Indonezia Navy are trimarane

KRI Klewang, este prima nava de tip trimaran stealth care a intrat in componenta marinei indoneziene.

Nava, care face parte dintr-un lot de patru astfel de nave, a intrat in luna august in testele finale, urmand ca in curand sa-si primeasca si sistemele de armament si detectie. Se asteapta ca la inceputul anului 2013 KRI Klewang, sa intre oficial in randurile marinei indoneziene.

Nava va avea la bord rachete anti-nava, turele automate si sisteme CIWC (Close In Weapon System).

Avantajul unei nave trimaran este extraordinara stabilitate si viteza, realmente uluitoare pentru o nava de 63 de metri. Propulsia este asigurata de motoare diesel cu jeturi de apa, iar pentru o manevrabilitate foarte buna, toate cele trei coci ale navei au propriul sistem de propulsie si directie.

Nava poate atinge fantastica viteza de 35 Nm chiar si pe valuri de 11m inaltime si isi poate folosi sistemele de armament indiferent de starea vremi, tocmai datorita stabilitati foarte bune oferita de aceasta solutie constructiva.

Principalele caracteristici sunt insa viteza si manevrabilitatea extrema! 50km/h este, trebuie sa recunoastem, o viteza foarte mare pentru o nava totusi grea , iar manevrabilitatea, generata de cele trei propulsoare total independente intre ele, este si ea foarte buna. Datorita vitezei si capacitatii de manevra foarte ridicate, acest trimaran este probabil un foarte de succes vanator de submarine, desi autoritatile indoneziene nu prea au batut moneda pe acest lucru, insa viteza si manevrabilitatea sunt elemente cheia ale unui vanator de submarine, namaivorbind aici de faptul ca propulsia cu jet de apa, poate fi extrem de silentioasa, o alta carateristica de baza a unui vanator de submarine.

Nava poate fi folosita atat in patrulari in apele teritoriale sau misuni anti-piraterie, cat si in lupte clasice, nava-nava, alaturi de fregate sau distrugatoare.

 

Sursa: defense-update

 GeorgeGMT

6 comentarii:

  1. „Nava poate atinge fantastica viteza de 35 Nm”….”50km/h este, trebuie sa recunoastem, o viteza foarte mare …”
    35Nm = 64.82 🙂

  2. Acum nu să sar ca peștele… dar configurația asta de trimaran nu îmi pare optimă pentru o navă militară pe ocean.
    Nu sunt decât un avid pasionat al navigației, dar din cunoștințele mele această opțiune hidrodinamică cu cele trei coci are avantaje ca viteza și pescajul redus, dar nu știu ce să zic de stabilitatea generală, în special pe timp de furtună.
    În general configurația monococă este preferată pentru calitățile nautice precum stabilitate, rigiditate și rezistență materială net superioară unor catamarane (2 coci simetrice sau asimetrice), respectiv trimarane.
    După cum spun mai sus, viteza și pescajul sunt avantajate (viteză mare/pescaj redus) într-adevăr în principal datorită reducerii semnificative a volumului de fluid dislocat și a suprafeței mai mici de contact – ceea ce reduce rezistența la înaintare și totodată puterea necesară pentru propulsie DAR, sacrifică stabilitatea longitudinală și transversală.
    Este cunoscut că șefii de stat major ai US Navy și Royal Navy s-au opus categoric și din start configurării navelor proiectate ca nave de luptă oceanice / în larg tocmai datorită calităților nautice considerate deficitare pe vreme rea… în cuvinte simple amiralii minune au zis că ideea navelor e să poată naviga corespunzător pe orice vreme și că nu acceptă măgării din acestea din revistele de yachting pe post de nave care au posibilitatea utilizării în situații serioase… război de ex.
    Recent americanii au renunțat la o clasă de nave catamaran, care de asemenea erau rapide, silențioase și greu detectabile radar pentru că în urma evaluărilor s-a descoperit că structura se deteriorase, nu aveau calitățile nautice cerute. Atunci au început să țipe și amiralii, că așa ceva să nu mai vadă… bani aruncați… chestii, socoteli. Se prea poate să păstreze nava ca demonstrator tehnologic, dar configurația aceea în veci nu o repetă.

    În fine, din nou din cunoștințele mele nautice limitate știu de asemenea că și în cadrul croazierelor lungi sau în ape agitate (Capul Horn, Roaring 40s, Madagascar, Tiera del Fuego, Marea Neagră…dada aici la noi) configurația optimă este monococa și nu catamaranul/trimaranul.
    Pe lângă problemele de stabilitate menționate, acestea au o altă hîbă imensă – rezistența structurală redusă.

    Cine cunoaște pe cineva care navighează ca sport – practicant de yachting să întrebe doar – veți vedea că vor spune cam ce am spus și eu.

    • Trimaranul este o nava mai mult costiera, fara sa fie gandita sa lupte in largul marii. Este practic o nava de patrulare multirol, foarte agila. Pt noi ar fi ideala.

      • Asta e cu totul și cu totul altceva, pentru patrulare este chiar utilă aș zice… pescaj foarte mic (raportat la deplasament) și viteză. Nu știu exact dacă e varianta optimă pentru operare în MN, care am spus are un caracter dur. De exemplu, la noi navele cam au o structură de rezistență semnificativ ajustată în sensul dublării. La navele pescărești sau la yachturi se vede bine asta – distanța minimă între coaste este redusă pentru a conferi rigiditate și rezistență la valurile scurte și nervoase specifice. Furtunile sunt groaznice, deși este o mare aproape închisă și puțin adâncă. Întreabă marinarii și îți vor spune cam ce înseamnă forța 9 în Pontul nost, față de Mediterană sau chiar Atlantic. Diferența e că valurile nu sunt la fel de mari, dar forța lor și ritmul te lovesc mai tare.

        Oricum, normal că mi-ar pica bine să avem și noi, orice ar fi bine să avem și noi, mai ales când e mai nou de 40 de ani vechime… dar las frustrările. Mai bine avioane și transportoare întâi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *