Tempest
Pe de o parte au reusit, de-a lungul istoriei postbelice, sa coopereze relativ bine in industria aerospatiala, dar in acelasi timp s-au si paruit frecvent.
Au reusit mai ales cand s-au aliat doi cate doi, maximum cate trei, dar in genereal le-a iesit pasenta.
Au dat-o in bara cu programul Eurofighter, cand au plecat la drum cinci si la sfarsit au ramas patru cu un avion, Franta cu Rafale, dar in general au avut programe de mare succes: Panavia Tornado (Italia, Germania si Marea Britanie). Un avion excelent pentru misiuni de tip SEAD dar, evident, scump al dracului la operare.
SEPECAT Jaguar, atac la sol, coproductie franco-britanica. Zboara si astazi, niciodata nu s-a facut de ras.
A 400M, sapte natiuni UE plus Turcia. Intarzieri in program, bolile copilariei, dar va fi in mod clar un succes cu atat mai mult cu cat nu exista alternativa.
Eurofighter, poate cel mai cunoscut program european, are patru parteneri: Germania, Spania, Italia si Marea Britanie. Franta a facut si ea parte din grup dar mai traziu s-a retras si a dezvoltat de una singura Rafale.
NH 90, elicopter multifunctional de transport, dezvoltat de Franta, Germania si Italia. Foarte performant dar si foarte scump, sufera inca de bolile copilariei. Nu mai discutam despre elicopterul de atac Tiger plus alte programe pan-europene. EH 101, italo-britanic.
Cert este ca se poate, desi este foarte dificil.
In prezent europenii au in fata avionul de generatia a V-VI-a, cum vreti sa-l categorisiti si evident ca s-au scindat in doua mari programe:
FCAS franco-germano-spaniol.
Tempestul cu Marea Britanie lider, Suedia si Italia.
Bani multi, deja sunt neintelegeri intre parteneri, termene destul de stricte, in cazul FCAS acesta ar trebui sa aiba un prototip functional la orizontul anului 2027. Deocamdata sumele vechiculate in cazul FCAS sunt foarte optimiste, prototipul ar fi sa coste cam 8,6 miliarde de euro (faza 1 si faza a IIa), suma ridicol de mica daca ne gandim ca europenii au “bunul” obicei sa nu prea respecte termenele, macar pentru sunt multi parteneri, multe uzine, prea multi sefi…
In cazul britanicilor cu Tempestul lor exista unele ingrijorari serioase referitoare la putinta bugetului britanic al apararii de a suporta cheltuielie necesare, iar daca in cazul FCAS avem doua natiuni-lider (Franta si Germannia), in cazul Tempest am putea avea trei: UK, Suedia si Italia, toate cele trei cu o foarte puternica industrie aero-spatiala. Avantajul Londrei fiind dat de faptul ca este singura producatoare de motoare.
Dar lucrurile se pare s-ar putea aranja intr-o noua geometrie. Seful Statului Major al Fortelor Aeriene Italiene, generalul Luca Goretti, sustine ca cele doua programe ar putea deveni unul singur: “It is natural that these two realities will merge into one,” a declarat generalul italian in fata parlamentului tarii sale.
Din cadrul celuilalt program, un general german sustine si el cam acelasi lucru, dupa o intrevedere cu omologul sau italian: “It’s conceivable that we’re on different paths. Hopefully, we’ll be able to integrate in the future”, a declarat generalul german Ingo Gerhartz, inspector al Luftwaffe.
Generalul german este unul dintre cei mai importanti ofiteri de rang inalt al Luftwaffe, fiind responsabil de capacitatea de lupta a personalului si a tehnicii. Adica omul stie ce vorbeste.
Deocamadata s-a lansat ideea, ramane sa observam daca francezii si britanicii (cei mai indarjiti, fiecare pe programul lui, plus pusi pe scandal de cand cu Brexitul) vor accepta sa discute o astfel de alternativa, dar vocile Germaniei si Italiei, fiecare in cadrul programului sau, sunt importante, au greutate si vor trebui sa fie ascultate.
Se pare ca cerintele celor doua programe sunt suficient de similare ca sa nu existe obstacole majore, dar cand se va ajunge la impartirea industriala a viitorului aparat de generatia a V/VI-a, ei bine, abia atunci va incepe scandalul.
Mai ales daca tinem cont de faptul ca atat Franta cat si Marea Britanie sunt producatoare de motoare pentru avioanele multirol si fiecare va dori ca motorul sau sa fie cel ales, plus ca francezii vor dori sa existe si o varianta dedicata pentru portavioane.
Ramane de vazut…
PS Iar motorizarea a fost marul discordiei, unul dintre ele, si in cazul programului Eurofighter. Cei patru parteneri actuali din program (Germania, Italia, Spania si Regatul Unit) au convenit sa foloseasca EJ 200 construit in Germania de catre compania EuroJet Turbo GmbH si care are la baza motorul Rolls Royce XG 40, pe cand Parisul a insistat pentru motorul sau SNECMA M 88 care echipeaza astazi Rafale.
PPS F 35A castiga in Elvetia si Finlanda, se vinde in Olanda, Belgia, Norvegia, Polonia si mai vedem pe unde, in timp ce Eurofighter si Rafale nu prea merg in Europa, elicopterele militare europene nu se vand absolut deloc (NH 90 si Tiger). Toate aceste aspecte ar trebui sa duca la intelegerea situatiei nu tocmai favoravile in care industria aeronautica europeana se afla. Aici nu discutam doar de influenta politica a Statelor Unite.
Si ar trebui luate masuri rapide si decisive altfel tarile UE nu vor mai putea sa sustina dezvoltarea de noi programe si tehnologii, spre incantarea americanilor.
GeorgeGMT