Leonardo Aermacchi M-345

Marius Zgureanu

7 ani ago

Prima pre-comanda pentru micutul M-345 este de 5 aparate (urmand in completare un alt lot pana la 45 de bucati), cum e si normal, din partea fortelor aeriene italiene – in ianuarie a.c. (primul zbor al prototipului in decembrie 2016), pentru a complementa mai complexul si costisitorul bimotor M-346. Livrarile vor incepe probabil in 2019, M-345 fiind destinat a inlocui 137 de aparate MB-339 (fratele de generatie si motor RR Viper Mk632 al IAR-99), intrate in uz incepand cu 1979.

Primul zbor al versiunii de preserie-productie este asteptat pentru 2018, in timp ce productia de serie este planificat sa atinga capacitatea nominala de 20 de aparate pe an pentru 2021.

Pana la sfarsitul acestui an italienii se asteapta la un al doilea contract semnat pentru M-345, conform declaratiilor de la Salonul Aerian din Paris. Ce mai stim, este ca DGA-ul francez si Chile erau interesati de M-345…

Ca sa spunem toata povestea, M-345 nu este deloc un design nou.

Povestea incepe cu SIAI-Marchetti S.211, un design inceput in 1976 cu fonduri private, destinat unor mici forte aeriene. Primul zbor al prototipului a avut loc in 1981 iar prima comanda in 1983, din partea fortelor aeriene din Singapore, pentru 10 bucati (totalul a urcat la 32 de bucati, dintre care 24 asamblate local in Singapore). Alt client a fost Filipine, cu 25 de bucati dintre care 15 asamblate local. Haiti au mai detinut 4 bucati intre 1985-1990, doua dintre ele fiind cumparate si convertite in versiunea S-211A, in parteneriat Marchetti-Northrop Grumman, pentru competitia USAF Joint Primary Aircraft Training System (JPTATS), competitie pierduta in fata Raytheon/Pilatus redenumit T-6 Texan II. Chiar si in ziua de azi, M-345 este prezentat ca si un low-cost turbofan trainer, cu costuri pe ciclu d eviata comparabile cu ale unui trainer turbopropulsat.

Echipat cu un motor turbofan Pratt & Whitney JT15D-4C de 11,2kN, aeronava S211 cu o lungime de 9,3m si o anvergura de 8,43m cantarea 2,75 tone maxim, atingea o viteza maxima de 740 km/h, avea un plafon maxim de 12,2km si putea cara 660 kg de armament dispus pe 5 piloni. Filipinezii au dezvoltat versiunea AS-211, cu vizor optic Norsight de pe F-5 (pe care-l inlocuia dupa retragerea din uz a acestuia) si container ventral mitraliera .50cal.

Incepand cu 1997, Aermacchi au cumparat drepturile de productie ale S-211, reproiectand si redenumind aeronava in M-311, pentru care au fost construite 2 prototipuri echipate cu motor turbofan mai puternic de tip Pratt & Whitney JT15D-5C de 14.19 KN, si apoi M-345 (dupa 2012).

Leonardo M-345 HET: „Frecce Tricolori” (Pattuglia Acrobatica Nazionale)

Daca M-311 atingea 795 km/h, masa sa maxima urcase la 4,1 tone iar sarcina utila de armament la 1 tona, in prezent se lucreaza la noua versiune Leonardo M-345 HET (High Efficiency Trainer) echipata cu un motor FJ44-4M-34, care furnizeaza 15kN forta si il poate propulsa pana la o viteza maxima de 787 km/h, la 6000m altitudine.

Avionica este derivata din cea a M-346, incluzand: HOTAS controls, Head-Up Displays (HUD), Multi-Function Displays (MFD), real-time datalink si Embedded Tactical Training Simulation system rezident la bordul aeronavei.

De remarcat ca motorul FJ44-4M este similar daca nu acelasi cu cel folosit pe Aero L-39NG dar similar ca si clasa si cu cel ce va fi folosit pe IAR-99TD (cel mai probabil o varianta a Garett/Honeywell TFE-731).

Parca incercasera si ai nostri la un moment dat sa reproiecteze IAR-99, studiu putin diferit de IAR-XT/NG si denumit AMTA… dar ceva a dat cu virgula. Poate mai incearca odata!

IAR AMTA