Din păcate entuziasmul inițial al “coaliției” israeliano-americane pare să mai scăzut în intensitate și deși, tot inițial, scopul final era răsturnarea regimului popesc – vezi discursurile de îmbărbătare a iranienilor ale premierului israelian și ale președintelui american – lucrurile nu au evoluat cum sperau ei.
Așa cum scriam săptămâna trecută, este foarte greu să dai jos un regim fără să trimiți trupe la sol, iar varianta pe model Irak iese din discuție în cazul Iranului. Așa că bombardamentele continuă dar Iranul își folosește propria “armă nucleară” cu foarte mult succes până acum: blocarea Stramtorii Hormuz.
Trebuie să recunosc că am fost măcar naiv și am presupus că americanii au luat în calcul acest extrem de plauzibil scenariu și sunt gata să facă ce este necesar pentru ca traficul naval prin Hormuz să fie liber, din păcate însă aflăm de la Donald Trump că războiul este ca și terminat, că nu mai are ținte de bombardat etc. A doua zi tot domnul Trump ne informează că războiul se va termina când dorește dânsul…
În realitate cred că ținte au rămas destule, iar războiul, din punctul de vedere al israelienilor și americanilor este departe de a fi pe sfârșite. Atât timp cât Teherenului îi se permite să controleze Strâmtoarea Hormuz americanii n-au făcut nimic.
Poate că i-au calicit pe iranienii de liderul suprem (au alții care așteaptă la rând), de câțiva zeci de generali și lideri naționali (niciodată o țară nu va rămâne fără andjuncti), le-au bombardat probabil mare parte din infrastructura militară, de comunicații, le-au distrus apărarea anti-aeriană etc, dar cam atât. Deocamdată americanii înregistrează o înfrângere la nivel strategic pentru că Strâmtoarea Hormuz este blocată, prețul țițeiului crește, iar inflația în Statele Unite și Europa stă să primească un nou impuls. În același timp, Iranul iși continua vesel exporturile de țiței…
Nu știu ce ar trebui să facă americanii, habaranuam ce tactică ar trebui să folosească, nu știu ce riscuri ar implică escortarea unor convoaie de nave prin Stramtoare, dar ceea ce vedem cu toții este faptul că situația nu mai poate continuă mult timp.
Și acum nu putem să nu ne întrebăm care a fost planul inițial? Nu s-au gândit că iranienii au zeci de ayatollahi gata să ia locul celui trimis la ceruri? Serviciile secrete israeliene și americane nu au raportat că doar o astfel de campanie nu va zdruncină regimul suficient de mult pentru al răsturna și că se va ajunge la blocarea traficului prin Stramtoare?
Care a fost planul americanilor în ceea ce privește Strâmtoarea Hormuz? Au plecat de la premisa că sunt suficiente câte zile de bombardamente zdravene, de eliminarea mai multor lideri pentru ca regimul dictatorial de la Teheran să plece acasă? Păi care casă? Prin definiție, un regim dictatorial nu are unde pleca, cei care au mâinile pătate de sânge nu se pot retrage în liniște în sectorul privat și una peste alta dictatorii mor în general cu mâna pe putere și atunci care a fost planul și de ce președintele american evită să discute despre traficul prin Stramotoarea Hormuz și încearcă să ne păcălească cu sintagme copilărești:”am câștigat”, “războiul este ca și terminat”, dar când este întrebat despre prețul țițeiului spune că acesta este în scădere…
Care ar fi soluția? Nu știu, pentru nu știu cât este de stabil regimul iranian, nu știu pentru că nu am nici o idee despre situația minoritatiilor din Iran? Sunt acestea dispuse să pună până pe arme? Au măcar capacitatea de a face ceva împotriva regimului? Cât de mult își doresc iranienii schimbarea regimului și dacă își doresc, există o majoritate suficientă pentru ca acest lucru să se și întâmple?
Așa că o întrebare simplă este probabil pe buzele tuturor: de ce ai atacat Iranul dacă nu poți proteja Hormuzul, domnule Trump?!
Ce ar trebui făcut în privința reluării navigației prin Hormuz?! Nu știu exact, dar cred că Iranul nu înțelege vorba bună și atunci ar trebui poate ca NATO, ca întreg, să anunțe că nu va mai tolera blocarea navigației libere prin Strâmtoarea Hormuz și să treacă de la vorbe la fapte.
Inflația care este generată cu totul artificial de creșterea masivă a prețului țițeiului afectează pe absolut toată lumea. Statele Unite nu stau prea bine economic vorbind, Uniunea Europeană are problemele ei, chiar și China are pentru anul acesta o prognoza de creștere economică destul de subțire, astfel încât nimănui nu-i convine să încaseze încă un șoc inflaționist.
Astfel încât țările Uniunii Europene ar trebui să bată palma cu americanii și să-și trimită flotele, care steau degeaba de zeci de ani prin apele teritoriale, în Golful Persic. Să-și trimită și forțele aeriene și împreună să demareze formarea de convoaie maritime, susținute de pe mare de nave de luptă, din aer de avioane de luptă și cum mișcă iranienii să-i pocnească.
Ok, vor fi pierderi, dar nu se poate ca o lumea întreagă să fie ostatica unui regim de idioți iar noi să stăm să ne lamentăm, iar navele de luptă europene să se strângă în estul Mediteranei să protejeze Ciprul, pe principiul: “ne facem că facem ceva”.
Sunt nave de război? Sunt! Atunci să meargă la război și să elibereze Strâmtoarea!
Faptul că Donald se pare că iar s-a aruncat cu capul înainte fără să înțeleagă mare lucru din ce-i rezervă viitorul pare un fapt confirmat, acum numai știe pe unde să scoată cămașă, dar dacă tot a făcut pasul în față, hai să-l facem cu toții și dacă iranienii vor o luptă pe viață și pe moarte atunci asta trebuie să le oferim.
În față unui atac masiv, Iranul n-are cum să reziste și nici nu poate opri o flota militară NATO. Trebuie doar curaj politic și să-i lăsăm pe amirali și generali să-și câștige soldele prin muncă grea.
Și dacă am face asta atunci Donald n-ar mai avea pretext să subțieze sancțiunile împotriva Rusiei permițând cui dorește să cumpere țiței rusesc pentru următoarele 30 de zile…
GeorgeGMT