Desene animate cu AMCA indian când lor nu le-a ieșit Tejasul…
Încă nu și îngropat și asta doar pentru că Franța și Germania ezită să declare public acest lucru. Și din păcate, în istoria colaborării franco-germane acest ultim mare rateu nu este o excepție ci aproape o regulă. Este evident că cele două țări nu se înțeleg foarte bine când vine vorba de cooperarea industrială în domeniul militar.
Cine o avea mai multă vină?!? Cam toată lumea arată cu degetul spre partea franceză, dar nici Berlinul nu este nevinovat dacă ne gândim că alt program extrem de important – MGCS, sau tancul european al viitorului este torpilat de germani.
Cancelarul german, Friedrich Merz, pare să-și fi luat gândul de la FCAS împreună cu francezii: “The French need, in the next generation of fighter jets, an aircraft capable of carrying nuclear weapons and operating from an aircraft carrier. That’s not what we currently need in the German military.”
Cu alte cuvinte, francezii, în opinia germanilor, ar fi mai strâmtorati decât ei în privința unui înlocuitor al Rafale. Cert este că costul estimat al programului FCAS este astăzi undeva la 100 de miliarde de euro, bani pe care dacă nu se hotărăsc să-i împartă îi va plăti fiecare din propriul buget.
Și de aici încolo putem discuta:
– Germania are forța financiară să meargă cu Spania spre un program propriu. Ar putea atrage și Suedia, poate și alte țări europene, dar nu știm dacă are și capacitatea industrială să-și dezvolte singură un avion (împreună cu toată avionica necesară), atât timp cât germanii nu și-au mai proiectat singuri avioanele militare de foarte mulți ani;
– Franța, pe de altă parte, pare să repete situația din programul Eurofighter, acolo de unde s-a retras și și-a dezvoltat singură Rafale, doar că dacă francezii ar puncta la capitolul experiență și industrie aeronautică, lasă foarte mult de dorit la capitolul bani. Parisul nu are de unde să susțină singur un astfel de program cu toate problemele sociale, economice și mai ales bugetare pe care le are astăzi pe cap.
Și până una alta, europenii reușesc cu brio să-și împrăștie forțele pe două proiecte pentru avioane de generația a VI-a invocând cerințe diferite, printre altele, dar cum stau europenii cu cerințele astea diferite când aproape toți cumpărăm F-35A de la americani?
În cazul F-35A/B nu mai există cerințe diferite sau noi nu suntem capabili să vedem imaginea de ansamblu și ne bălăcim în continuare în micile noastre jocuri de putere de sute de ani?
Astfel încât, dacă FCAS se duce pe apa sâmbetei, în varianta sa originală, nici MGCS-ul nu poate avea vreun viitor strălucit atât timp cât acolo germanii par să aibă alte priorități și au ce să pună pe masă: Leopard 2A8, Leopard 3, Kf-51 Panther, în timp ce francezii, chiar n-au nimic pe zona tancurilor.
Și uite-așa, datorită micilor orgolii de foste mari puteri, europenii sunt în urma americanilor și probabil că este doar o chestie de timp să fim depășiți și de chinezi.
Și ca să înțelegem cât costă astfel de programe, pe 12 februarie, parlamentul italian a aprobat suma de 8,8 miliarde de euro pentru programul viitorului avion de generație a VI-a – GCAP – dezvoltat în comun cu britanicii și japonezii. Ei bine, doar italienii au un buget de 18,6 miliarde de euro pentru faza de dezvoltare-proiectare.
Dar Italia a contractat și 90 de F-35 pentru suma de 18 miliarde de euro, așa că astfel de programe sunt extrem de costisitoare, necesită mult timp și mai ales seriozitate, iar când avem de-a face cu mai mulți parteneri lucrurile pot degenera. Cu foarte puțin timp în urmă, italienii i-au acuzat pe britanici că nu împărtășesc tovărășește toate informațiile din program, dar măcar în acest caz lucrurile merg mai departe.
Dar… căci există un mare “DAR”! Dacă francezii au fost lăsați mofluji de germani asta nu înseamnă că sunt chiar singuri pe lume și în umbra mega-contractului pentru un posibil maxim de 145 de Rafale (114 pentru IAF și 31 pentru marină), se aude că India sondează cu timiditate terenul pentru a deveni partener în programul FCAS, adică partener cu Franța.
Conform unor știri din presă, discuții inițiale au fost deja purtate în India, iar pentru francezi indienii chiar sunt partenerii ideali. India nu va avea pretenția de lider în program ci doar de transfer tehnologic. India are suficiente resurse pentru a susține un astfel de program, este disperată după tehnologie de ultima oră (mai ales după dezastrul intitulat LCA Tejas), iar francezii ar putea să facă ce cred de cuviință, tehnologia ar fi a lor, iar pe de altă parte numărul de aparate comandate de India ar fi suficient de mare pentru ca programul să aibă sens și dpdv economic.
În același timp, ambele țări ar avea nevoie de un înlocuitor pentru Rafale. Să nu uităm că mărul discordiei între membrii grupului FCAS provine din faptul că francezii nu sunt dispuși să pună la comun tehnologia lor, iar pe de altă parte solicită 80% din program, în timp ce germanii cer cota comună și tehnologie pentru toată lumea.
Ori în cazul unei înțelegeri între Paris și New Delhi astfel de finețuri nu-și au locul, India se va mulțumi – cel mai probabil – cu transferul de tehnologie dezvoltată de francezi (câtă va fi) și cu asamblarea finală, pentru că oricum ar fi mare afacere pentru ei.
GeorgeGMT