Va dati seama ca eu, ca dobrogean, nu puteam sa scriu “alipirea Dobrogei la Romania” 🙂
In plus, autoironia ne ajuta sa nu pierdem contactul cu realitatea.
14 Noiembrie 1878 este data la care Carol I emite proclamatia catre dobrogeni:
„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă… Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţie definitivă, care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornicite poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.”
Unirea Dobrogei cu Romania s-a produs in urma Razboiului de Independenta, 1877-1878, un razboi in care Romania si armata romana au aratat bine de tot.
Clar, a fost cea mai buna campanie militara din ultimii 200 de ani, o campanie in care am impresionat prin organizare, dotare si, in special, prin eroismul trupelor si pregatirea militara a comandantilor.
Unirea n-a fost simpla, era sa ne trezim cu toata Romania ocupata de rusi, Dobrogea a intrat sub administrarea rusilor care apoi au cedat-o Romaniei, luand la schimb, cu forta, sudul Basarabiei (judetele Cahul, Bolgrad si Ismail).
In cel moment putini isi dadeau seama de importanta Dobrogei, ba existau si buimaci prin Parlamentul Romaniei care spuneau ca n-avem nevoie de Dobrogea si ca acolo nici macar nu sunt romani. Se pare ca prostia are o lunga traditie in Parlamentul Romaniei.
Astazi nu cred ca trebuie sa mai explic ce inseamna Dobrogea pentru Romania pentru ca oricine a trecut mai des pe la scoala poate evalua importanta economica si strategica a regiunii pentru Romania, ce inseamna sa ai iesire la mare, plus o zona economica exclusiva bogata in resurse energetice.
Prefer sa vorbesc despre un domeniu insuficient mediatizat, din pacate.
Ma refer la contributia de sange data de locuitorii Dobrogei in razboaiele Romaniei, incepand cu Razboiul de Independenta.
Spun “incepand cu Razboiul de Independenta” pentru ca au fost cateva mii de voluntari dobrogeni care au fugit peste Dunare, in Romania, s-au inrolat si si-au varsat sangele in bataliile de la Plevna, Grivita, Smardan, Rahova etc.
Printre ei si un strabunic de-al meu care, dupa razboi, avea sa fie improprietarit de Regele Carol I cu pamant in localitatea Urumbei (azi Luminita, com Topolog).
Un alt strabunic, etnic bulgar, s-a inrolat voluntar in armata rusa care opera in Dobrogea. Cu el am o poza de prin 1903-1904, purtand o decoratie de razboi. Banuiesc ca e Crucea Sfantul Gheorghe (ruseasca) dar poza e cam neclara.
In perioada de dupa Razboiul de Independenta s-au infiintat unitati militare pe teritoriul Dobrogei si s-a dezvoltat si Marina Militara, personalul acestora fiind format in majoritate covarsitoare din localnici dobrogeni.
Despre unitatile militare dobrogene si contributia lor de sange in razboaiele Romaniei s-a scris mult, desi uneori incomplet sau cu erori.
Despre legendarul Regiment 33 Dorobanti Tulcea si participarea lui la razboaiele Romaniei gasiti informatii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/tritat-tri-ieta-ciortii
In afara de Regimentul 33 Dorobanti Tulcea, in Primul Razboi Mondial au mai luptat:
Divizia 9 Infanterie Constanta
Aceasta incepe catastrofal Primul Razboi Mondial. Amplasata la Silistra, a “beneficiat” de o conducere incompetenta, care o face sa piarda timp in manevre gresite, intre Silistra si Turtucaia, cu efect asupra moralului trupei, apoi abandoneaza Silistra desi avea o pozitie avantajoasa.
Dupa schimbarea conducerii, Divizia 9 Infanterie a participat la numeroasele batalii ale campaniei din Dobrogea, batalii sangeroase unde, pe langa presiunea inamica, a trebuit sa faca fata si tradarii trupelor ruse care refuzau sa lupte cu “fratii bulgari”, retragandu-se din fata lor si lasand mereu descoperit flancul unitatilor noastre, nevoite sa se retraga pentru a nu fi incercuite.
Chiar si in conditiile acestea, militarii Diviziei 9 Infanterie, alaturi de cei ai Diviziilor 2, 5 si 19 Infanterie, au luptat cu curaj si pricepere ceea ce a dus la evitarea lor de catre trupele germano-bulgaro-turce care preferau sa atace doar in sectoarele detinute de rusi.
Dupa transferul din Dobrogea in sudul Moldovei, Divizia 9 Infanterie a constituit pilonul principal al apararii armatei romane in batalia de la Marasesti, 1917, cand, in ciuda pierderilor uriase, a disproportiei numerice si a noncombatului rusilor, a reusit sa blocheze fortele germane, obligandu-le sa-si mute directia de efort tot mai spre vest pana cand ofensiva a esuat complet.
In perioada urmatoare, Divizia 9 Infanterie a fost implicata activ in curatarea teritoriului Romaniei de trupele rusesti care se bolsevizasera si trecusera la jafuri si crime.
Urmare a eroismului aratat la Marasesti, va capata denumirea de Divizia 9 Infanterie Marasesti.
Regimentul 73 infanterie Tulcea
Constituit la mobilizare din rezervisti ai Regimentului 33 Tulcea, a participat la campania din Moldova din 1917.
Divizia 15 Infanterie
Constituita la mobilizare din rezervisti ai Diviziei 9 Infanterie, Divizia 15 Infanterie a inceput razboiul in rezerva generala a Armatei Romane
A intrat in legenda in Prima Batalie de la Oituz (11-27 octombrie 1916) unde, sub conducerea generalului Eremia Grigorescu, a impus sloganul “Pe aici nu se trece!”, oprind ofensiva Puterilor Centrale si capatand supranumele de Divizia de Fier.
Marina Militara Romana
A fost incadrata masiv cu dobrogeni, alaturi de marinari din Galati, Braila, Giurgiu.
Marina Militara, in special pe fluviu, a desfasurat nenumarate operatiuni in sprijinul trupelor romane care luptau la Turtucaia apoi, in timpul campaniei din Dobrogea, a sprijinit puternic flancul unitatilor romanesti si rusesti, desfasurand incursiuni in spatele liniilor adverse, debarcand si cucerind localitati, destabilizand permanent pozitiile inamice.
Dupa decizia criminala a rusilor de a abandona Dubrogea, Marina Militara Romana si-a concentrat fortele in Delta Dunarii unde a infiintat si un Batalion de Debarcare (stramosul BIM-ului de azi) care, cu un efectiv care a crescut de la 720 pana la aproape 2000 de oameni, a fost insarcinat cu paza zonei de contact cu trupele Centralilor, pe Bratul Sfantul Gheorghe.
Ulterior, unitatile Marinei Militare au luptat in Basarabia, impotriva trupelor rusesti care se bolsevizasera, participand la cucerirea porturilor de pe Bratul Chilia (Reni, Ismail, Chilia Noua, Valkov).
Pe unul din torpiloarele Marinei Militare Romane a luptat si un strabunic de-al meu, decorat de patru ori si devenit, dupa razboi, pilot-sef la AFDJ.
Tot in Delta Dunarii, si tot cu dobrogeni, in principal, a luat fiinta Serviciul Secret de Informatii al Armatei Romane, sub conducerea legendarului Mihail Moruzov.
In cel de-al doilea razboi mondial, pe langa Regimentul 33 Dorobanti Tulcea, au mai luptat:
Divizia 9 Infanterie
Incepe razboiul pe pozitii defensive la litoral. Dupa cucerirea Crimeii Divizia 9 Infanterie este trimisa pe frontul de est unde va lupta la Cotul Donului, in cadrul Bataliei de la Stalingrad. Adusa in tara pentru refacere, isi va relua sarcinile de aparare a litoralului unde o vor gasi evenimentele de la 23 august 1944.
Dupa intoarcerea armelor, Divizia 9 Infanterie trece la dezarmarea unitatilor germane din Dobrogea si Campia Romana.
Este transferata in Transilvania unde participa la epopeea de la Oarba de Mures si de pe Dealul Sangeorgiului apoi continua campania de eliberare a Transilvaniei, campanie pe care o incheie cu cucerirea Careiului si trecerea pe teritoriul Ungariei.
Despre campania diviziei in Transilvania gasiti detalii aici: http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/divizia-9-infanterie-din-dobrogea-in-luptele-pentru-eliberarea-transilvaniei-octombrie-1944/
Pana la sfarsitul razboiului desfasoara operatiuni militare in Ungaria si Cehoslovacia.
Regimentul de Infanterie Marina
Cu un efectiv total de cca 4000 oameni, format din trei batalioane de infanterie marina, doua companii de observare si o companie de debarcare.
In 1941 participa la luptele sangeroase de la Chilia Veche si Periprava, reusind sa blocheze invazia sovietica in Delta, care viza Bratul Sulina, apoi trece la eliberarea porturilor si localitatilor din sudul Basarabiei.
Dupa eliberarea Basarabiei si cucerirea Odesei este reorganizat in trei detasamente maritime la Odesa, Cetatea Alba si Sulina. Mai multe detalii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/29-noiembrie-ziua-si-istoricul-batalionului-307-infanterie-marina
La 23 august 1944, unitatile Regimentului de Infanterie Marina, aflate in Delta Dunarii, primesc sarcina sa-si apere zona si sa dezarmeze trupele germane. O sarcina similara primeste si partea sedentara a regimentului, aflata la Calarasi. Subunitati ale regimentului vor fi implicate in operatiuni de lichidare a trupelor germane in diverse porturi de pe Dunare.
Marina Militara Romana
Incadrata preponderent cu dobrogeni, Marina Militara Romana a participat la operatiuni cu cele doua divizii, Divizia de Dunare si Divizia de Mare.
La Dunare, in 1941 monitoarele s-au implicat puternic in dueluri de artilerie cu monitoarele sovietice si au bombardat pozitiile si porturile sovietice de la Dunare in timp ce vedetele blindate au hartuit permanent flotila sovietica, blocandu-i incursiunile si sprijinind trupele romanesti din Delta Dunarii.
Dupa 23 august 1944 si pana la confiscarea de catre soviatici, Divizia de Dunare a trecut la capturarea navelor germane de pe Dunare si la impiedicarea traversarilor de trupe germane peste Dunare, sprijinind trupele romanesti care incercau sa preia controlul si sa apere porturile romanesti.
Pe unul din monitoarele romanesti, Mihail Kogalniceanu, au facut razboiul nasul de botez al tatalui meu, impreuna cu fiul sau, amandoi salvandu-se inot cand nava a fost bombardata si scufundata de noii “aliati”, la 24 august 1944.
La mare, disproportia uriasa dintre flota romana si cea sovietica au determinat adoptarea unei atitudini defensiv-active, cu lansarea de baraje de mine pentru protectia porturilor, patrulari antisubmarin, protectia convoaielor spre Istanbul si Bulgaria si misiuni in larg cu submarinul.
Strategia si-a aratat roadele cand, la 26 iunie 1941, Marina Militara Romana si artileria de coasta au reusit sa respinga atacul naval al sovieticilor, scufundand distrugatorul Moskva si avariind distrugatorul Harkov.
Pe masura ce operatiunile terestre s-au extins spre Odesa si Crimeea, misiunile Diviziei de Mare s-au extins si ele, cu minari pe comunicatiile maritime ale sovieticilor, atacuri cu vedete torpiloare, operatiuni de escorta pentru convoaiele de aprovizionare spre Odesa si Sevastopol.
Divizia de Mare si-a dat masura eroismului si priceperii in 1944 cand, in cadrul Operatiunii 60.000, a reusit, in conditii incomparabil mai grele decat la Dunkerque, sa evacueze aproape 121.000 de militari romani, germani, slovaci, voluntari rusi, prizonieri si civili.
Pentru a ilustra mai bine gradul de mobilizare si tributul de sange dat de dobrogeni in cele doua razboaie m-as opri la cateva detalii:
Dupa ocuparea Basarabiei de catre sovietici in 1940, bunicul meu, care nici macar nu avea cetatenie romana, el facand armata in Grecia, a fost mobilizat si trimis sa apere o pozitie in apropierea Dunarii, intre Mineri si Parches, unde a ramas si a pazit mitraliera pana in octombrie cand a fost demobilizat. Dupa declansarea razboiului a fost mobilizat din nou dar la o unitate de constructii, undeva in zona Buzau, unde faceau caramizi (posibil pentru Linia Focsani Namoloasa dar nu sunt sigur). In 1944 a fost din nou transferat ca mitralior pe o pozitie din apropierea Dunarii (tot nu era cetatean roman).
Daca in prima luna de razboi sovieticii au bombardat Ploiestiul de 10 ori, Constanta a fost bombardata de 25 de ori, Sulina de 26 de ori iar Tulcea de 33 de ori. Atacurile au incetat abia dupa ce am cucerit Crimeea …… in caz ca se intreaba cineva ce-am cautat acolo.
Intr-unul din atacurile aeriene despre care vorbeam mai sus a fost ucisa nasa de botez a mamei mele iar sotul ei a fost ranit grav. Mobilizarea era atat de mare incat nu au gasit barbati care sa-i sape groapa. Dupa trei zile au gasit doi batrani, un turc si un evreu, care au sapat groapa si au coborat sicriul.
Efortul de razboi a fost egal suportat de romani si minoritari, unitatile militare avand in componenta atat romani cat si turci, lipoveni, tatari, bulgari, tigani, armeni, greci, ucraineni si numerosi militari proveniti din familii mixte care au luptat si au murit impreuna.
Toate acestea ma fac sa spun, cu toata modestia, ca unirea Dobrogei cu Romania a fost o AFACERE FOARTE BUNA PENTRU ROMANIA, fie si numai daca ne uitam la aportul militar al locuitorilor regiunii, la performantele inregistrate pe front de unitatile dobrogene si la tributul de sange platit de dobrogeni.
La multi ani dobrogeni, oriunde va aflati !
Cristian Ganciu
Respect de la un Constantean 😀 ! mandru ca sunt Dobrogean dar in primu`l rand Roman !
Am avut aceeasi reactie, era sà fac un comentariu cu alipirea României la Dobrogea, când mi-am dat seama cà ai fost pe aceeasi fazà.
Cum sunt din Constanta, subscriu. Interesant cà mai avem un punct comun, si un bunic era grec, dar nu a fàcut armata în Grecia (doar stràbunicul), ci în România, în primul ràzboi mondial.
Acum o sàptàmânà am dat prin internet de facsimilul unui Monitorul Oficial din 1945 unde este vorba de tatàl meu (nàscut la Niculitel), deci tot dobrogean, care a luptat pe ambele fronturi (dar numai nemtii l-au rànit) :
„Mihai I,
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate :
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de stat la Departamentul de Război en Nr. 123.262 din 21 Februarie 1945.
Am decretat și decretăm :
…
Art. II. Conferim decorațiunile de război, ofițerilor superiori și inferiori, pentru fapte de arme săvârșite pe cămpul de luptă, astfel după cum urmează :
…
Ordinul « Coroana României » cu spade în gradul de cavaler cu panglica de « Virtute Militară » și « Frunza de Stejar »
…
Sublocotenentului rezervă … x
… »
Să-ți fie țărâna ușoară tăticule !
Si au fugit din Cadrilater inaintea refugiatilor….
Cu coada intre picioare.
Acum o luna am intrat pe blogurile extremei drepta bulgare si am avut surpriza sa constat ca bulgarii au ramas foarte contrariati ca au luat cu japca un teritoriu care nu a fost niciodata al lor fara nici o lupta. Unii chiar se ofticau….
Culmea stupiditatii , la noi e nebunie curata cu restituirile si in schimb pentru urmasii refugiatilor din Cadrilater nu s-a aplicat restitutio in integrum. oricine poate sa vina la noi chiar si din Africa si cu un contract de cesiune poate sa revendice pana si un cartier fara probleme. cand vine vorba de zona Cadrilaterului politicul romanesc a adoptat politica strutului.
Romania a pierdut Cadrilaterul pentru ca a fost tradata de Yugoslavia regalista……….
Inexact cu restituirea. M-am ocupat chiar personal de cazul unei prietene care a avut compensàri financiare si în naturà (teren) pentru o proprietate pe care tatàl ei a avut-o în Cadrilater.
…platita de bulgari, da. m-am ocupat si eu,ultima transa de bani au platit-o anul trecut….si batrana spunea ca erau oricum mult mai multi bulgari acolo…teritoriul ala luat in razboiul balcanic aiurea ne-a atras multe probleme de la bulgari in WW1.
frumos articol traesc de foarte multi ani in strainatate dar cand citesc asemenea articole ma simt mai roman ca niciodata adevarul e ca la inceputul celor doua razboaie mondiale am fost prinsi cu pantaloni la glezna din punct de vedere al dotari si instruiri doar vitejia curajul si sacrificiul soldatilor romani au salvat onoarea tari
SUPERB ARTICOL!
COMPLET SI ELOCVENT!
BRAVO!
In divizia 9 infanterie au luptat si niste strabuni de ai mei,unul mort in muntii Tatra,iar altu in divizia 15,fiind ranit pe la Oituz ,apoi inpropietarit pe langa Agighiol si decorat de rege mai tarziu ptr faptele sale.Dumnezeu sa i ierte pe toti eroii nostri
La multi ani din Scythia Minor!
baieti a inceput scandalul la paris mai vrea cineva emigranti musulmani basescu are dreptate astia nu pot fi integrati
Acu fara sucar …..
Dar in 1877 cestia cu luati Dobrogea si va luam Buceagul a fost JAF curat.
Si nu noi eram jefuitorii ….
Oricat de meschine ne-ar parea azi cele 3 judete din Sud …. Cahul, Ismail si Bolgrad atunci (1877) oricare era peste Dobrogea… aveau orase , sa zicem „functionale” care aduceau venituri la buget aveau porturi pe canalul Sfantu Gheorghe si apoi iesirea la mare.. Canalul Sulina fusese dragat si Sulina era portul maritim.
Dobrogea insa .. era inca ravasita de razboiul Crimeii (a inceput prin ocuparea Dobrigei de catre rusi) , portul de la Miristile Arse (undeva pe lacul Siutghil) distrus , Kustiunge (Constanta) doar un sat de pescari…. zona dpv economic total nepromitatoare.
AU urmat ani de zile de eforturi. Dintai colonizari – se dadea teren .. facut de fantani (se pare ca a fost un program „guvernamental”). A fost construit portul Contanta si podul de la Cernavoda …
Se pare ca progresele au fost importante .. destul de importante ca pe la 1910-1920 ai „nostrii” sa devina lirici si laudarosi si sa scrie/zica despre Dobrogea „California Romaniei” (zau asa! Am intalnit aceasta formulare!) si da-I cu lauda de sine despre virtutile muncii si inteligentei guvernariii romanesti!!!
Ca mai apoi .. dupa ce Cadrilaterul a intrat in compunerea Dobrogei .. sa ne simtim si occidentali .. superiori „orientului”…
Acu dragi dobrogeni sa nu credeti ca am ceva cu voi sau Dobrogea.. Ador litoralul romanesc (mai ales ca in tin minte si cum era in 1957!! Alta poveste ..), vinurile (pacat ca magarul ala australian a stricat vinul rosu de Murfatlar.. dar au ramas ala alb plus Sarica, Medgidia), Tulcea mi s-a parut un oras placut (1985-86?) si Sulina locul unde sa iti vindeci spleen ul in 36 de ore (eu dupa 4 tanjeam dupa Lipscani cel aglomerat!) si pe locu 1 si 3-5 din lista femeilor care mi-au placut sunt dobrogence INSA zic despre situatia de la 1877.
Si mai este o cestie care ma face sa tin si mai mult – cum se zicea pe la 1900: Dobrogea este o poveste romeasca de succes !
Eu nu m-am referit la fotografia momentului 1878 ci la potentialul regiunii pe care politicienii vremii au fost incapabili sa-l estimeze.
In privinta comparatiei cu Bugeacul, da, avea porturi mai multe si mai bine puse la punct, spre deosebire de Dobrogea care nu avea decat Harsova, Tulcea si Sulina, dar zona fusese in egala masura distrusa de numeroasele razboaie ruso-turce de pana atunci. Mai rau, Bugeacul trecuse si printr-o epurare etnica, tatarii fiind alungati si inlocuiti de taristi cu bulgari si gagauzi.
Deci te cheama Cristian Ganciu .. da?!
Insa cu privire la incapacitatea politicenilor vremii (Ion Contantin Bratianu, Vasile Lascar, Mihail Kogalniceanu, CA Rosetii, sadm etc) cum sa iti explic? Exact aceiasi incapabili au facut portul Constanta, au facut fantanile, podul samd etc .
Si sa mai stii ceva – dpv economic (activitate, taxe ) bulgarii erau superiori tatarilor. De fapt tatarii fusesera adusi de turci ca sa aiba cine tine „ocupati” pe tighiceni .. nitel [prea dispusi sa dea o raita in noua raia…
Nu cred ca Kogalniceanu ar fi zis tampenia cu „nu ne trebuie Dobrogea” dar un bou din parlament sigur a zis-o.
Ca s-au apucat mai apoi si au lucrat asta e. Trebuia sa dezvolte accesul Romaniei la Marea Neagra dupa ce pierdusem Bugeacul.
Revenind la porturile de la Dunare, la acel moment Tulcea era de 5 ori mai mare decat Constanta, avea 25.000 de locuitori, o viata economica puternica, si o activitate portuara intensa pentru ca de aici plecau spre Istanbul cereale, miere, animale si produse animale, piatra, lemn etc etc. Nu am gasit date despre porturile din Bugeac (populatie, activitate comerciala) dar unele din ele nu au nici acum populatia aia.
Dupa ce s-au construit podurile de la Fetesti si Cernavoda, calea ferata spre Constanta si Portul Constanta, aceasta s-a dezvoltat exploziv, in detrimentul Tulcei.
By the way, Anghel Saligni s-a nascut in jud Galati dar provenea dintr-o familie de italieni originara de langa Macin.
Numele boului te rog ..
Tatàl lui Saligny era alsacian, imigrant în România (pe atunci fluxul era invers). Poate din partea mamii avea originà italianà, dar nu am nici o sursà.
Cel mai probabil din localitatea Greci, unde e ste inca cea mai puternica comunitate de italieni din Dobrogea….acestia au venit odata cu marea foame din Italia si erau de meserie cioplitori in piatra….
Fix din Alsacia a venit Alfred Saligny…e cumva langa Macin, cum te duci spre Paris pe dreapta.
Domnu Bizon, cu prima ocazie cand dau pe acasa pe la Macin, o sa iti fac rost de un Aligote de Sarica Niculitel…sa stii ca ma sunt vinuri bune si cele de la actuala CurteaRegala…recomand Feteasca Neagra si Cabernet…sanatate cat cuprinde
Bunicu a avut vie acolo. Întradevàr, un vin exceptional.
In ziua asta de sarbatoare ptr. noi si de jale ptr. altii ,mai de la vest, nu pot decat sa va multumesc ptr. articol.E frumos sa vezi ca esti contemporan cu atat de multi oameni buni.Respect!
Totusi ,ce dracu s-a intamplat cu dobbrogenii de ne-au calarit porcusor si drogatu’ atatia ani( ma rog in Jud.Tulcea afost alta chestie)?
Botosani in Bucovina? Prefer harta aia fara Bucovina, avand in vedere ca istoric vorbim despre Moldova, iar Bucovina in ziua de azi e o idee mai mult antiromaneasca, care preaslaveste anexarea austriaca si ii tinde sa se dezminta de legaturile cu Romania. La fel ca si transilvanismul, care e sustinut de unguri.
” „Cum a fost luat teritoriu dintre Prut si Nistru(Basarabia) de la patria-mama de catre Imperiul Rus?” – Balan Victor, Colegiul National Pedagogic „Carol I”, Campulung Muscel, jud. Arges.
În urma razboiului ruso-turc din 1806-1812, câstigat de Imperiul Tarist, rusii cereau „ambele tari românesti” (Tara Româneasca si Moldova). Doar iminenta atacului lui Napoleon a facut ca pretentiile rusesti sa se reduca treptat, de la ambele tari române, la toata Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru si Siret, pentru ca pâna la urma pretentiile sa se limiteze la tinuturile turcesti dintre Nistru si Prut: tinutul Hotin si Bugeacul (Basarabia pe hartile europene).
Iscusinta negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele tarului, a permis însa si anexarea partii rasaritene a Moldovei care nu facuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasa a denumirii de Basarabia la toate tinuturile dintre Dunare si Hotin, multumita complicitatii primului dragoman al Portii, care si-a tradat suveranul în schimbul unui latifundiu si al unui inel foarte pretios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru tradare din ordinul Portii.)
Tratatul de la Bucuresti din 16/28 mai 1812, încalca astfel practica internationala si normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda tinuturi care nu-i apartineau si care faceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci.Au urmat schimburi importante de populatii cu Imperiul otoman, musulmanii Turci si Tatari din Bugeac, precum si un numar de peste 30.000 de moldoveni, parasind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu ramas otoman, unde se amestecara cu românii locali zisi Dicieni) si fiind înlocuiti prin peste 60.000 de Bulgari si Gagauzi veniti din Bulgaria si Dobrogea, precum si de aproximativ 150.000 de Rusi si Ucraineni, rusii stabilindu-se cu precadere la orase.
Pe lânga acestia, dezvoltarea economica a secolului XIX, chiar daca era mai înceata decât în restul Europei, a contribuit si ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar daca nu toti noii veniti erau rusi. Afluxul de Evrei, Armeni, Greci, Germani si altii a facut din gubernia Basarabiei un tinut în care orasele erau foarte pestrite, rusa fiind singura limba comuna, iar bastinasii nu mai erau decât 70% din populatie în 1910[7]. Procesul de desnationalizare s-a desfasurat si prin rusificarea toponimelor (Chisinau -> Kisiniov, Orhei -> Orgheiov, Ciubarciu -> Ciobruci…) sau prin oficializarea sistematica a denumirilor turcesti în dauna denumirilor moldovenesti, oridecâte ori se putea (Frumoasa -> Kahul, Oblucita -> Ismail, Cetatea Alba -> Akkerman, Tighina -> Bender…).
Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind ca sentimentul românitatii nu aparuse înca în Basarabia în perioada 1812-1840: Imperiul Tarist cauta pur si simplu sa stearga istoria moldoveneasca a Basarabiei.Consecutiv razboiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus, între 1856 si 1878 judetele Cahul, Bolgrad si Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componenta Moldovei, respectiv din 1859 a României.
Dupa 1850, sentimentul national începe sa se manifeste în Basarabia, atât ca românism cât si ca moldovenism, cele doua revendicari fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fatis, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Tarist le considera ca fiind manifestari de tradare. Îndata, însa, ce prelungirea primului razboi mondial a condus la prabusirea tarismului, miscarea nationala a bastinasilor din Basarabia a devenit politica. Astfel, la Chisinau în data de 3 martie 1917 a fost înfiintat Partidul National Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a „crea o dieta provinciala numita Sfatul Tarii”. Prima întrunire a Sfatului Tarii a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în functia de presedinte Ion Inculet, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepresedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Tarii a proclamat oficial Republica Democrata Moldoveneasca (si nu „Basarabeana”) la data de 2 decembrie 1917. Minoritatile aveau deasemenea reprezentanti în Sfatul Tarii.
Dupa intrarea României în cel de-al doilea razboi mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: Soldati, va ordon, treceti Prutul!, Basarabia s-a întors în componenta statului român timp de înca trei ani. În martie 1944 armata sovietica reocupa teritoriile siuate la nord-est de o linie Tighina-Chisinau-Iasi, iar la 23 august 1944, dupa trecerea României de partea Aliatilor, reocupa Basarabia în întregime. Actiunile antiromânesti întreprinse de comunisti, ajutati de elemente minoritare sovine, împotriva populatiei civile române în 1940 s-au repetat atât în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941, cât si, mult mai intens, dupa revenirea acesteia în 1944. Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca se declara independenta la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscuta si de Organizatia Natiunilor Unite ”
” http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr35zh.html „
Un episod legat de tributul de sange platit de minoritarii dobrogeni:
http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/eroul-de-la-strani/
„alipirea” Romaniei la Dobrogea?!
WTF?!
Dobrogea A FOST, ESTE si VA FI PARTE A ROMANIEI!
Dobrogea a REVENIT la PATRIA MAMA: ROMANIA!