Continuam….rachetute. Acum mai mari si mai fortoase, familia ATACMS/Army Tactical Missile Systems (Surface-to-Surface Missiles/SSM/Rachete Sol-Sol), Lochkeed Martin MGM-140 si derivatele, familie de rachete balistice cu raza scurta de actiune destinate M-270 MLRS si HIMARS, acestea fiind proiectate ca inlocuitoare a MGM-52 Lance. Au fost utilizate pentru prima data in lupta in 1991, Irak, Furtuna Desertului -32 de rachete trase de US Army, insa despre cariera operationala vom vorbi separat. Incepem dar nu inainte de a face o precizare necesara…Aceste rachete se regasesc sub mai multe denumiri, au multiple modernizari de aceea e posibil sa apara inexactitati –nu e vina mea desi am incercat din rasputeri sa filtrez, sa verific orice denumire multipla sau chestii ce mi s-au parut inexacte. Scuze anticipate pentru eventuale greseli/inexactitati!
SERIA ATACMS
Prima sosita in familie a fost MGM-140 ATACMS Block I/MGM-140A Block I, avea urmatoarele caracteristici: Short-Range Ballistic Missile/SRBM/Racheta Balistica cu Raza Scurta intrata in dotarea US Army in 1986. A fost scoasa progresiv din dotare incepand din 2009, nu se mai afla in uz american ci doar la parteneri externi. Containerizata. Racheta s-a numit initial M-39. A aparut in urma programului Assault Breaker/1978 prin care US Army a dezvoltat conceptul de racheta ghidata sol-sol cu submunitii. Dezvoltarea rachetei a debutat initial ca Joint Tactical Missile System/JTACMS in 1983, primele teste fiind finalizate in decembrie 1989 la Fort Sill si WSMR. Primele rachete au intrat in serviciul US Army in 1991 cu putin inainte de Operatiunea Furtuna Desertului. In 1997, US Army avea in dotare, foarte probabil, 1647 rachete; lungime racheta 3,98 m; calibrul 610 mm; greutate la lansare 1673 kg; ghidaj INS, giroscop cu laser inelar (are doua moduri rezonante independente. Generic se numeste Ring Laser Gyroscope/RLG); ogiva contine 950 submunitii/bombleti M-74 HE-I cu efect dual, antipersonal si antimaterial, fiecare bomblet preformat din tungsten masoara 6 cm si cantareste 590 grame. Un bomblet M-74 are efect antipersonal pe o raza circulara de 15 m. O racheta imprastie 950 de bombleti M-74 pe o raza circulara de 1000 m/1 km. Greutate ogiva 560 kg.US Army defineste aceste submunitii APAM/Anti-Personnel/Anti-Materiel. Ogiva rachetei cantareste cat jumatate din ogiva superbombei GBU-43B Massive Ordnance Air Blast/MOAB (8482 kg); raza de actiune cuprinsa intre 25-128 km (unele surse independente mentioneaza 160-165 km, putin probabil insa. Posibil sa fie o confuzie fiindca Block 1A are, conform LM, aceasta raza de actiune); a fost in dotarea M-270A1/2 containere/2 rachete si M-142 HIMARS/un container/o racheta (din 2003); motor-racheta cu combustibil solid, o singura treapta; fuzee electronica de timp M-219A2, probabil derivata din M-445; s-au exportat in Bahrain (probabil 30 de rachete), Grecia, Coreea de Sud, Taiwan, Turcia, Emiratele Arabe Unite.
MGM-140A -PRIMELE TESTE
MGM-140 ATACMS Block IA (initial s-a numit M-39A1) e varianta revizuita a Block I avand urmatoarele caracteristici: ghidaj INS-GPS, electronica digitalizata (posibil din 2003), computere de mare viteza conectate la sistemul de ghidare cu capacitate mare de procesare a datelor, software ce permite modernizare continua. Daca GPS-ul devine inoperabil atunci racheta trece automat la standardul initial MGM-140A Block I, bazandu-se doar pe ghidaj INS; ogiva contine 275/300 de bombleti M-74. Exista si ogiva unitara HE, racheta in aceasta configuratie purtand numele de MGM-140 ATACMS Block IA Unitary. Conform surselor independente, poate fi echipata cu doua tipuri de ogive –de 213/221 kg (aceeasi cu cea folosita de racheta antinava AGM-84 Harpoon) sau de 247/300 kg (aceeasi cu cea folosita de racheta de croaziera AGM-84 SLAM-ER); este in dotarea M-270A1/2 containere/2 rachete si M-142 HIMARS/un container/o racheta; testata pentru prima data la WSMR in perioada 25 iunie-3 decembrie 1997. A avut probleme cu GPS-ul insa acestea au fost intre timp rezolvate, conform LM; greutate la lansare 1321 kg cu ogiva unitara HE, CEP probabil 10/50 m la 160-165 km. Raza maxima de actiune a Block IA Unitary,ogiva HE, e de 270/300 km –etapa finala, traiectorie cu impact vertical, peste 540 de rachete utilizate in lupta de US Army; lungime racheta 3,98 m; calibrul 610 mm; motor-racheta cu combustibil solid, o singura treapta.
ATACMS&GMLRS
In 1992 a debutat proiectarea unei rachete imbunatatite, racheta cunoscuta drept MGM-140B ATACMS Block IA, in serviciu US Army din 1998. Ghidaj INS-GPS, ogiva contine 275 bombleti M-74, raza maxima de actiune 300 km. Primele teste s-au facut in octombrie 1994.
BAT
MGM-140C ATACMS (initial s-a numit MGM-164 Block II/M-39A3. Unele surse independente o numesc MGM-140A) a aparut in octombrie 2002, alte surse sfarsitul lui 2003. Ogiva rachetei contine 13 submunitii antitanc numite BAT/Brilliant Anti-Tank produse de Northrop Grumman. Greutate ogiva 268 kg, munitia inteligenta avand 4 aripi pliabile cruciforme pe corp (stabilizare in zbor)+4 aripioare de ghidare in coada. Raza maxima de actiune era de 140 km, ghidaj INS/GPS.
GBU-44 VIPER STRIKE
Exista si varianta MGM-140C ATACMS Block IIA la care ogiva contine 6 submunitii I-BAT/Improved-BAT (submunitii GBP-44B Viper Strike), raza maxima fiind de 300 km –nu se stie cate astfel de rachete are US Army in dotare insa se vehiculeaza c-ar fi putine, cateva zeci de exemplare. Block IIA are 3,98 m lungime, calibrul 610 mm, greutate totala la lansare 1483 kg, greutate ogiva 268 kg (probabil). BAT a fost produs foarte probabil in doar 1100 de exemplare, insa e rezultatul colaborarii dintre DARPA si US Army’s Fort Belvoir Research, Development and Engineering Center din anii *70/sec.XX, cercetari ce vizau obtinerea unei arme antitanc ghidata revolutionara in cadrul programului numit generic Terminally Guided Anti-Armor Indirect Fire Weapon System (asa s-a nascut si Hellfire). Posibil ca US Army sa aiba astazi in dotare 1528 de rachete echipate cu submunitii BAT/I-BAT, o astfel de racheta costand probabil 1,46 milioane de dolari conform surselor independente (???Aoleeoooo muica, daca-i asa e cam scumpica, foarte scumpica!). Nu a fost exportata fiind considerata „tehnologie sensibila”.
Interesant e faptul ca BAT a fost initial destinat rachetei de croaziera complet autonoma MGM-137B TSSAM/Tri-Service Standoff Atack Missiles destinata USAF, US Navy si US Army, dezvoltarea debutand in 1986. Urma a avea doua variante, una destinata USAF si US Navy cu lansare din aer/varianta AGM-137A, cea dea doua fiind destinata US Army cu lansare de la sol/varianta AGM-137B (submunitii BAT), insa programul de dezvoltare a fost anulat in decembrie 1994, data la care MGM-140 era in uz si in continua dezvoltare. Despre existenta acestui program au aflat rusii abia in 1991 cand a fost dezvaluit de americani, designul rachetei fiind futurist, inspirat de aeronava experimentala stealth Northrop Tacit Blue. Racheta avea un turbofan Williams F-122-WR-100/4kN, ghidaj INS/GPS, ogiva ce putea fi configurata in functie de misiune. Astfel de rachete de croaziera urmau a echipa aeronave: B-52H, 12 rachete dispuse extern; B-1 Lancer, 8 rachete dispuse intern; B-2 Spirit, 8 rachete dispuse intern; F-16C/D, 2 rachete pe piloni externi; F-18, 2 rachete pe piloni externi.
AGM-137A avea urmatoarele caracteristici: racheta de croaziera cu lansare din aer; lungime 4,30 m; anvergura aripilor 2,50 m; greutate totala 900 kg; autonomie de peste 185 km; propulsie -un turbofan Williams F-122-WR-100/4kN; ogiva unitara HE de 450 kg. Mai tarziu a dus la actuala Lockheed Martin AGM-158 Joint Air-to-Surface Standoff Missile/JASSM avand peste 370 km raza de actiune –in sfarsit, alta poveste!
Submunitia BAT e inteligenta, identifica si ataca tinte blindate/neblindate in miscare, dispune de senzori acustici (identifica tinta similar cu sistemele folosite in razboiul antisubmarin) si cap de cautare IR (ataca tinta) –nu are motor-racheta, e o bomba-planor cu stabilizare aerodinamica. A aparut in cadrul programului Assault Breaker si viza distrugerea hoardelor de blindate sovietice pe campiile Europei de Vest. In 1984 aparuse racheta antitanc AGM-114 Hellfire (Air-to-Surface/ASM/Aer-Sol) insa strategii SUA/NATO au concluzionat ca „nu e suficient. Platforma purtatoare Hellfire e expusa focului inamic atunci cand vizeaza tinta, aceasta putand fi lesne detectata si atacata de sistemele de aparare antiaeriana mobile sovietice si est-germane”. Pe cand o racheta MGM-140 ATACMS putea duce submunitiile BAT mult in spatele liniilor inamice fara a fi detectata, acestea atacand autonom tinte blindate/neblindate comuniste inainte ca acestea sa ia contact cu fortele amice. Numele „Brilliant/Briliantul” a fost dat datorita faptului ca submunitia era mai „inteligenta” decat Hellfire, racheta care la acea vreme, jumatatea anilor *80/sec.XX, era considerata „the best” in Lume. Si chiar era fiindca BAT putea ataca selectiv tinte distingandu-le pe cele cu valoare ridicata de cele cu valoare scazuta atacandu-le in punctele vulnerabile (spre exemplu, facea diferenta intre un T-55 si un BTR-70. Ataca primordial tancul). Din cate se cunoaste, Briliantul urma a lucra direct cu aeronava Grumman E-8 Joint Stars/JSTARS, aceasta avand senzori capabili sa detecteze coloanele de blindate sovietice si est-germane aflate la peste 250 km distanta. Dispune de incarcatura tandem pentru distrugerea blindajului reactiv, iar motorul-racheta asigura destula energie cinetica pentru penetrarea blindajului de otel traditional (se spune ca pentru a face praf un T-55 era suficient ca proiectilul sa strapunga turela sau caroseria. Mdaaa… sa ne „bucuram” ca inca avem barabaftele astea afumate!).
USAF avea in vedere realizarea unui dispersor de submunitii BAT insa asta nu s-a mai facut datorita caderii URSS si sfarsitul Razboiului Rece. N-a fost sfarsitul BAT fiindca s-a facut totusi ceva…Northrop Grumman a propus US Army, GBP-44B Viper Strike (munitie tip High Explosive Anti-Tank/HEAT/Exploziv Antitanc de Inalta Precizie/Tehnologie), varianta ghidata semi-activ laser derivata din BAT, destinata UAV si Lockheed AC-130 Spectre. Are urmatoarele caracteristici: lungime 90-91 cm; greutate totala 20 kg; diametru 14 cm; ghidaj –INS/GPS/in zbor+semi-activ laser/terminal (Semi-Active Laser/SAL); CEP sub 1m la raza maxima de actiune; raza maxima de actiune de cel putin 10 km. Bomba-planor; are mecanism de autodistrugere in cazul in care nu detoneaza; ogiva HEAT de 1,05 kg. O asemenea ogiva mai e numita de catre specialistii militari „incarcatura de modelare”, asta deoarece la detonare elibereaza un jet extrem de fierbinte de metal topit si gaze fierbinti ce trec lesne prin blindaje conventionale din otel (ca fapt divers, vesnicul nostru RPG are asemenea munitie, da o gaura de 5 cm diametru intr-un blindaj de maxim 75 cm, facand ravagii in interiorul blindatului, aprinde combustibilul, detoneaza munitia, arde si orbeste echipajul); foarte probabil exista si ogiva HE si termobarica.
MQ-5&VIPER STRIKE
A fost testata pentru prima data pe 29-30 martie 2003, munitii Viper Strike lansate de UAV-uri de conceptie israeliana MQ-5B/C (20 de exemplare in dotare, octombrie 2012. Acestea sunt varianta inarmata a IAI RQ-5 Hunter), au reusit sa loveasca 7 din 10 tinte la WSMR (doar MQ-5B/C au sub aripi rachete Viper Strike, varianta A fiind clasica. Se stie ca MQ-5B are motor mai puternic, 58 CP, aripi ranforsate pentru a putea sustine cei doi piloni de acrosare, acestea fiind totodata marite pentru o rezerva interna mai mare de combustibil. Oricum, in iunie 2007, flota americana de MQ-5 acumulase 50.000 de ore de zbor, jumatate dintre acestea in misiuni de lupta prin teatre). 3 munitii inteligente si-au ratat cu cativa metri tintele insa au facut ravagii substantiale (alte surse sustin ca primele teste au avut loc in octombrie 2002. 3 munitii inteligente au distrus un BMP-1 si au avariat grav un T-72). In iunie 2005, Grumman a integrat pe BAT/ghidaj laser un sistem GPS crescand substantial acuratetea (alte surse, august 2003).
BAT&BMP-1
S-au facut teste, o Viper Strike cu ogiva inerta fiind largata de un Lockheed AC-130 Spectre, aceasta atingand coordonatele GPS pre-atribuite. In ianuarie 2007, munitii Viper Strike au distrus cu succes tinte in miscare sau stationare la WSMR, acestea fiind ghidate spre tinte de sistemul de vizare laser de pe MQ-5A/B/C (lungime 7,01 m; anvergura aripilor 8,84 m; inaltime 1,70 m; greutate maxima la decolare 725 kg. Duce sub aripi 2 Viper Strike, sarcina externa acrosata fiind de maxim 60-70-80 kg). GBP-44B Viper Strike fost utilizat in lupta pentru prima data in septembrie 2007, Afganistan, trimitand la intalnirea cu „fecioarele” doi prapaditi de talibani ce montau un DEI pe marginea drumului. Bineinteles, astia n-au mai avut timp sa urle „Alahuuu akbaarrr” c-au si ajuns la intalnire!
Pe 1 septembrie 2009, Northrop Grumman anunta ca MQ-5A/B/C a finalizat cu succes testele cu Viper Strike/GPS. Revin pe 2 iunie 2010 anuntand ca Viper Strike va fi montat si pe aeronave KC-130J Harvest Hawk apartinand USMC -60 de munitii inteligente fiind livrate (astazi duce sub aripi rachete AGM-114 Hellfire si Raytheon AGM-176 Griffin/aer-sol). Insa, pe 12 decembrie 2011, concernul MBDA a cumparat fabrica Northrop Grumman din Huntsville/Alabama si dreptul de productie pentru Viper Strike, acum munitia e cunoscuta drept MBDA Viper Strike (mai apare in portofoliul EADS drept Viper E, posibil varianta revizuita).
Chiar au testat in zbor Viper Strike, lansarea facandu-se de pe o aeronava AC-208 Combat Caravan, varianta militara a aeronavei utilitare Cessna 208 Caravan (turbopropulsor), in data de 9 septembrie 2012 la WSMR/SUA -8 munitii au distrus vehicule „care mergeau cu mare viteza la sol” (foooarteee clar, nu-i asa? Ce vehicule, de care, cum si ce nu ne spun!). Mda, astfel de aeronave se afla in dotarea fortelor aeriene din Iraki (rachete Hellfire sub aripi), Liban, Mali, Mauritania, Nigeria si Burkina Faso, insa nu e clar daca toti astia le au inarmate. EADS se gandeste, conform surselor independente, sa ofere Viper Strike pe AC-235 (varianta gunship a CASA-Airbus Military CN-235) daca vor exista doritori –pana acum n-au existat dar au fost livrate doua astfel de aeronave catre Iordania/decembrie 2018, avand sub piloni 4 rachete Hellfire+2 containere PRND calibrul 70 mm.
USMC a testat pe 16 aprilie 2012 munitii Viper Strike in cadrul programului Special Operations Precision Guided Munition/SOPGM la Naval Air Station/NAS China Lake/California (aici se afla un centru de testare ce apartine Naval Air Systems Command/NAVAIR/Comandamentul Sistemelor Aeriene Navale), acestea fiind lansate de un KC-130J Harvest Hawk. Initial au dorit 9 containere cu rachete achizitionand intr-un final doar 6. Fiecare container contine 10 Viper Strike fiind montat/prins pe rampa mobila din spatele aeronavei. Largarea se face prin rampa spate, aceasta fiind semi-coborata. Se pare ca astazi nu se mai afla in uz, dar nu e o certitudine.
Nu e o certitudine dar e posibil ca 6 din cele 12 Alenia MC-27J Praetorian apartinand Comando Operativo Forze Speciali/COFS –Italia, sa aiba munitii EADS GBP-44B Viper Strike.
Ca fapt divers, echivalentele sovietice/rusesti ale MGM-140 ATACMS sunt OTR-23 OKA/SS-23 Spider/480 km raza de actiune, Tochka/SS-21 Scarab/70 km raza de actiune, LORA/300 km raza de actiune.
MGM-140E ATACMS Block IA Unitary /Block IVA are ogiva HE de 230 kg (similara cu cea folosita de racheta de croaziera AGM-84 SLAM-ER), ghidaj INS-GPS (similar MGM-140B), lungime 4 m si raza maxima de actiune 300 km (depaseste in urcare altitudinea de 50 km, conform surselor. Minim ar fi 160 km). Dezvoltarea a debutat in decembrie 2000/aprilie 2001, primele livrari catre US Army facandu-se in martie 2002. Deriva din MGM-140B, de fapt e similara cu asta exceptand ogiva unitara inlocuind bombletii. US Army a reconfigurat 51 de rachete ATACMS Block IA la standard Block IV pentru 10 milioane de dolari in vederea reducerii costurilor in cadrul programului numit TACMS 2000/T2K, insa nu se stie cate astfel de rachete are azi in dotare, reconfigurate sau noi (au facut mari economii, aproximativ 100.000$ per racheta –daca le-ar fi comandat noi). Pe 19 mai 2005, LM a primit din partea US Army o comanda pentru 106 rachete ATACMS Block IA Quick Reaction Unitary echipate cu fuzee de proximitate si 79 milioane de dolari. Foarte probabil nu a fost prima comanda fiindca in inventarul US Army apar urmatoarele variante: M48 Quick Reaction Unitary/QRU, raza de actiune cuprinsa intre 70-300 km, ogiva unitara, ghidaj INS-GPS, aparuta in 2001, 176 produse sau obtinute prin reconversie; M57/TACMS 2000, similara M48, 513 produse, aparuta in 2004; M57 ATACMS Modified/Modificat, 2016. Posibil sa fie vorba de comanda primita pe 19 mai 2015, rachete cu fuzee de proximitate. Se vehiculeaza ca in 2023 va apare ultima gaselnita derivata din MGM-140 numita Long Range Precision Fires/LRPF sau Precision Strike Missile/PrSM avand raza de actiune cuprinsa intre 180-500 km, ogiva de 90 kg, ghidaj TBD, aceasta racheta fiind propusa US Army in martie 2016 de catre Lockheed Martin, Boeing si Raytheon. Se preconizeaza ca aceste rachete sa-si inlocuiasca suratele pana cel tarziu in 2050, urmand a dota M-270A1 si M-142 HIMARS Foarte probabil va avea si o varianta antinava cu lansare de la sol. Eeeee, interesant, de urmarit, poate totusi ne vom lipi de asta la bateriile de coasta!
MINA AT-2 -DETALII
Ei bine, daca americanii au BAT, germanii , francezii si britanicii au avut AT-2 SCATMIN/Scatterable Anti-Tank Mine. Racheta destinata M-270 MLRS deriva din M-26, ogiva acesteia continand 28 de mine antitanc de teren AT-2, fabricate de concernul Dynamit Nobel AG/RFG. Racheta AT-2 SCATMIN are urmatoarele caracteristici: calibrul 227 mm; raza maxima de actiune 38 km; greutate racheta 254,46 kg; containerizata -2 containere x 6 rachete/12 total. O salva de 12 rachete livreaza 336 mine AT-2 pe o suprafata de 500×500 m; testata pentru prima data in 1992. Britanicii au scos din serviciu rachetele cu ogive continand bombleti M-77 si mine AT-2 incepand din aprilie 2007, posibil 7200 de exemplare. Mina AT-2 are urmatoarele caracteristici: mina antitanc aparuta in 1980; greutate 2,22/3,20 kg, in functie de configuratie; diametru corpului 103,5 mm; inaltime corp mina 128 mm; inaltime mina pana la varful cupolei din cauciuc 160 mm; inaltime totala mina pana in varful sondei/senzorului 700 mm; senzor magnetic; poate penetra blindaj de maxim 14 cm grosime; forma cilindrica, fund plat; prevazuta cu o mica parasuta din material plastic ce o ajuta sa coboare la sol. Dupa ce ajunge pe sol, parasuta se detaseaza, elementele/bratele de stabilizare se deschid si detonatorul se armeaza; se autodistruge in maxim 4 zile de la lansare. Timpul de autodistrugere poate fi selectat avand 6 variante, dar nu mai mult de 96 de ore (programabil 3/6/12/24/48/96 ore). Operatorii au raportat ca acest dispozitiv are 99% rata de succes, ceea ce e remarcabil; prevazuta cu un dispozitiv anti-manipulare neputand fi detonata accidental sau de trecerea infanteriei –nu se stie nimic concret despre acest dispozitiv de siguranta insa el exista; ca de obicei, chinezii au copiat-o sub numele de Type 84 –rachete model GBL-212 calibrul 122 mm, contin 6 astfel de mine (sunt cunoscute in terminologia NATO drept Type 84 GBL-212, calibrul 122 mm, lungime 2,86 m, greutate 63,26 kg. O astfel de mina contine 800 grame RDX). Danezii au avut-o/o au in dotare. Pentru distrugerea minei, genistii sovietici recomandau folosirea proiectilelor de 7,62 mm sau 12,70 mm (AKM sau NSV) din adaposturi aflate la minim 200 m distanta, considerand ca aceasta mina nu poate fi dezamorsata –asa si era, „colegii” din NATO fiind perfect de acord.
SUBMUNITIE G-SMART -GERMANIA
M-32 SMArt e o modernizare Diehl BGT Defence/Germania a vechii M-30. Ogiva rachetei contine 4 submunitii antitanc SMArt (cel mai probabil aceleasi utilizate de proiectilul calibrul 155 mm produs in comun de catre Diehl BGT Defence si Rheinmetall Weapon Munition. SMArt –Suchzunder Munition fur die Artillerie 155. Se afla in dotarea Germaniei, Elvetiei, Greciei si Australiei, munitia putand fi trasa cu orice gura de foc calibrul 155 mm. Daaa…PzH-200 unguresti pot trage aceasta munitie. Asta daca po vor cumpara candva fiind extrem de scumpa!). Pana la aceasta data nu exista niciun semnal ca M-32 SMArt s-ar afla in fabricatie pentru utilizatori europeni de M-270 MLRS. Da, chestia asta e cumva tipica europenilor, ceva de genul marirea si decaderea! Si au chiar planuri mai marete anuntate…Iata si povestea!
In noiembrie 2018, MBDA, Diehl BGT Defence/Germania si Roxel Propulsion Systems/Franta anuntau o modernizare substantiala a M-270 MLRS din dotare germana, franceza si italiana, inclusiv realizarea in comun a unei noi rachete cu raza de actiune cuprinsa intre 150-300 km, similara ATACMS. Mai mult decat atat, conform unui reprezentant MBDA – „urmarim in viitor atingerea distantei de 500 km. Un obiectiv nu numai necesar ci si dorit”. Reprezentatul KMW declara si el ca realizarea noii rachete e posibila in 10-15 ani daca totul merge bine si exista finantare, tot el mentionand clar ca „avem capacitatea tehnologica necesara”. Pana la urma s-a implicat si Safran/Franta dar un lucru e cert, se intentioneaza ca noua racheta si sistemul de lansare sa fie integrata in viitorul sistem european de artilerie numit generic Common Indirect Fire System/CIFS preconizat a fi gata prin 2035. Oricum, la Eurosatory 2020 (8-12 iunie) urmau a se purta discutii intre industrasii europeni si stabilite directiile de urmat insa cu pandemia Covid-19 nimic nu mai e cert, nici macar expozitia.
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
https://military.wikia.org › wiki › Petr_Ufimtsev
https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…
https://theamericans.fandom.com › wiki › Stealth…
www.thisdayinaviation.com › tag › nell
www.spectroom.com › 1022705295-t40-whi…
www.militaryfactory.com › armor › detail
nationalinterest.org › blog › buzz › steel-rain-…
www.darpa.mil › About Us
fas.org › man › dod-101 › sys › land › atacm…
www.forecastinternational.com › disp_pdf
www.hdtglobal.com › product › m13a1-filter…
www.military-today.com › Trucks
www.fundinguniverse.com › company-histories
itstillruns.com › Engines oshkoshdefense.com › vehicles › m985a4-car…
missilethreat.csis.org › missile › atacms
asc.army.mil › web › portfolio-item › atacms
www.defense-aerospace.com › release › mlrs…
www.leberry.fr › bourges-18000 › actualites
Mulțumesc pentru articol!
ale noastre o sa aiba din astea ca Atacms, Army Tactical Missile Systems (ATACMS) M57 Unitary deocamdata ,e bine ca stim si ce dotari ulterioare sau cu ce tipuri de munitie se poate dota ,nu cred totusi ca o sa luam noi munitii cu raza de 500km daca apar la orizont
Noua ne trebuie urgent si dastea …
FDA (Anti-Helicopter Mine)
Minele PVM (Anti-Helicopter Mina) este proiectat pentru a distruge elicopterele și aeronavele inamice cu zboruri reduse cu un nucleu de atac de mare viteză. Dezvoltat de FKP GkNIPAS. Este utilizat pentru a proteja obiectele militare și civile împotriva atacurilor de elicoptere, pentru a proteja zonele de pe coasta mării în care este posibilă aterizarea elicopterului, pentru a proteja câmpurile mine de la liberul elicopterului, pentru a bloca pistele aeriene inamice, pentru a bloca locuri unde aerodromuri alternative sau aerodromuri de dispersie pot fi dislocate, psihologice impact asupra pilotului elicopterului pentru a forța pilotarea la altitudini mari.
Minele FDA constă dintr-un sistem acustic, un senzor IR cu mai multe frecvențe și un focar. Mina, folosind sistemul acustic, detectează ținta la o distanță de până la 1 kilometru, întoarce focul spre țintă și, scanând senzorul IR multi-frecvență, determină adevărata direcție a țintei și momentul subminării focarului. Încărcarea vizată se face în emisfera superioară a elicopterului (pe motor și lame). O mină poate fi instalată manual sau utilizând vehicule de transport terestru sau aerian. Mina pentru vehiculele de livrare a aeronavelor nu are patru, dar șase petale de stabilizare pentru instalarea precisă într-un plan vertical. Când transportați și transportați minele, petalele sunt apăsate pe focul minei și servesc ca caz.
Greutate la bord 12 kg
Domeniul de detectare a țintelor până la 1000 de metri
Viteza de țintă până la 100 m / s
Timp de tranziție în modul activ 15 sec
Interval de înfrângere până la 150 de metri
Viteza elementului de lovire până la 2500 m / s
Bai frate, nu mai folositi google translate sa traduceti texte din engleza ca suna ca naiba si va faceti si de cacao. Sau macar incercati sa filtrati informatia si sa ii dati o forma mai potabila.
Cred ca AG 7 la care se face referire in articol are capacitatea de penetrare de cel mult 300 – 350 mm. „75 cm” cat scrie in articol e performanta proiectilului de AG 29 Viper… dar care joaca in cu totul in alta liga.
” incarcatura de modelare” cred ca e o traducere usor nefericita lui ” shaped charge” ???. E vorba de incercatura cumulativa in forma unei concavitati conice, si care e inchisa chiar cu un con de cupru care se transforma in pistilul incandescent, care practic produce perforarea blindajului.
In rest mi s-a parut foarte interesant articolul si abia astept episodul urmator. In tipurile de ATACMS descrise se regaseste si cel contractat de România, in cantitate de 52 de bucăți? ( parca atitea erau…)
Keep up the good work WW!!!
Ai preluat o informatie care se pare ca este gresita inclusiv pe wikipedia in engleza. Cum ca ogiva lui m39(560kg)are jumatate din greutatea ogivei MOAB(8500kg).probabil se refera la aria distrugerilor provocate de cei 950 bombleti comparativ cu cele 8500kg de exploziv din MOAB.
Si inca ceva. LORA e un pic israeliana nu ruseasca.
Drone cu rachete… periculoasă combinație…
Mulțumim WW!
WW apreciez articolele tale si munca de documentare
In speta asta concret e diferenta mare intre proiectil reactiv nedirijat si racheta
Si o lovitura de AG are traiectorie balistica, insa nu e racheta
Sunt dumb ammo
Abia cu munitie recenta si raza marita putem spune ca Himars e racheta balistica
M-57 atacms 2000 sau M-57 modified din 2016 am comandat noi?
https://www.federalregister.gov/documents/2017/10/24/2017-22984/arms-sales-notification asta este notificarea catre congres privind contractul Himars cu Romania
avand in vedere descrierea de aici a M57 tacms 2000 Unitary :https://asc.army.mil/web/portfolio-item/atacms/ si aliniatul 4 la sesitivity of tehnology din linkul postat anterior probabil e 2000 Unitary,pt ca aia pt care sa inceput proiectare in 2016 are I.O.C. (initial operational capability )stabilit prin 2023 si e aia despre care WW spune ca va avea ceva la genu de 500km raza
M-57 ATACMS Unitary e aparuta in 2004. M-57 ATACMS Modified aparuta in 2016. Cel putin asa scrie in articol. Daca noi am comandat ATACMS dupa 2016 e posibil sa fie din cele modificate. Cu I.O.C. (initial operational capability ) in 2023 sunt Precision Strike Missiles cele cu 500 km raza.