Nimic interesant de discutat, Strâmtoarea Ormuz este în continuare blocată, Donald Trump ne explică, tot în continuare, că iranienii se roagă de el să facă pace, iar prețul țițeiului oscilează la un nivel periculos cu tendința evidență pe creștere.
Președintele american ne oferă in continuare declarații optimiste dar destul de halucinante (de la substantivul a halucina, halucinație): iranienii, susține Trump, sunt gata să semneze orice document și îl imploră pe el să facă pace cu ei, doar că iranienii dezmint orice astfel de realități paralele și susțin că deși unele contacte, prin terți, ar fi existat Teheranul nu este dispus la nici un compromis și își dorește, în linii mari următoarele:
– să fie de facto stăpânul Strâmtorii Ormuz;
– să înceteze imediat orice atac asupra sa și a aliaților săi (Hezbollah, de exemplu);
– să primească despăgubiri de război;
– să primească garanții că un viitor atac americano-israelian nu se va mai produce;
– să fie liber să facă ce-o crede de cuvintă în absolut orice problema inclusiv în cea a rachetelor balistice sau cea nucleară.
Evident că Teheranul a respins oferta americană în 15 puncte, nici măcar nu a discutat pe marginea ei.
De partea americană, pe lângă declarațiile președintelui, de a cărui sănătate mintală eu, cel puțin, încep să mă îndoiesc din ce în ce mai mult, se zvonește că Pentagonul ar lua în calcul un atac terestru limitat, că ar fi Insula Kharg, ori alt punct important, nimeni nu știe sigur ceva, cert este că lucrurile par să treneze de partea americană, israelienii nu au nici pe departe forța militară necesară să țină singuri frontul, iar americanii par a fi în situația în care nu știu ce ar trebui să facă în următoarele zile.
Deocamdată, Donald Trump amenințase Teheranul cu iadul pe pământ, declarând că-i va distruge centralele electrice și infrastrcutura energetică, oferind timp de gândire 48 de ore, mai apoi a prelungit armistițiul până la cinci zile, acum aflăm că a fost din nou prelungit la zece zile, până pe 6 aprilie. Inițial, când perșii aveau doar 48 de ore la dispozitie timp de gândire, chestia părea destul de dramatică, ora limita era 0144, că-n filmele ieftine cu spioni, acum pare să fi devenit o telenovelă sud-americană…
Dacă nu cumva au loc negocieri atât de secrete încât nimeni n-a aflat de ele, totul arată că Donald Trump a s-a băgat în ceva ce nu înțelege, ce nu știe cum să-l rezolve iar acum trage de timp sperând la o minune, doar că la fel că într-un vechi proverb: “intrarea este gratis, ieșirea e pe bani”, oricine poartă un război știe că este mult mai greu să-l duci și la bun sfârșit fiind câștigător…
Doar că americanii trebuie s-o scoată într-un fel la capăt și rămâne de văzut cum vor face asta, atâta timp cât o retragere neoficială, efectiv prin întreruperea operațiilor militare, nu poate fi făcută, pentru că ar lasă Iranul într-o poziție de forță extrem de importantă. Teheranul ar fi de facto marele câștigător ar războiului, iar țările arabe din Golf ar avea, la rândul lor, necazuri pe care nici nu și le puteu închipui la începutul lunii martie, fiind lăsate într-o poziție extrem de grea în față Teheranului.
Necazul este că imaginea de ansamblu arată că israelienii știu exact ce vor, iranienii știu exact ce-și doresc, doar americanii bâjbâie. După ce regimul popesc nu s-a prăbușit ci dimpotrivă suportă pierderile și atacă țările din Golf plus că a blocat și Strâmtoarea, senzație este că la Casa Albă nimeni nu știe care va fi continuarea, iar declarațiile triumfaliste ale liderului american nu ajută cu nimic situația pentru că este clar că exagerează dramatic dacă nu chiar minte de-a binelea.
Totuși ce a reușit până acum să facă Donald Trump?! Ei bine, a ridicat sancțiunile petroliere asupra Rusiei pentru 30 de zile, astfel încât oicine poate cumpără țiței din Rusia, a ridicat sancțiunile petroliere împotriva Iranului, “reușind” să întărească astfel economiile celor două națiuni cu totul neprietene cu Occidentul. Bravo domnule Trump! Că tot a dus Trump o politică mai pro-Rusia decât pro-Ucraina încă de dinainte de înscăunare.
Și mai nou, o altă preocupare a președintelui american este Strâmtoarea… Trump, cunoscută nouă restului lumii drept Ormuz. Să mai zică lumea ceva…
Însă nu vreau să fiu greșit înțeles, Teheranul merită și trebuie, odată pentru totdeauna, adus cu botul pe labe și consider că din acest punct de vedere atacul american este unul corect și mai cred că europenii ar fi trebuit să lase deoparte tiganelile din politica dusă de Trump și să se alăture efortului de deschidere a Strâmtorii. Nu poți tu, Europa, să lași o țară de popi să-ți dicteze prețul la combustibil.
GeorgeGMT
