În spațiu – săptămâna 2018/43

Cuvânt înainte: pentru o experiență completă este recomandată citirea articolului folosind browserul Firefox. Se pare că există o incompatibilitate Chrome – WordPress – pluginuri WordPress – imagini webp, ceea ce face ca unele imagini să nu fie încărcate. Dacă puteți utiliza doar Chrome și doriți vizualizarea imaginilor, o puteți face cu un click pe separatorul albastru al fiecărei imagini.

Amintiri aeronautice

A fost lansată a doua ediție – revizuită și extinsă – a cărții scrisă de Mihail Calomfirescu, Și noi am construit avioane: IAR 93, 99, supersonicul 95. Îmi doresc și îi urez autorului să devină Best Seller.

 

Poveste cu vise și dezamăgiri

NASA a avut un contract pentru 15 rachete Saturn V funcționale. Apollo 11 a reușit aselenizarea cu a șasea rachetă (au fost folosite Saturn V pentru misiunile Apollo 4, Apollo 6, Apollo 8, Apollo 9, Apollo 10), existând încă 9 rachete disponibile. Așadar programul Apollo ar fi trebuit să ajungă până la Apollo 20. Misiunile Apollo ar fi trebuit să fie:
– H-2 (Apollo 13) Fra Mauro
– H-3 (Apollo 14) Littrow
– H-4 (Apollo 15) Censorinus
– J-1 (Apollo 16) Descartes
– J-2 (Apollo 17) Marius Hills
– J-3 (Apollo 18) Copernicus
– J-4 (Apollo 19) Hadley
– J-5 (Apollo 20) Tycho

Apollo 20 a fost anulată în ianuarie 1970. Apollo 15 și Apollo 19 au fost anulate în septembrie 1970. Misiunile rămase au fost redenumite Apollo 15, 16, 17. După eșecul Apollo 13, Apollo 14 a fost redirectat către Fra Mauro iar următoarele misiuni au devenit:
– J-1 (Apollo 15) Hadley Rille
– J-2 (Apollo 16) Descartes
– J-3 (Apollo 17) Taurus-Littrow

Literele H și J din lista anterioară se referă la tipul de misiune; misiunile J au folosit ELM (engl Extended Lunar Module).

Dar chiar înainte de a ajunge pe Lună, NASA se gândea la pașii următori și vehiculele următoare, între 1968-1970 existând așteptare creșterii continue a bugetelor. O serie de teste au fost efectuate între 1964-1968 cu aripi zburătoare și corpuri portante (engl lifting body).

NASA își dorea un sistem spațial integrat, destinațiile fiind Luna și apoi Marte. Consta în următoarele elemente, interconectate:
– programul SkyLab cu 5 Module de Comandă;
– continuarea producției Saturn 1b și Saturn V;
– două stații spațiale în jurul Pământului, cu diametrul de 10 metri și una identică pe orbita Lunii;
– 100 de locatari în primele două, ultima cu 12 locatari;
– o navetă în două trepte, complet reutilizabilă, care să aibă 100-150 de zboruri anual;
– o bază lunară;
– un remorcher spațial, care să asigure transportul încărcăturilor de pe LEO;
– un motor nuclear pentru vehiculele de transfer care Lună și Marte;
– misiune către Marte în 1983.

A început așadar studiul, în 1969, pentru dezvoltarea unei navete reutilizabile 100%.

În paralel avut loc o scădere a bugetului, de la 6 mld USD în 1968 la 3.7 mld USD în 1970, așteptările NASA în acel moment (1970) fiind pentru un buget de 6-8 mld USD în 1974. Ca o paranteză, bugetul alocat zborurilor cu echipaj a scăzut și el de la 3.8 mld USD în 1966 la 1.7 mld USD în 1972.

Strategia (pentru) NASA în 1970 a fost una care merită menționată. Anularea ultimelor 3 misiuni Apollo a fost menționată. A urmat anularea contractelor pentru construcția Saturn 1b și Saturn V. A fost anulat SkyLab 2 care era foarte aproape de a fi finalizat, ajungând la Muzeul Smithsonian în Washington DC. Au fost anulate Modulele de Comandă și Serviciu. Au fost anulate proiectele stațiilor spațiale. La remorcherul spațial și sistemul de transport cu propulsie nucleară nu se începuse lucrul, deci au rămas în stadiul de proiect. S-a renunțat la Marte. În industrie, numărul angajaților care lucrau pentru proiecte NASA a scăzut de la 400000 la 150000.

Imaginile următoare prezintă câteva concepte NASA pentru naveta spațială.

Naveta spațială, concepte(sursa NASA)

1970-1971 a fost o perioadă de negocieri despre ce anume ar trebui să se dezvolte pentru continuarea programului spațial american. Au existat 3 variante propuse și discutate – varianta completă (cu toate cele de mai sus), o variantă minimală (cu un SkyLab și o navetă spațială) și una intermediară, care includea și o stație spațială pe lângă ceea ce era inclus în cea minimă.

A fost aleasă varianta intermediară și s-a realizat minimul din motive politice; NASA se aștepta să se realizeze și celelalte proiecte din programul complet. Numărul de zboruri planificat scăzând au fost căutați alți clienți pentru naveta spațială, fiind cooptat USAF, însă au trebuit redefinite specificațiile.

Ciclul de dezvoltare presupunea 4 faze, primele două referindu-se la concept și specificații detaliate (faza A – studii preliminare realizate de companiile din industria aerospațială și faza B – detalierea specificațiilor până la punctul la care se putea trece la proiectare pe baza specificațiilor), fazele C și D fiind proiectarea, construcția și testarea.

Perioada de definire a specificațiilor (faza B) a fost extrem de prolifică, așa cum se poate vedea din imaginile următoare care prezintă diverse variante și concepte până la decizia finală referitoare la configurație din 1972. Se poate vedea schimbarea de concept și trecerea la aripi delta începând cu varianta 022B, modificare rezultată în urma cooptării USAF și integrării cerințelor lor.

Varianta 040C este cea de la care începe să fie rafinat conceptul navetelor spațiale care au zburat.

Dezvoltarea navetei spațiale, faza B (sursa NASA via [10])

În martie 1972 s-a primit acordul de continuare (ATP – engl Authority to Proceed), ajungându-se rapid la validare (PRR – engl Program Readiness Review).

OV-101 a fost prima navetă construită, ea fiind destinată testării sistemelor, testelor de aterizare și de vibrații. Nu avea plăcile ceramice pentru protecția termică și urma să fie transformată și ea în vehicul orbital. În lunile octombrie-noiembrie 1976 au fost efectuate verificările tuturor sistemelor ei. Între august și octombrie 1977 – iată și legătura cu acest articol – naveta a efectuat zborurile de test care au durat între 2 și 5 minute, aterizând la Edwards. În 1978 a fost construit un ansamblu complet navetă-rezervor extern-boostere, acesta fiind folosit pentru testele de vibrații care au avut loc la Marshall Space Flight Center. A fost reasamblată pentru verificarea platformelor și sistemelor auxiliare de lansare de la Cape Canaveral și de la Vandenberg.

OV-101 avea deja 3 zboruri programate în 1981 (lansarea Intelsat V și două misiuni SpaceLab), însă o serie de modificări aduse proiectului navetelor în timpul construcției și testelor cu OV-101 ar fi crescut costul acestei transformări mult prea mult.

Inițial OV-101 trebuia să fie numită Constitution, în 1976 fiind 200 de ani de la Declarația de Independență. Bjo Trimble a pornit o campanie care a mobilizat un mare număr de fani ai unui serial celebru; aceștia au trimis scrisori la Casa Albă, solicitând ca numele primei navete spațiale să fie … Enterprise.

Bjo Trimble, nașa OV-101 [11]

Decizia referitoare la nume a fost facută publică în urma declasificării de documente, datate 3 septembrie 1976. [12][13]

William Gorog, consilier economic al lui Gerald Ford, considera că:

Next Wednesday you will meet with Dr. James Fletcher of NASA for a substantive meeting at which time you will be presented with a mock-up of the space shuttle, the full scale version of which will be rolled out in California later this month. NASA has not announced a name as of yet for the shuttle, and they are holding this announcement until your meeting with Fletcher.
Dr. Fletcher is not adverse to the name „Enterprise” for the space shuttle, and I suggest that you ask that it be so named for the following reasons:

  • NASA has received hundreds of thousands of letters from the space-oriented „Star Trek” group asking that the name „Enterprise” be given to the craft. This group comprises millions of individuals who are deeply interested in our space program.
  • The name „Enterprise” is tied in with the system on which the Nation’s economic structure is built.
  • Use of the name would provide a substantial human-interest appeal to the rollout ceremonies scheduled for this month in California, where the aeronautical industry is of vital importance.

In short, this situation could provide the same public interest as the CB radio provided for Mrs. Ford.

James Connor, Secretarul Cabinetului, oferă un sumar al părerilor oficialilor de la casa Albă.
Jim Cannon, consilier de politică internă:

  • It seems to me „Enterprise” is an excellent name for the space shuttle.
  • It would be personally gratifying to several million followers of the television show „Star Trek”, one of the most dedicated constituencies in the country.
  • Moreover, the name „Enterprise” is a hallowed Navy tradition. An „Enterprise” was in action against the Barbary pirates in 1803. During World War II, an „Enterprise” served with the Wasp and the Hornet in the carrier fleet in the Pacific. And the Navy’s current „Enterprise” is the first nuclear carrier.

Robert Hartmann, consilier al președintelui: This is an especially hallowed Naval name – going back to the Revolution – I think Navy should keep it.

Jack Marsh, consilier pe probleme de securitate: I have no objection to this selection of a name, however, I am not enthusiastic about the rationale for the selection. „Enterprise” is a famous name for vessels since the early days of the Republic. I think that is a far better reason than appealing to a T.V. fad.

Președintele Gerald Ford i-a spus administratorului NASA James Fletcher în discuția despre numele OV-101: You know, I’m a little partial to the name Enterprise., fără a menționa campania Star Trek dar referindu-se la faptul că în cursul serviciului militar fusese repartizat pe portavionul USS Enterprise. Fletcher s-a opus schimbării de nume, însă președintele avea ultimul cuvânt. La 13 septembrie Enterprise a fost prezentată public.

Enterprise la prezentarea publică [11]

Enterprise în filmul Star Trek [11]

Enterprise a fost parțial dezasamblată, componente ale sale fiind refolosite la celelalte navete spațiale. Este părerea autorului că în cazul în care OV-101 s-ar fi numit Constitution ar fi avut o soartă diferită de cea avută ca Enterprise. Rezultatul programului au fost 6 navete spațiale, din care doar 5 au ajuns în spațiu. Două au fost pierdute împreună cu echipajele. În momentul în care au fost concepute s-au estimat 50 de zboruri anual, o perioada de 2 săptămâni de pregătire pentru un zbor nou cu un cost de 10 mil USD (la valoarea din 1970) pe zbor. Programul a fost un eșec, navetele spațiale au fost o realizare de excepție din punct de vedere al ingineriei. Failed with success, în termeni de management.

Finalul este grafic.

Navetele spațiale Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis, Endeavour [14]

Ultimul zbor. STS-135 / Atlantis; imagine HDR compusă din imaginile obținute de 6 camere (sursa NASA)

Ultimul zbor. STS-135 / Atlantis; ultimele secunde (sursa NASA)

 

Deep Space 1

Vom arunca astăzi o privire și la Deep Space 1, a cărei misiune a durat 3 ani și aproape două luni. A fost lansată la 24 octombrie 1998 și a fost dezactivată în decembrie 2001. Sonda a fost dezvoltată în cadrul programului New Millennium (NMP – engl New Millenium Program) al NASA, acesta având ca scop testarea unor tehnologii noi.

Pentru a înțelege situația, vom face din nou o scurtă incursiune în trecut deoarece este necesară. În primul rând a existat neînțelegerea dintre NASA și guvernul/congresul USofA – NASA credea că explorează spațiul, politicienii știau că sunt o armă în războiul rece. În al doilea rând, după deceniul de mărețe împliniri (1959-1969), politicienii au preluat frâiele NASA, consecința fiind scăderea bugetelor și anularea programelor ambițioase, singurul supraviețuitor fiind naveta spațială. În al treilea rând, după 1990 a devenit și mai clar că epoca sondelor mari destinate explorării se încheiase, că NASA trebuia să caute modalități de a face lucrurile cu tehnologie nouă și costuri cât mai mici. Mai bine, mai repede, mai ieftin. Melius, Citius, Vilius. Tabelul următor prezintă comparația între Galileo, Cassini și Deep Space 1.

Sondă Durată dezvoltare Masă Cost
Galileo (1977-1986/9) 10 ani ~2500 kg 1.7 mld
Cassini (1982-1997) 15 ani ~2500 kg 3.2 mld
Deep Space 1 (1994-1998) 4 ani 373 kg 100 mil (150 mil total misiune)

Galileo, Cassini-Huygens și Deep Space 1 (sursa NASA)

Deep Space 1 avea o masă de 486 de kilograme, din care 31 de kilograme erau hidrazina utilizată de sistemul de control al atitudinii și 82 de kilograme erau xenonul utilizat de motorul ionic. Panourile solare generau 2500 W, din care doar motorul consuma 2100 W.

Așa cum a fost menționat anterior, scopul principal al DS-1 a fost testarea de tehnologii noi în spațiu. Acestea au fost:

  • Propulsie electrică. Implementată cu motorul ionic NSTAR (engl NASA Solar Technology Application Readiness), care avea un impuls specific de 1000-3000 secunde, producea o forță de împingere de 92 mN la putere maximă (consumul fiind de 2.5 KW de energie), combustibilul fiind xenon. Cu motorul pornit continuu, 1 kilogram de xenon este utilizat în aproximativ 4 zile, forța de împingere a motorului ionic fiind aproximativ egală cu a unei foi de hârtie ținută pe palmă.
  • Panouri solare care concentrau energia solară. Pentru panourile solare SCARLET (engl Solar Concentrator Array with Refractive Linear Element Technology) au fost folosite 720 de lentile care concentrau energia solară pe 3600 de celule. La o distanță de Soare de 1 AU (aceeași distanță la care este Pământul) producea 2.5 kW de energie electrică.
  • Navigația autonomă. Sistemul AutoNav era pornit o dată pe săptămână; după pornire rotea sonda în diverse direcții pentru a obține imagini folosind camera și spectrometrul. Autonav folosea atât stelele cât și asteroizii pentru a determina poziția. Odată poziția determinată și cunoscând destinația, era comandat sistemul de control al atitudinii, era crescută presiunea în rezervoare și era pornit motorul. AutoNav era un sistem de control în buclă închisă, informațiile de intrare care determinau direcția fiind: energia produsă de panourile solare; consumul electric al tuturor sistemelor mai puțin propulsia și deci puterea disponibilă pentru motor; distanța față de Soare și deci cantitatea de energie disponibilă total; puterea necesară pentru a încălzi rezervoarele de xenon; forța de împingere produsă; timpul cât ea a fost aplicată; direcția în care a fost aplicată; forțele gravitaționale ale Soarelui și planetelor. Dacă direcția de deplasare nu era cea corectă, AutoNav refăcea calculele și pornea motorul în direcția care considera că este nevoie pentru a ajunge la destinația dată.
  • Cameră miniaturală și spectrometru. MICAS (engl Miniature Integrated Camera And Spectrometer) combina imaginile în spectrul vizibil cu spectroscopia în spectrele infraroșu și ultraviolet. Toți senzorii foloseau același ansamblu optic – un telescop cu diametrul de 5 centimetri.
  • Sistem de comunicații în benzile Ka și X. SDST (engl Small Deep Space Transponder) este un sistem compact destinat comunicațiilor. Construit de Motorola, combina receptorul, detectorul de comenzi, modulatorul pentru telemetrie, recepția dedicată funcțiilor de control într-un sistem cu o masă de doar 3 Kg.
  • Sistemul de comunicații cu Pământul prin DSN (engl Deep Space Network). Deoarece se estima că DSN va deveni tot mai aglomerată a fost creat un sistem prin care sonda culege informații legate de starea sa și pe baza lor alege unul din cele patru tonuri de urgență disponibile, pe care le trimite către DSN. Tonurile erau: totul OK, se așteaptă conectarea oricând într-un interval de o lună, cerere de conectare într-un interval mai scurt – o săptămână și alarmă.
  • Structura multifuncțională. Pentru a folosi cât mai bine spațiul disponibil și a simplifica sistemul proiectat, s-a luat decizia de a încapsula electronica în panourile structurale, aceasta oferind și avantajul unui management termic mult mai bun. Sursa tehnologiei a fost USAF.
  • Un detector de particule. PEPE (engl Plasma Experiment for Planetary Exploration) măsura fluxul de ioni și electroni ca funcție a energiei și direcției lor. Pentru ioni era folosit un spectrometru.
  • Agent de diagnosticare. RAX (engl Remote Agent eXperiment) este un software care folosește inteligența artificială pentru controlul sondei, fără a fi nevoie de supervizare umană. RAX a fost scris în mare parte în … LISP – prietenii știu de ce.

Deep Space 1 – Motorul ionic (sursa NASA)

Deep Space 1 – Panourile solare (sursa NASA)

Deep Space 1 – AutoNav (sursa NASA)

Deep Space 1 – MICAS (sursa Dan Foley via NASA)

Deep Space 1 – Comunicațiile (sursa NASA)

Deep Space 1 – PEPE (sursa NASA)

Evident, fiind vorba de tehnologii experimentale, multe neîntâmplate s-au întâmplat, dar în mare lucrurile au mers bine:

  • Motorul ionic s-a oprit la 4 minute de la pornire din cauza unui scurt-circuit cauzat de o particulă provenind de la mecanismul de separare. După un număr de porniri ale motorului în modul de reparare, motorul și-a revenit.
  • Software-ul de control a avut un bug care a determinat oprirea lui cu 48 de ore înainte de întâlnirea cu asteroidul Braille (diferit de cel din RAX).
  • Oprirea calculatoarelor a rezultat într-o diferență față de scopul misiunii. Inițial sonda trebuia să treacă la 240 de metri de asteroid cu viteza de 56000 km/h dar a trecut la 26 de km.
  • Datorită unui albedo redus al asteroidului Braille, sistemul AutoNav nu a putut focaliza camera rezultând imagini dezamăgitoare.
  • Sistemul de navigație astrală a încetat să funcționeze. A fost nevoie de o rescriere a software-ului pentru a folosi MICAS.
  • Spectrometrul UV s-a defectat.
  • Observațiile folosind MICAS erau întrerupte de AutoNav după folosirea MICAS pentru orientare.
  • AutoNav avea nevoie de ajustări manuale deoarece nu se descurca prea bine cu corpuri cu luminozitate prea mică sau prea mare, acestea fiind greșit identificate.
  • S-a constatat experimental că motorul ionic nu influențează instrumentele științifice și sistemele de comunicații.
  • Motorul ionic a accelerat sonda cu 4.3 km/s, folosind doar 74 kilograme de xenon. În total motorul a fost pornit timp de 678 de zile.

Autorul consideră ca merită insistat pe RAX. La lansare – în octombrie 1998 – software-ul nu a fost gata, dezvoltarea lui fiind încheiată în februarie 1999, având loc o actualizare OTA (engl Over The Air) cu sonda în zbor în Sistemul Solar. Componentele sale majore au fost: un sistem de diagnostic bazat pe un model (Livingstone), un sistem de execuție (EXEC), un sistem de planificare (EUROPA). Inițial RAX ar fi trebuit să fie de fapt sistemul de control al sondei (Remote Agent) însă întârzierile – datorate între altele și faptului că a fost un sistem având politicienii ca proiectanți, asemenea navetei spațiale – au dus la retrogradarea lui la experiment de la cel de software de control.
EUROPA (engl planner) genera un set de acțiuni în funcție de eveniment sau de moment, numite tokens. Acestea erau trimise la EXEC (engl executive) care lua deciziile în funcție de cunoștințele pe care le avea despre navă (starea sistemelor, restricții operaționale, lista de operațiuni de efectuat. Un token era extins într-o serie de comenzi care erau trimise subsistemelor sondei, EXEC primind rezultatul comenzilor executate. În funcție de rezultat se generau alte comenzi, erau modificate cele trimise sau se solicita reexecuția comenzilor. În sistemul software bazat pe model nava fizică (împreună cu toate comonentele sale) era reprezentată în software împreună cu mediul în care naviga. Un alt aspect al modelului era posibilitatea software-ului de a descompune o operație, un scop, în comenzi în comenzi.

În mai 1999 RAX a preluat controlul sondei și … la 48 de ore de la preluarea controlului a ajuns la un bug imposibil, datorat race condition, astfel încât s-a ajuns la situația în care dezvoltatorii au căutat probleme la un program care (nu mai) rula la 45 de minute lumină.

RAX a fost utilizat pentru a testa 3 scenarii:
– o eroare a unui sistem electronic, rezolvată prin repornirea lui;
– defectarea unui senzor care oferea informații eronate; RAX a sesizat problema și le-a ignorat;
– defectarea unui motor utilizat de sistemul de control al atitudinii; RAX a sesizat problema și a manevrat sonda fără a îl utiliza.

Mai târziu, după încheierea misiunii DS-1, EUROPA va fi folosit de Mars Exploration Rovers (Spirit și Opportunity) iar EUROPA II va fi implementat pentru Mars Science Laboratory (Curiosity) și Phoenix Mars Lander; Livingstone2 va fi folosit la bordul EO-1 (Earth Observing 1) și pe un F/A-18 Hornet experimental. Remote Agent nu a mai fost utilizat niciodată ca sistem de management. Din celelalte tehnologii testate motoarele ionice au devenit norma, SDST a fost utilizat mai târziu de Mars Science Laboratory (roverul Curiosity). Evident, au fost scrise o mulțime de articole științifice pe baza rezultatelor obținute în urma utilizării tehnologiilor de pe Deep Space 1.

După testarea tehnologiilor (misiunea principală), DS-1 a trecut la misiunea extinsă. În prima fază a survolat asteroidul Braille (având succes parțial, așa cum s-a văzut) și cometa 19P/Borelly. În a doua fază a misiunii extinse au fost testate din nou sistemele și au fost colectate informații științifice.

Imagini cu asteroidul Braille și cometa Borelly (sursa NASA)

Programul New Millennium a avut trei direcții de dezvoltare: sondele erau în categoria Deep Space, sateliții de observare a Pământului erau în categoria Earth Observing iar tehnologiile intrau în categoria Space Technology. Au mai fost dezvoltate în NMP:

  • Deep Space 2: misiune eșuată, care a zburat cu Mars Polar Lander în 1999, constând în două sonde – Scott și Amundsen – care ar fi trebuit să ajungă la 60 de cm adâncime în sol;
  • Earth Observing 1: satelit de observare aflat pe orbita Pământului;
  • Space Technology 5: trei sateliți care să investigheze magnetosfera Pământului;
  • Space Technology 6: tehnologii integrate în EO-1;
  • Space Technology 7: tehnologie utilizată pentru observarea undelor gravitaționale.

Restul propunerilor din New Millennium (Deep Space 3, Deep Space 4, Earth Observing 2, Earth Observing 3, Space Technology 8, Space Technology 9) au fost anulate.

Autorul continuă să creadă că NASA și-a pierdut scopul și nu și-a găsit nici un alt scop între timp.
 

BepiColombo

Revenim la BepiColombo, sonda lansată săptămâna trecută, despre care o perioadă vom mai auzi lucruri. Și-a făcut un selfie. 🙂 De fapt și-a făcut mai multe selfies, așa cum se poate vedea din imaginile următoare cu panourile solare și antenele. Ultima imagine arată localizarea camerelor.

Selfie cu BepiColombo (sursa ESA)

Și dacă tot am prezentat tehnologiile testate de Deep Space 1, nu poate fi omis faptul că MTM al BepiColombo folosește motoare ionice.

Motoare ionice MTM (sursa ESA)

Orbitele sondelor misiunii BepiColombo și orbita sondei Messenger a NASA sunt prezentate în imaginea următoare.

Motoare ionice MTM (sursa ESA)

 

Calcule cu ISS și Soyuz – continuare

Lucrurile încă sunt ca săptămâna trecută și acum două săptămâni. URSS Rusia va prezenta concluziile până la finalul lunii octombrie.
Pe 25 octombrie fost lansată o rachetă Soyuz-2-1b de la astrodromul Plesetsk, care a ridicat un satelit SIGINT al URSS Rusiei – Lotos-S1 / 14F145, parte a constelației Liana.
 

U.R.S.S.

Octombrie 2018 este o lună de sărbătoare pentru URSS Rusia deoarece se împlinesc 100 de ani de la marea revoluție de eliberare a poporului rus și, odată cu el, a Europei de Est. Evenimente importante ale lunii octombrie pentru URSS Rusia în domeniul explorării spațiului sunt în lista de mai jos; datorită numărului mare de misiuni și rezultatelor autorul a decis să facă dreptate Roscosmos.

  • Pe 22 octombrie 1966 a fost lansată Luna-12, care a fost activă pe orbita lunii timp de 85 de zile.
  • Venera 9 și Venera 10 au avenusat!? în 1975 la 22, respectiv 23 octombrie (23 și 25 octombrie conform altor surse), transmițând primele imagini de pe Venus.
  • Pe 12 octombrie 1964 a fost lansată prima misiune cu echipaj – Voskhod 1 – având la bord 3 persoane (Vladimir Komarov, Konstantin Feoktistov, Boris Yegorov) – aceasta a durat puțin peste o zi.
  • Pe 26 octombrie 1968 a fost lansată Soyuz 3 pentru a încerca o întâllnire în spațiu cu Soyuz 2, cea din urmă fiind lansată fără echipaj.
  • Pe 11, 12 și 13 octombrie 1969 au fost lansate Soyuz 6, Soyuz 7 și Soyuz 8. Acestea au avut o misiune comună.
  • Pe 14 octombrie 1976 a fost lansată Soyuz 23, care a ratat andocarea cu Salyut 5. La intoarcere a aterizat într-un lac înghețat.
  • Pe 9 octombrie 1977 a fost lansată Soyuz 25, care nu a reușit andocarea cu Salyut 6.

Imagini de pe Venus transmise de Venera 9 și Venera 10 (sursa Donald Mitchell via RussianSpaceWeb)

Voskhod 1 (sursa 1 – Mark Carnaby, 2 – Pinterest)

 

USofA

Se discută tot mai aprins despre USSF. US Science Fiction Space Force.
 

Mărunțiș

  • La 22 octombrie 1992 naveta Columbia era lansată în misiunea STS-52. La cererea Majel Barrett, un mic container cu cenușă a lui Gene Rodenberry a fost dus în spațiu și am avut, așadar, prima înmormântare spațială. Ce a mai ajuns în spațiu cu alte misiuni? Păi: doze de Coca-Cola și Pepsi-Cola, Buzz Lightyear – personaj din Toy Story, un lightsaber.
  • NASA solicită informații referitoare la transportul de materiale către stația spațială lunară.
  • SpaceX va avea până la finalul anului 2018 5 lansări.
  • La întrebarea de pe Twitter When’s the moonbase gonna be built?, Elon Musk a răspuns 2025. Nu aș pune preț pe declarație. Mai degrabă SpaceX va mai vinde câteva excursii în jurul Lunii decât să construiască o bază pe Lună.
  • Tot SpaceX va lansa cu misiunea SSO-A (una din cele cinci menționate) pentru a treia oară o primă treaptă a rachetei Falcon 9. Misiunea va lansa 71 de sateliți mici, integratorul fiind Spaceflight Industries. Numărul de sateliți lansați cu același zbor a dat fiori unui număr mare de oameni din domeniu.
  • SpaceX a semnat un contract cu Viasat pentru lansarea satelitului ViaSat 3. Motivul este [the] ability to fly a near direct-injection mission, inserting a ViaSat-3 satellite extremely close to geostationary orbit—as a result, the spacecraft can begin in-orbit testing (IOT) quickly after launch, rather than spending weeks or months performing orbit raising maneuvers. This is expected to enable Viasat to turn on its ultra-high-speed broadband service much quicker after launch than is possible with other launch vehicles.
  • Se pare că SpaceX a obținut un împrumut de 500 mil USD de la Goldman Sachs. Într-o dezbatere care a avut loc aseară (26 octombrie), autorul nu a fost convins de cealaltă parte de insuccesul demersului SpaceX de a fi profitabilă.
  • Unul din sateliții (cubesați de fapt) care participă la misiuniea InSight – MarCO (engl Mars Cubesat One) – a fotografiat planeta Marte, de care se apropie. Aceasta după ce a fost fotografiat Pământul, în timp ce se satelitul se depărta. Așa cum s-a menționat, sunt parte a misiunii InSight lansată la 5 mai 2018 cu o rachetă Atlas V-401, amartizarea este programată în 26 noiembrie.
  • Așa cum s-a menționat anterior, telescopul Kepler funcționează cu vapori din rezervorul de combustibil. A fost nevoit să își întrerupă din nou activitatea (dupa ce a mai făcut-o în iulie și septembrie). După fiecare campanie de observații, telecopul trebuie orientat cu antena spre Pământ pentru a transmite datele, această operațiune fiind de fapt consumatoare de combustibil. Acest ultim efort, pornit pe 14 octombrie, poartă numele Campania 20.
  • Opportunity, unul din vehiculele aflate pe Marte din Ianuarie 2004, a trecut printr-o furtună de praf de dimensiuni impresionante. Pe 10 iunie 2018 a avut ultimul contact cu Pământul. Probabil NASA va înceta în curând incercările zilnice de a lua legătura cu Opportunity. RIP.
  • ULA estimează că va lansa prima rachetă Vulcan în 2021.
  • Pe 13 octombrie 1994 sonda Magellan a fost deorbitată și a intrat în atmosfera planetei Venus, după aproape patru ani și jumătate de la lansarea de pe 4 mai 1989. Misiunea ei a fost cartografierea radar a planetei Venus.
  • Pe vremuri, televizoarele primeau o palmă dacă nu funcționau și își reveneau; telescopul Hubble a fost scuturat puțin iar giroscopul defect a început să funcționeze.
  • Pe vremuri, dacă în urma palmei primite televizoarele tot nu funcționau, un depanatro era chemat pentru a schimba o lampă; telescopului Chandra i s-a schimbat giroscopul cu probleme cu o rezervă și acum funcționează corect.
  • Să le facem dreptate: Pioneer 1 a fost lansată pe 11 octombrie 1958, Ranger 5 a fost lansată pe 18 octombrie 1962. Pentru a respecta istoria, Mariner 5 trebuie menționat cu întârziere, după Venera 4; a avut misiunea de survol și a ajuns la 19 octombrie 1967 în apropierea planetei Venus, la doar o zi după Venera 4 care, așa cum am văzut, a lansat și o probă atmosferică.
  • Distracție: pe 30 decembrie începe sezonul 2 al serialului The Orville, un Star Trek ce nu poate purta numele acesta. AMR 2 luni.
  • Distracție: de Halloween încercați ceva diferit.
  • Nimic de la ARCA (no news is good news). De fapt este ceva, dar autorul va dezvolta subiectul în următorul articol.
  • Nimic de la RoSA (no news is good news).

Misiunea SSO-A (sursa Spaceflight Industries)

MarCO (sursa NASA)

Opportunity (sursa NASA)

Sonda Magellan și naveta spațială (sursa NASA)

Hubble în service; mecanicul Andrew Feustel și lada de scule (sursa NASA)

Halloween (sursa interwebs, twitter)

 

Evenimentele următoare

În perioada următoare au fost programate zborurile:

Dată & oră Loc Eveniment / Misiune Organizație Observații
26 octombrie 08:00-09:30 GMT Cape Canaveral Air Force Station Pegasus XL – ICON Northrop Grumman/NASA Lansare din avion (edit: amânată)
29 octombrie 2018 04:08-04:20 GMT Tanegashima Space Center, Japonia H-2A – GOSAT 2 & KhalifaSat JAXA
31 octombrie 2018 00:53 GMT Baikonur Soyuz – Progress Roscosmos
27 octombrie 2018 ZQ-1 LandSpace, China edit 16:54: explozie
octombrie 2018 Xichang LongMarch 3B – BeiDou China
octombrie 2018 Jiuquan LongMarch 2C – CFOSAT China&Franța
octombrie 2018 Satish Dhawan Space Center/Sriharikota PSLV – HySIS India alte surse vorbesc despre 22 noiembrie
octombrie 2018 Satish Dhawan Space Center/Sriharikota GSLV Mk 3 – SGAT 29 India alte surse vorbesc despre noiembrie
7 noiembrie 2018 00:47 GMT Sinnamary, Guyana Franceză Soyuz – MetOp C Arianespace/ESA
noiembrie 2018 Plesetsk Soyuz – Glonass M Rusia
noiembrie 2018 Launch Complex 1, NZ Electron – It’s Business Time RocketLab
noiembrie 2018 Wenchang Long March 5 – Shijian 20 China
14 noiembrie 2018 Cape Canaveral Falcon 9 – Es’hail 2 SpaceX/Qatar
15 noiembrie 2018 09:49 GMT Pad 0A, Wallops Antares – Cygbus NG-10 Grumman/NASA
19 noiembrie 2918 SLC-4E, Vandenberg Falcon 9 – Spaceflight SSO-A SpaceX/Spaceflight
22 noiembrie 2018 Baikonur Soyuz – EgyptSat-A Roscosmos/Egipt
27 noiembrie 2018 21:19 GMT Cape Canaveral Falcon 9 – SpaceX CRS 16 SpaceX/NASA
29 noiembrie 2018 SLC-6, Vandenberg Delta 4-Heavy – NROL-71 ULA/NRO alte surse vorbesc despre 3 decembrie
noiembrie 2018 Vandenberg Falcon 9 – Radarsat SpaceX/Canada Space Agency Maxar
decembrie 2018 Vandenberg Falcon 9 – Iridium Next SpaceX/Iridium

Evenimente din perioada următoare:

  • 31 octombrie 2018: informare publică a NASA referitoare la misiunea InSight, transmisă de NASA TV
  • 16 noiembrie 2018: Modulul de Serviciu Orion ajunge în USofA
  • 26 noiembrie 2018: amartizarea misiunii InSight
  • 23 noiembrie 2018 05:39 GMT: Lună plină
  • 13 decembrie 2018: eliberarea ISS
  • 13-14 decembrie 2018: Geminidele, vârf de activitate
  • 16 decembrie 2018: Cometa 46P/Wirtanen se va afla la cel mai apropiat punct de Soare
  • 21 decembrie 2018: Solstițiul de iarnă
  • 22 decembrie 2018 17:49 GMT: Lună plină

Un scurt calendar al lansărilor Falcon Heavy este:
– Ianuarie 2019: Arabsat 6A
– Martie 2019: STP-2 (DoD Space Test Program, 25 de sateliți)
– 2020: ViaSat 3 (contract care tocmai a fost semnat)
– 2020: Axiom (nesigur)
– 2020: Ovzon 3
– 2021 Q3: AFSPC 52
– TBD: Inmarsat
– TBD: Intelsat
 

Fotografia săptămânii

Autorul a ales ca fotografie a săptămânii … două fotografii; cele pe care le consideră a fi cele mai reușite fotografii ale navetei spațiale. Surprind complexitatea și fragilitatea acestui vehicul.

Naveta spațială (sursa NASA)

 

PS: Una din intențiile autorului este de a schimba titlul acestei serii, subiectul ramânând. Posibil să intervină schimbări și în organizarea curentă. Variante: Lansare!, Cometa, Satelitul 15 (pentru conosiori), Asteroidul, Radiații ionizate, Surf pe unde gravitaționale.
PPS: O întrebare pe care autorul dorește să o adreseze lui Grigore Leoveanu: nu vă tentează să scrieți o carte?

Va urma, nu va urma …

 

Surse:
1. Site NASA ( https://www.nasa.gov/ )
2. Site ESA ( http://www.esa.int/ESA )
3. Site Roscosmos ( http://en.roscosmos.ru/ )
4. Site SpaceX ( http://www.spacex.com/ )
5. Site Kennedy Space Center ( https://www.kennedyspacecenter.com/launches-and-events )
6. Site ISRO ( https://www.isro.gov.in/ )
7. Site RocketLab ( https://www.rocketlabusa.com/ )

8. NASA History Program Office Web Page ( https://history.nasa.gov/ , accesat la 2018-10-23)
9. *** – From Engineering Science To Big Science, NASA, 1998 ( https://history.nasa.gov/SP-4219/Contents.html , accesat la 2018-10-23)
10. Ron Miller – Early Design Specs Show The Space Shuttle Could Have Been Much Cooler ( https://io9.gizmodo.com/early-design-specs-show-the-space-shuttle-could-have-be-1528524224 , accesat la 2018-10-23)
11. Miss Celania – Enterprise: The First Space Shuttle ( http://mentalfloss.com/article/28146/enterprise-first-space-shuttle , accesat la 2018-10-23)
12. Notă trimisă președintelui USofA referitoare la numele primei navete spațiale ( http://static.history.state.gov/frus/frus1969-76ve03/pdf/d133.pdf , accesat la 2018-10-24)
13. Mark Strauss – Declassified Memos Reveal Debate Over Naming the Shuttle „Enterprise” ( https://io9.gizmodo.com/declassified-memos-reveal-debate-over-naming-the-shuttl-1603073259 , accesat la 2018-10-24)
14. Space Shuttle ( https://en.wikipedia.org/wiki/Space_Shuttle , accesat la 2018-10-24)
15. How Nerds Named NASA’s Space Shuttle Enterprise ( https://www.space.com/15454-space-shuttle-enterprise.html , accesat la 2018-10-23)
16. MIT course 16.885x – Engineering the Space Shuttle
17. T. A. Heppenheimer – The Space Shuttle Decision: Chapter 8: A Shuttle to Fit the Budget ( http://space.nss.org/the-space-shuttle-decision-chapter-8/ , accesat la 2018-10-23)
18. New Millennium Program ( https://www.jpl.nasa.gov/nmp/ds1/ , accesată la 2018-10-22)
19. Deep Space 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Deep_Space_1 , accesată la 2018-10-22)
20. Deep Space 1 ( http://www.astronautix.com/d/deepspace1.html , accesată la 2018-10-22)
21. Ron Garret – The Remote Agent Experiment; Debugging code from 60 million miles away, prezentare Google Tech Talk
22. Descanso ( https://descanso.jpl.nasa.gov/rltdlinks.html , accesată la 2018-10-22)
23. Russian Space Web ( http://www.russianspaceweb.com , accesată la 2018-10-25)
24. SSO-A (Sun Synchronous Orbit – A) — first Rideshare mission of Spaceflight Industries ( https://directory.eoportal.org/web/eoportal/satellite-missions/s/sso-a , accesat la 2018-10-24)
25. MARS InSight Mission ( https://mars.nasa.gov/insight/ , accesat la 2018-10-24)
26. Mars Cube One (MarCO) ( https://www.jpl.nasa.gov/cubesat/missions/marco.php , accesat la 2018-10-24)
27. NASA Solar System Exploration – Basics of Space Flight – Telecom ( https://solarsystem.nasa.gov/basics/chapter10-1/ , accesat la 2018-10-22)
27. NASA Solar System Exploration – Basics of Space Flight – Science Instruments ( https://solarsystem.nasa.gov/basics/chapter12-1/ , accesat la 2018-10-22)
28. The Planetary Society – Voyage to Mercury ( http://www.planetary.org/explore/the-planetary-report/voyage-to-mercury.html , accesat la 2018-10-24)
29. NASA Artificial Intelligence Could Help Astronauts Work More Efficiently in Space ( https://www.nasa.gov/centers/ames/research/exploringtheuniverse/spiffy.html , accesat la 2018-10-24)
30. Autonomous Systems and Robotics ( https://ti.arc.nasa.gov/tech/asr/ , accesat la 2018-10-24)
31. NASA, PDS – Planetary Data System – ION PROPULSION SYSTEM DIAGNOSTIC SUBSYSTEM ( https://pds.jpl.nasa.gov/ds-view/pds/viewContext.jsp?identifier=urn%3Anasa%3Apds%3Acontext%3Ainstrument%3Aids.ds1&version=1.0 , accesat la 2018-10-24)
32. NASA Seeks Information for Gateway Cargo Delivery Services ( https://www.nasa.gov/feature/nasa-seeks-information-for-gateway-cargo-delivery-services , accesat la 2018-10-24)
33. Viasat, SpaceX Enter Contract for a Future ViaSat-3 Satellite Launch ( http://investors.viasat.com/news-releases/news-release-details/viasat-spacex-enter-contract-future-viasat-3-satellite-launch , accesat la 2018-10-24)

38 de comentarii:

  1. Woaw! Multumesc pt articolul de sambata dimineata! Felicitari!
    Astept urmatorul episod…

  2. niciodată nu va fi programul navetei un eșec.și daca zbura doar odată și tot era un succes imens și un pas înainte colosal.faptul ca nu a ajuns la maturizarea deplină e altă treabă.

    • Ma stirnesti sa scriu un articol despre naveta.

      A fost un esec mai mic decit Goliatul RoSA.

      Totusi, esec.

      Sau hai sa o iau altfel: spune motivele pentru care crezi ca a fost un succes.

      • Au cazut doar doua din cinci, au facut treaba buna intr-un final, l-au reparat pe Hubble. Enough?

        • Nope.

          Edit: daca e sa o comparam cu un alt succes, de data asta din domeniul milotar, as compara-o cu linia Maginot. Este, insa, cu o treapta deasupra realizarii franceze din punct de vedere al succesului.

      • Raspunsul e simplu: a fost un esec pt ca nu a fost continuat. Daca era un succes se facea si un v2 al navetei. oare de ce nu a fost continuat programul, altul decat motivul bugetului mereu in scadere al NASA
        E clar ca viitoru apartine vehiculelor reutilizabile. Era naveta prea complexa pt a fi reutilizata de multe ori (ca un avion) in siguranta. pierderea celor 2 navete arata ca nu

        • misiune îndeplinită:folosirea unui vehicul spațial reutilizabil.
          lipsa următorului pas sau schimbarea fișei postului din mers e altă mâncare de pește.

          • Nu, scopul nu a fost folosirea unui vehicul reutilizabil. Vehiculul este ferul care e folosit la indeplinirea misiunii.

            • scopul sau obiectivele aveau nevoie de acest fier numit program al navetei spațiale.

              • Deci:
                1. ferul a fost pe de o parte un mijloc a carui eficienta poate fi evaluata in raport cu scopurile lui
                2. dezvoltarea navetei a avut si ea obiective, cuantificabile, asa cum am spus

                Evaluarea unui fer inseamna mai mult decit daca a fost un vehicul reutilizabil.

                • are au fost scopul și obiectivele?

                  • Transport ieftin (si implicit cu durata de return/refurbish scurta) pe orbita.

                    • Cineva stie istorie. 🙂

                      Un zbor pe saptamina, 10 mil USD (1970) echivalentul a 70 mil USD (2017-2018) cost per zbor. Toate incarcaturile din USofA.

                      10 zboruri intre refurbishmentul SSME. Se facea dupa fiecare.

                      Siguranta absoluta (nu avea sistem de salvare, avea… scaune ejectabile).

                      Parte proasta a fost ca si incarcaturile au fost proiectate de nevoie in consecinta. Deci costuri mai mari ale lor.

                      Rezultatul e amestecarea cerintelor USAF referitoare la sateliti si capacitatea de a fura de pe orbita sateliti, dorintelor NASA de a construi o statie spatiala (a inceput in 1998), de a efectua experimente (a cooptat ESA cu Spacelab), de a nu renunta la cosmonauti, amestecarii politicienilor democrati care in 70 nu mai doreau nimic in spatiu, limitarii bugetului pt constructie (pentru ca au promis 5 mld USD 1970 plus rezerva 20% si cu greu au dat 5 mld USD 1970, care erau cit pe ce sa fie USD 1972).

                      DoD&USAF au renuntat la NASA in 86. NASA a fost obligata sa nu mai faca transporturi pt sateliti.

                    • dacă am întrebat nu înseamnă că nu știam.
                      și tot nu este un eșec.

                    • @psycho Pai si-a atins scopul (enumerat mai devreme)?

                    • Psycho, am mai zis. Fierul este una din cele mai mari realizari ale ingineriei.
                      Programul, in sine, o ratare monumentala.

                      Nu e obligatoriu sa avem aceeasi parere.

                    • pentru acest obiectiv au dezvoltat vehiculul spațial reutilizabil folosit ani de zile,misiune indeplinită….obiectiv neatins dar nu eșec.

      • chiar te rog dar niciodată nu voi fi de acord că naveta spațială a fost un eșec.
        că nu a fost continuat ,că nu au făcut pasul al doilea cum am spus mai sus pentru mine e altă discuție ce nu ne dă dreptul să fim atât de categorici în a eticheta drept eșec acest program.
        atunci buran ce este?!

  3. era și asta o chestie,în an centenar lansam și noi un satelit aritifial….mărunțiș la cât se”sparge” prin parlament,administrație publică și parlament.

  4. woow, superb, felicitari !

  5. Comments Felicitari pentru seria de articole.
    Orice program de succes are la baza un om inteligent , un geniu . La americani a fost W.M. von Braun . A fost un adept inflacarat al utilizarii rachetelor pentru un program spatial pasnic iar fundamentele acestei ideologii s-au sedimentat dupa teribilele experiente din WW 2 cu V1 si V2 . A fost un vehement oponent al materializarii bobardierului planor suborbital imaginat de germanul Eugene Sanger si Irene Sanger . Cercurile militariste au dispus debarcarea de la NASA in anul 1972 , an in care , fara opozitia lui von Braun a demarat oficial si in forta programul navetei spatiale . Program cu fatada civila dar care in realitate avea ca scop studierea posibilitatii transportului repetitiv si amplasarii pe orbita a unor containere militare grele pentru superioritate spatiala asupra URSS . Dupa 1989 sovieticii au intrat in vrie iar componenta secret militara a disparut si ea nemaiexistind oponent imediat . in lipsa de sprijin militar programul civil stiintific al navetei s-a disipat treptat iar apoi a disparut . Din datele tehnice e clar ca naveta nu a fost preiectata pentru orbite extraplanetare , Luna , Venus , Marte , etc ci pentru orbite joase si care vizau strict apararea USA iar pierderea razboiului din Vietnam a dat un imbold suplimentar pentru amplasarea unor „bete si bite” nucleare cu lansare de pe orbita , chiar sub masca unui program civil tocmai pentru a nu agita sovieticii . Deci … nu a fost un proiect cu bataie lunga , gen cucerim sistemul solar planeta dupa planeta cu tot cu satelitii lor cu rachete din ce in ce mai mari si mai puternice cum gindea genialul pacifist von Braun … Nu. Naveta spatiala a fost proiectata pentru carausie repetata la mica distanta de planeta si la cel mai mic pret . Sa pooata cara orice vrea muschiul americanilor . Simplu si eficient . Orice om cu scaun la cap stie ca o gindire libera are nevoie in primul rind de protectie daca vrea sa viseze sa ajunga la stele .

    ps.1 ….. A. Este exasperanta stagnarea tehnologica oficiala la nivel de propulsie . Oficial , nimic nu se deplaseaza fara principiul 3 al mecanicii newtoniene , adica fara impuls extern ( actiune -reactiune ) . Neoficial au fost inventate sisteme de propulsie inca de acum zeci de ani si care sint superioare acestui principiu invechit . Acceleratie continua fara impuls extern . REACTIONLESS DRIVE . Incinta inchisa . Cu sau fara vid in interior . Iar forta rezultanta este de ordinul kilogramelor sau chiar zecilor de kile la nivel de amator …… iar astia de la NASA clameaza drept succes o forta de citiva milinewtoni la EM dDRIVE ….

    B. Aceeasi stagnare o vad oficial si la nivel de alimentare energetica postulind principiul conservarii energiei ca pe ceva imuabil si etern . Ori inventica evolueaza dezvolta noi materiale si sparge bariere ” legislative” . Adica sint in dezvoltare generatoare autosustinute care avind un electromotor cu un consum de sub 1 microamper poate actiona generatoare de aproape 1A . Un fel de semi-perpetuum mobile si care capteaza electricitare supraunitara pina se blocheaza rulmentii din cauza uzurii . Asemenea performante au fost posibile printr-o reproiectare completa a ansamblului .Bobine cu un nou tip de arhitectura si care evita frinarea autoinductiva si cimpuri magnetice foarte puternice . Astea sint conditii de baza pentru independenta energetica , fie pentru agregate fixe fie pentru cele mobile ., terestre submarine sau spatiale .

    ps2 . Bre , eu am mai pus comentarii la voi cu ceva timp in urma dar ….. ori s-au pierdut in gaura neagra a spamului ori au intervenit alte motive si ratiuni de nu au aparut …..

  6. Si o actualizare: Republica Populara Chineza, prin compania ‘privata’ LandSpace, a explodat la lansare o racheta cu combustibil solid.

    https://youtu.be/TH9etc4j_GE

  7. Oleaca de iubire pt indragita mea JIMO, pls… 😛

    • JIMO ar fi trebuit sa fie ceva imens … dar a fost anulat. Prima data cind am citit despre ea m-am gindit la Arthur C Clarke si Odiseea spatiala 2001.

      Daca nu ai putut avea JIMO, vei avea in 2022 JUICE. Va trebui sa indragesti ce ai la indemina. 🙂

  8. Satelitul 15! 🙂
    Momentan observ ca marea majoritate a vehiculelor care transporta sau vor transporta oameni in spatiu sunt in forma clasicei capsule. Si cred ca aceste capsule raman cel mai eficient mod de a urca oameni pe orbita. Sau sa-i aduci de acolo.
    Insa pentru calatoriile de lunga durata, in opinia mea, barcile spatiale de cursa lunga ar trebui sa plece de pe orbita, nu de pe pamant.
    Personal, nu cred ca naveta va mai avea vreun urmas de acelasi calibru.
    Senzationale poze! 🙂

  9. foarte interesant articolul,
    in completare as adauga ca numele navetelor spatiale americane (entreprise pana la endeavour) vine de la nave maritime de explorare stintifica si nu este vorba de nume alese aleatoriu de anumite persoane, cum s-ar putea deduce din articol,
    aveti aici o lista de nume:
    o sa gasiti atat entreprise, cat si challenger, endeavour,
    https://en.wikipedia.org/wiki/European_and_American_voyages_of_scientific_exploration
    endeavour este numele navei lui James Cook

    apoi, la mintea mea, se discuta gresit despre ajungerea sau neajungerea obiectivului navetelor si esecul sau succesul acestui program,
    intai navetele nu existau inainte de acest program decât ca proiect X 20 Dyna Soar

    navetele nu existau inainte de entreprise.

    in al doilea rand, este adevarat la scopul pt care a inceput programul navetelor a fost costu programului saturn V si apollo,
    cost care a fost foarte mare,
    s-a sperat la o reducere la 30 % din costu rachetelor clasice,
    numai ca depasirile ulterioare de costuri au facut ca aceste calcule sa nu fie prea corecte,

    in al treilea rand, programul navetelor a fost un succes prin misiunile pe care le-a avut si prin rezultatul ingineresc reusit, rezultat care nu includea doar naveta si motoarele ei ci si boosterele navetei (primu etaj reactiv) care erau si sunt si in acest moment, daca nu ma insel, cele mai puternice rachete cu combustibili solid,
    au exista planuri legate de construirea unor super boostere, ulterior anulate

    ca pana la urma a fost o munca titanica a unor colective foarte mari de ingineri implicati in program,

    proiectarea si dezvoltarea navetelor spatiale a presupus dezvoltarea de noi tehnologii, programe de soft, etc.
    incepand de la bateriile navetei spatiale, invelisu ceramic exterior si motoarele de manevra pe orbita,

    a existat in plan si o versiune evropeana hermes care nu s-a mai materializat, afara de programu rus al navetelor – programul rus a fost tratat la articolele legate de racheta sovietica energhia,

    programu navetelor a fost un succes pt ca a demonstrat ca se poate ajunge in spatiu prin alta metoda decat rachetele clasice si cu riscuri (estimate) mai mici pt viata cosmonautilor,

    • Enterprise nu a fost niciodata nava de explorare stiintifica in marina americana. Si nici in cea britanica.
      https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ships_of_the_United_States_Navy_named_Enterprise
      https://en.wikipedia.org/wiki/HMS_Enterprise

      Asa cum e scris in textul din documentele de la White House, motivul invocat a fost legat de navele anterioare numite Enterprise. In acelasi timp, se pare ca si campania Star Trek ar fi avut un efect, asa cum arata, de asemenea, notele citate in articol.

      Nu doar X-20, au mai fost si X-15, X-24 si M2-F2.

      rezultat care nu includea doar naveta si motoarele ei ci si boosterele navetei (primu etaj reactiv) care erau si sunt si in acest moment, daca nu ma insel, cele mai puternice rachete cu combustibili solid
      SRB pentru SLS sint mai mari ca dimensiune. Minuteman I, intrata in serviciu in 1962 avea deja MRCS pentru prima treapta. majoritatea cercetarilor pentru MRCS de mari dimensiuni au fost realizate in anii 50 si 60, deci folosirea lor la naveta spatiala nu a fost ca si cind se realiza cercetare fundamentala.

      proiectarea si dezvoltarea navetelor spatiale a presupus dezvoltarea de noi tehnologii, programe de soft, etc. incepand de la bateriile navetei spatiale, invelisu ceramic exterior si motoarele de manevra pe orbita,
      Motoarele cu hidrazina fusesera deja folosite pe Viking, deci nu erau ceva nou. Diverse sonde zburau in spatiu cu diverse calculatoare, deci exista ceva experienta si in acest domeniu. Singura tehnologie dezvoltata si inclusa de la zero ar putea fi considerata invelisul ceramic de protectie la reintrare.

      programu navetelor a fost un succes pt ca a demonstrat ca se poate ajunge in spatiu prin alta metoda decat rachetele clasice si cu riscuri (estimate) mai mici pt viata cosmonautilor,
      Daca un criteriu de evaluare este mindria generata, se poate considera un succes. Insa obiectivul programului nu a fost mindria.

      a fost un succes prin misiunile pe care le-a avut
      Excursiile pe LEO se puteau face mai ieftin, cu alte mijloace de transport.

      Din nou:
      1. scopul a fost ca un zbor/o lnsare sa coste 10 milioane USD 1970;
      2. un zbor repetat cu Spacelab in 1985, care a necesitat doar SRB, rezervor, echipaj, fara a se modifica nimic din punct de vedere al software-urului si parametrilor orbitali a costat 120 mil USD si ar fi trebuit sa coste 27.7 mil USD (considerind inflatia pentru suma de 10 mil USD 1970);
      3. un zbor in 2011 costa 450 mil USD si ar fi trebuit sa coste ~58 mil USD (considerind inflatia pentru suma de 10 mil USD 1970).

      Evaluarea se face nu pe baza mindriei ci pe baza cifrelor.

      Poti spune ca a asamblat ISS. La fel de bine modulele puteau fi transportate cu alte rachete (Ariane sau Proton).

      Am spus ca din punct de vedere al ingineriei este uimitoare. Asta nu o face un succes.

  10. Deja m-am obisnuit cu binele si sper sa ne desfeti in fiecare saptamana cu acest buletin. Eu sper sa reusesti sa promovezi si sa faci populara astronomia macar aici unde poate ai un public deschis la asa ceva.

    Oare cum ar fi daca BepiColombo s-ar intalni pe orbita lui Mercur cu Mariner si ar reusi sa-i faca si poza?

    Foarte faine pozele! Foarte! Si multe, asa cum speram eu. Asa ca m-am gandit sa primeasca si Iulian ceva de clatit ochii: finalistele de la Royal Observatory Greenwich’s annual photography competition :

    https://www.bbc.com/news/in-pictures-45978380

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *