ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: OBUZIERELE (1)

Obuzier, este considerat orice piesa de artilerie, cu teava relativ scurta (cu o lungime a tevii de 15-25 de ori mai mare decat calibrul), ce lanseaza proiectilele pe traiectorie inalta si parabolica (curba).

Obuzierul KRUPP, calibrul 120 mm, model 1901, a intrat in dotarea Armatei Romane in anul 1902 la Regimentul 2 Artilerie din Bucuresti (2 baterii/8piese), iar din anul 1903 inca 3 baterii la Regimentele 1/3/4 Artilerie. In 1916, erau in inzestrare 31 de obuziere, ce se aflau la regimentele de artilerie de divizie.

KRUPP, calibrul 120 mm, model 1901, a fost primul obuzier de camp din Armata Romana, ce avea un sistem tip “sapa elastica” ce avea rolul de a fixa piesa in timpul tragerii, permitand revenirea in pozitia initiala de tragere, dupa recul. Sapa mobila era atasata la un mecanism dotat cu un resort puternic, ce era dispus sub monofles, ceea ce facea ca acest tun sa fie denumit “cu tragere accelerata”, avand cadenta mare de tragere.

Obuzierul, din anul 1903, a dispus de aparatul de ochire romanesc pentru tragerile indirecte, cunoscut sub numele de “Goniometru sistem maior, Toma Ghenea”, iar in anul 1915 i s-a montat scut de protectie pentru servanti.

Acest obuzier dispunea initial de munitie cu tub cartus metalic, dar din anul 1916 aceasta a fost modernizata, putand trage cu obuzul-mina de fabricatie franceza, cu caracteristici superioare (proiectil alungit, cu greutate mare si stabilitate marita pe traiectorie).

Obuzierul KRUPP, calibrul 120 mm, model 1901, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 120 mm, 11,6 calibre; greutatea pentru tragere 1065 kg; greutatea pentru mars 1835 kg; greutatea proiectilului 21 kg; greutatea chesonului 1910 kg; inchizator tip “pana” cu deschidere laterala; viteza initiala a proiectilului 300 m/s; bataia maxima 6000 m.

Obuzierul KRUPP, calibrul 105 mm, model 1912 (10,5 cm Haubitze M.12), a fost realizat dupa experimentari si modificari aduse tunului original ce au durat doi ani, de catre ofiterii romani. Acestia, mai modernizasera anterior si tunul KRUPP, calibrul 75 mm, model 1904 (acest tun a fost primul tun de camp din Armata Romana cu legatura elastica, numit si “tun cu tragere repede”. Acesta fusese dotat cu inaltator tip “Goniometrul Ghenea, model 1904”, inventat de catre maior Toma Ghenea, ce intre timp avansase la gradul de locotenent-colonel, fiind directorul Arsenalului Armatei din Bucuresti. Goniometrul Ghenea, montat in locul inaltatorului german original –cu nivela pentru ochirea in inaltime si catare pentru ochirea in directie –permitea inregistrarea corectiei de inclinare a rotilor si modificarea independenta a unghiului de inaltator. Dimitrie Sturdza, ce pe atunci era presedintele consiliului de ministri, numea cu mandrie tunul KRUPP, calibrul 75 mm, model 1904 -“tunul cu tragere repede, model roman”).

Krupp, calibrul 105mm

Obuzierul KRUPP, calibrul 105 mm, model 1912, dupa modificarile aduse de catre ofiterii romani, avea greutate mica si bataie mare, fiind superior celui mai modern obuzier de camp existent in Europa, comportandu-se ireprosabil in WW I – o realizare remarcabila pentru acele timpuri, cand Romania nu avea o industrie de profil.

Armata Romana a primit in dotare acest obuzier in anul 1912 (5 divizioane de artilerie la cele 5 corpuri de armata), intr-un final constituindu-se 5 regimente (30 baterii/120 piese). Obuzierul a participat la luptele duse de catre Armata Romana in WW I, in dotarea regimentului de obuziere din brigada de artilerie de divizie, si avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 105 mm, 14 calibre, 32 ghinturi; lungimea tevii 1470 mm; greutatea 1155 kg; greutatea pentru mars 1900 kg; greutatea proiectilului exploziv 15,7 kg; greutate srapnel 14 kg; inaltimea scutului 1,77 m; viteza initiala a proiectilului 300 m/s; bataia maxima: cu proiectil exploziv 6500 m/cu srapnel 6000 m; camp de tragere vertical de la -5/+60 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade.

Obuzierul VICKERS, calibrul 114,3 mm, model 1916, era cu “tragere repede”, aflandu-se in dotarea Armatei Romane intre anii 1918-1934, provenind de la armata rusa (54 de piese). S-a aflat in dotarea regimentelor de obuziere din diviziile de infanterie, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 114,3 mm, 15,6 calibre; greutatea proiectilului 15,9 kg; viteza initiala a proiectilului 313 m/s; bataia maxima 6400 m/7500 m; camp de tragere vertical de la -5/+45 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade.

Obuzierul COVENTRY BL 5 INCHES, calibrul 127 mm, model 1896, a fost folosit de catre Armata Romana (28 piese) in WW I, desi era considerat depasit, ochirea trebuind refacuta dupa fiecare tragere (avea sistem recuperator de tip hidromecanic, dar acesta era imperfect). Avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 127 mm (5 inch), 9,8 calibre; greutatea proiectilului 18,2/22,7 kg; viteza initiala a proiectilului 238 m/s; bataia maxima 6000 m/4500 m; camp de tragere vertical de la -5/+45 grade; greutatea in pozitie 1169 kg.

Obuzierul SCHNEIDER, calibrul 150 mm, model 1912, a fost construit de catre firma franceza, pe baza specificatiilor tehnice emise de catre ofiterii romani. Caietele de sarcini pentru fabricarea acestui obuzier, au fost intocmite de catre un colectiv de specialisti militari romani, compus din: general Georgescu Gheorghe, coloneii Toma Ghenea si Iliescu Dumitru, locotenent-colonelul Rudeanu Vasile si capitanul Petrescu Gheorghe. Datorita faptului ca aceste caiete de sarcini impuse de catre ofiterii romani evaluatori erau deosebit de complexe, mare parte dintre tunurile realizate au fost oprite de la livrare de catre partea franceza, fiind considerate unele dintre cele mai moderne obuziere de camp.

SCHNEIDER, calibrul 150 mm, model 1912

Cu toate acestea, Armata Romana a dispus, incepand cu luna noiembrie 1913, de 2 baterii de tunuri SCHNEIDER (8 piese), ce au constituit primul divizion de obuziere grele (la Cernavoda, fiind destinat apararii capului de pod), iesind din inzestrare in anul 1940.

Obuzierul SAINT CHAMOND, calibrul 155 mm, model 1915, era unul standard cu performante foarte bune. Armata Romana l-a avut in dotare din anul 1917 (14 piese). In 1939 se mai afla inca in dotarea Divizionului 14 Artilerie Grea Independent, inclus ulterior in Regimentul 1 Artilerie Grea Fortificatii.

SAINT CHAMOND, calibrul 155 mm, model 1915

Obuzierul scurt SAINT CHAMOND, 155 mm, model 1915, avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 155 mm, 17,8 calibre; greutatea in pozitie 2860 kg; greutatea proiectilului 41 kg; viteza initiala a proiectilului 370 m/s; bataia maxima 9300 m; limitele ochirii in inaltime de la 0/+40 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade.

Obuzierul SCHNEIDER, calibrul 155 mm, model 1917, a intrat in dotarea Armatei Romane in acelasi an, avand o cariera lunga. El inca se mai afla in dotare dupa anul 1940, la un divizion de artilerie grea independent. Avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 155 mm, 15 calibre; greutatea in pozitie 3220 kg; greutatea proiectilului 43,5 kg; viteza initiala a proiectilului 450 m/s; bataia maxima 11900 m; limitele ochirii in inaltime de la 0/+42 grade; camp de tragere orizontal de 6 grade.

SCHNEIDER, calibrul 155 mm, model 1917

Obuzierul KRUPP-PUTILOV, calibrul 122 mm, model 1909 era modern, avand frana hidropneumatica, recuperator cu arc, bloc inchizator orizontal cu manuire rapida, scut, teava scurta de tip clasic (pentru trageri intre 20/43 grade).

Armata Romana, a avut 125 de asemenea obuziere, ce erau ramase de la armata rusa, utilizandu-le intre anii 1918-1939 la artileria diviziilor din Corpul 1 Armata.

KRUPP-PUTILOV, calibrul 122 mm

Obuzierul avea urmatoarele caracteristici:  calibrul 121,9 mm, 14 calibre; lungimea tevii 1690 mm; greutatea pentru lupta 1450 kg; greutatea pentru mars 2480 kg; greutatea proiectilului 21,6 kg; viteza initiala a proiectilului 344 m/s; bataia maxima: cu proiectil exploziv 7550 m/cu srapnel 7230 m; camp de tragere vertical de la -1/+43 grade; camp de tragere orizontal de 4 grade; cadenta de tragere 2 lovituri/minut.

 

 

WW

 

 

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet; en.valka.cz/viewtopic.php/t/488 -.
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SI IMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).

 

 

Series Navigation

<< ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: TUNURILE DE CAMP (3)Istoria artileriei romane: Obuzierele II >>