Sau cand germanii faceau avioane furtive…
The insane story of German Stealth Fighter Jet F117
Proiectul celor de la MBB (Messerschmitt-Bölkow-Blohm) pentru un avion mediu cu semnatura redusa (low observable) purtator de rachete, s-a desfasurat in mare secret intre 1981 si 1987, fiind finantat de Luftwaffe.
Denumit si Medium Range Missile Fighter (MRMF), proiectul a fost demarat in 1981, cu ideea crearii un avion usor si ieftin, care sa fie superior in lupta la distante medii, pentru a nu avea nevoie sa se angajeze in lupta manevriera la distante mici.
Era o maniera asimetrica de a contracara generatia aeronavelor sovietice de inalta manevrabilitate, capabile de lupta apropiata, care era la moda in perioada respectiva (familiile Su-27, MIG-29).
Abordarea era similara cu a celor de la Lockheed Martin pentru Have Blue (care a dus la F-117 NightHawk), desi au lucrat independent, tehnologia si solutiile gasite fiind similare, cautandu-se un profil frontal cu o semnatura intre .20 si 30 dB (contra radarelor in banda X) bazat pe suprafete multifatetate poliedrice.
Aeronava nu pare sa aibe cala interna de arme, montarea rachetelor aer-aer cu raza medie (familia AIM-7 Sparow?) facandu-se cel mai probabil pe acrosaje semi-carenate. Pare sa fie destinat unor misiuni de interceptor cu raza de actiune limitata, acrosarea unor rezervoare suplimentare ducand la o degradare a semnaturii reduse radar. Posibil ca acesta sa fie doar un demonstrator pentru rafinarea formei si performantelor, urmand ca la o versiune de productie sa fie implementate solutii pentru armament si rezervoare suplimentare.
S-a creat un prim prototip, pilotabil, scara 1/3, pentru viteze reduse, acesta incepand testele in tunelul aerodinamic in 1985. Pentru testele trans-sonice a fost folosita in prima faza o macheta scara 1:20.
In paralel au fost facute calcule folosind un program de simulare a zborului.
Pentru estimarea reflexiei radar a fost construita o macheta la scara de naturala, in lungime de 16 metri si anvergura de 8 metri. Potrivit unor estimari, semnatura radar frontala a Licuriciului ar fi fost mai redusa decat cea a lui F-117A Nighthawk.
Estimare orientativa a semnaturii radar frontale (sursa – pagina de „deviant-art”: Report 038: Lampyridae news – IndieDB)
In 1987 au fost facute mai mult de o duzina de simulari de zbor in tunelul aerodinamic din Olanda (Emmeloord), folosind un model la scara 3/4 simuland viteze de pana la 220 km/h.
Programul a fost oprit la fel de in secret in 1987, posibil la presiunile SUA, care aveau in dezvoltare propriile programe de semnatura redusa.
Abia in 1995 firma succesoare, Daimler-Benz Aerospace (DASA), a publicat cateva informatii despre acest program, inclusiv faptul ca obiectivele de semnatura radar fusesera atinse.
DASA au incercat sa continue in cadrul unui nou program TDEFS (Technology Demonstrator for Enhancement and Future Systems) destinat si ca evolutie pentru Eurofighter Typhoon, grefand noile materiale absorbante radar, comenzile fly-by-wire si motor cu tractiune vectoriala (X-31, la care si DASA a participat) pe studiile existente pentru Licurici, insa tehnologia suprafetelor fatetate a inceput sa fie depasita la sfarsitul anilor 1990.
In 1999 ultimul demonstrator al Licuriciului, la scara 3/4, a fost expus la la muzeul aviatiei militare din Berlin-Gatow.
Marius Zgureanu
Surse:
MBB Lampyridae (1987) German Experimental Stealth Fighter Prototype | Secret Projects Forum
Stealth technologies – German aviation projects and solutions