Turcia si-ar putea construi propriul avion de lupta supersonic, in colaborare cu Saab

Untitled2

TXF

In timpul expozitie IDEF’13, cele doua tari au cazut de acord sa colaboreze pentru dezvoltarea unui tanc mediu. Astfel cele doua tari si-au delegate deja companiile care se vor ocupa de acest proiect, din partea turca compania implicate va fi  FNSS Defence Systems, in timp ce Indonezia va participa prin compania  PT Pindad, detinuta de catre stat.

Cele doua parti se asteapta ca proiectul comun sa prinda contur in patru ani. La IDEF 2013, FNSS tocmai ce a prezentat un vehicul blindat dedicat luptei AA pe senile, Kaplan.

In alta ordine de idei, desi Turcia este dedicata achizitiei de avioane F-35, nici dezvoltarea pe plan local a unui avion de lupta supersonic nu a fost abandonata, astfel ca turcii au incheiet un parteneriat cu suedezii de la Saab, care sa ajute companiile turcesti pentru proiectarea si producerea acestui avion.

Deja Turcia are trei modele de lucru, modele in proiectarea carora a fost implicata si compania suedeza.

TXF-2012-2

Un oficial turc din cadrul companiei Tusas Aerospace Industries (TAI), principalul integrator al avionului de lupta turcesc, a declarat ca dintre cele trei modele schitate, unul este un avion bi-motor, supersonic, cu caracteristici stealth, in timp ce celelalte doua modele avute in studio, sunt ale unor avioane mono-motoare, dar care pastreaza aceleasi caracteristici de “invizibilitate”.

Oficialii turci spun ca doua sunt principale probleme in dezvoltarea primului avion de lupta supersonic turcesc: alegerea unui motor al carui producator sa asigure Turciei o colaborare lunga si serioasa, in timp ce a doua problema este data de raportul cost/beneficiu, vis-a-vis de oportunitatea de se construi un avion de lupta in tara.

Decizia va fi luata mai ales in functie de criteriul de oportunitate si ea va apartine primului-minstru Recep Erdogan iar marja pare a fi data de costul aparatului, care daca se  va dovedi mai scump cu 40-50% decat un aparat achizitionat din afara, este posibil ca idea sa nu fie aplicata.

Daca se va lua totusi decizia ca avionul sa fie construit se asteapta ca zborul inaugural sa aiba loc in 2023, cu livrari catre Fortele Aeriene Turce, incepand cu 2025, pana in 2035, cu un orizont de mentinere in dotare pana in anul 2060.

TXF-2012-4

Intentia de dezvolta un fighter cu un partener european face parte din planul Turciei de as reduce dependenta in materie de tehnica de lupta fata de Statele Unite si in acelasi timp de as impulsiona dezvoltarea industriei militare ca motor de inalta tehnologie pentru dinamizare industriei civile, mai ales pe zona tehnologiilor inalte, Turcia avand ca plan dezvoltarea tehnologiei militare si, sau mai ales, in favoare indiustriei civile. Astfel statul este de acord sa investeasca sume foarte mari de bani, sperand ca mai apoi, economia civila sa beneficize de aducerea in tara si dezvoltarea de tehnologii noi si foarte profitabile.

 

Sursa: Armyrecognition & Defensenews

 

GeorgeGMT

 

 

 

11 comentarii:

  1. pana in 2025 ori moare magarul, ori pierde samarul. cine poate anticipa ce o fi atunci, daca nu cumva dronele vor stapanii cerul?…

  2. apai asta ar tre. sa faca i.a.r. sa se uneasca cu altii si sa scoata un avion bun si asa merge si ind .de aparare,dar la noi se vrea invers,de cumparat actiuni si altele……astea nu ajuta cu nimic

  3. Poate ne combinam si noi si o punem de un viitor IAR, cum am facut cu IAR 93 in coopererea Yugoslava….poate!
    Suna al dracului de frumos…:)

    • @ Cezar

      Pentru a dezvolta astfel de proiecte iti trebuie conducatori cu o viziune pe termen lung in ceea ce priveste Interesul National 😉 In ultimii 24 de ani ai vazut vreunul in tarisoara asta?

      • si vreo 20-30 de miliarde de dolari. Adica vreo 4-6000$ pe cap de familie. Hai, care patriot isi vinde primul masina?

        • haha. 20 de ani am taiat si am vandut ca sa ne luam masini sa ni le parcam in scara blocului sau sub geam si acum sa le vindem…? 🙂

  4. Astfel de proiecte mari si scumpe sunt totusi la indemana tarilor medii, dar numai daca au intelepciunea sa colaboreze. Asa cum scriam si noi pe blog, daca Romania ar avea ceva viziune si vointa politica, Turcia si Polonia ar fi partenerii ideali pt dezvoltarea de noi sisteme de armament in care sa fie angrenata industria nationala. Tancuri, transportoare, rachete AA, poate chiar elicoptere, etc, etc, toate aceastea ne-ar fi la indemana, la costuri rezonabile, prin astfel de colaborari.

  5. Daca o sa iasa si avionul la aceeasi calitate ca si alte produce turcesti…….. 🙂
    Oricum ramane de vazut ce mai ramane din economia lor dupa zilele pe care le traiesc, pacat ca Erdogan se tine strans de scaun, nu-i prea bine pentru afaceri.

  6. Avionul pare sa completeze deficientele lui F-35 : agilitate si viteza.Ca marime este asemanator. E posibil sa aiba incarcatura mai mica. Nu am vazut nici un produs Saab stealth, ma intreb cata experienta au.Nu stiu de ce seamana cu J-31, bineinteles in acelasi tipar cu F-22. Cred ca va fi si o versiune pentru export…pentru noi

  7. englezii si americanii, francezii si italienii, suedezii, chiar si spaniolii au bugete mari de aparare pentru ca au industrii mari de aparare. banii lor nu pleaca din tara, se invart intre ei, ba ii ajuta sa si exporte.

    90-95 la suta din banii cheltuiti de guvernele respective pe aparare se intorc in economiile lor. altfel tarile astea ar da faliment.

    Turcia e la 50 la suta – jumate local, jumate import. Nu e sustenabila armata turca daca nu ajung si ei la integrarea in tara a productiei necesare armatei turce – incepand cu chestiile scumpe – avioane, pana la chestiile ieftine. Polonia a optat mai recent pentru aceeasi solutie, vor sa faca tot ce pot ei in tara si la orice achizitie cer transfer tehnologic, productie in tara. Sigur ca trebuie sa ai si buget serios ca sa convingi o firma serioasa sa faca acest efort, poate ca dai niste bani initial, dar pe termen mediu si lung devii mai puternic.

    ce e de invatat pentru Romania? la noi cand au fost bani s-au cumparat inclusiv transportoare (piranha), desi eram unul din producatorii importanti din Europa si aveam traditie in domeniu – partea mai ciudata e ca nici nu sunt bune sistemele de pe Piranha – s-a spus ca e o cerinta urgenta operationala insa nu s-a optat pentru o solutie off-the-shelve, cu disponibilitate imediata si risc scazut, din stocuri sau modele existente la Mowag sau Patria ci s-a facut un sistem unic pentru Romania – care nu s-a integrat corespunzator sau nu era bun.

    in fine, ideea e ca armata de import nu e sustenabila – banii pleaca din tara si nu se intorc in economie si atunci niciodata nu vor exista bani pentru achizitii pentru ca economia nu le poate sustine.

    Romania trebuie sa gaseasca solutii ca acolo unde are traditie si perspective sa isi reconstruiasca industria si expertiza.

    riscul e sa ajungem ca expertiza sa dispara si sa importam tot, inclusiv suportul tehnic (contra cost mare) – lucru care duce la reducerea capacitatilor militare si industriale.

    la chestiile precum avioanele, care iti pot distruge bugetul apararii complet (si derivand de aici si industria si restul armatei), trebuie negociat un offset inteligent – nu orice fel de offset. Trebuie ca suportul sa fie integrat in tara, trebuie sa obtii tehnologie care e de interes pentru celelalte ramuri ale armatei, sa promovezi parteneriate ca sa produci chestiile alea in tara, etc. La offsetul de la un contract mare de genul asta se poate salva si industria si restul armatei – cu programele celelalte, mici, punctuale, se mai supravietuieste de azi pe maine insa nu se poate vorbi de dezvoltare, de crestere de capabilitati industriale si militare. Armata nu poate exista in afara industriei si nici industria romaneasca de aparare nu poate supravietui din exporturi, pentru ca nu mai e competitiva si chiar daca ne-ar comanda unii niste chestii majore la ora actuala capabilitatile industriale sunt foarte slabe, expertiza inca mai exista dar e pe moarte ca industria nu-si mai poate tine oamenii, inginerii buni si nici macar oamenii medii. Pleaca.

  8. In timpul expozitie IDEF’13, cele doua tari au cazut de acord sa colaboreze pentru dezvoltarea unui tanc mediu. Astfel cele doua tari si-au delegate deja companiile care se vor ocupa de acest proiect, din partea turca compania implicate va fi FNSS Defence Systems, in timp ce Indonezia va participa prin compania PT Pindad, detinuta de catre stat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *