Conform unor știri recente (Navy Lookout), s-ar părea că US Navy a demarat în aprilie o amplă operațiune de deminare a Strâmtorii Ormuz. Întrucât dragoarele de clasă Avenger au fost retrase chiar înainte de startul războiului fiind înlocuite de trei nave de clasă Littoral Combat Ship – Independence dotate cu modulul de luptă împotriva minelor marine, această operațiune va constitui primul test real, în condiții de luptă, pentru mijloacele robotizate de deminare.
În acest scop, americanii ar putea folosi elicopterul special configurat în acest scop – MH-60S, ambarcațiunea fără echipaj proiectată de Textron – Common Uncrewed Surface Vessel dar și mai multe tipuri de submersibile fără echipaj, autonome sau pilotate de la distanță.
Textron – Common Uncrewed Surface Vessel
Conform celor de la Bloomberg, US Navy ar fi acordat un contract și unei companii de Inteligență Artificială pentru a facilita și accelera operațiunea de deminare a strâmtorii.
Toate aceste mijloace pot fi utilizate atât de la bordul navelor LCS Independence configurate ca vânătoare de mine sau de la bordul oricăror alte nave aflate în zonă, pe principiul orice navă care are un sistem de bigi poate fi un vânător de mine.
În ultimii ani, US Navy și Royal Navy au decis retragerea din serviciul de luptă a navelor dedicate luptei împotriva minelor marine urmând să le înlocuiască cu mijloace de luptă robotizate. Așa au ajuns și cele două vânătoare de mine de clasă Sandown în dotarea Forțelor Navale Române.
Principalul avantaj al dronelor este că navele cu echipaj la bord nu mai trebuie să pătrundă în barajul cu mine / zona minată.
De notat că marina militară română a operat astfel de mijloace robotizate de luptă împotriva minelor marine pilotate de la distanță încă din anii ’90, sistemul Trident despre care puteți citi mai multe în acest articol de pe rnhs.info. Este o mare dezamăgire să vezi că o marină care a fost unul din pionierii utilizării dronelor în operațiunile de deminare nu are astăzi în dotare nici măcar o singură ambarcațiune fără echipaj, fie ea doar pentru testare și dezvoltarea unui concept de operațiuni. Da, desigur, vânătoarele de mine britanice au venit cu sistemul SeaFox, dar trebuie să mărturisesc că am avut mari emoții că s-ar putea să vină fără el… (cam ăsta e nivelul meu de încredere în conducerea armatei române). Totuși, trebuie menționat că România este membră într-un program PESCO având ca obiect dezvoltarea unei astfel de ambarcațiuni despre care am scris mai demult aici. Doar că acest program pare să se miște cu viteza melcului în marșarier, spre frustrarea mea cel puțin…
Belgienii și olandezii au și ei un program de dotare cu astfel de mijloace de luptă având în centrul său o navă-mamă care va fi dotată cu drone aeriene, de suprafață și submersibile. Apropos, nava-mamă se construiește într-un șantier naval din Giurgiu, o filială a francezilor de la Piriou. Una din navele acestea a fost surprinsă în tranzit pe Dunăre, mai multe detalii și poze aici.
În fine, mai toate marinele cu acces la apa caldă au început să introducă în flote astfel de drone așa că actuala operațiune din Strâmtoarea Ormuz devine brusc foarte interesantă urmând să confirme sau să infirme capacitățile noilor mijloace de luptă robotizate.
