Cum arată lista SAFE deocamdată

Security Action for Europe (SAFE) este un program al Uniunii Europene care vizează oferire de împrumuturi cu dobânda foarte mică pentru programe de dotare cu tehnică de luptă a statelor membre. Programul este încă în discuție și ar putea avea o valoare maximă de 150 de miliarde de euro. Banii trebui cheltuiți în industria europeană de armament dar s-ar putea lua în considerare și ca un anumit procent să poată merge către țări nemembre dar cu care UE are relații foarte bune.

În acest moment lista și sumele solicitate sunt încă în lucru, dar putem să ne facem o idee despre cum ar putea arata atunci când va deveni oficială și aprobată. Astăzi țările membre au solicitări cumulate între un minim de 106 și un maxim de 121 de miliarde de euro, astfel:

–          Polonia, lider autoritar cu o cerere de 45 de miliarde de euro;

–          Franța cu o solicitare între 15-20 de miliarde de euro;

–          Italia – 15 miliarde euro;

–          România cu zece miliarde;

–          Belgia, între 7 și 11 miliarde euro;

–          Lituania solicită între 5 și 8,76 miliarde euro;

–          Estonia – 3,6 miliarde;

La nivel declarativ, Bulgaria ar putea solicita 3,2-3,5 miliarde de euro, în timp ce Spania și Grecia doar câte 1,2 miliarde euro, în timp ce Croația se gândește la 1,86 miliarde euro.

Austria, Danemarca, Irlanda și Slovenia i-au în considerare participare la program dar nu există încă o decizie oficială. Un alt grup, format din Germania, Suedia și Luxemburg sunt interesate să participe la achizițiile comune prin SAFE dar nu doresc bani împrumutați, în timp ce un al treilea grup, format din: Cipru, Cehia, Finlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia și Ungaria au confirmat că vor solicită împrumuturi fără a anunuta însă o suma probabilă.

Olanda și Malta nu sunt deloc interesate de programul SAFE.

Mai trebuie menționat că cererile se pot depune până în noimebrie 2025, în timp ce selecția programelor finanțate va fi gata spre mijlocul anului 2027 cu semnarea contractelor până la sfârșitul anului 2030.

Trebuie înțeles faptul că SAFE nu ofere bani gratis ci împrumuturi cu o dobânda foarte mică pe termen lung, astfel încât țările care se pot împrumută deja la dobânzi mici nu au mare interes în SAFE, dar țări precum România, care se împrumută la niveluri foarte mari de dobânda, este direct interesată de SAFE.

O altă caracteristică a SAFE este faptul că are la baza achiziții comune. Prin asta se înțelege că trebuie că cel puțin două țări membre UE (chiar dacă una nu face parte din SAFE) să încheie contracte pentru același tip de armament, cu același producător. Se mai poate și cu o țară membră UE și una care face parte din EEA-EFTA [(European Economic Area) și EFTA (European Free Trade Association)] sau Ucraina.

Din câte înțeleg eu până acum, împrumuturile se vor face de către Comisia Europeană, în numele Uniunii. Una din regulile de baza este că tehnica de lupta achizitionată să nu aibă în compunerea sa mai mult de 35% componente din afara spațiului european +EEA-EFTA.

Dacă ținem cont de situația bugetară din România, este clar că programele majore de dotare vor avea două pârghii financiare de bază: împrumuturile de la guvernul american – maximum 14 miliarde de dolari (și nu toată suma disponibilă pentru armament)  și programul European SAFE – 10 miliarde solicitate până acum.

Bucureștiul își dorește ca 70% din fonduri să fie folosite direct pentru achiziții de tehnică militară, în timp ce restul de 30% vor fi folosiți pentru creșterea mobilității militare, în sensul de transport și conectivitate.

Deocamdată nimeni nu știe pe ce dorește România să cheltuiască cele 10 miliarde de euro solicitate.

GeorgeGMT