme sau mai tirziu – mai ales daca e si sezon de furtuni solare. Celelalte au o problmea… mare.

        Ideea gunoierului orbital e buna. Dar sint doua probleme:
        – adunarea gunoiului bucata cu bucata este mult prea scumpa
        – nu exista nici o matura care sa reziste impactelor cu viteza de 10 km/s

  3. 1. pentru definirea coborarii pe un obiect stelar se poate folosi termenul general ”asolizare pe asteroidul…/asolizare pe Marte/…
    desi imi plac la nebunie cuvintele folosite 🙂
    2. a devenit rubrica mea preferata de pe acest website
    3. intrebari de neofit in privinta explorarii militare:
    3.1. parerea autorului/comentatorilor despre Black Knight, despre Rod of God
    3.2. dpdv juridic, sa zicem ca Romanii pun pe Luna o baza/lasa pe Luna un steag. Vin apoi Bulgarii si folosesc fara permisiune baza/darama steagul. exista urmari posibile?
    4. toate cele bune, un sfarsit de saptamana fain!

    • Asolizare pe …, adevarat. 🙂

      Fiind un consumator de SF, ideile referitoare la Black Knight mi se par pline de inspiratie pentru cei care doresc sa le utilizeze in literatura sau arta vizuala, asa cum sint si cele despre Oumuamua (trabucul galactic), 2015 TB145 (craniul galactic). Nu accept insa trimiterile la civilizatii extraterestre fara dovezi palpabile.

      Prin Rod of God te referi la conceptul de atac militar din spatiu cu proiectile care in momentul in care ating solul au viteze orbitale?

      Urmarile posibile… Intrebarea este foarte buna. In afara de a le trimite o scrisoare de protest scrisa foarte apasat si a boicota Nisipurile de Aur ca destinatie turistica nu avem ce sa facem. Se intimpla asemenea lucruri si altora mai mari chiar aici, acasa (chinezii au furat o drona submarina americana in timpul recuperarii, americanii au furat bucati din epava submarinului K-129) urmarile fiind inexistente. Important este ca cel agresat sa fie la acelasi nivel sau mai mic.

      • Originea artificiala ar explica anomaliile observate in cazul Oumuamua:
        https://arxiv.org/pdf/1810.11490.pdf

        • Am vazut ca in ultimele zile a inceput o agitatie pe aceasta tema, probabil plecata chiar de la aceasta lucrare.

          Initial se presupusese ca emite gaz, care este extrem de greu de detectat. Dimensiunea calculata initial pentru asteroid difera in functie de sursa (400-800 de metri lungime si un aspect de 1:10 intre lungime si latime), viteza pe care a avut-o la survolul Soarelui a fost de 315000 km/h (87 km/s). Timpul disponibil observatii de la descoperire (octombrie 2017) pina acum a fost foarte scurt.

          Totul a plecat de la observatia ca dupa ce a trecut de Soare a accelerat in loc sa incetineasca. In lucrare autorii spun ca pentru ca radiatia solara sa fie cea care este cauza efectelor observate ar trebui sa avem in fata noastra un obiect cu un raport masa-suprafata foarte mic, in esenta o pinza solara cu o grosime de sub 1 mm (0.3-0.9 mm), existind deja la noi proiecte pentru asemenea pinze (proiectul IKAROS si initiativa Starshot).

          Pina la confirmare prin experimente sau alte observatii este o ipoteza la fel de buna ca oricare alta. Vorbesc de confirmare pentru ca am mai avut un anunt ca a fost depasita viteza luminii si in realitate a fost o problema cu observatiile. Stiinta si ingineria nu sint infailibile.

          • Si mai interesant e ca i-au calculat traiectoria si Soarele este steaua de care s-a apropiat cel mai mult.

            Anterior, distanta cea mai mica fata de o stea a fost de 37 de mii de UA.
            In viitor cel mai mult se va apropia de o stea la 68 de mii de UA.
            Comparativ, de Soare s-a apropiat la doar… 0,25 UA!

            Faptul ca a venit asa „tintit” spre centrul sistemului nostru solar a fost un alt motiv pentru care a atras atentia multora.

            • Ma puse naiba sa m-apuc sa recitesc Rendezvous with Rama in loc sa dorm…terminai, ah, good ol’ stuff…dar ma duc sa ma culc. 🙂

              • Nice one!
                Tocmai ce am cumparat (si partial recitit) 3 volume din Odiseea spatiala. Am vazut cac exista si Rama 2 (dar nu o am si nici nu am citit-o).

                Ma gandesc sa recites EON! Mi-a placut si o mentionez aici pentru ca este o combinatie intre domeniul expus de Iulian si tematica site-ului RM.

                Aduc in discutie si Razboiul etern pentru ca reia o tema pe care am gasit-o tratata serios la Hawking : factorul timp in cazul unei potentiale intalniri intre civilizatii. Respectiv decalajul urias (in timp) intre doua potentiale civilizatii, datorat fie si macar calatoriei (distanta parcursa – de fapt viteza vs scurgerea timpului la sursa).

                Scuza ca n-am folosit „Arta razboiului” dar m-a entuziasmat subtopicul.

                • Nu am citit EON. Odiseea Spatiala, prea … tacuta. Acum citesc Asimov (Imperiul) si am pregatit Trezirea Leviatanului. A, si Homo Deus (de Yuval Noah Harari).

                  • Sa-mi spui si mie te rog cum a fost Homo Deus. Mi-a fost recomandata de o prietena si la Targul de Carte dar am ezitat sa o cumpar pana acum.

                • exista vreo 3 din seria cu Rama, merita. mi-e mi-au placut 🙂
                  si eu am in plan Homo Deus, tot asa, pe recomandare

            • Citisem despre traiectoria lui in lucrarea de mai jos. Dar nu se vorbea de distante atit de mici.

              https://arxiv.org/pdf/1711.08800

              Calculele facute referitor la distanta fata de alte stele in trecut se bazeaza pe observatii ale stelelor, care pentru un rezultat cit mai corect ar trebui sa fie cit mai corecte iar aici avem ceva probleme.

              Pentru a avea informatii exacte ar fi trebuit sa lansam o sonda, dar acum este destul de tirziu.

              • Eu le-am selectat pe cele mai mici de aici:

                https://arxiv.org/pdf/1809.09009.pdf

                Oricum, daca si astea sunt prea mici atunci ce sa mai zicem de 0,25 UA. 🙂

                • Pai sint mai multe probleme in interpretarea datelor.

                  Peste tot se vorbeste de devieri care nu au legatura cu gravitatia, deci lista din tabelul de la pagina 5 (daca la ea te refereai) este aproximativa cel putin (presupune traiectorii kepleriene si rectilinii). Daca te referi la primele doua intrari din tabelul de la pagina 5, a trecut cel mai aproape la 123000 AU/0.6 parseci si 148000 UA/0.72 parseci (considerind dmed in coloana 5). In plus, in linkul dat de tine se cauta originea, care se presupune a fi un nor Oort de unde a plecat cu o viteza foarte mica.

                  Comportament ca cel observat (daca este real) modifica aceste calcule si posibilele surse/survoluri nestiind ce alte influente a avut pe traseu.

                  Dar macar stim ca nu stim si e o enigma.

                  • @Iulian
                    Da, despre trecerea la 0,6 parseci era vorba, numai ca acea valoare este mediana iar eu am ales intentionat valoarea cea mai mica a intervalului indiferent de probabilitate (0,18 parseci): „The closest solution for 3k=1 is … (90% CI 0.18-1.37 pc)”, pagina 7 penultimul paragraf. Ideea fiind ca si daca mergem pe cea mai mica si putin probabila valoare, diferenta fata de 0,25 UA e tot uriasa. Ar fi trebuit sa specific, dar era tarziu si am pierdut din vedere.

                    Am citit ca cei de SETI au luat la tinta obiectul cateva zile, dar n-au descoperit nimic. Ma intreb totusi daca o sonda ar putea transmite semnal radio timp de zeci de mii de ani. Sondele Voyager de exemplu nu vor mai transmite nimic in doar cativa ani.

                    • A, ok. Nu m-am uitat la coloanele cu probabilitatile, doar la mediana.

                      Da, diferentele sint mari (Soare vs alte stele), presupunind ca acele calcule sint corecte. Insa daca si in acele cazuri s-au intimplat acceleratii de care nu stim, aceste rezultate sint gresite – eosibil sa fi trecut la 0,25 UA de fiecare stea, numai ca noi nu stim si nu putem afla. As spune insa – pina la dovada contrara ca e doar probabilitatea. O cucoana foarte schimbatoare probabilitatea asta.

                      Da, din punct de vedere RF a fost tacut. Dar poate comunica prin subspatiu. 🙂 Iar in cazul acesta ascultam unde nu se aude nimic.

                      Transmisiile RF nu sint cele mai bune pentru mediul interstelar (necesita crestere de putere, de dimensiuni ale antenelor de emisie/receptie, receptoare din ce in ce mai complicate). A doua problema este orientarea precisa. A treia problema este timpul in care semnalele ar ajunge la destinatie. O pinza solara care este si antena si captator de enegie solara ar rezolva partial primele probleme. Orientarea sa spunem ca se poate rezolva, cu un telescop multispectral precis si luind in calcul miscarea in interiorul galaxiei. Timpul in care semnalul ajunge la destinatie si timpul trecut de la lansare sint posibile probleme.

                      Dar nu avem alte solutii acum. Voyager vor tacea pentru ca sursele de radioizotopi folosite de TEG se epuizeaza.

  4. Sunt uimit de cate evenimente au loc in acest domeniu.E pacat ca mass media a devenit de tip tabloid ! Multumesc Iulian !

  5. Multumesc pentru aprecieri.

  6. weiiii…dar ce aproape au fost aia de pe Soyuz sa o dea in bara…pe prima filmare de la sol nu se vedea cat de grava a fost situatia.

  7. Un drum lung de la Sputnik pana la ce vedem astazi. Satelitii au evoluat constant, si 15-le nu face exceptie, ultima lansare fiind cea mai buna,

    Mi-a placut mult partea cu Boca Chica; totul a fost nou pentru mine. Cred ca a fost o algere de subiect inspirata pentru ca de aici inainte vom auzi din ce in ce mai mult de Boca Chica (la fel cum pana acum tot auzeam de Cape Canaveral) si e tare bine sa stim si despre ce e vorba. Am fost curios sa vaad unde e si am cautat pe harta: chiar nu-mi imaginam ca este pe o latitudine aproape identica cu Cape Canaveral (ba chiar pana astazi eu credeam ca Cape Canaveral era singura varianta de lansare datorita pozitiei sudice). Am citit un pic despre asta si am vazut ca exista si posibile avantaje strategice pentru SUA: dincolo de faptul ca au doua baze mari de lansare, pozitionarea noii baze inseamna ca acum americanii pot lansa 2 rachete care sa se intalneasca/sincronizeze pe orbita (dar am gasit asta sub forma de discutie pe unn forum, nu si sub forma de stire oficiala) si toate astea pentru ca traiectoria de lansare petru Boca este are un plan comun cu Cape Canaveral.

    PS: pana vin americanii cu Dragonul, tocmai ce-au terminat europenii Orion-ul:
    https://www.bbc.com/news/science-environment-46074789

    Vivat Boca Chica!

    • Nici Cape Canaveral nu e perfect; francezii in Guyana sint pozitionati mult mai bine. USofA ar putea invada Galapagos la urmatoarea sesiune de eliberat lumea; ar avea un complex asezat perfect.

      Lansarile simultane sint spectaculoase dar … inutile. E mult mai usor sa fie lansat ceva azi si apoi altceva peste 3 zile, cu intilnire pe orbita. Facem asta din 1998. URSS Rusia a reusit un timp de citeva ore de la lansare la andocarea cu ISS. Bine, daca vorbim de scenariul in care este nevoie sa lansam 20 de rachete cu bravi cosmonauti pentru a construi pe orbita o nava mare pentru a opri un asteroid pe muzica Aerosmith, da, e o cpabilitate necesara. 🙂

      Orionu nu e gata. Mai avem de mincat mult bulz pina il vom vedea pe rampa de lansare cu SLS cu tot. Care SLS e construit din resturi, ca si cum ar fi cistigat concursul Scrapheap Challenge (daca il stii).

      • M-am tot uitat la aspectul locatiei; intelegerea mea este cam asa:
        – EASA/Guyana are avantaj pentru GTO si cam tot ce inseamna lansari comerciale, pentru ca nimic nu poate bate viteza tangentiala mai mare la ecuator si distanta de calatorie mai scurta (cu unghi de inlinare la lansare mai mic).
        – pentru LEO avantajele cred ca se estompeaza (cred);
        – am gasit undeva ca pentru orbite polare avantajul nu mai este de partea pozitionarii spre ecuator; incerc inca sa inteleg; eventual revin.
        – pentru lansare spre luna Cape pare mult mai potrivit avand latitudine 28 grade N; orbita lunii are o onclinatie de 5 grade fata de planul de referinta care la randul lui are 23 de grade diferenta fata de ecuator (date de inclinatia axei Pamantului). Din cate stiu singura inclinatie in momentul lansarii este pe o singura axa, respective spre est deci distanta parcursa este nonliniara pe o singura axa,
        https://en.wikipedia.org/wiki/Moon#/media/File:Earth-Moon.PNG
        – inca incerc sa ma dumiresc cum se fac lansarile interplanetare; din cate stiu elipsele planetelor nu sunt in acelasi plan si in plus totul e dictat de fereastra de timp a distantelor minime (dar aici nu tin cont de accelerare/franare cu planete intermediare). Mai citesc…

        Cat despre mancatorii de ciunga si nevoie lor am cautat repede sa vad ce au ei aproape de ecuator si am gasit …. Insulele Marshall. ta ta tammm! 🙂

        Hai cu S15-le nou! 🙂

        • Orice e cât mai aproape de ecuator are avantaj pentru orbitele ecuatoriale deoarece se foloseste mai eficient combustibilul. Pentru orbitele polare pozitionarea nu este importanta; lansarea se face spre nord sau sud oricum, inclinatia minimă a orbitei fiind latitudinea punctului de lansare plus citeva grade.

          Altitudinea orbitei (presupunind-o aproape circulara) este functie a combustibilului consumat si energiei folosite pentru a ajunge acolo. Schimbarea inclinarii pentru o orbita adauga insa consum in plus de combustibil.

          Pamintul are o orbita in jurul Soarelui care se afla intr-un plan numit ecliptica. Dar axa polilor Pamintului nu este perpendiculara pe ecliptica, ci este inclinata cu 23 de grade (de unde si anotimpurile). Luna are o orbita in jurul Pamintului, dar nu este in planul ecuatorului, ci este foarte apropiată de planul eclipticii (5 grade diferenta) deoarece planetele si satelitii s-au format din materie aflata in acelasi disc de materie. Fata de ecuator, orbita Lunii va avea, deci, o inclinatie de 28 de grade.

          Orbitele planetelor sint mai mult sau mai putin inclinate fata de ecliptica. Considerind standard orbita Pamintului in jurul Soarelui (0 grade), planetele au orbitele inclinate astfel:
          – Mercur: 7 grade
          – Venus: 3.4 grade
          – Pamint: 0 grade
          – Marte: 1.85 grade
          – Jupiter: 1.3 grade
          – Saturn: 3.4 grade
          – Uranus: 0.77 grade
          – Neptun: 1.77 grade
          – Pluto: 17 grade
          Manevra de trecere [cea mai cunoscuta] intre orbitele planetelor poarta numele de transfer Hohmann [aceasta fiind cea mai eficienta]. Exista diferite metode de transfer in functie de ce se doreste (transfer rapid sau eficient energetic). Odata cu aceste manevre se executa si schimbarea inclinarii orbitei in jurul Pamintului pentru a ajunge la aceeasi valoare cu a destinatiei.

          Orbitele sint subiectul unui articol care ar trebui publicat in curind, dar este tratat cazul orbitelor satelitilor, nu al transferurilor interplanetare.

          Insulele Marshall sint prea departe pentru transport; Galapagos erau mai aproape ;).

          S15 de miine e scris si programat. 🙂

          Edit: adaugate informatii pierdute la transferul Hohmann.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *