Imginati-va ca Apple ar putea vinde telefoane iPhone in Brazilia numai daca ar investi 20% din incasarile estimate in firme de tehnologie locale. Suna absurd, dar acest lucru se intimpla cand multe guverne cumpara armament de la furnizori straini. In achizitile de armament a devenit un standard sa suplinesti tranzactia principala cu mulptile tranzactii separate, care de obicei nu sunt facute publice, si care schiteaza investitiile aditionale pe care castigatorul licitatiei trebuie sa le face in proiecte locale. Bine ati venit in lumea tulburata al „offset-ului.”
Aceaasta practica a fost promovata initial in Statele Unite in anii 1950, de catre Administratia Eisenhower, care a fortat Germania Federala sa cumpere armament de provenienta americana pentru a compensa costurile asociate cu stationarea de trupe americane pe teritoriul german. De atunci aceasta practica a crescut enorm si este acceptata de 120 de tari, avand in momentul de fata propriile organizatii de promovare care intretin un circuit al conferintelor cu subiectul „offset” la scara mondiala. Cu doar cateva saptamani in urma ultima conventie a fost sustinuta de Global Offset and Countertrade Association in Boca Raton, Florida, iar in audienta au fost prezenti executivi ai industriei de aparare, oficiali guvernamentali cat si „middlemen” care au vazut studii care prevad ca aceasta industrie de offset s-ar putea dubla ca valoare in urmatorii cinci ani.
Multi economisti si finantisti argumenteaza ca acesta structura de „offset” mascheaza o enorma crestere a obligatiilor financiare ale comerciantilor de armament, iar in acelasi timp incurajeaza coruptia, mai ales in tarile in curs de dezvoltare. McKinsey, o firma de consultanta, a calculat ca obligatiile de offset acumulate de industria de aparare si aerospatiala (investitii promise, dar nu inca facute) sunt in anul curent de $250 de miliarde si probabil ca or sa ajunga la $450 de miliarde pana in 2016. Estimarile industriei de aparare sunt ceva mai mici, dar ele confirma traiectoria de crestere calculata de McKinsey.
Offsetul este in general de doua tipuri.
Offsetul direct care necesita investitii in sau parteneriate cu companii de aparare locale. Idea aici este de a dezvolta auto-suficienta, iar Turcia este un exemplu foarte bune de urmarit. In momentul de fata Turcia isi furnizeaza local jumatate din cerintele de aparare, datorita acestor aranjamente de offset.
Offsetul indirect include aproape orice, de la finantarea de noi tehnologii, la crearea de parcuri industriale sau de „business”, constructia de hoteluri si mall-uri, donatii catre universitati, iar in cazul Tahilandei suport financiar pentru fabricantii de prezervative. Intentia acestui tip de offset este sa promoveze si sa obtina anumite beneficii economice si sociale de o natura generala. Amandoua tipurile de offset sunt foart controversate. Economistii in general le privesc ca instrumente care distortioneaza piata. Organizatia Mondiala a Comertului (World Trade Organization – WTO) interzice folosinta lor ca un criteriu pentru evaluare de contracte in toate industriile cu exceptia celei de aparare. Vehiculele de offset sunt de asemenea privite ca un fel ingenios de a da mita. Chiar daca in marea lor majoritate acest tip de contracte sunt „curate,” ele sunt considerate un fel de „dark art” chiar de multi dintre factorii decizionali din industria de aparare. Offset a devenit un cuvant murdar, iar industria de aparare prefera sa foloseasca eufemismul „participatie industriala.”
Economiile avansate ale lumii in general nu agreeza aceasta practica. Comisia Europeana incearca sa impuna o interdictie pe toate intelegerile de offset, intre entitati membre ale Uniunii Europene. Aceasta interdictie s-ar aplica si la offsetul indirect, cand furnizorul nu este o entitate care face parte din Uniunea Eurpeana. Cateva tari, precum Polonia, se opun acestei initiative, dar nu par a fi dornice sa-si incerce opozitia in fata unui tribunal. Oricum in contextul economic actual din Europa in care bugetele de aparare se micsoreaza simtitor, nu exista prea mult activitate economica in domeniul apararii.
Statele Unite oficial sunt impotriva offsetului de mult timp, dar practica ceva similar prin cadru legislativ, (Buy American Act of 1933) care cere furnizorilor straini de armament sa foloseasca contractori si sub-contractori locali pentru o buna parte din fabricatie. Furnizorii straini de obicei se sustrag de la aceasta legislatie prin formarea de parteneriate cu contractori americani, ca sa se califice ca furnizori locali. In tari in curs de dezvoltare unde cheltuielile pe aparare sunt in crestere, offsetul infloreste. Multe guverne sunt atrase de investitile compensatorii pentru ca sunt vazute ca o investie directa (foreign direct investment) care „lustruieste” increderea in abilitatile guvernului din punctul de vedere al administrarii economice.
Aceasta crestere in offset a dat nastere la o intreaga industrie care se ocupa cu crearea de proiecte, si de fapt au devenit noii „middlemen” ai industriei de aparare si in acelasi timp si cei mai infocati aparatori ai practicii de offset. In general sunt suporterii a ce se numeste „the beautiful solution” care sub egida de a promova „pace sociala” favorizeaza anumiti funizori locali (care de obicei nu au nimic de a face cu sectorul apararii) prin furnizarea de linii de credit pentru entitati care in general s-ar califica foarte greu pentru asa ceva. Offsetul i-a dus pe multi furnizori de tehnica militara pe drumuri mai putin circulate, cum ar fi cazul Raytheon in Arabia Saudita unde a finantat o ferma de creveti, dupa atribuirea unui contract pentru radare, numai sa vada treaba ferma respectiva a intrat in faliment din cauza lipsei de expertiza in domeniu al partenerului local.
Sunt si anumite povesti de succes cum ar fi transferurile de tehnologie din Rusia catre China, dar de obicei benficiile offset sunt evazive. Studii facute in Marea Britanie, la Universty of Bristol si in Statele Unite la Augusta State University, arata ca intelegeri/contracte pentru furnizarea de armament care au offset sunt de obicei mai scumpe decat achizitiile „ de pe raft” (off the shelf) si creaza foarte putine locuri de munca care sunt sustenabile pe terment lung. De exemplu contractele de armament semnate de Africa de Sud cu furnizori europeni la sfarsitul anilor 1990, ar fi creat 28.000 de locuri de munca, in conformitate cu datele furnizate de guvernul Sud-African. Chiar daca aceasta cifra este adevarate ea este cu mult sub cele 65.000 de locuri de munca care erau prevazute initial. In India Curtea de Conturi a conchis ca o buna parte din intelegerile de offset nu au produs absolut nicio valoare pentru tara.
O evaluare adevarata a performantei cotractelor de acest tip este in general destul de dificila din cauza faptului ca acest fel de contracte sunt in general sunt confidentiale. In momentul de fata ,la scara globala, mai putin de 30% din guvernele care folosesc contracte de tip „offset” folosesc audit sau „due dilligence” sa masoare performanta acestor contracte. Partea mult mai problematica este cea de contabilitate, unde actualul regulament de practici acceptate (generally accepted accounting practices – GAAP) nu au cerinte/conditii pentru dezvaluirea obligatiilor de „offset,” deci firmele pot sa aleaga cum sau daca sa plaseze aceste obligatii in bilantul lor. Atat in Satele Unite cat si in Uniunea Europeana firmele din domeniul apararii si aerospatial a facut un lobby de mare succes pentru a preveni dezvaluirea contractelor de offset, ele fiind in mare parte clasificate ca „proprietary data.” In Statele Unite Departamentul Comertului nici nu se mai oboseste sa faca publice obligatiile de offset ale contractorilor americani cu diferite guverne straine.
Aceasta „intunecime” ingreuneaza procesul de a determina cine plateste pentru „offset” in realitate. La prima vedere, evidenta sugereaza ca firmele platesc acest cost, dar (si aici vorbind din experienta personala) de multe ori costurile si preturile de obicei sunt „built in” raspunsul firmelor la caietul de sarcini. In marea lor majoritate atat politicienii cat si oficialii guvernamentali stiu ca ei platesc niste facturi la preturi supraevaluate, dar accepta aceasta practica pentru ca offsetul de obicei le da PR, la tot felul de proiecte grandioase, care in circumstante normale au potentialul sa devina elefanti albi (white elephants).
Un studiu publicat de Ministerul de Finante al Regatului Belgiei a ajuns la concluzia ca Belgia a platit cu 20%-30% mai mult pentru echipamentul militar acolo unde offsetul a fost o parte integrala a contractului. Daca aceste costuri sunt suportate in mare parte de platitorii de taxe, beneficiile acestor programe de offset revin unor indivizi si institutii care sunt favorizate de guvernul cumparator. Acesta este un vehicul foarte bun de a ascunde livrarea de subventii publice catre grupuri de interese aparte. Destul de multe acte de coruptie au fost expuse in contracte de aparare la scara mondiala. O comisie a guvernului Sud-African, imputernicita sa investigheze contactele de armament semnate la sfarsitul anilor 1990, a ajuns deja la concluzia ca creditele offset funizate de contractorii principali au schimbat mai multe maini si de fiecare data la preturi umflate.
Inca din 2006 procuratura portugheza investigheaza achizitia de submarine germane si offsetul aferent in urma unui contract de €1 miliard. Pana in prezent trei membri ai consiliului de administratie al firmei germane Ferrostaal si sapte oameni de afaceri portughezi au fost deferiti justitiei pentru frauda si falsificarea de documente oficiale. BAE Systems si Siemens au platit amenzi penale de mai bine de $1,1 miliarde guvernului american, in urma dezvaluirii platii de mita pentru contracte militare in Arabia Saudita si Turcia.
EADS este subiectul mai multor investigatii asupra contractului de achizitie a 15 avioane Eurofighter de catre Austria. Procurorii germani si austrieci investigheaza afirmatii conform carora mita a fost data prin firme offshore si tot felul de contracte adiacente, care sunt legate de intelegeri de offset de €3,5 miliarde, valoare dubla a contractului de achizitie. Deci EADS s-a angajat sa genereze 2 euro, prin afaceri pentru firme austriece, pentru ficare euro pe care l-a primit pentru avioane, o proportie destul de mare.
Procurorii,din Marea Britanie cat si din Italia, investigheza AugustaWestland (companie a grupului Finmeccanica) pentru afirmatii conform carora firma ar fi platit mita sa catige un contract pentru livrarea a 12 elicoptere catre India in 2010. Fostul director executiv al Finmeccanica si presedintele AugustaWestland vor fi judecati in Italia in aceasta luna. Documente furnizate de procuratura italiana arata ca o serie de plati suspicioase au fost facute prin contracte offset, prefacute pentru livrarea de solutii software de la parteneri indieni.
Industria de aparare se apara prin a scoate in evidenta faptul ca majoritatea acestor cazuri sunt mai vechi de cinci ani si ca este mai greu in momentul de fata sa subminezi contracte de offset, pentru ca legislatia anti-coruptie este mult mai dura, atat in Statele Unite cat si in Uniunea Europeana. Chiar daca coruptia descreste, offsetul este in continuare un subiect foarte complex care este guvernat de metode de contabilitate si administratie la fel de complexe. Guvernele cumparatoare nu ezita sa aplice „inmultitori” (multipliers) generoasi pentru a da credit aditional la proiecte care sunt vazute a fi benefice, in special daca doresc sa cumpere echipamentul respectiv. Acest lucru de obicei duce la o reducere a obligatiilor de offset ale furnizorilor, care de obicei sunt mai mici decat obligatiile nominale. Daca un contract are o valoare de $5 miliarde cu cerinte de offset brute de $4 miliarde, dupa aplicarea „inmultitorilor” obligatia de offset at putea costa nu mai mult de $500 milioane.
Aceste misculatii financiare explica de ce executivii din industriile de aparare si aerospatiale sunt dispusi sa negocieze intelegeri de tip offset, in domeniul privat mai de graba decat in domeniul public. In continuare marii jucatori din aceste doua industrii vad abilitatea lor de a construi pachete contractuale cu un offset atractiv ca o sursa care le da un avantaj competitiv.
Cele mai mari companii din domeniu au zeci de angajati care sunt specialisti in domeniul offsetului. Lockheed Martin are aproximativ 40 de acest fel de angajati (aproape un angajat pentru fiecare „business unit” care opereaza sub egida Lockheed Martin), care si ei au fost partasii unei afaceri cu creveti si pui congelati, dar de data asta in Tahilanda. Partea negativa pentru aceste companii este faptul ca trebuie sa poarte negocieri si tratative cu agentii nationale de offset, un proces care este frustrant si dominat de legi si regulamente care nu pot fi descrise decat ca fiind misterioase. Chiar daca obligatiile de offset sunt mai mari pe hartie decat in realitate, ele pot fi totusi descurajatoare. Aceste obligatii vor creste odata cu apetitul tarilor in curs de dezvoltare pentru armament de provenienta vestic, iar autoritatile locale care monitorizeaza activitatea de offset vor deveni mult mai stricte in aplicarea acestor contracte. Deja multe autoritati nationale au inceput sa aplice penalitati de ne-performanta si o buna parte au inceput sa ceara aplicarea de „titluri de performanta” (performance bonds) care sunt aplicate la bilanturile companiilor.
Cat va mai dura „boom-ul” de offset? Multi analisti speculeaza ca el va ajunge la un varf de performanta pana cand mai multe tarile in curs de dezvoltare devin auto suficiente in materie de echipament de aparare. Pe termen scurt, offsetul va fi stimulat de eforturile furnizorilor de armament americani si europeni sa vanda in afara pietelor interne, care sunt intr-un proces de micsorare. In afara de asta guvernele au inceput sa ceara offset la contracte de valuare mult mai mica, iar in tari cum ar fi Turcia principalul criteriu de evaluare este offset-ul, in detrimentul pretului sau al capabilitatilor tehnice. Contractele de offset foarte rar ies la lumina zilei, sunt negociate din umbra, dar cand ofertele sunt evaluate, ele sunt pe primul loc in logica factorilor decizionali.
Alex, ex-USMC
Surse:
Travis K. Taylor – „Countertrade Offsets in International Procurement: Theory and Evidence”
Paul Dunne, Professor University of Bristol – „Government Spending, Corruption and Economic Growth”
Jurgen Brauer, Professor Augusta State University – „Arms Trade Offsets: What Do We Know?”
Shana Marshall, Professor George Washington Universty – „Money for Nothing? Offsets in the US-Middle East Defense Trade.”
Ministry of Finance, Kingdom of Belgium – „Industrial Benefits in the Field of Defense Procurement”
The Economist
The Wall Street Journal
Faptul ca pina si un supporter inflacarat al acestei practice deloc kosher e capabil sa vada lumina denota ca exista Dumnezeu.
un exemplu de offset preferat in dauna pretului e contractul din Polonia pentru 48 de avioane. guvernul polonez a declarat ca a ales oferta Lockheed Martin in dauna ofertei anglo-suedeze (BAE/Saab) pentru ca avea offset mai bun (180 la suta fata de 160 la suta). o parte din offset – linia de asamblare de motoare si cumpararea fabricii de masini falimentare Daewoo de catre GM – s-au facut, insa multe din celelalte programe au ramas ne-efectuate pentru ca nu s-au aprobat transferurile de tehnologie.
in ziua de azi companiile vestice nu sunt prea fericite sa mai transfere tehnologie cheie pentru ca au descoperit ca isi creeaza competitori. de vazut in special ce se va intampla cu Rafale/ India, unde discutiile sunt exact pe zona asta, India cerand transfer de tehnologie pe lucruri pe care europenii nu vor in ruptul capului sa le dea. Companiile europene discuta prin intermediul guvernelor sa limiteze offsetul pentru ca le slabeste pozitia pe viitor iar banii cheltuiti pe cercetare-dezvoltare sunt „furati” de tarile client. Insa piata de „buyers’ market” cu exceptia unor clienti captivi – au ramas foarte putine tari cu bugete de aparare consistente si ele dicteaza, vanzatorii n-au ce face si trebuie sa se supuna.
problemele cu transparenta offsetului sunt reale. in UE, prin EDA s-a adoptat codul de transparenta a offsetului si tarile semnatare s-au angajat sa posteze toate programele ca sa fie usor verificabile. de notat ca Romania e singura tara UE care nu a semnat codul de transparenta in offset -nu se stie de ce.
tot in Romania la avioane de ex. discutam de 2 oferte egale ca bani (F-16 vechi, fara offset, fara finantare vs. Gripen noi, cu offset si finantare) – si alegerea era un no-brainer chiar si in absenta offsetului.
pretul mare al avioanelor F-16 vechi (chiar daca ar fi gratuite) e dat de logistica dificila, aerodromurile care trebuie refacute si programul de training complicat si scump, dat fiind numarul mare de tehnicieni de care e nevoie pentru operarea unei astfel de flote.
Darrell, trebuie analizate toate aspectele, cu parti pozitive si negative…
Acum, pune-te si tu in situatia noastra, la Cacauatii din Deal (noi ii spunem buricul Europei, ca geografic cam este) cu demografia la pamant, cu dezindustrializare metodica practicata timp de aproape 25 de ani, calariti de o clasa politica imbecila si cu putinele uzine militare care au supravietuit avand tehnologia de acum 30-40 de ani.
Si colac peste pupaza, granita de Est a UE si NATO + o dotare a armatei expirata in proportie de peste 90%!
Eu as zice ca nici putin offset nu ne-ar strica pe ici pe colo, exact pentru niste transferuri de tehnologie si parteneriate cu firme puternice pe piata mondiala!
Atita timp cit nu intelegeti si nu aplicati principiile democratice nu vad cum va fi posibil sa deveniti o sociatate prospera. Scopul nu scuza mijloacele.
Precedentul creat de abandonarea noastra in mana nemernicilor de rusi la sfarsitul WW2 ma face sa vreau ca aliatul sa imi dea un semnal clar ca alianta este de lunga durata si nu conjuncturala. Cel mai bun semnal este investitia in infrastructura si transfer tehnologic. Restul ca ne dau tehnica si munitii invechite pentru mine este de fapt un semnal si mai clar ca inca nu se stie daca alianta este pe termen lung. Pe nemti i-au castigat cu planul Marshall. Noi deocamdata si ce am primit rambursam cu camata demna de Nutu si ai lui.
Trebuie sa fim in tabara NATO care este datorita structurii tarilor si civilizatiilor componente vitoorul dar sa fim siguri de asta. Nu vreau sa fiu iar o zona tampon in caz de bubuiala.
cool down griffer, la pasarea chioara ii face D-zeu cuib. In cazul unui putin probabil conflict, Polonia si Ucraina vor fi calul de bataie, Romania e mai mult munti si rauri, numai un nebun ar incerca sa forteze spre vestul Europei prin Romania.
Darrell, pana ajungem sa aplicam „principiile democratice” asa cum le intelegi tu, cam ce ai vrea, sa ne hranim cu aer si sa locuim in canale?
Acesta este un cerc vicios, adica democratia se intareste in paralel cu cresterea nivelului de trai si viceversa. Daca lumea traieste foarte rau, nu te astepta ca deprinderile democratice sa aiba mare trecere. Dar daca nu exista perspective economice bune, nici democratia nu are sanse mari de evolutie…
Nu inteleg de ce e atit de complicat; totul pleaca de la felul de societate in care Romanii traiesc si isi cresc copii, iar odata ce oamenii inteleg Democratia, Capitalismul si Statul de Drept se poate incepe procesul de democratizare a tuturor institutiilor sociale (politic, juridic, llegislativ, economic, medical, electoral, educatie, presa..etc) iar ca urmare toate problemele sociale fie ele militare sau educationale se vor rezolva de la sine.
Substitutul cunoasterii si a informatiilor e emotionalismul si teoriile conspirationale.
Ce nu intelegi tu este realitatea.
Cum crezi ca se poate trece peste 50 de ani de comunism bagati pe gat cu forta, in care cei mai multi de altfel si mai prosti au invatat ca statul sau altii trebuie sa le dea case si locuri de munca in care ei pot sta sa frece duda si sa ia bani. Inca gasesti caractere descrise mai sus care considera ca muncitor e mai destept decat inginerul si logic el ar trebui sa aiba o caruta de bani si sa dea ordin si pentru ca el nu poate rezulta ca toti aia cu carte ” e hoti”.
E bine sa vorbesti de idealuri democratice, dar e si mai bine sa privesti realitatea. Ca cineva sa aiba idealuri inalte trebuie sa aiba si un nivel de cultura ceva mai ridicat, altfel nu o sa-l faci tu pe islamistul ala analfabet, crescut cu pusca in mana si cuvantari legat de ce bine e sa omori democrati civilizati cu idealuri, sa realizeze ca greseste si se autodistruge.
Daca vrei idem se poate caracteriza si adunatura de inculti crescuti de comunism.
principiile democratice trebuie sa vina si de la voi adica firmele sa nu mai dea spaga sau sa vinda produse vechi la pret de nou pateneri inseamna sa cistige ambele parti, ia zii a fost normal ca sa intrii in UE primul ministru britanic sa dea o scrisoare in favoarea lu mittal?,sau cu fregate de la fier vechi sau luat resurse si ai nostril au pus botu si au luat partea si uite asa sau cumparat uzinele si sau taiat mai usor cu democratia asta ca mam saturat aci cistig 300 de euro la acelesi preturi iar cind vin la voi iau 3000 se cam termina si cu relocate ca nui treaba kosher in tari sarace doar pt a fi exploatate pt mina ieftina de lucru
Corect numai ca trebuie sa se intimple doua lucruri. Unu la mana Ro, trebuie sa cheltuiasca ceva bani pentru achizitia de tehnologie si capabilitati militare. Atata timp cat se vorbeste si nimic altceva, nu te ia nimeni in serios. Doi la mana daca se va face offset sa se faca in entitati care au o sansa se prospere pe piata libera (ex: Aerostar, Romaero, Pro Optica, IOR) si sa nu se investeasca in tot felul de asistati sociali care nu au avut o idee originala de niste decenii bune si care produc sau incearca sa produca niste lucruri care sunt net inferiorare celor care se afla pe piata acum numai de dorul de a spune ca mai avem inca capabilitatea de a produce X, Y si Z chiar daca este produs ineficient si resultatul finit lasa mult de dorit din punct de vedere calitativ.
Fara offset si transfer tehnologic sau licente nici nu ar trebui sa discutam. Cel mai bine ar fi insa sa ne construim un arsenal nuclear viabil (incarcaturi si rachete cu raza medie de actiune).
Avem mijloace, la urma urmei tari inferioare tehnologic (cel putin la acea data, dar chiar si acum) au facut asa ceva.
Ce sa faci cu un arsenal nuclear in zona asta?
Pe cine vrei sa ameninti?
Pe Unguri. Sarbi si Bulgari?
Pentru ce? Sunt sub noi, ca sa conteze ar trebui sa se alieze toti trei intre ei.
Pentru Ucrainieni? Imi pare rau dar sunt in aceiasi oala cu veri Rusi. Daca vrei sa ii ameninti te trezesti cu veri peste cap.
Vrei sa-i ameninti pe Rusi cu cativa vectori nucleari? Cred ca vor rade la Kremlim cand vor auzi asta o zi intreaga.
Cred ca mult mai mult decat un arsenal nuclear ar trebui sa avem ceva minte in cap. Sa gandim pentru noi si pentru tara, asta inainte de orice alianta…..
Ce sa faci cu un arsenal nuclear? Cred ca glumesti, sau abia ai aterizat pe planeta.
Poti sa ameninti pe oricine care e in raza armelor alora, desigur. Pe nemti sau pe rusi, unguri sau ucrainieni, nu conteaza.
Cu 80-100 de rachete din alea chiar nu te mai deranjeaza nimeni. Rusia are mare parte din populatie inspre zona europeana, nu foarte departe de noi. Daca ai distrus totul din Crimea pana la Urali e aproape la fel cu a distruge totul pana la Vladivostok.
Plus ca unii (chinezii sa zicem, americanii etc) ar profita imediat.
Nimeni nu ar risca sa primeasca o salva de cateva zeci de incarcaturi termonucleare, nici macar Rusia cat e ea de mare.
Sa avem un astfel de arsenal ar insemna sa avem ceva minte in cap si sa facem ceva pentru tara.
Nu va fi nevoie sa fie folosit in mod agresiv (mai ales ca rusii sa zicem au un arsenal impresionant si ar putea produce distrugeri mult mai mari, evident), ci doar pentru a ne asigura securitatea, inclusiv cea economica nu doar cea militara. Adica le-ai putea trage suturi in fund (sa nu zic si in alte parti) alora care vin sa mai jefuiasca cate ceva pe aici sau sa impuna tot felul de conditii aiuritoare.
Plus desigur ar fi mult mai usor sa ne reunim cu Basarabia.
Eu as investi mai degraba intr-un astfel de arsenal.
In rest as lua doar 48 de avioane de lupta bune (chiar si second, dar bune si modernizate, eventual facut ceva aici macar partial, si neaparat mentenanta, logisitca si instruirea facute aici), ceva rachete AA, elicoptere si tot felul de drone (ce pot fi facute aici) cu diverse misiuni (cercetare, lupta radio-electronica, poate si atac la sol, chestii tactice). Tancuri, pana in 100.
MLI-uri, ceva mai multe, plus si mai multe TBT, echipate cu rachete AT si AA si ceva mai multe LAROM si inzestrarea cu Atrom. Plus instructie tactica la greu, pentru infanteristi, lupta in localitati, lupta in teren muntos-impadurit etc (inclusiv as dota unitatile astea cu masini de teren de mici dimensiuni, sa fie foarte mobile si sa duca in ele ceva rachete AT si AA (Spike, Stinger etc) care pot fi folosite individual si luate si urcat cu ele pe munte sau pe bloc la nevoie.
Plus vreo 2 submarine cu propulsie AIP de la suedezi sa zicem, si cateva minisubmarine sud-coreene, pe langa cele cateva nave de suprafata pe care le avem acum si care trebuiesc echipate mai bine cu armament si senzori.
As forma si unitati de razboi radio-electronic si informatic (ca tot se acuza chinezii cu americanii aici), macar avem ceva creiere aici si o industrie IT cat de cat buna la nivel mondial.
radu2, vad ca nu iei in considerare ca aia pe care ii ameninti s-ar putea sa puna mana de la mana si sa-ti arda vreo cateva sa te bucuri daca ramai cu curent electric la priza si apa curenta la robinet.
La cine te referi? Eu am spus ca nu e nevoie sa le folosesti in mod agresiv, armele alea sunt doar o asigurare ca nu iti impune nimeni nimic cu forta si ca nu iti face oricine ce vrea.
Rachetele alea sunt asigurarea ca si aia de care zici tu vor ramane fara electricitate si apa curenta daca se zburlesc prea tare la noi. Si cred ca lor le-ar parea mai rau decat noua
radu nu apuca romania sa-si fabrice 80-100 de focoase nucleare si vectorii purtatori pentru ele in primul rand nu dispunem de resurse si doi la mana chiar daca am dispune de resurse pana cantrifugele noastre produc destul material pentru 100 de bombe atomice cei vizati au destul timp sa ne stearga de pe harta .
Radu, te rog eu trezestete, este plina tara asta de visatori, avem nevoie de oameni pragmatici si realisti.
@grig
Ca sa reusesti ceva mai mult, trebuie sa gandesti „big”, ca sa folosesc un cuvant americanesc.
Cu miorlaieli intinse la nesfarsit despre ce sa luam, 12 F-16 sh sau 12 Gripen noi, doar cadem in ridicol.
Nu stiu exact la ce pragmatism sau realism te gandesti tu? Am vazut doar „sa gandim sa fie bine ca sa nu fie rau” (ceea ce e foarte bine si logic desigur hihi) si „nu avem nevoie de arme ca fie vecinii nu ne pun probleme fie sunt prea mari si ne bat”?
Tocmai aia e ideea, sa avem ca sa nu se mai puna problema asa, sa fim siguri ca nu ne mai poate bate nimeni (sau pretul platit pentru asta sa fie atat de mare incat sa nu merite). Atata doar ca trebuie ceva patriotism, determinare si inteligenta in a face asa ceva, si nu doar lamentari, platitudini si tinte minuscule de atins (si alea cu chiu cu vai), in timp ce suntem desconsiderati uneori chiar si de unii aliati.
Ai zis-o p-asta ca si cum am merge maine la magazin si luam vreo 50-100 IRBM-uri cu incarcatura nucleara la super-oferta. Astea nu se fac peste noapte, trebuie facute in cel mai mare secret si nu cred sa nu se afle.
George, una „mica” de dupa-amiaza(ca articol)? 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=1hzC4jSnRis
India, Pakistanul, Israelul, Coreea de Nord si Africa de Sud au construit arme nucleare in secret. Nu cred ca nu am putea face la fel. Plus de asta noi stam foarte bine la chestii precum apa grea, extragerea de deuteriu si tritiu (inclusiv in Marea Neagra se gaseste, iar uzina de apa grea de la noi e una din cele mai mari si performante din lume).
Pentru o arma termonucleara asta iti trebuie in principal, plus ceva plutoniu sau uraniu imbogatit (dar cantitati mici) pentru a detona incarcatura si accelera procesul de fuziune (din cate am citit eu despre astfel de incarcaturi).
Know how sunt sigur ca exista (si la o adica si un ajutor discret de la niste prieteni nu ar fi exclus, fie ei chinezi sau israelieni).
Racheta purtatoare poate fi ascunsa sub un program civil. Japonezii au chiar ceva mai mult de racheta cu raza medie, au una cam la nivel de ICBM, care poate lansa chiar trei incarcaturi diferite (MIRV adica), desi oficial e folosita la lansari de sonde si sateliti.
Parerea mea e ca noua ne lipsesc vointa, patriotismul, inteligenta si determinarea pentru a face asa ceva, nu resursele
World Economics:
• Socialism – You have 2 cows. You keep one and give one to your neighbor.
• Communism – You have 2 cows. The State takes both and gives you some milk.
• Fascism – You have 2 cows. The State takes both and shoots you.
• Bureaucratism – You have 2 cows. The State takes both, shoots one, milks the other, and then throws the milk away.
• Traditional Capitalism – You have two cows. You sell one and buy a bull. Your herd multiplies, and the economy grows. You sell them and retire on the income.
• Royal Bank of Scotland (Venture) Capitalism – You have two cows. You sell three of them to your publicly listed company, using letters of credit opened by your brother-in-law at the bank, then execute a debt/equity swap with an associated general offer so that you get all four cows back, with a tax exemption for five cows. The milk rights of the six cows are transferred via an intermediary to a Cayman Island Company secretly owned by the majority shareholder who sells the rights to all seven cows back to your listed company. The annual report says the company owns eight cows, with an option on one more. You sell one cow to run a political campain , leaving you with nine cows. No balance sheet provided with the release. The public then buys your bull.
• Surrealism – You have two giraffes. The government requires you to take harmonica lessons.
• An American Corporation – You have two cows. You sell one, and force the other to produce the milk of four cows. Later, you hire a consultant to analyze why the cow has dropped dead.
• A Greek Corporation – You have two cows. You borrow lots of Euros to build barns, milking-sheds, hay stores, feed sheds, dairies, cold stores, abattoir, cheese unit and packing sheds. You still only have two cows.
• A French Corporation – You have two cows. You go on strike, organize a riot, and block the roads, because you want three cows.
• A Japanese Corporation – You have two cows. You re-design them so they are one-tenth the size of an ordinary cow and produce twenty times the milk. You then create a clever cow cartoon image called a Cowkimona and market it worldwide.
• An Italian Corporation – You have two cows, but you don’t know where they are. You decide to have lunch.
• A Swiss Corporation – You have 5000 cows. None of them belong to you. You charge the owners for storing them.
• A Chinese Corporation – You have two cows. You have 300 people milking them. You claim that you have full employment, and high bovine productivity. You arrest the newsman who reported the real situation.
• An Indian Corporation – You have two cows. You worship them.
• A British Corporation – You have two cows. Both are mad.
• An Iraqi Corporation – Everyone thinks you have lots of cows. You tell them that you have none. No-one believes you, so they bomb the ** out of you and invade your country. You still have no cows, but at least you are now a Democracy.
• An Australian Corporation – You have two cows. Business seems pretty good. You close the office and go for a few beers to celebrate.
• A New Zealand Corporation – You have two cows. The one on the left looks very attractive…
asta chiar mi-a placut. :::)))))
Varianta de offset propusa de Lockheed-Martin se cifra la 9,84 mld. dolari pentru o achizitie de 3,58 mld. dolari, polonezii cerand ca minimul de offset considerat 100% sa fie in acest caz 6,03 mld. dolari, ca valoare dedusa prin aplicarea coeficientului de multiplicare. Astfel offsetul a ajuns la 170% din valoarea programului, cel mai mare acordat vreodata. Presedintele Business Development la Lockheed Martin, Mac Stevenson, declara” Am oferit un procentaj de offset Poloniei mai mare decat am oferit vreodata oriunde altundeva in lume.” Doar 61% din totalul propunerii de offset a fost aprobat de comitetul polonez pentru offset, cu 104 angajamente din care 49 implicand investitii de offset indirecte.
Da, Devin Kelley,
ai totul aici:
http://www.rumaniamilitary.ro/polonia-exemplu-pentru-competitia-avionului-multirol-si-offset-ului-militar
Romania nu are multe alternative, iar pentru a profita de faptul ca nu a semnat inca documentul european de limitare a offsetului i se deschide o fereastra de oportunitate care se va inchide insa in curand. Avand in vedere situatia economica a Romaniei, offsetul reprezinta in continuare una dintre putinele solutii avantajoase de achizitie a echipamentului militar strain, dar si de infuzie de tehnologie si parteneriate cu firme recunoscute la nivel international. Deci tot ceea ce inseamna achizitie de echipamente cu valoare mare, cum sunt avioanele de lupta si sistemele de rachete, dincolo de ceea ce se poate concepe sau moderniza in tara, ar trebui incadrat de urgenta in contracte de achizitie acoperite de o cota cat mai ridicata de offset si un credit furnizor, sau de stat, la rate coborate si cu perioada de gratie de cativa ani, pentru ca apoi Romania sa poata semna linistita acordurile la nivel European cu privire la offset.