Romania Military

ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: TUNURILE DE MUNTE

This entry is part 10 of 23 in the series Istoria Artileriei Romane

Tunurile de munte au aparut in dotarea Armatei Romane intre anii 1883-1884, cand au fost infiintate 4 baterii dotate cu tunuri calibrul 63 mm, sistem ARMSTRONG cu tragere inceata, aduse din Anglia (cate o baterie la fiecare corp de armata).

Tunul ARMSTRONG, calibrul 63 mm, model 1883, a fost primul tun destinat artileriei montane, achizitionat de catre Regatul Romaniei -pentru inceput ele au dotat regimentele de artilerie de camp.

Tun Armstrong, calibrul 63mm, model 1883

Tunul a participat la luptele duse de Armata Romana intre anii 1916-1918, avand munitie moderna si putand fi demontat si purtat, ori tras de doi cai in tandem. Tunul avea o bataie maxima de 4000 m.

Cu putin timp inainte de izbucnirea WW I (noiembrie 1913), a aparut in dotarea Armatei Romane tunul de munte KRUPP, calibrul 75 mm, model 1912, la Divizionul 1 Munte de la Curtea de Arges (4 baterii a cate 4 piese). Tunul era cu tregere repede, avand greutate scazuta si posibilitatea demontarii si transportului cu ajutorul cailor, putand trage la o distanta maxima de 4500 m, avand greutatea in pozitie de 595 kg.

Un alt tun de munte care s-a aflat in numar redus in dotarea Armatei Romane (12 exemplare), a fost cel italian, calibrul 65 mm, model 1911; acesta era utilizat in anul 1917 ca tun de insotire. Tunul avea inchizator semiautomat ceea ce permitea o cadenta mare de tragere (peste 20 proiectile/minut), fiind o copie dupa tunul francez de munte “CANNONE de 70A”, model 1902 (acesta se afla in dotarea trupelor montane italiene), avand in dotare frana de tragere hidropneumatica, recuperator cu arc. Insa, calibrul mic reducea efectul distrugerilor la tinta, iar campul de tragere orizontal de doar 8 grade, il facea relativ ineficient ca tun de munte.

Tunul de munte italian, calibrul 65 mm, model 1911, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 65 mm; cadenta de tragere: teoretica -20 proiectile/minut, practica -5-6 proiectile/minut; lungimea tevii 1105 mm, 17 calibre; camp de tragere vertical intre -10/+20 grade; camp de tragere orizontal de 8 grade; transportabil dezmembrat in 6 parti; greutatea in pozitie 520 kg; viteza initiala a proiectilului 343 m/s; greutate proiectil: exploziv 4,3 kg, srapnel 4,4 kg; bataie maxima 6500 m.

Tunul de munte SKODA, calibrul 75 mm, model 1915, de captura, provenind de la armata austro-ungara, a aparut in dotarea brigazilor de munte romane in perioada interbelica (79 de piese). La inceputul WW II se mai afla inca in dotarea celor 4 brigazi de VM (6 divizioane de tunuri cu 72 de piese). Acest tun se putea demonta in sase parti si transportat separat in patru incarcaturi, samarizat sau hipo, dupa cum urmeaza: tunul 106 kg, scutul si legaturile 86 kg, partea din fata a afetului 110 kg, partea din spate a afetului 51 kg, leaganul 98 kg, rotile 95 kg, avand si un scut suplimentar de protectie.

SKODA, calibrul 75 mm, model 1915, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 75 mm; cadenta de tragere 6-8 proiectile/minut; lungimea tevii 1155 mm, 15,4 calibre; camp de tragere vertical intre -9/+56 grade; camp de tragere orizontal de 7 grade; inchizator tip “pana”, semiautomat; greutatea 613 kg; viteza initiala a proiectilului 350 m/s; greutate proiectil 6,35 kg; bataie maxima 7000 m.

Armata Romana a mai utilizat si tunuri de munte SCHNEIDER-PUTILOV, calibrul 76,2 mm, model 1902/1904 si SCHNEIDER-PUTILOV, calibrul 76,2 mm, model 1909 –construite sub licenta franceza SCHNEIDER, de catre Rusia tarista.

Tun Schneider-Putilov, calibrul 76,2 mm, model 1909

Aceste tunuri au aparut in dotarea Armatei Romane in anul 1919, fiind ramase de la armata tarista (142 piese, atat model 1902/1904 cat si model 1909), fiind utilizate ca tunuri de munte pana in anul 1945. Ele au fost modernizate de catre Romania, tevile fiind transformate pentru a putea fi folosita munitie de 75 mm (pe la inceputul anilor *30) si in aceasta configuratie au participat la WW II in dotarea celor doua divizioane de tunuri de la fiecare brigada de munte, impreuna cu tunul SKODA, model 1939, calibrul 75 mm.

Tunul de munte SCHNEIDER-PUTILOV, calibrul 76,2 mm, model 1909, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 76,2 mm; camp de tragere vertical intre -6/+28 grade; camp de tragere orizontal de 5 grade; greutatea pentru transport 1225 kg; greutatea pentru tragere 627 kg; viteza initiala a proiectilului 387 m/s; proiectil 76,2 x191 mm; bataie maxima 8550 m.

Obuzierul de munte SKODA, calibrul 100 mm, model 1916, a fost capturat de catre Armata Romana de la cea austro-ungara (20 de piese), ramanad in dotarea artileriei brigazilor de munte pana in anul 1945.

Obuzier Skoda 100mm

Acest obuzier era demontabil in trei parti, ce puteau fi transportate de cate doi cai, si avea urmatoarele caracteristici: calibrul 100 mm; cadenta de tragere: teoretica -20 proiectile/minut, practica -5-6 proiectile/minut; lungimea tevii 1930 mm, 19 calibre; camp de tragere vertical intre -8/+70 grade; camp de tragere orizontal de 5,5 grade; transportabil dezmembrat in 3 parti; greutatea 1235 kg; greutatea pentru tragere 625 kg; viteza initiala a proiectilului 341 m/s; greutate proiectil 16 kg; bataie maxima 7090 m.

Obuzierul de munte SKODA, calibrul 100 mm, model 1939, era asemanator in constructie si caracteristici cu cel de mai sus. Acesta putea fi demontat si transportat cu trei trasuri de cate doi cai, astfel: afetul, teava si scutul. S-a aflat in dotarea divizioanelor de munte in timpul WW II si a avut o viata lunga in Armata Romana, fiind retras abia pe la inceputul anilor *80 datorita uzurii avansate. Tunul a fost modernizat usor fiind dotat cu roti metalice si anvelope de cauciuc, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 100 mm; lungimea tevii 2510 mm; camp de tragere vertical intre -7/+70 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade; transportabil dezmembrat in 3 parti; greutatea 1400 kg; viteza initiala a proiectilului 450 m/s; greutate proiectil 15 kg; bataie maxima 11000 m.

O realizare importanta a industriei nationale a fost tunul de munte JERRY, calibrul 76 mm, model 1982. Acest tun foarte performant, a fost destinat artileriei batalioanelor de VM, alaturi de bateria de aruncatoare de 120 mm. Ele au intrat in dotare pe 10 august 1985, la cele 5 brigazi de VM (ulterior, din 1991, 6 brigazi) fiecare cu cate 4 batalioane.

Tunul a fost construit in colaborare cu Iugoslavia, putand fi tractat auto (autocamioane DAC 4×4) sau hipo (2 cai), ori samarizat (8 cai duceau tunul a carui teava cantarea 77 kg iar mansonul acesteia 68 kg; 5 cai duceau munitia, falcelele si roata ajutatoare –ce puteau fi stranse).

Jerry, calibrul 76mm, model 1982

Tunul folosea munitie: exploziva –proiectil OF 350, in greutate de 6,27 kg; cumulativ-acuplat BK 354M, utilizat si de catre tunul ZIS-3; fumigen-neacuplat M-60. Tubul cartus pentru proiectilele explozive si de fumizare utiliza o incarcatura de baza si trei subancarcaturi de greutate egala, fiind special adaptat ducerii luptei in munti (camp de tragere vertical de la -15/+45 grade cu falcele suplimentare, intre -10/+50 grade cu falcelele de baza, iar cand ocupa pozitii de tragere in panta, avand falcelele de baza ajungea la un camp de tragere vertical cuprins intre +20/+70 grade.

Acest tun foarte performant nu se mai afla in fabricatie, iar unele surse il dau ca stocat, el nemaiaflandu-se in uzul trupelor de VM (cel putin la aplicatii, VM nu mai apar cu JERRY). Pacat, fiindca tunul ar fi inca foarte modern si util acestor unitati de elita ale Armatei Romane!

Tunul de munte JERRY, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 76 mm; lungimea tunului 2420 mm; camp de tragere orizontal de 50 grade; demontabil, putand fi transportat samarizat cu caluti de rasa romaneasca Hutul; greutatea pentru mars auto 773 kg, putand fi tractat cu autocamionul DAC 444, 4×4; bataie maxima: cu proiectil exploziv 8600 m, cu proiectil cumulativ 1000 m.

O alta mare realizare a industriei romanesti de armament ce din pacate a “supravietuit” in dotare doar 5 ani, fiind retras mult prea devreme, la inceputul anului 2000 (acum, se pare ca este stocat), a fost obuzierul de munte BUCEGI, calibrul 98 mm, model 1995.

Obuzierul Bucegi, calibrul 98mm, model 1995

Acest obuzier a intrat in dotarea unitatilor de VM in numar mic, dar si la cele de infanterie si parasutisti (se pare ca acestia n-au apucat sa aiba vreun asemenea tun in dotare, dupa unele surse), incepand cu data de 31 ianuarie 1995 (si retras doar dupa 5 ani. De tot rasul-plansul!), desi proiectul data de la jumatatea anilor *80 (prototipul a fost finalizat avand calibrul 100 mm, in anul 1988). Dupa 1990, prin semnarea Tratatului de la Paris, care impunea tarii noastre limitarea gurilor de foc de peste 100 mm la 1475 de exemplare, a determinat conducerea Armatei Romane de atunci, sa “modifice” calibrul initial al obuzierului (de 100 mm) la 98 mm, pentru a se putea incadra prevederilor tratatului. Mda, s-a “incadrat” prea bine acest obuzier, disparand de tot din inzestrare, in doar 5 ani!

Obuzierul era destinat ca armament de artilerie de nivel brigada pentru VM, fiind destinat a inlocui obuzierele SKODA, calibrul 100 mm, model 1939 (retrase la inceputul anilor *80), fiind proiectat asemanator cu cel de 76 mm, JERRY.

Tragerea se putea executa cu falcele lungi pentru unghiuri de inclinare mici, sau cu falcele scurte pentru tragerile verticale, iar pe timpul transportului acestea se puteau rabata. Obuzierul BUCEGI putea fi tractat cu camionul DAC 4×4/6×6, hipo cu doi cai, in paralel sau pe 3 carucioare (carucior port-teava in greutate de 820 kg, carucior port-leagan in greutate de 540 kg si carucior pentru munitie de 890 kg), avand inchizator de tip “pana” orizontala, semiautomat.

BUCEGI, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 98 mm; lungimea obuzierului 4250 mm; lungimea tevii cu frana 2480 mm, 25,3 calibre; camp de tragere orizontal de 40 grade; camp de tragere vertical de la -5/+70 grade; greutatea pentru lupta 1500 kg; viteza initiala a proiectilului 470 m/s; greutatea proiectilului 13,2 kg; viteza pe sosea 60 km/h; bataie maxima 10856 m.

Dupa cate se stie la ora actuala, VM romani nu mai au in uz curent tunuri de munte, desi acestea le sunt utile, cu atat mai mult cu cat JERRY si BUCEGI erau foarte moderne. De ce oare, chiar nu putem intelege! Stim ca tevile se faceau la Resita, dar totusi…

 

WW

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).

ro.wikipedia.org/wiki/Tun_de_munte_calibru_76_mm_model_1982

revistaflacara.ro/jerry-povestea-unui-tun/

ro.wikipedia.org/…/Obuzier_de_munte_calibru_98_mm_model_199…

commons.wikimedia.org/…/File:Obuzierul_…

Series Navigation<< Istoria Artileriei Romane: Tunurile Anti-tanc IIIstoria Artileriei Romane: Tunurile de camp (1) >>
Exit mobile version