Astazi, pe langa comparatia sus amintita, va vom face cunostinta si cu o companie cvasi-necunoscuta pana acum, am mai pomenit noi de ea prin comentarii, dar care este una de inalta tehnologie si care ar putea avea legatura cu dotarea atat pe zona corvetelor cat si a sistemului anti-aerian cu raza medie.
Compania RAMSYS GmbH
Actionari :
– Diehl defence
– LFK GmbH
RAMSYS a fost fondata in baza unui MoU semnat intre SUA si Germania si este condusa de un Steering Comittte (cu reprezentare egala americana si germana) care urmareste implementarea programului de cooperare industriala.
In cadrul programului de cooperare industriala, Raytheon isi asuma responsabilitatile pentru contractorii americani, iar Ramsys pentru cei germani si europeni. RAMSYS este responsabil pentru activitatile germane ale programelor: RAM, ESSM si SM2.
RAM este un sistem integrat de aparare antiaeriana destinat apararii efective a navei, autonom, allweather, „fire and forget”, cuprinzand un lansator cu putere mare de foc si rachete foarte eficiente cu ghidare duala, radar pasiv si IR. Sistemul este utilizat de majoritatea navelor marinei americane, ale marinei Germaniei si ale altor state.
SeaRAM a fost conceput ca o initiativa industriala, fondata de Raytheon si Ramsys in 1998. Scopul initial a fost de a dezvolta, construi si demonstra un sistem cu OSM (operational suitability model). Pana in prezent SeaRAM a crescut, devenind un program versatil, el fiind continuat in principal in cadrul marinei americane. SeaRAM este o combinatie reusita a radarului Phalanx, completat cu un sistem optoelectronic , un senzor ESM si a unui lansator RAM cu 11 rachete.
SeaRAM asigura apararea AA/anti-racheta efectiva, autonoma a navei si poate fi folosit si pentru apararea AA a obiectivelor aflate la uscat (tocmai ce s-a anuntat ca US Navy are in vedere dislocarea unui astfel de sistem la Deveselu).
ESSM este un program de cooperare a mai multor natiuni, dintre care voi mentiona SUA si Germania.
ESSM este capabilitatea care asigura apararea AA/anti-racheta pe raza medie. In timpul zborului racheta primeste informatii (uplink) de la CMS-ul navei, lucru care ii permite sa realizeze apropierea de tinta (terminal homing).
Standard Missile – SM2 – este un program de aparare AA. Rolul primordial al SM2 este a asigura apararea zonala impotriva tintelor aeriene.
SM2 primeste informatii (uplink) de la CMS-ul navei, care ii permite sa realizeze apropierea de tinta (terminal homing).
RAM vs VL Mica
Revenim acum la RAM vs VL Mica cu o intrebare. Comparatie din titlu vi se pare un pic fortata?! De ce?
Primul raspuns ar putea fi ca nu se pot compara direct cele doua sisteme dintr-un motiv evident: RAM este un sistem antiaerian si anti-racheta cu rol predominant de CIWS, iar VL Mica este un sistem antiaerian si antiracheta! Oare?
In realitate ambele sisteme sunt antiaeriene si antiracheta, doar ca din punct de vedere tactic (si chiar al bunului simt) ele sunt de fapt sisteme CIWS (close-in weapon system) de aparare anti-racheta, fiind practic ultima reduta in fata rachetelor inamice.
Daca sustinem ca sunt si antiaeriene apai sa-mi explice cineva cam ce ar putea sa fie in mintea unui pilot de la mansa unui Suhoi 30, Tu 95/Tu 22M3, Tu 160 care in loc sa lanseze racheta anti-nava de la +100/200km, s-ar apropia si-ar bombarda nava noastra in picaj precum Stuka navele britanice in preludiul Bataliei Angliei.
N-are sens nu-i asa? Noi vorbim de fapt de doua sisteme cu clare capacitati anti-aeriene, dar care, datorita schimbarii tacticilor de atac ale unei nave, nu vor vedea niciodata un avion pe radarele lor ci doar rachetele anti-nava de raza mare lansate de aceastea, astfel ca vom compara cele doua sisteme strict din punct de vedere al capabilitatilor lor ca sisteme CIWS si cum din punct de vedere tehnic nu avem foarte multe date, ne vom uita si la modul in care VL Mica si RAM sunt folosite de catre marinele altor tari, mai ales de marinele nationale ale statelor care le produc.
RIM 116 RAM
RAM este astazi extrem de folosit de US Navy. Americanii nu mai folosesc de altfel nici un alt sistem CIWS ci doar RAM/SeaRAM, atat pentru LCS-uri, cat si pentru restul flotei, mai ales pentru extrem de pretioasele sale portavioane, toate dotate cu acest sistem anti-racheta ca ultima linie de aparare impotriva rachetelor inamice.
Putem presupune ca Varu’ nostru Sam nu-si bate joc de propriile sale nave astfel ca afirmatia precum probabilitatea de lovire a tintei pentru o racheta RAM de +95% nu-i apa de ploaie. Utilizatorii de RAM folosesc lansatoare MK 49 Mod 3 cu 21 de rachete si MK 49 Mod 2 cu 11 rachete.
Pe langa US Navy sunt multe alte marine care folosesc sistemul, de la marina germana, la marina greceasca, cea japoneza, coreeana, turca etc.
Unul din avantajele sistemului consta in sistemul dual (pentru fiecare racheta in parte) de detectare si urmarire a tintei – IIR si radar – ca si de puterea foarte mare de foc, 21 de lovituri lansate spre tinte diferite in doar cateva secunde. Cu doua RAM per nava, 42 de rachete care ataca tinta in mod independent, sansele sunt destul de bune ca orice atac la saturatie sa fie respins fara pierderi. Greu de crezut ca o nava (romaneasca in acest exemplu) ar fi atacata de zeci de rachete anti-nava, dar este foarte verosimil sa preupunem ca 2-3-4 rachete ar putea “sa vina” in roi si atunci posibilitatea navei atacate de se apara simultan si suficient, plus de a pastra si o rezerva de foc, devin cu adevarat cruciale.
Raza unui RAM se “duce” la +10km pe orizontala si 9-10km pe verticala, putand angaja atat rachete anti-nava care vin foarte jos (seaskimming) cat si pe cele care ataca pe traiectorii lobate, la unghiuri de atac inalte fata de tinta.
Un avantaj al RAM este spatiul foarte mic necesar pentru montare, nu are nevoie de mult spatiu sub punte, nu-i trebuie lansatoare verticale (care, nota bene, pot fi folosite pentru alt tip de rachete), poate fi acceptat si pe nave de doar 400 to. Ai nevoie doar de un radar care sa detecteze racheta si un ordin de foc (sau automat).
Dupa ce a 4 a generatie de RAM (Bloc 2) a devenit operationala, cu IOC (initial operational capability) in 2015, au fost comandate de catre marina americana si marine din Europa mai mult de 1 000 de bucati RAM Bloc 2. Bloc 2 prezinta o manevrabilitate sporita, avand se pare un motor mai puternic, un sistem de control al zborului pe 4 axe, algortimuri de ghidare sofistificate si un radar cu sensivitate crescuta.
VL Mica
Racheta Mica, produsa de MBDA, este la origine o racheta aer-aer cu raza medie, ghidata, avand doua variante: una ghidata radar(RF) si una ghidata in IR (RI) si montata intr-un container ca sistem antiaerian si anti-racheta sol-aer. Nu exista nici o diferenta intre racheta aer-aer si cea folosita in lansatoarele verticale.
Asa cum am scris si mai sus, noi ne referim astazi doar la valentele anti-racheta ale sistemului, cele anti-aeriene nefiind de folosinta in cadrul acestui articol.
Astfel, Mica are o raza de 20km cu o inaltime maxima de angajare a tintei de 9km. Conform surselor deschise racheta ghidata radar are o raza ceva mai mare decat cea ghidata in IR. La plecarea din container Mica poate exacuta manevre agresive de urmarire a tintei de pana la 50g, dar odata ce-si depaseste jumatatea razei (undeva dincolo de 11-12km) manevrabilitatea sa scade spre 30g.
Un neajuns ar fi ca racheta are nevoie de containerizare speciala (lansare verticala in containere dedicate care contin si evacuarea gazelor) si nu poate folosi decat acel tip de container. Practic nu poti baga 4 Mica intr-o celula MK 41/Sylver S50 (paritatea la Sylver/VL Mica fiind de 1/1), asa cum faci de exemplu cu quadpackurile ESSM sau CAMM, asta pe langa raza redusa fata de cele doua rachete si nici nu poti folosi containerele Mica pentru alt tip de racheta.
Daca ai un spatiu limitat (iar pe o nava de lupta intotdeauna spatiul este foarte strict limitat) in care poti monta lansatoare verticale atunci Mica iti ocupa acel spatiu, din acest punct de vedere aceasta alegere nu este deloc una flexibila, iar daca tinem cont si de raza de doar 20km si de faptul – asa cum am spus – ca intr-un VLS intra doar o racheta…
O alta problema, de aceasta data in contrast direct cu RAM-ul, este numarul relativ mic de rachete disponibile fata de spatiul ocupat de sistem. Un RAM este precum melcul, isi tine rachetele in propriul lansator si ocupa un spatiu foarte mic la o cadenta si putere de foc foarte mare.
Mica ocupa mai mult spatiu, atat sub punte cat si la suprafata, oferind o putere de foc redusa prin numarul de rachete/lansatoare mai mic. Cum ar trebui sa arate o nava care ar avea 42 de VLS-uri Mica?! Pai cat un FREMM sau F 100, ambele nave detin aproximativ 40 de lansatoare verticale…
Iar daca mai adaugam ca poti monta 2 RAM-uri cu un total de 42 de rachete, un echivalent Mica ar fi cam cat Ticonderonga si ar avea doar rachete cu raza scurta.
Pana in acest moment nici o nava a Marinei Franceze nu are VL Mica in dotare, francezii folosesc Aster15/30 si Mistral, nici o nava NATO nu are VL Mica. Sistemul VL Mica este folosit de marine militare din Egipt, Maroc, Oman, Qatar, Emiratele Arabe sau Singapore.
Cand Romania se va hotari ce corvete sa cumpere avem doua solutii: prima ar fi VL Mica care ne-ar ocupa puntea oferind un maxim de 12-16 rachete cu raza scurta pe post de CIWS, sau RAM cu cate 21 de rachete, plus spatiul de pe punte disponibil pentru VLS-uri, iar in acestea putem baga orice credem noi de cuvinta, de la CAMM la ESSM.
GeorgeGMT