Tunuri anti-aeriene GDF 003 din dotarea Armatei Romane. Din pacate programul de modernizare la (macar) standardul GDF 005 nu a fost demarat…
Si nu ma refer aici la mizeria pe care civilii nevinovati o suporta de atat timp ci la modul in care conflictul evolueaza.
Astfel, rusii au demarat o campanie serioasa de bombardare a infrastructurii energetice ucrainene, iar acest lucru a inceput sa puna imediat probleme Kievului (probleme mari), in timp ce Ucraina a inceput in sfarsit sa primeasca sisteme anti-aeriene serioase, altele decat “omul cu Stinger”.
Prima bateria IRIS T SLM a ajuns pe front, americanii au anuntat ca vor trimite si ei in curand sisteme NASAMS (probabil ca cel putin trei baterii), iar francezii (deocamdata tot la nivel declarativ) si-au anuntat disponibilitatea de livra sisteme Crotale.
Evident ca luate impreuna aceste sisteme anti-aeriene cu raza scurta spre medie vor schimba fata frontului – nu ca aviatia rusa ar fi facut mare branza pana acum, de te si miri unde sunt sutele de avioane de lupta: Su 27, Su 30, Su 35, Su 34, Su 25 etc si elicopterele de atac Mi 35, Ka 52 si Mi 28N – dar in acelasi timp costurile cu operarea NASAMS/IRIS T si Crotale sunt extrem de mari daca tinem cont doar de pretul per racheta.
In cazul Crotale de vazut cate rachete mai detin francezii prin depozite pentru ca rachete in sine nu se mai fabrica de destul de mult timp.
In acest moment rusii, ataca predominant folosind rachete si nu aviatia de lupta, astfel incat desi sistemele occidentale sunt eficiente si impotriva rachetelor de croaziera/anti-nava costul per interceptare este foarte mare daca tinem cont doar de pretul unei AMRAAM sau a unei rachete IRIS T/ AIM-9 Sidewinder.
In razboiul dronelor, Ucraina asteapta sisteme de bruiere a acestora si mai putin capabilitati de doborare fizica si este foarte probabil ca razboiul anti-drona sa se duca predominant pe taramul razboiului electronic si mai putin al luptei anti-aeriene, acolo unde rachetele sunt foarte scumpe, iar artileria nu are o raza suficienta si ar fi nevoie de o densitate mare de tunuri moderne in jurul obiectivelor importante.
Dar cate tunuri sa ai? Facem o paranteza si observam ca macar din acest punct de vedere – al artileriei AA rapide calibrul 30/35mm – Romania ar putea sa stea rezonabil cu 72 de tunuri rapide GDF 003 si in jur de 300 de tunuri romanesti de calibrul 30mm. Din pacate nici aici nu se fac prea multe eforturi desi modernizarea GDF 003 era luata in calcul cu nu foarte mult timp in urma.
Inchidem paranteza cu un gust amar (din ce in ce mai amar cand discutam despre dotarea armatei romane) si constatam ca Ucraina nu detine astazi o artilerie anti-aeriana moderna, pe calibrul NATO, si de aici si problemele ei in apararea centralelor electrice (sisteme artileristice rapide “point-defense”).
In rest, ramane de vazut cum vor reusi rusii sa aduca noi trupe pe front, calitatea acestora, cum se vor descurca cu logistica si mai ales cum o vor scoate la capat cu calitatea jenanta a corpului ofiterilor si subofiterilor proprii. Ca despre moral nu cred ca se poate discuta in cadrul fostei armate rosii, atat timp cat traditia militara moscovita se rezuma la “valul uman”, “vodca” si “NKVDul cu Nagan”.
In lipsa acestor trei factori, lucrurile evolueaza dubios pentru o super-putere care sta de fapt doar in arsenalul sau nuclear.
GeorgeGMT