Fostul ministru al economiei Claudiu Nasui isi exprima o parere in legatura cu industria autohtona de armament pe G4media. Punctul de vedere al dlui Nasui e foarte interesant, dansul ca fost ministru, se presupune ca are o opinie avizata pe subiect.
“Ne uităm cum industria de armament din alte țări merge bine și ne întrebăm de ce nu e la fel la noi? Răspunsul e simplu. La ei, armele sunt produse de companii private, interesate să meargă lucrurile bine, care dacă nu sunt competitive, nu fac bani. Pe când la noi sunt produse de companii de stat care stau pe banii contribuabililor. “
“Elementele de armament care ajută real armata ucraineană zilele acestea sunt produse de firme private.
Faimoasa Javelin e produsă de Raytheon și Lockheed Martin, două companii americane private.
NLAW, chiar mai bun decât Javelin, este produs de două companii europene private (una 100% privată, cealaltă 75% privată).
Bayraktar, faimoasa dronă ieftină și eficientă care dă bătăi mari de cap rușilor, este produsă de o companie turcească privată. Și lista poate continua mult și bine.”
Dl ministru omite niste realitati.
- Bayraktar, cu tot geniul creatorului dronei, a beneficiat de o promovare/comenzi din partea statului turc (sau mai corect din partea lu’ tata-socru Erdogan), poate chiar in defavoarea Turkish Aerospace Inc. detinuta de statul turc.
Ca exista pe piata companii de stat foarte profitabile si puternice.
- Kongsberg Defence & Aerospace – producator impreuna cu Raytheon a rachetelor antinava NSM pentru Romania , producator de CROWS-J pentru montarea Javelin pe Stryker, ca tot pomenea de Javelin – este o compania detinuta majoritar de statul norvegian;
- PATRIA, alta companie de stat puternica. Aici vorbim de companii de stat scandinave, e adevarat ca acolo nu prea exista coruptie, dar asta e o problema pe care dl ministru nu o aprofundeaza ca n-are interes;
- NEXTER, producator Leclerc, Caesar plus multe altele;
- Naval Group, etc.
Si lista poate continua.
Ce mai omite dl Nasui sa spuna este ca in tarile occidentale guvernele dau comenzi mari catre fabricile de armament pentru sustinerea firmelor nationale, fara licitatii si tinand in primul rand cont de interesele firmelor locale.
Aici putem mentiona:
- 10 miliarde euro pentru Airbus Guepard, cum spunea ministresa Florence Parly “le Guépard pérennise 2000 emplois en France.” Desi a primit critici pe Twitter,
“Achetez 169 hélicoptères en pleine pandémie enfin d’après #Veran ça fait bizarre ou alors c’est un menteur.”
O alta declaratie interesanta a doamnei Parly:
“L’État français est le premier client de Safran Helicopter Engines.”
- Sau cele 36 de elicoptere H135 comandate de guvernul spaniol:
“A helicopter procurement master plan (PDOH, Plan Director de Obtencion de Helicopteros ) is a government-funded program to assist Airbus’ Albacete helicopter plant and includes the supply of the H135 helicopter to the Spanish armed forces and police”
Poate dlui Nasui ar trebui sa-i aminteasca cineva cazul sefului Luftwaffe, trimis la pensie ca a avut curaj sa ceara F35 pentru Luftwaffe, in detrimentul Eurofighter, ca sa inteleaga cum se pune problema in tarile occidentale.
Mai putem mentiona achizitia IFV de catre Cehia.
“15. Why do we want to use an exclusively state-owned enterprise to provide the lifecycle maintenance?
The VOP CZ, a state-owned company, will guarantee the involvement of Czech companies. Service will be provided as soon as needed. At the same time, the company can also adequately modernize the vehicles according to future requirements of the Army. It has the necessary personnel and technology for this task. It is a state enterprise of the Ministry of Defence. Its primary task is to protect our security interests.”
La cehi observ ca proprietatea de stat nu e neglijata, VOP CZ e chiar proprietatea Ministerului Apararii din Cehia.
Mai spune dl Nasui despre industria privata de armament.
“Proprietari care dacă nu vând, nu mănâncă. Care dacă nu inovează și nu-l fac pe dracu în patru să găsească clienți, nu fac profit. “
Aici dl Nasui are perfecta dreptate, doar ca asta nu e intotdeauna in interesul statului/contribuabilului. Cateva exemple:
Afacerea Lockheed F 104, cand s-au dat spagi pentru a se vinde un avion respins de USAF, avion care s-a vandut cu succes in toata lumea desi avionul avea ceva probleme. F 104 s-a vandut in Germania, desi guvernul german se afla in negocieri avansate pentru cumpararea/licenta a 200 de SR.177 Saunders-Roe. Ghinionul firmei britanice a fost guvernul britanic, care dupa ce ca nu a facut nici o comanda de SR.177, a mai si sabotat avionul, ministrul Duncan Sandys le comunica germanilor ca proiectul SR.177 e mort.
Vanzarea Kokums. Santierele Kockums au ajuns din proprietate de stat si importanta strategica pentru marina suedeza, proprietatea HDW in 1999 si ulterior a TKMS in 2005. Si de la performanta din 2005, cand un submarin Gotland inchiriat de US Navy a reusit “scufundarea” portavionului Ronald Reagan in cadrul unor exercitii, fara sa fie detectat de flota americana, s-a ajuns la recuperarea planurilor submarinului A26 de catre autoritatile suedeze cu escorta armata. Pe surse, achizitia Kockums de catre TKMS a urmarit scoaterea de pe piata a submarinelor suedeze, chestiune reusita.
“The purchase of Kockums wasn’t aimed at consolidating the naval industry and creating synergies, but at getting rid of a competitor,” a source in Germany with direct knowledge of the situation told The Local.
The Germans’ efforts to sink Sweden’s submarine industry have been ongoing since at least 2011, according to the source, when TKMS CEO Hans Christoph Atzpodien denied Kockums the opportunity to bid on a project in Singapore for the construction of new submarines, despite the Swedish firm’s long-standing relationship in the country.”
Se mai poate mentiona vanzarea de submarine TKMS catre Grecia, erau asa de prost facute ca riscau marinarii greci sa moara ca sobolanii la iesirea din imersiune.
Dl Nasui recomanda: “trebuie să privatizăm ce mai e privatizabil și să închidem companiile care nici măcar nu ar mai putea atrage vreun investitor privat. “
Acum, la noi in tara sunt doar doua firme cu capital romanesc care produc ceva mai serios: ASTRA Vagoane Arad, detinuta de fiul luptatorului anticomunist impuscat de Securitate, Blidaru. Pentru mine e a opta minune a lumii cum a putut sa reuseasca omul acesta in Romania.
A doua firma e Softronic, cea care a reusit sa vanda locomotive in Suedia, o performanta extrem de rara in perioada postdecembrista.
VFU Pascani a lui Gruia Stoica nu e de luat in serios, s-a remarcat prin modernizarea de tramvaie in Timisoara, doua dintre ele s-au rupt in doua pe sine la propriu, calatorii au trait senzatii tari romanesti.
Privatizarea Roman Brasov catre Ioan Neculaie s-a dovedit un esec, patronul fiind mai cunoscut pentru aventurile amoroase decat pentru camioanele produse.
Asa ca nu stiu la cine s-a gandit dl Nasui ca ar putea sa cumpere/investeasca in industria romana de armament, ca firmele de mai sus sunt deja ocupate cu activitatile proprii. Si nu vad un investitor strain care poate produce armament fara nici o comanda din partea guvernului roman. Care guvern roman nu doar ca nu da comenzi catre firmele proprii dar nici macar cand am avut comenzi de sute de SAUR la export nu a fost interesat sa producem ceva. Dar probabil ca in cazul unor privatizari noii patroni vor face pe dracul in patru si prin minune guvernul roman va gasi bani pentru firmele recent privatizate. Dar tot nu vad interesul contribuabilului roman in a da comenzi la firmele de armament privatizate, mai bine da guvernul comenzi la firmele proprii, poate unii politicieni sa aiba interesul sa dea comenzi la fabricile privatizate.
Se mai pot mentiona particularitatile industriei de armament, blocarea de catre cancelarul Merkel a vanzarii de rachete Meteor catre Arabia Saudita, contract de 1 miliard de USD, sau blocarea vanzarii de Iron Dome catre Ucraina, desi USA dorea acest transfer, Israelul s-a opus. O afacere interesanta a fost incercarea de vanzare de avioane AWACS israeliene catre China. Si desi Israelul a pretins ca tehnologia care urma sa fie vanduta Chinei nu era americana, in urma amenintarilor cu suspendarea ajutorului militar american, au trebuit sa renunte la afacere. Au rambursat Chinei in 2002 avansul de 190 mil USD plus despagubiri de 160 mil USD. Macar chinezii au iesit pe plus financiar din afacerea asta. https://www.haaretz.com/1.5231008 .
Cazul achizitiei dronelor israeliene de catre statul roman e iarasi foarte interesant. Aparent, o afacere foarte buna, cum i-ar placea dlui Nasui. Investitor privat puternic, cu experienta in domeniu, productie in Romania, locuri de munca in Romania, totul OK. Doar ca nu exista nici o garantie ca in cazul cresterii tensiunilor la granita de est a Romaniei, guvernul israelian nu va bloca vanzarea de drone catre armata romana, asa cum a blocat transferarea de Iron Dome catre Zelenski. Guvernul israelian are interese proprii si unul din ele ar putea fi sa stea deoparte in cazul unui conflict la granita de est a Romaniei, asa ca noi riscam sa ramanem fara suplimentarea numarului de drone in caz de conflict.
Situatia actuala imi aminteste de situatia din perioada interbelica, atunci cand statul roman si-a batut joc de fabricile de stat, a dat comenzi in strainatate si cand a inceput razboiul ne-am milogit din greu pentru niste rebuturi, vezi achizitia Renault 35. A mai reusit statul roman sa imbogateasca niste autohtoni, un raport BNR din 1941 concluziona ca Malaxa avea pentru armamentul vandut statului roman cheltuieli de 180 milioane lei si un profit de 1,6 miliarde lei, 900% profitabilitate, ceva “exceptional” spuneau expertii BNR. De bun simt ar fi sa ne intrebam daca e intamplatoare rata exceptionala a lui Malaxa si performantele fabricilor de stat de atunci. Ca un contraexemplu, in perioada interbelica, in Polonia fabricarea de tancuri era monopol de stat, pentru polonezi era important sa aiba tancuri, nu sa-i imbogateasca pe unii “investitori”. Personal nu sunt impotriva privatizarii industriei militare de stat, poate dl Nasui are dreptate in legatura cu privatizarea, daca vine un investitor ca baiatul lui Blidaru, ne-am rezolvat din probleme. Poate si o proprietate de stat cu management privat. Dar mi se incorect sa dam vina doar pe incompetenta managerilor pentru datoriile acumulate de fabricile de stat. Principala problema a fost si este lipsa de comenzi catre aceste fabrici, lipsa de interes a MApN, a Ministerului Economiei, a guvernelor postdecembriste in sustinerea economiei romanesti.
Fabricile de armament, privatizate sau nu, nu pot supravietui fara comenzi din partea statului roman. Noi nici cand am avut un proiect promitator la export, SAUR, nu l-am sustinut. Am gasit bani pentru Pirahna5, 4 mil euro bucata, care nu aduce prea mult in plus fata de SAUR, n-are ATGM pe el, n-are sistem de protectie activa pe el, doar pretul e mare. In rest, arde la fel ca un SAUR, cum s-a vazut in Ucraina, folosirea ATGM e foarte intensa, P5 nu aduce nici o protectie in acest domeniu. Mai bine luam PROTOLAB, https://www.rumaniamilitary.ro/mrap-ul-amfibiu-pmpv-6×6-misu , e si amfibiu, mult mai ieftin, 500000 euro, ca si in cazul P5, infanteristul trebuie sa se dea jos cu racheta antitanc in brate daca intalneste un tanc. De banii care i-am dat pe P5 mai bine luam 1500 de bucati, chiar daca ne-ar distruge rusii in prima saptamana de conflict 500 de bucati, tot ne-ar mai ramane 1000 de bucati, pana ne revenim din soc mai avem cu ce sa luptam.
Asa, cu 200 de P5, in primele 2, 3 zile de conflict vor sfarsi in flacari, dupa aia luptam cu TABC, sau cu ce vechituri mai gasim. In concluzie, nu am nimic impotriva privatizarii, dar ar fi ilogic sa inchidem fabricile de armament acum, cand nevoia de armament va creste, cand Germania baga 100 miliarde de euro in armata, cand armamentul va fi din ce in ce mai greu de gasit si din ce in ce mai scump, iar noi sa ne apucam sa lichidam fabricile de stat de armament. Si nu suntem nici in 1944, cand eram exportatori de petrol si aveam 250 de tone de aur rezerva BNR, sa punem banii pe masa si sa cumparam ce dorim. Nici macar atunci n-am reusit sa cumparam armament, aveam aur si ne uitam la el, nu ne vindea nimeni armament. Acum nici macar bani nu prea avem.
Caudillo