CHINA SI ARMA NUCLEARA (I)

China(Republica Populara Chineza, PRC –Zhonghua Renmin Gongheguo), a treia mare putere nucleara de pe Terra, dispune de o armata impresionanta si o dotare a Fortelor Nucleare Strategice, pe masura ambitiilor si obiectivelor sale.

Cu un buget militar de peste 100 de miliarde de dolari (unele surse occidentale ca acesta a depasit lejer suma de 130-150 de miliarde!) si o armata profesionista de peste 2250000 de oameni, dintre care cel putin 90000 fac parte din Fortele de Rachete Strategice, China este si ramane si-n viitor, una dintre marile puteri ale lumii, avand o economie in plin avant (inclusiv o industrie militara capabila) si resurse bugetare ce par fara de sfarsit.

Insa, drumul Chinei spre statutul de mare putere nucleara si militara, basca cea economica, a fost lung, incepand prin anii *50. Initial, programul nuclear chinez, a beneficiat de sprijinul URSS, dar, atunci cand relatiile chino-sovietice au inceput sa se deterioreze progresiv, Nikita Hrusciov a suspendat acest ajutor (in vara anului 1959). Cu toate acestea el nu s-a oprit, chinezii fiind recunoscuti ca oameni ambitiosi si muncitori.

Astfel, prima bomba nucleara chinezeasca, numita simplu, 596, a fost detonata in desertul Sinkiang, la Centrul de Testare de la Lop Nur, in nord-vestul tarii, pe 16 octombrie 1964. Bomba era compusa din  uraniu-235 si a avut puterea de 22 KT, si a facut dinChina, a cincea putere nucleara. O singura bomba chinezeasca analoga primeia, a mai fost experimentata in 1965, ceea ce le-a facut pe marile puteri consacrate, sa creada ca productia de bombe era foarte limitata. S-au inselat, fiindca de fapt, programul nuclear chinez, era cu mult mai avansat, asa cum vom vedea dealtfel, in acest articol!

Fiindca, cadenta celor trei experiente din 1966, natura acestora, precum si puterea foarte sporita a ultimei explozii (de 15 ori mai mare decat cea a bombei de la Hiroshima) au aratat, intr-o maniera surprinzatoare pentru marile puteri nucleare, ca China dispunea de o productie importanta de uraniu-235 si se afla pe calea obtinerii bombei H (SUA, considerau ca un stat “subdezvoltat” precum China, nu avea cum sa produca rapid armament nuclear. S-a inselat, iar surpriza a fost totala, mai ales cand au aparut in arsenalul chinez, rachete purtatoare…). Mai mult, o experienta de la sfarsitul anilor *50 a inclus utilizarea unei rachete controlate prin radio si purtand o arma nucleara, dovada ca chinezii nu erau numai capabili sa produca bombe atomice “miniaturizate” transportabile, ci si sa construiasca rachete cu raza de actiune de aproximativ 600 km (in cel mult 15 ani, China v-a testa cu succes, prima sa racheta intercontinentala).

Aceasta prima racheta chinezeasca capabila sa poarte focos nuclear s-a numit DF-1 (SS-2), si a inceput sa fie produsa in anul 1960, fiind o copie sub licenta, a celei sovietice R-2 (SS-2), ce semana izbitor cu cea germana V-2. In anii *50, relatiile chino-sovietice erau foarte bune, URSS exportand masiv armament si tehnica de lupta inChina. Nu este foarte clar cum de le-au dat tehnologia fabricarii rachetei si a armamentului nuclear, dar exista supozitii ca Razboiul din Coreea a fost determinant –URSS, dorind sa faca din China un bastion al comunismului, dar sub conducerea si indrumarea sa. Se pare ca intentia conducerii URSS de atunci, a produs racirea relatiilor bilaterale,Chinalui Mao refuzand a se subordona Moscovei! DF-1, avea motor racheta cu alcool si oxigen lichid, autonomie de maxim 550 km si ogiva nucleara de 500 kg. Cel putin 6-10 asemenea rachete au fost construite, ele nu se mai afla in dotare. Ogivele, dupa unele surse, s-ar afla stocate in rezerva strategica.

DF-1

SUA si nu numai, cu toate ca stiau ca lucrurile sunt mult mai evoluate, au continuat, chiar si in anii *80, greseala de a desconsidera China si capacitatea acesteia de a-si crea o forta de descurajare credibila, considerand capacitatea de riposta nucleara a acestui stat asiatic, ca fiind “modesta”! Cand au aflat –in special din surse straine, precum URSS si Taiwan –ca “galbejitii” aveau rachete intercontinentale cu raza media si mare, surpriza a fost totala iar optica s-a schimbat iremediabil, ducand la concluzia inevitabila, dar reala: CHINA VENEA TARE DIN URMA! Despre arsenalul nuclear chinez ne vom ocupa pe indelete in acest articol…

Programul nuclear chinezesc avea sa surprinda SUA si URSS inca odata, pe data de 17 iunie 1967, cand China devenea, cu un an inaintea Frantei, membru “plin” al “Clubului atomic”, prin detonarea unei puternice bombe termonucleare, lansata, se pare, din avion. O performanta extraordinara, cu atat mai mult cu cat ea a avut loc in perioada de trista amintire, numita “Revolutia culturala”. China, a reusit in mai putin de trei ani –deci mai repede decat primele trei puteri nucleare-trecerea de la arma nucleara “conventionala” la bomba H, ceea a reusit sa produca consternare si a dat de gandit, “concurentilor” sai: SUA, URSS,Anglia si Franta.

Mai mult decat atat,China, contrar tuturor asteptarilor, a fost multi ani, un promotor deschis si tenace, al ideii ca ar fi benefica o crestere a numarului tarilor posesoare de arme nucleare. Asta, in ciuda celorlalte puteri nucleare, care se considerau ca facand parte dintr-un club select si elitist totodata, unde “altii” aveau voie doar cu acordul…lor. In cativa ani,China a devenit un important exportator de materiale si tehnologie (precum cea a fabricarii rachetelor purtatoare) nucleara, catre state ce astazi -detin sau sunt in curs de dezvoltare- a capacitatilor nucleare, precum:Pakistan, Coreea de Nord si Iran.

Astazi, la cei peste 2000000 de militari activi, se adauga si forte paramilitare impresionante: peste 600000 de oameni in cadrul PAPF (Fortele de Politie ale Armatei Poporului –People’s Armed Police Force); aproximativ 300000 de oameni in Militie (considerata un fel de Armata Populara, fiind formata si din rezervisti care doresc sa ramana activi). China nu a renuntat total la serviciul militar obligatoriu, desi acesta este astazi optional, durata lui fiind de maxim 3 ani la Fortele Terestre (in functie de Arma) si de 4 ani la Fortele Aeriene si Marina. Pentru a avea o viziune detaliata a puterii militare a Chinei, este oportun ca inainte de a detalia Fortele Nucleare Strategice ale acestui stat, sa aruncam o privire asupra principalelor categorii de forte si a dotarii lor, toate dispunand si de capacitati nucleare.

Fortele Terestre, sunt impartite in 7 regiuni militare (27 de districte, cu trei puncte mari de comanda la: Beijing, Shanghai si Tianjin). Aceste forte au in compunerea lor 18 Corpuri de Armata Combinate (fiecare incluzand toate tipurile de arme: tancuri, artilerie, rachete, etc.), formate din: 60 de divizii de infanterie, 8 divizii de blindate, 3 divizii de trupe aeropurtate, 10 divizii de artilerie (inclusiv AA si AT), o divizie de munte, 50 de regimente de geniu si constructii, 19 regimente de cercetasi, 7 regimente complet independente de Forte Speciale, 50 de divizii de infanterie apartinand Militiei, 100 regimente independente. Pe langa toate acestea, fiecare regiune militara dispune de cel putin 2 divizii apartinand Fortei de Reactie Rapida.

  Si armamentul de care dispun Fortele Terestre este in cantitati impresionante, mare parte a acestuia fiind copiii dupa sisteme sovietice/rusesti:

-aproximativ 8000 de tancuri, mentinute in stare operationala, de tip T-54/59/62/69/88/96/99. Cel putin 800 dintre acestea sunt de tipul T-62/63, iar T-99 a fost recent modernizat, avand tun de 125 mm (cel putin 300 sunt deja operationale);

-aproximativ 5000 de transportoare blindate in diferite configuratii si destinatii, de tipul: K-63, Type 55/56, Type 501, W-531, W-701;

-artilerie, cuprinzand cel putin 15000 de guri de foc de diferite calibre, precum: 100 mm, Type 54-122 mm, Type 60-122 mm, Type 59-130 mm, Type 66-152 mm, PLL 01-152/155 mm. Mai au si un obuzier autopropulsat de calibrul 155 mm, PLZ-05, similar PZH-2000 -german si 2S19 MSTA -rusesc, fiecare batalion avand cate trei baterii, dispunand de cate 6 tunuri;

-mortiere intr-un numar foarte mare cu calibre diferite: 81/120/160 mm;

-lansatoare multiple de rachete MLRS, in numar mare, aproximat la 4000 de unitati, de tipul: A 100 -300 mm, 130 mm, 132 mm, 253 mm, 284 mm;

-tunuri AT de diferite calibre: Type 55 -57 mm, Type 54 -76 mm, Type 56 -85 mm, Type 65 -82 mm, Type 73 -100 mm, Type 75 -105 mm;

-baterii de rachete AT, de tipul: AT-3 SAGGER, RED ARROW 3 (copie dupa AT-3 SAGGER), RED ARROW 8 (HJ-8, cu mai multe variante, similara cuMILANsi TOW);

-tunuri AA, cel putin 10000 de guri de foc, de tipul: Type 55 -37 mm, Type 65 -37 mm, Type 59 -57 mm, 85 mm, Type 59 -100 mm;

-rachete operati-tactice, ROT, in numar mare, avand capacitatea de a purta ogive nucleare: FROG-7; cel putin 100 de rachete T-5 (posibil copie locala a SCUD-B, sovietic); M-9 (DF-15, DSS-6 –racheta balistica cu raza scurta de actiune, SRBM);

-cel putin 30 de instalatii AA de tip TOR-M1, rusesti.

DF-15

Marina Militara (PLA NAVY), dispune de aproximativ 270000 de oameni, dintre care 35000 sunt la Aviatia Navala, 10000 la Infanteria Marina.Marina, are cel putin 350000 de rezervisti.

  Comandamentul Naval, este impartit in trei flote, astfel:

-Flota de Nord, cu Cartierul General la Qingdo;

-Flota de Est, cu Cartierul General laNingbo;

-Flota de Sud, cu Cartierul General inZhanjiang.

Toate cele trei flote dispun de propria Aviatie Navala, avand si baze pe uscat, in apropierea coastelor.

PLA NAVY, dispune de o flota numeroasa, ce dispune de capacitatea de a purta si lansa, armament nuclear:

-in curs de operationalizare se afla portavionul SHI LANG (ex-VARYAG, sovietic). Acesta este dotat cu sisteme radar si de lupta radioelectronica de ultima generatie, precum: H/LJG346/KJ-2000 (cu scanare activa, probabil de conceptie israeliana sau ruseasca), Type SR64 (in banda G/H, cu bataie maxima de peste 100 km si detectie la peste 8000 m altitudine), patru sisteme de aparare AA de tipul HHQ-10 SAM (varianta navala a HQ-15, copia chinezeasca a S-300 rusesc) si doua CIWS –Type 730 (o combinatie probabil, intre THALES GOALKEEPER si AK-630, dar cu performante foarte bune: 5000 lovituri/minut, bataie maxima 3000 m, controlat electro-optic si radar, calibrul 30 mm, tun Gatling cu 7 tevi). Se considera ca portavionul v-a dispune de armament nuclear, ce poate fi lansat de catre avioanele ambarcate. Acestea, vor fi de tipul J-15 (copia locala a SU-33, rusesc);

-distrugatoare: 2 din clasa TAIZHOU (o modernizare pe plan local a celor rusesti de tip SOVREMMENY); 2 clasa NANGZHOU (rusesti-clasa SOVREMENY); 2 SHENYANG (Type 051C-DDG, distrugator purtator de rachete ghidate); 2 clasa GUANGZHOU (Type 052B –DDS, destinat apararii antiracheta si AA); 2 clasa SHENZEN (Type 051B –DDS); 2 clasaHARBIN ( LUHU –DDS); 16 clasa ZUHAI (LUDA-DDS);

-fregate: 12 din clasa ZHOUSAN (Type 054A); 2 clasa NAANSHAN (Type 054); 12 clasa JIANGWEI 1/2; peste 15 unitati din clasa JIANGHU 1/2/3. Marina, are in plan achizitionarea a cel putin 26 de nave din clasa JIANGKAI (Type 054), de 4300 tone, ce sunt echipate cu racheta antinava YJ-83 (C-803). Aceasta racheta, dupa unii dintre specialistii NATO, poate fi echipata si cu ogiva nucleara de putere mica, fiind destinata distrugerii gruparilor de nave si a portavioanelor;

-submarine: 4 clasa JIN (Type 094 –SSBN, capabile de a lansa cel putin 12-24 rachete JL-2, avand 133 m si 8000 tone. JL-2, este varianta navala cu lansare de pe submarine a DF-31, avand autonomie de 8000 km, putand fi echipata cu o singura ogiva nucleara, dar dispune si de capacitate MIRV (3-4 ogive), cu putere cuprinsa intre 25-1000 KT); unul de tipul XIA (Type 092, SSBN, de 6500, capabil de a lansa 8-12 rachete JL-1A, cu o autonomie de aproximativ 2500 km si ogiva nucleara de maxim 300 KT. Exista informatii ca aceasta racheta a fost inlocuita cu varianta mai moderna, JL-2, dar China nu a confirmat aceasta schimbare); peste 4 din clasa SHANG (Type 093, SSN –submarin nuclear de atac, o copie locala probabil, a celor sovietice din clasa VICTOR III. Acesta este echipat cu rachete de croaziera si torpile capabile sa poarte incarcatura nucleara, precum YJ-83, avand aproximativ 7000 tone); peste 12 unitati din clasa YUAN (Type 041A, echipat cu torpile si rachete si croaziera cu raza scurta); 5 din clasa SONG; 12 din clasa KILO (10 Project 636 si 2 Project 877 EKM –ce ar fi echipate cu rachete de croaziera 3M-54 KLUB, cu autonomie de 300 km, dar China nu a confirmat acest lucru. Aceasta racheta poate fi echipata si cu ogiva nucleara cu putere mica).

Type 93

 

Type 94

 

Rachete JL

 

-Va urma-

 

WW

 

 

Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol. 

www.sinodefence.com/

Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.  

www.ausairpower.net/APA-HQ-9-12-Batter…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *