De curand au aparut cateva articole si analize in SUA privind tendintele principale in piata de armament in viitorii 10 ani. Materialele au ca scop elaborarea unor strategii de marketing corespunzatoare pentru fabricantii de armament occidentali. Desigur cifrele difera in functie de sursa.
Situatia actuala
SUA domina cu autoritate exporturile de armament. De remarcat este faptul ca daca in 2010 exporturile lor reprezentau 17% din productia proprie, in 2015 procentul a ajuns la 34%.
In tarile Europei de Vest este interesant procentul foarte mare din productie destinat exportului, ajungand la 82% in Italia.
Rusia, tara cu traditie in domeniu, se bazeaza pe politica sa agresiva si mari fonduri alocate cercetarii in aparare. Pretul scazut la petrol o va forta sa isi intensifice exporturile.
China, in afara exporturilor in tari care nu sunt in influenta occidentala (Venezuela, Zimbabwe, Tanzania, Myanmar, Bangladesh), a vandut avioane de antrenament in Egipt si Pakistan si in ultimul timp UAV-uri in Irak, Arabia Saudita, UAE, chiar daca mai slabe calitativ, dar cu pretul de 4 ori mai mic fata de cele americane.
Oricum, in urmatoarea perioada este greu de crezut ca cele doua tari vor face mari exporturi de armament de ultima tehnologie. In prezent Rusia detine sub 5% din piata de avioane de lupta, elicoptere sau rachete AA, in timp ce China e undeva la 1%.
Exportatori noi
Sunt luate in considerare ca avand potential mare de crestere Israelul, Coreea de Sud si paradoxal Brazilia.
Dupa multi ani de transfer de tehnologie si investitii in cercetare, aceste tari pot deveni jucatori importanti pe piata. Brazilia prin Embraer a avut succes cu Tucano si acum cu celelate avioane militare, inclusiv are sanse marite datorita colaborarii cu SAAB. La Israel si Coreea cred ca nu mai e cazul sa comentez.
Tendinta principala – Productia pe plan intern
In general, tot mai multe state doresc sa isi creasca nivelul productiei locale de armament.
Mai jos e un grafic ce ilustreaza procentul realizat autohton:
Japonia este un caz aparte, tara care datorita unor elemente culturale si politice nu doreste sa devina un mare exportator in domeniu.
Care sunt argumentele pentru aceasta tendinta ?
Strategice
Tari ca Taiwan, Coreea de Sud, Israel, aflate permanent intr-o amenintare directa, isi doresc productia locala pentru a nu depinde de importuri in caz de conflict.
Economice
Dorinta de dezvoltare economica si de alocare a resurselor in propria economie, cresterea numarului de locuri de munca, cresterea nivelului tehnologic… etc… le stim prea bine, reprezinta un deziderat in din ce in ce mai multe tari.
Ca si exemple imediate sunt India, care si-a crescut incepand cu 2010 productia locala cu 9% anual, ajungand la aproape 50% din cumparaturi ca fiind locale.
In aprilie 2016, Arabia Saudita si-a anuntat viziunea pentru 2030, in care industria de aparare va produce cel putin 50% din necesarul de inzestrare.
Aici intervin si influentele pretului la petrol .
In general noi romanii suntem ironici cu tari ca cele doua sus mentionate, dar…cel putin acestia au un target.
Toate aceste schimbari in industria deja globalizata vor duce la o accentuare a concurentei si o abordare diferita a clientilor.
Contractele simple de achizitie vor fi din ce in ce mai mult inlocuite cu acorduri de cooperare, transfer de tehnologie si know how sau off set.
In concluzie, sfatul dat de aceste studii pentru firmele occidentale este de a fi cat mai flexibile si a intelege tendinta generala care, culmea se numeste „indigenizare”.
Noi am aruncat de mult acest termen la lada de gunoi , dar am uitat ca istoria se mai repeta cateodata.
Sper sa inteleaga si cine trebuie aceste tendinte, pentru a negocia mai bine ce avem nevoie.
Poate o sa fim si noi „in trend-ul” general.
Surse:
http://www.defensenews.com/story/defense/policy-budget/industry/2016/05/24/western-defense-industry-future-imperiled-local-programs-avascent/84861496/