Teribila armă mânuită de voievod era confecţionată din oţel special şi a fost furată de turci
Sabia lui Ştefan cel Mare în muzeul Topkapî din Turcia FOTO istorie-pe-scurt.ro
Unul dintre cele mai importante artefacte din muzeul Topkapî din Turcia este o armă. Mai precis, este spada voievodului Ştefan cel Mare, o armă încărcată de legendă, venerată şi temută de turci, construită din oţel special la indiciaţiile personale ale voievodului.
În muzeul Topkapî din Istanbul, fostul mare palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, lângă o sabie japoneză, se află o spadă moldovenească. Simplă şi cu lama ”muncită”, atrage atenţie prin dimensiuni, dar mai ales prin heraldica mânerului.
Mai precis, pe discul mânerului apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă ”Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Este clar, aşa cum au atestat specialiştii în armament, sabia de luptă a voievodului moldovean.
Povestea este controvesată, existând mai multe supoziţii cu privire la originea sa, utilizarea armei, materialul din care a fost făcută şi mai ales modul în care a ajuns într-un muzeu turcesc.
Cum arată spada lui Ştefan cel Mare
În primul rând, istoricii precizează că este vorba de o spadă, armă cu două tăişuri folosită de obicei cu ambele mâini, spre deosebire de sabie, cu un singur tăiş şi utilizată doar cu o singură mână. Spada lui Ştefan cel Mare era tipic moldovenească, un tipar de armă albă identificat de istorici ca individualizându-se în Epoca Medievală.
”Cu lamă dreaptă şi două tăişuri, braţe drepte sau uşor curbate spre lamă, cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestată prin descoperirile arheologice, prezenţa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneşti ridicate şi pictate în parte în timpul domniei voievodului şi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armă este confirmat de spadele descoperite la Tg.Neamţ, la Deleni (jud. Iaşi), la Cetatea Neamţului, sau de cele pictate la biserica din Bălineşti”, precizează, în ”Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare”, Carol Konig, un expert în armament medieval.
Însemnele de pe mânerul spadei FOTO istorie-pe-scurt.ro
În mod particular, sabia lui Ştefan cel Mare se încadrează în acest tipar al sabiei specifice moldoveneşti, utilizată cu două mâini şi pentru care trebuia o forţă fizică extraordinară. Iată cu este descrisă în mod precis de istoricul doctor Andrei Eşanu, specialist în Evul Mediu. ”Lama dreaptă cu două tăişuri cu lungimea de 125 cm; pe ambele feţe ale spadei, în lungul lamei, sunt făcute câte 3 şenţuleţe, cel din mijloc – mai lung, este însoţit de alte două mai scurte, de o parte şi de alta. Spada descrisă are vârf în formă de triunghi. Mânerul armei în formă de fus, numit de specialişti „de două mâini”, adică de apucat cu ambele mâini, este înfăşurat cu fir argintiu, iar după alţi istorici – cu fir de aur. Spada are gardă cu braţe drepte în formă de cruce, terminate cu butoni conici. Mânerul cu cap în formă de disc, care avea în mijloc un medalion, probabil o fi fost o piatră scumpă sau un blazon, care a căzut, iar pe marginea discului este gravată următoarea inscripţie cu caractere slavone, pe o faţă:”† I|an´ ŞStefan´ voevoda g”, pe revers este continuată inscripţia: „ospodar´ zemli Moldavskoü”, arată acesta în articolul ”Spada lui Ştefan cel Mare”, publicat în revista ”Accente” din Chişinău în 2004.
Spada lui Ştefan cel Mare primită cadou de la Papă
În lupta de la Vaslui din 1475, Ştefan se acoperă de glorie, spulberând uriaşa armată otomană care intrase în Moldova. Impresionat de faptele de arme ale voievodului, Papa Sixtus al IV lea i-a conferit titlul de ”athleta christi”, dar şi două daruri, un steag de luptă şi o sabie, cea prezentă astăzi la Topkapî din punctul de vedere al unor istorici. La comanda Papei, sabia a fost realizată în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvântată personal de Papă şi blagoslovită special la Roma. Tocmai de aceea i-au fost atribuite şi calităţi magice.
Papa Sixtus al IV lea
Spada lui Ştefan cel Mare, făurită din oţel special
O altă variantă, acceptată ca fiind cea mai credibilă, este cea a făuririi spadei în atelierele italieneşti, genoveze la comanda lui Ştefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spadă făcută de cei mai buni armurieri ai Europei şi a dat o comandă specială. Istoricii se bazează pe corespondenţa purtată de voievod cu genovezii, descoperită de Nicolae Iorga.
”Este interesant că documentul semnalat arată că cel care a primit comanda, un oarecare Cristofor, asociatul atelierului care făcea astfel de piese, a răspuns că meşterii armurieri, necunoscând acest tip de spadă, să trimită pe cineva în Moldova pentru a se informa”, preciza Carol Konig. Un armurier genovez a fost trimis în consecinţă în Moldova pentru a studia modelul de spadă moldovenească. În cele din urmă, comanda voievodului ar fi fost onorată, genovezii predând o armă făcută cu un oţel special, de Toledo, cel mai rezistent la aceea vreme în Europa.
Spada, simbol al puterii moştenit din generaţie în generaţie
Pe de altă parte, istoricul Ştefan Gorovei, un specialist al epocii ştefaniene, spune că sabia este, cel mai probabil, un semn al puterii şi că nu a fost făcută de genovezi şi nici primită cadou de la Papă, ci moştenită din tată-n fiu încă din vremea întemeierii Moldovei. Mai precis, istoricul spune că sabia ar fi aparţinut lui Dragoş Vodă, transmisă la încoronare, tuturor domnitorilor Moldovei.
Maria Sa Stefan cel Mare si Sfant
”S-ar putea ca şi sabia de la Topkapî din Istanbul, pe care după criterii heraldice sigure am atribuit-o lui Dragoş Vodă sau lui Sas Vodă-să fi îndeplinit un asemenea rol”, arată Ştefan Gorovei în lucrarea sa ”Muşatinii”. De altfel, sabia era ţinută în mod ritualic, de un înalt slujbaş, din neam de mari boieri, numit ”spătar”, adică de la spată-sabie. În epoca lui Ştefan cel Mare sunt atestaţi mai mulţi asemenea spătari, printre care şi Seacâş, Bodea sau Vrânceanu. În aceste condiţii, sabia nu a fost folosită efectiv în luptă, eliminând riscul ca o relicvă importantă a dinastiei şi un simbol regal de a fi deteriorată sau pierdută.
Cum a ajuns spada lui Ştefan cel Mare la turci
Şi la acest capitol există mai multe supoziţii, dintre care două sunt cele mai credibile. În primul rând se presupune că Ştefan cel Mare personal şi-a predat sabia turcilor, în momentul în care a acceptat să plătească tribut. Este puţin probabil însă ca voievodul să fi renunţat la simbolul dinastiei şi al moharhilor Moldovei. O altă variantă şi de departe acceptată este jefuirea visteriei domneşti de către turci.
Acest eveniment s-ar fi întâmplat după 1538, când Petru Rareş a fost alungat de campaniile de represalii ale lui Soliman Magnificul. Domnul adus de turci Ştefan Lăcustă i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul, luând cu ei şi spada voievodală. De atunci, spada lui Ştefan cel Mare a stat în palatul sultanului. Deşi au fost deschise tratative cu autorităţile turceşti pentru aducerea spadei în România, inclusiv existând varianta unui schimb de artefacte, arma a rămas la Istanbul. În muzeele româneşti există doar copii ale celebrei arme.
Vitejia lui Ştefan cel Mare renumită în secolul XV
Voievodul Ştefan cel Mare a fost unul dintre cei mai războinici principi din estul Europei în secolul al XV lea. Era recunoscută vitejia sa pe câmpul de luptă, fiind atestat faptul că intra în luptă personal alături de garda domnească şi semăna teroare încurajându-şi armata. De altfel, asta arată şi vechile cronici.
”La lucru de războaie meşter, unde era nevie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteneze, şi pentru aceia rar războiu de nu biruia”, preciza Grigore Ureche în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”. Chiar şi Bonfinius, cronicarul ungur al regeleui Matei Corvin, preciza. ”Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acestea era activ şi straşnic la război”, arăta cronicarul. La acestea se adaugă şi caracterizările lui Jan Dlugosz sau Wapowski.
Sursa: m.adevarul.ro
…eheee ,Maria Sa Stefan !?
aducei spada in tara ,nu moschea.
Ma cam lua cu fiori dar asta e din cauza nationalismului meu …
Mic de stat dar mare de sfat, conducator care insufletea prin puterea exemplului iacata reteta cu care bati armate mari si temute.
Romanii sunt temuti in lupta tocmai pentru ca lupta ,nu cu disperarea osteanului care se agata de viata ci mai degraba ca si cum deja ar fi morti si de nimic nu le mai pasa. Rusii, nemtii, turcii, toti au simtit aceasta determinare si nimeni n-a inteles de ce si mici ca numar si rupti in coate romanii au invins armate cu traditie, bine inarmate si conduse de generali de isprava!
Mai ca imi vine sa zic ca le facem moscheea dar cu conditia sa primim spada inapoi, spada care va fi asezata exact in fata intrarii principale ca s-o vaza fiecare musulman care intra acolo si sa se cutremure in umbra crucii!
Cu mica exceptie ca si rusii au acelasi obicei. Si lupta „ca si cum deja ar fi morti”.
Mai usor cu pianu’ pe scari. Cand esti manat cu Naganu’ de la spate de nkvd si ti se spune „ni shagu nazad” ca altfel kakaia viata, te duci inainte ca ai o sansa sa-l omori tu pe inamic dar in spate te asteapta sigur moartea. Ia vezi acum cati ruskii au dezertat nevrand sa se lupte cu ucrainenii. Nu exista super oameni ci super conducatori. Cum pestele de la cap se impute asa si in armata. Vezi ww2 armata romana si turtucaia de nici dreacu din capii armatei nu pomenesc. La stalingrad ofiterii stateau la caldurica in spatele frontului si huzureau iar cand au auzit ca vin rusii au incercat sa fuga. Doar grupul Lascar a rezistat cu demnitate pe pozitii pana au ramas fara munitie. Dar poate putini stiu asta…o data ajuns in prizonierat la rusi, nea Lascar s-a convertit…s-a intors in Ro in grupul Anei Pauker si a fost omul care printre altele a fondat CSA actualul Steaua Bucuresti. Deci cum spun si psihiatri, poporul roman are caracter bipolar. De aia nu stiu nici aliatii si nici dusmanii cum sa ne mai ia sau sa ne inteleaga. Concluzie: Ai conducatori buni, intelepti, patrioti atunci romanii sunt demni de fapte marete de arme. Ai jiste generali facuti la apelul bocancilor sau la intinsul plaselor…si restul e cancan.
Dar eu nu stiam ca NKVD-ul a fost format pe vremea lui Petru cel Mare.
Pe vremea lui Stefan cel Mare nu erau rusi mai trolisor. Sugeau inca lapte acrit de la iepele tatarilor si mongolilor. Nu mai devia discutia cand ti-am dat timeline. Quiz for ya dear troll: Quickly name a russian feat during timeline of Stefan’s rule of Moldavia…5,4,3,2,1! Time is up! YOU LOSE.
Mai, eu am zis Petru Cel Mare, nu Stefan cel Mare.
@Xerius vad ca te tii de capu omului , ma indoiesc c-o faci pe prostu,ai inteles bine ideea! Cat despre nea Petruska ,apai pe vremea lui era mercenaru motivat de prada care motivatie nu prea s-a regasit niciodata in sufletul romanilor! Howgh!
Aici aveti dreptate, insa aia tot rusi erau. Eu nu am vorbit de motivatie.
La romani, motivatia este apararea poporului.
La rusi, motivatia este extinderea imperiului si capturarea a cat mai multe bogatii.
citeste putin Letopisetul si mai ales faza cu raidul lui Stefan dincolo de Kiev (!) si cand se intoarce cu 100000 de sclavi rusi.
Si nu este singura data cand face asta!
Aia o sa fie interesant!
ii ziceau altfel..
Subscriu.
„În mod particular, sabia lui Ştefan cel Mare se încadrează în acest tipar al sabiei specifice moldoveneşti, utilizată cu două mâini şi pentru care trebuia o forţă fizică extraordinară.”
– Sabia de doua maini, sau spada, este una de cavalerist greu. Restul comentariilor sunt prostii.
– Inscriptia de pe maner este urmatoarea: Ioan Stefan voe(vo)d(a) i Gospodara Zemli Molda(vs)coi. Acest medalion a fost facut in Moldova, 1000%, nu in Italia. Lipsurile din inscriptie, comune la toate inscriptiile medievale, aveau logica si erau executate de catre mesterul orfevrier la indicatiile precise ale comanditarului. Un macaronar nu stia slavona, nu stia cand sa elimine o litera, cand sa o micsoreze si nici care sunt literele esentiale din inscriptie. Inscriptia a fost facuta loco, iar comanditarul, in colaborare cu orfevrierul, a eliminat literele care nu incapeau, dar care in mod normal trebuiau micsorate ( v si o din termenul voevoda; s din termenul Moldavscoi).
Sabia, una „muncita” adica folosita efectiv in lupta de catre primul proprietar (Dragos), a devenit ulterior una de parada, fiind tarziu restaurata la comanda lui Stefan cel Mare. Acesta din urma a procedat la fel si cu alte artefacte din epoca intemeierii, restaurind si ctitoriile mai vechi si adaugind pietre tombale pe mormintele inaintasilor sai).
– Titlul monarhului era cel de „DOMN” nu „domnitor”. Primul care a ADAUGAT acest termen la titlul sau a fost Cuza, care si-a spus „Principe domnitor”, termenul „domnitor” fiind un adjectiv si nu un substantiv precum cel de „Domn”.
„– Titlul monarhului era cel de „DOMN” nu „domnitor”. Primul care a ADAUGAT acest termen la titlul sau a fost Cuza, care si-a spus „Principe domnitor”, termenul „domnitor” fiind un adjectiv si nu un substantiv precum cel de „Domn”.”
Fix asta doream si eu sa adaug :).
Cat despre partea cu sabia nu stiam, foarte interesant.
Stiu ca sabia cu doua maini e ceva comun in europa, spaniolii ii spun montante, italienii spada, nemtii zweihandler dar tot ce stiu eu despre sabii este din manuscrise de lupte precum al lui fiore dei liberi si sigmund ringeck.
Ai idee daca a folosit-o vreodata in lupta ? Din cate stiu eu sabiile de genul asta cu aur si pietre pretioase erau pentru gale si ceremonii nu pentru lupte, erau un simbol al statului
Daca ai putea sa ne spui mai multe despre sabie sau sa ne sugerezi niste surse as fi recunoscator.
Aceasta sabie, apartinand intemeietorului, a avut o incarcatura simbolica extraodinara. A fost folosita de catre intemeietor: Dragos. Ca sa fac o paralela, oarecum fortata, era un soi de obiect de adulatie, precum coroana maghiara.
Dupa alungarea lui Dragos, sabia a intrat in tezaurul tarii, la un moment dat devenind sabie de ceremonie, fiind in grija spatarului. Nu o purta voda la cingatoare, tinand cont si de greutatea ei (poarta dumneata la sold o tepusa de 2 kg lunga de 1,25 m si spune-mi cat de confortabil te simti). Cand s-a intamplat acest lucru, habar n-am.
Sabia aceasta era mostenirea lui Stefan cel Mare. Ii apartinea lui tot atat de mult cat le-a apartinut inaintasilor si urmasilor sai pe tron. Nu Stefan a ordonat faurirea ei, doar a restaurat-o.
Ca lectura…carol Konig, C. Vladescu (Arme in muzeele din Romania), plus monografiile despre Stefan cel Mare (Boldur, Grigoras, Gorovei).
nu prea cred ca era loco pentru ca nu prea putea termina fierarul spada.
Ala este pomelul si cu exceptia cazului ca ar fi fost doar o decoratie pusa pe pomelul real nu prea vad cum livra spada fara sa fixeze lama. In poza se vede capatul lamei din maner cum iese din pomel asa cum este si normal de fapt.
Nu mi-as face griji referitoare la cunostintele italienilor despre arta bizantina pentru simplul motiv ca suntem in preajma, de fapt dupa, cuceririi Constantinopolului si Italia era deja plina de artisti bizantini refugiati care de fapt sunt si una din cauzele pornirii Renasterii (atunci a si pornit).
Faza cu sabia specifica moldoveneasca este …. o poveste!
Spada era spada si sabia era sabie si moldovenii stiau foarte bine diferenta intre ele si chiar faptul ca mentionau clar si struto-camila de sabie ungureasca dovedeste ceea ce vor sa zica.
http://culturadata.ro/wp-content/uploads/2014/revista_muzeelor/2004_3/2004_03_08.pdf
Termenul de sabie in limba romana se impune ca termen general pentru arme albe lungi ceva mai tarziu.
Marele Spatar este cel care poarta spada voievodului si este si comandantul oastei mici (boieri si slujitoii lor). Cuvantul spatar provinde de la spathium care era termenul bizantin pentru spada.
Fulerele multiple de pe lama sunt specifice scolii italiene dar a mai fost cineva care a studiat spada si a zis ca era de origine elvetiana. Si este posibil pentru ca elvetienii erau cei mai faimosi mercenari ai vremii si in mod sigur cunosteau arme (stiu si acum…) si zweihander-ul lor este practic copy-paste cu spada lui Stefan cel Mare.
Oricum, nu cred ca stie cineva cu adevarat care este originea spadei.
E normal ca un comanditar sa primeasca un bun complet terminat. Insa eu am vorbit de o restaurare facuta loco, la ordinele lui Stefan, restaurare care presupune cel putin inlocuirea medalionului original cu unul nou. Ca erau greci, bulgari si sarbi prin Italia cunoscatori de slavoneste, cat se poate de adevarat. Insa intocmirea unei inscriptii presupune niste reguli, saparea ei in metal sau piatra asemenea, iar mesterul nu hotara de capul sau ce si cum. Numai comanditarul avea dreptul de control, cu atat mai mult cu cat acolo e vorba de titlul sau.
Stefan a pastrat elemente heraldice specifice Dragosestilor. De ce a facut-o? Pentru ca Dragos a fost intemeietorul prin excelenta. Si nici macar nu vorbim de un caz izolat. La fel a procedat si cu alte obiecte de arta bisericeasca, monumente, pietre tombale etc. Intr-un fel, asta era regula pe atunci, ca nu exista Comisia Monumentelor Istorice in vremea sa. Sa repare si sa intretina ceea ce a primit ca mostenire de la stramosi era datoria sa.
spada aia de doua maini era folosita de cei care erau in stare de asa ceva sa atace formatiunile de sulitasi inamici. adica sabia aia taia si desfacea padurea de sulite inamica (de aia manuitori de spada de doua maini erau platiti dublu – si nu era foarte sigur ca mai apuci sa-ti iei salarul) si sparturile erau exploatate de camarazii care veneau in spate.
putin probabil ca Stefan sa o fi folosit in acest mod – nu era cazul sa faca el treaba asta. totusi, cronicele spun ca si lua efectiv parte la lupta – cum a fost cazul in batalia aia cand i-a fost ucis calul si un oarecare viitor nobil Movila i l-a dat pe al sau.
foarte posibil sa ai dreptate.
La Peles este o colectie de armuri si arme si apar si spadele mari de doua maini (spadone si pana si claymore) si arata putin diferit.
Garda este cu mult mai mare si nu este cazul aici si nu prea cred ca s-ar fi incarcat cu asa ceva.
Tind sa cred si eu ca este o spada de o mana jumate.
O sa intreb un specialist in domeniu :).
Unul mai pasionat ca si el greu sa gasesc. Skalagrim Nilsson!
voiam sa intreb cum naiba foloseau sabii pentru doua maini calare? dar m-am lamurit:
http://www.thortrains.com/getright/drillmedcav2.htm
frate, pai Stefan era razboinic de elita, nu-i de mirare ca i-a capacit pe toti in ultimu’ hal…
sunt foarte curios despre artele martiale romanesti vechi, era cred o stiinta bine pusa la punct, n-am fi rezistat fara asa ceva… aveti vreo informatie, RD?
Da, erau stil direct derivat din lupte greco-romane. Fiind crescatori de animale, romanii nu aveau timp de fineturi precum vezi in filme,csutand chi-ul, zen-ul sau altele. Trebuiau sa fie in stare sa se ia la tranta cu lupul, ursul. Vezi intinderea padurilor pe teritoriul Romaniei in vremea lui Stefan si o sa-mi dai dreptate cu vanatoarea si crescutul animalelor si mai putin cultivat grane.
li se spunea literalemente tranta si erau inspirate din lupte greco-romane doar ca practicarea lor era una complet diferita de ce inteleg azi prin arte martiale.
nu era nimic organizat cu antrenamente si tehnici….deci prin urmare nu prea putem vorbi de arte martiale romanesti in evul mediu.
sa nu o dam totusi in dacii kong fu
artele martiale –> Marte–->RAZBOI –-> SABII
deci nu o dam in dacii kong fu, o dam in razesi inarmati cu sabii , si daca ai sabie si vrei sa o folosesti cu succes iti trebuie o anumita TEHNICA–>arta martiala poftim
ca nu cred ca-i alungau pe turci sau pe tatari cu furci samd
„ca nu cred ca-i alungau pe turci sau pe tatari cu furci samd”
– asa este, sabiile se importau masiv si erau ieftine, fiind supuse unui regim vamal preferential (tricesima). S-au mai importat piese de artilerie, armuri, arbalete, halebarde, pusti, pistoale in numar foarte mare. S-au mai importat…foarte multi mercenari, de pilda cavaleri lituanieni, tunari, infanteristi cu rolul de a acoperi anumite goluri in ceea ce priveste cavaleria grea si artileria.
Local se produceau arcuri, sageti, sulite, baibarace, gloante, ghiulele. Ma refer strict la Moldova si Muntenia. In Ardeal era alta treaba.
tocmai asta e problema nu exista o scoala romaneasca de sabie nici in evul mediu nici niciodata.
de aia nu poti vorbi de arte martiale romanesti.
desigur ca aveau tehnici ce le transmiteau dar nu exista nici macar un manual al vreunui spadasin roman. nici macar altii nu au scris vreodata de tehnici romanesti…
singurele scoli de sabie europene sunt in vest (italia, germania etc)
Nu exista nici o sursa romaneasca in hema. Nici macar nu sunt mentionati pe vreundeva ca fiind spadasini sau avand vreo tehnica mai speciala…nici nu se pune problema de vreo arta martiala romaneasca.
Miron Costin sau Ioan neculce vorbesc de un vestit spadasin moldovean din familia Habasescu, capturat parca de poloni si eliberat la insistentele turcilor. Mari osteni, vestiti la vremea lor, au fost Vlad Tepes, Radu de la Afumati, Ioan Voda, Eustratie Dabija, Constantin Cantemir. Vorbesc strict de pregatirea lor personala in manuirea armelor. Pe de alta parte, ai nostri boieri au beneficiat de scolarizare si antrenament In Polonia si Ardeal, de pilda Miron Costin.
Ai nostri nu erau chiar de lepadat, dimpotriva. Ca nu s-au pastrat tratate de specialitate din vremurile alea e una, dar tineti cont ca pe vremea lui Lapusneanu sunt atestate arhivele Moldovei (Ioan Golae le aminteste), iar Dimitrie Cantemir vorbeste despre „scrinurile tarii”. Nu stim ce hartii se gaseau in acele arhive.
:(( pacat ca s-au pierdut…. poate printr-un pod de manastire…
„:(( pacat ca s-au pierdut…. poate printr-un pod de manastire…”
Vrabia malai viseaza si istoricii arhive. Daca e sa le cautam…pe afara doar putem avea speranta sa le gasim. S-a furat foarte mult de aici, inclusiv hartii. Furtul major de documente din sec. XIX l-au facut calugarii greci in timpul lui Cuza. De asemenea, austriecii si ungurii au furat la greu documente din Ardeal si Bucovina, tot in sec. XIX. In sec. XX, furtul major de hartii l-au facut rusii, in 1940 si 1945.
Pai ciolovecii au vrut sa completeze ce lipsea din Tezaur … au zis ca se pastreaza mai bine la ei…
Culmea ironiei este ca se tot fura de vreo 2000 de ani si tot mai este de furat… Pai daca noi eram saraci fara economie, ca vai de mama noastra cum zic unii pe aici, de unde draqu’ aveam noi atitea? Ca nu imi aduc aminte sa ne fi prins unii cu mana in buzunaru’ lor…
„Miron Costin sau Ioan neculce vorbesc de un vestit spadasin moldovean din familia Habasescu”
Nu stiam. O sa caut despre el.
„Pe de alta parte, ai nostri boieri au beneficiat de scolarizare si antrenament In Polonia si Ardeal, de pilda Miron Costin.”
Exact asta zic eu. Antrenamentele si tehnicile erau copiate de la altii nu erau dezvolate de romani.
Nu exista scoala romaneasca de sabie.
Bre @robi
Le dadeau alora pe cocoasa acum 2000-2500 de ani sau nu? Io* zic ca da….
Si ca sa le dea alora pe cocoasa automat trebuia sa existe un stil de lupta pe undeva… Ca a fost pierdut… ca nu a fost sistematizat… aia este… da’ asta nu inseamna ca nu a existat un stil de lupta diferentiat fata de altii…
In toate artele martiene existente pe diverse meridiane gasesti elemente comune, cat se chinuie chinezii , japonezii si alte natii sa prezinte stilurile lor pe post de unicat, si tot gasesti elemente comune … Toate armatele aveau exercitii si aplicatii… Ghici ce faceau astia de la pifanteria antica cu sabia sau cu lancea… Aceleasi elemente comune le regasesti pe toate meridianele la tir cu arcul… Cel mai bun in lupta de cele mai multe ori isi impunea stilul…
Daca se transmitea oral… aia este… normal ca tatal sa-si invete copii… copii aia mai invatau si ei ceva pe oaste si uite asa se adauga… tu vrei pdf-uri…
„Si ca sa le dea alora pe cocoasa automat trebuia sa existe un stil de lupta pe undeva… Ca a fost pierdut… ca nu a fost sistematizat… aia este… ”
au existat am si zis unu lupte greco romane. problema e ca nu era romanesc ci grec…
n-a zis nimeni ca romanii nu faceau nimic si altii da ci doar ca n-au inventat niciodata si n-au avut niciodata ceva specific lor.
„Daca se transmitea oral… aia este… normal ca tatal sa-si invete copii… copii aia mai invatau si ei ceva pe oaste si uite asa se adauga… tu vrei pdf-uri…”
Nu vreau pdf-uri vreau dovezi ale existentei lui. N-are nici macar nume ? Nici macar mentionat vreundeva vreodata ? nu exista nici o arta martiala romaneasca.
existau scolile domnesti unde erau pregatiti sa devina dregatori.
Cu 50 de ani inainte de Stefan cel Mare existau turniruri cavaleresti in despotatul Serbiei (tot Stefan il chema si pe ala) si sunt mentionati inclusiv cavaleri valahi.
Bine acum Serbia era putin mai diferita si culmea era si mai occidentalizata decat principatele romane si avea inclusiv scoala de spada.
Iorga aminteste un document genovez prin care acestia cautau sa angajeze arcasi „valahi” pe vremea cand inca aveau teritorii la Marea Neagra.
Daca genovezii cautau valahi si un pe altii insemna ca aveau un motiv intemeiat.
Cat despre calitatile de luptatori, cam toti calatorii straini amintesc de faptul ca romanii, fie valahi, fie moldoveni, erau razboinici si participau la tot felul de razboaie. Asta pana la Mihai Viteazul, cu unele zvacniri dupa aia.
Daca ne uitam la moldoveni, le-au dat-o n freza constant ungurilor, apropae de fiecare data cand acestia au incercat sa-si bage nasul prea tare in Moldova, in schimb polonezii ne-au aranjat ca lumea in timpul lui Petru Rares, luandu-si revansa pentru Codrii Cosminului de pe vremea lui Stefan.
Cu turcii povestea e complicata. Cert este ca niciodata nu au avut drept de a-si construi moschei in Tarile Romane, nici macar pe vremea fanariotilor.
Tot Iorga găsise ceva scrisori de-a lui Gustav Carol, regele Suediei, care cerea generalilor săi în timpul războiului de 30 de ani să ia călăreți moldoveni, renumiți pentru vitejie, loialitate și minunații cai moldovenești.
Pe vremea dacilor era la mare voga pancrationul grecesc, o combinatie de lovituri de pumn si picior cu tranta. Pancrationul (pancratiul) era sport olimpic; si sa nu-mi spuneti ca ciobanii daci / traci nu se luptau cu ursul! Pana la urma care-i scopul unei arte martiale? Scopul e in nume, „martial”, de la Marte, zeul razboiului. Carevasazica artele martiale europene antice – recte pancratiul si luptele cu arme albe – erau menite luptei in teren / paduri/etc, nu in saloanele gratioase si aurite ale Messalinei!
Pentru ca sabierii romani sa-i bata mar pe ieniceri – care erau soldati de elita, cu cazarmi, instructori si tot tacamul – era obligatoriu ca si romanii sa aiba instructori. Un amator era hacuit in doi timpi si trei miscari de un ienicer. Deci prin urmare chiar putem vorbi de arta razboiului la romanii medievali (azi nu prea stiu cum stam, dar ne mai informeaza George pe-aici! 😀 )
pacat ca nu exista si la noi :
https://www.youtube.com/watch?v=ln94E9AGYTc
si
https://www.youtube.com/watch?v=mjT4JepA-Vc
baietii aia ( si altii) s-au apucat sa analizeze vechi manuale din sec 13-14…
tehnicile respective par ( pentru mine ca si necunoscator) cel putin la fel de complexe ca si tehnicile de lupta cu sabia ale samurailor
nu vreau sa fiu incapatzanat aiurea, dar daca privim sabiile din videoclipuri care sunt pentru 2 maini, mie sabia lui Stefan tot pentru 1 1/2 imi pare a fi… ca alea pt doo maini aveau nevoie de un maner mai lung pentru schimbarea ( incrucid\sarea mainilor) dupa cum se vede pe filmuletz… si sa privim si armura de samurai de langa, ca sa avem idee despre proportii, sunt aprox in ac. plan
foarte rar i-au batut romanii pe turci intr-o lupta pe un camp deschis.
„Deci prin urmare chiar putem vorbi de arta razboiului la romanii medievali ”
Nu putem ca nu avem nici o sursa ci doar speculatii si opinii.
Daca si cu parca nu sunt argumente istorice.
” si sa nu-mi spuneti ca ciobanii daci / traci nu se luptau cu ursul!”
:)))))))) m-ai facut sa rad cu asta. chiar crezi asa ceva ? ai vazut vreodata un urs pe viu ?
uite aici un clip cu un urs mic si unu care face judo si nici macar nu il clinteste pe urs
https://www.youtube.com/watch?v=LoPPGrXJhPg
„foarte rar i-au batut romanii pe turci intr-o lupta pe un camp deschis.”
asa si, tacticile de guerilla aplicate cu succes nu fac parte si ele din arta razboiului? cu atat mai mult ! 😉
tu ai zis ca i-au batut pe turci ca erau spadasini mai buni, asta inseamna in lupta directa. ceea ce e fals
romanii i-au batut pe turci cu tactici nu cu „arte martiale romanesti cu care se luptau cu ursii”
Bah @robi… tu sigur esti acelasi @robi pe care il stim noi???? Sau esti vreo clona? S-au ti-au gaurit astia windowsu’ si scriu de pe calculatoru’ tau???
de ce pentru ca nu sustin ca romanii se bateau cu ursii folosind arte martiele de care n-a auzit nimeni si a caror existenta nu este dovedita cu nici macar o dovada?
unii au niste idei foarte gresite despre istorie ca si cum ar fi ceva mitic si senzational.
Adevarul e ca n-am fost cei mai cei mai dar ne-am descurcat cum am putut.
Uneori a fost mai bine alteori mai rau.
Dar de aici pana la lupte cu ursii….da-o dracu de treaba
Bre @robi
Bag seama ca matale nu intelegi multe lucruri pe lumea asta…
Ca sa dai cu pumnu’ si sa pui bou’ pe ganduri nu ai nevoie neaparat de cine stie ce filozofie asiatica , ai nevoie de forta, viteza si antrenament… Forta si viteza o castigau astia la muncile campului carand sacii cu grau, in paduri la taiat de lemne carand bustenii, la spart de piatra in cariere cand construiau cetati… Si cand se bateau intre ei… Si asta tot o forma de antrenament este…. Si fii sigur oamenii astia se mai si bateau intre ei pentru fete, pentru averi si cate si mai cate… Este imposibil sa nu fi fost macar unul care-i punea pe toti la respect sa nu-i invete pe ceilalti… Imitatia este a doua natura a omului… prima este pofta de putere si marire… De la a imita pana a modifica diverse tehnici este totusi o cale lunga… si nu toata lumea poate iesi din tipare…. si este chestiune de antrenament… Ce zici daca un grup se batea in fiecare seara pentru o cireada de fete, asta nu se numea tot antrenament? Unde mai pui ca aveau la indemana si sabii, si arcuri si topoare si tot ce vrei tu in epoca respectiva….
Baza oricarei armate indiferent de secol este instructia soldatului… indiferent de meridian… Nu poti trece la exercitii tactice pana soldatul respectiv nu stie sa manuiasca arma …Instructia soldatului inseamna primele notiuni de utilizare a armamentului din dotare, intarirea disciplinei, cunoasterea regulilor si regulamentelor…. Nu poti trece la exercitii tactice fara prima faza…
Ca nu semana prea mult modul de manuire al sabiei cu ala din Japonia este cu totul altceva, obiectivele erau in schimb aceleasi : distrugerea / neutralizarea inamicului… Pana la urma indiferent de lupta conteaza mai putin cum faci chestia respectiva: important este ca sa-ti distrugi / neutralizezi inamicul…
Nevoia te invata sa utilizezi armele mai ales cand iti arde buza…
„Forta si viteza o castigau astia la muncile campului carand sacii cu grau, in paduri la taiat de lemne carand bustenii, la spart de piatra in cariere cand construiau cetati”
Eu am muncit campul si nu am facut nici o forta. Tot ce faci e sa te ramolesti si sa te damblagesti.
Oricine imi spune ca sapa iti face muschi imi arata doar ca n-a dat cu sapa in viata lui. Durerile de spate nu sunt muschi.
eu n-am zis ca nu se antrenau…n-am zis ca erau slabi…
am zis doar ca nu exista arte martiale romanesti.
@robi si cum iti inchipui ca armate de tarani au batut armate cu pedigree, gen unguri, polonezi, tatari, turci care aveau un nucleu profesionist, care alta nu faceau decat sa se lupte?
citeste comentariile de pe aici raspunsul e o combinatie intre antrenament si tactici.
Romanii nu erau izolati de lume aveau tehnici de lupta doar ca nu erau inventate de ei, ele nefiind romanesti.
Eu n-am zis ca nu faceau nimic nici macar o clipa dar vad ca toata lumea asta intelege.
Am zis doar ca nu exista arte martiale romanesti !
„Eu am muncit campul si nu am facut nici o forta. Tot ce faci e sa te ramolesti si sa te damblagesti.”
Inseamna ca ai muncit in doua duminici si nu stii sa dai cu sapa, eventual ai facut si bataturi ca ai strans prea tara coada in maini. Bunica-mea la 60 de ani, ridica un „feu” (asta pe vremea comunistilor era o ladita de fructe) de 50 kg in cap (folosind o „glamnica”…oltenii stiu ce aia) si avea 1,60 si 50 kg de tendoane.
Iti arat eu la oameni de la tara rezistenta la efort in bataia soarelui si rabdat sete. Obisnuiti sa manance prost ca e saracie. Iti arat si niste femei la 50 de ani care te-ar face de ras la cazma in vie pe huma, dupa ploaie.
Nu inteleg cu poti sa sustii asa ceva. Tot timpul cei mai buni soldati romani au fost din randul oamenilor de la tara, obisnuiti cu efortul in conditii grele, cu hrana proasta, obisnuiti sa stea in aer liber, in ploaie, namol, bataia soarelui. Aaa..ca nu au masa musculara (daca asa masori tu forta), e adevarat, ca nu se indoapa cu proteine, sase mese pe zi si somn obligatoriu. Sunt numai tendoane.
Ca ai fost tu doua duminici, nu echivaleaza cu anii petrecuti de aia pe camp din copilarie.
eu locuiesc in judetul giurgiu, n-am fost 2 duminici 😉
@robi – robi draga, afla ca decat o arta martiala care da un foarte mare chix pe teren (cunosc karateka care au incasat-o rau noaptea prin Ferentari, asa cum si judoka ala al tau n-a clintit ursul) mai bine un ciomag sanatos altoit pe spinarea vrajmasului si scapi de necaz. Zau asa, nu mai ai loc pe lumea asta de fitze de Hollywood, de parca s-ar fi nascut toti cu katana la brau! Haida-de! Vorbim sa ne aflam in treaba ori punem punctul pe „i”?
@robi
„foarte rar i-au batut romanii pe turci intr-o lupta pe un camp deschis.”
As zice ca raspunsul lui @raster mai jos e incomplet:
„tacticile de guerilla aplicate cu succes nu fac parte si ele din arta razboiului”,
Guerilla si ambuscadele sunt folosite pentru a compensa inferioritatea numerica, adica sa nu-i permiti adversarului sa aiba o linie a frontului mai lunga decat a ta. Si atunci te bati intr-o vale, pe un pod, intr-un gang la metrou, in orice loc care da posibilitatea astea.
Dar dincolo de asta cele doua linii ajung fata in fata, si desi i-ai anulat adversarului posibilitatea flancarii, proprii tai oameni trebuie sa fie pregatiti sa le faca alora fata, adica sa-i omoare obligatoriu intr-un numar mai mare. Si daca tu vrei sa-i sustii ca iei taranii de la sapa si-i pui fata in fata cu soldatii turci si-i bati fara pegatire anterioara, inseamna ca ne pierdem vremea. Sau vrei sa-i spui ca-i omorau pe toti cu bolovani aruncati de la distanta?
Mai mult decat uite batalia de la Cahul 10 iunie 1574 (ca de Vaslui si Calugareni vorbeste toata lumea), chiar daca a fost o infrangere. Studiaza fazele ei si spune-mi si mie cum ai putea sa faci toate manevrele alea cu o masa de tarani neinstruiti in prealabil, instruire care merge dincolo de pregatirea individuala de lupta. Sa ai in vedere ca 13k din armata profesionista (cavaleria usoara) a trecut de partea turcilor si, din ce a ramas, majoritatea erau tarani.
Crezi ca poti sa ajungi arcas calare fara pregatire? Si arcasul pedestru necesita ani de antrenament.
„Nu putem ca nu avem nici o sursa ci doar speculatii si opinii.”
Bre, sursele nu tin loc de gandire proprie. Sunt destule surse indirecte, trebuie minte sa le mai si rumege. Nici mari tratate de arhitectura nu avem, dar macar niste bisericute am facut si noi.
Nu s-au pastrat consemnari despre multe pe care le-am facut. dar daca le-am facut, inseamna ca stiam sa le facem, nu? E o deductie la varful nasului.
Ca nu exista tratat de scrima romaneasca sau de „tranta dreapta” (ca pana si in basmele populare in final aia nu se taie in sabii, ci aleg lupta fara arme) e una, dar sa spui ca nu au existat arte martiale romanesti e deja prea mult. Toate tarile din Europa au avut o forma de arte martiale.
Decand fapt ca nu exista un inscris despre ceva, echivaleaza cu faptul ca acel ceva nu a existat?
„sa nu o dam totusi in dacii kong fu..”
1. Artele martiale nu sunt limitate la Asia, inclusiv prin insasi denumirea lor.
2. Nu stiu ce ai vrut sa demonstrezi ca afirmatia asta si din politete ca nu am mai postat de mult timp (desi citesc blogul) ma abtin de la o ironie. Dar sa insinuezi macar ca astia nu stapaneau tehnici de lupta, in ciuda tuturor faptelor de arme savarsite si consemnate si a relatarilor facute de altii despre ei, mi se pare o mistocareala ieftina.
Ca o concluzie de incheiere, nu poti sa iei o turma nepegratita, sa o pui in fata unor profesionisti si sa obtii rezultate in mod repetat. E posibil un accident izolat, dar atat. Chiar si in cazul infrangerilor, modul in care au fost purtate luptale dovedesc pregatire pealabila.
PS. Tratat de scrima medievala poloneza exista? Dar au avut o super cavalerie in tot evul mediu.
” Sa ai in vedere ca 13k din armata profesionista (cavaleria usoara) a trecut de partea turcilor si, din ce a ramas, majoritatea erau tarani.”
Tarani? Gresiti. Toti proprietarii de pamant erau considerati BOIERI, indiferent ca aveau sapte mosii sau teren cat sa isi hraneasca numai o vaca. De aceea avem in documente expresia boieri mari si mici. Absolut toti aveau obligatii militare fata de domn. Boierul mic era, fortind un pic termenul, taranul care are astazi ceva avere in satul sau. Inca un lucru: cand Stefanita i-a luat gatul lui Luca Arbure si s-a rasculat marea boierime, lui Stefanita „i-au venit tara in ajutor”. Nu va imaginati ca era vorba de oameni care se ocupau cu manuitul sapei. Ei erau urmasii cavalerilor lui Bogdan, aia care au facut TARA. Erau urmasii maramuresenilor care l-au insotit pe Bogdan si ai urmasilor sai care au impins hotarele Moldovei pana la Mare, care maramureseni au primit mosii spre stapanire pana in sud si ale caror urme le gasim si astazi in toponimia din toata Moldova. Exista un atlas de hidronimie publicat in urma cu aprox. 40 de ani, atlas care a avut multa vreme un statut special (studierea sa se facea numai cu aprobare). E surprinzator sa vezi o multime de topice din asa-zisa Bucovina, topice cu rezonanta ardeleneasca clara si pe care le gasim raspandite peste tot in Moldova. Acestea sunt ramasitele intemeierii.
Aceia erau oameni din alt aluat. Noi suntem doar epigoni.
@RD
1. Au participat si vecini la lupta aia? Se stie ca da. Aia nu erau boieri/razesi sau cum vreti sa le ziceti.
2. De acord, am folosit generic termenul de tarani pentru tot ce nu era nobilime mare si cetele alea boieresti, dar ideea de baza se mentine. Aia legata de pregatire.
Bine, RD nu ti-a explicat dar razesii si orheienii erau ei tarani liberi si renumiti in lupta, dar nu degeaba.
Plata pentru libertate era ca sa aibe arme, sa aibe grija de ele, sa se pregateasca de lupta si cand ii chema voda sa se duca fara prea multe intrebari.
oReheieinii? Ei si tighecenii erau MARFA DRACULUI! „Educati” la aspra „scoala” tatara au devenit niste calareti de stepa FORMIDABILI la echivalenta cu tatarii (sau nitel peste!) . De raul lor tircii, duopa ce aui cucerit Chiolia Veche si Cetatea ALba au colonizat in ozna tatatri .. sa aiba cine tinwe „ocupati” pe orhenei, tigheceni si aia din Soroca . Despre care Cantemir scria ca daca au cal bun si arme frumoase se iau la harta si cu Dumnezeu!!!
Ar mai fi de audaugat ca la inceputuruile cazacimii din Ucraina .. erau destui cazaci de origine moldoveneasca, steaguri de cazacfi mildoveni unii ajungand hatmani. Cum zic MARFA DRACULUI!
Ceva ceva a rams si azi .. in timpul conlflictuilui din Transnistria tighecenii au cam dat „dureri de cap” muscalilor …
Da o adaugire… una bucat a de italian, parca Bomfino scria despre Rosii si Berzii de Tara (cavalerie usoara munteneasca a lui Mihai Brabul) cam ce scria Amnianus depre huni.. si punea concluzia :orice print i-ar dotri in armatta sa .. si ar castiga tioate razboiaele!”
@lucian 74
Da domnule stiu, dar nu am vrut sa intru in detaliile astea privitor la starile sociale. Eu subliniam pregatirea generala a romanilor de atunci pentru pentru lupta.
O corectie totusi. Razesii si orheienii nu erau doua categorii diferite. Orheienii erau razesi. Si pe langa obligatiile militare obisnuite, erau responsabili si de paza hotarului.
@Adrian:
Sunteti prea apropiat de scoala infiintata de catre Henry Stahl, care nu-i pe gustul meu. Cam multe prapastii a mai scris omul acesta. Ma rog, fiecare cu ideile sale. Unii au pasarele, altii au stol (H. Stahl). Nu sufar termenul de razes si nici pe cel de obste.
@RD
„Nu sufar termenul de razes…”
Din curiozitate intreb, de ce? Daca mosnean este arhaic dinaintea cuceririi romane, de ce n-ar fi si razes la fel de vechi? Ca spune dex-ul ca e unguresc? Unii lingvistii n-ar prea fi de acord. Si daca sunt atat de vechi, cu atata traditie si continuitate, care e necazul?
Sau este din cauza decaderii suferite de termen (odata cu decaderea starii sociale) culminand cu secolul 18?
Adrain
Termenul razes este o inventie livresca, bine implementata la noi de persoane de genul Stahl sau Sadoveanu, asta ca sa nu mai vorbesc de porcaria aia de inventie numita obste sateasca.
Termenii corecti, atestati documentar, au fost boieri mari si mici, ulterior mazili si neamuri. Restul e cancan. Ma doare in cot de ceea ce spune dex-ul.
„Nu sufar termenul…si nici pe cel de obste.”
„…porcaria aia de inventie numita obste sateasca.”
Aud pentru prima oară că n-a fost obște sătească. Ar trebui să lămuriți.
Calin
Obstea e o inventie a lui Radu Rosetti, daca tin eu bine minte, urmat de samanatoristi, poporanisti si sociologii din scoala lui Gusti. P.P.Panaitescu la randul sau, dupa iesirea din puscarie s-a reciclat si a scos o caramida in 2 sau 3 volume, daca tin eu bine minte (curat mestesug se tampire). Dupa el s-a dus naibii totul. Gonta a mai scos o caramida care atinge subiectul si toata lumea ii ia la suturi. O inventie livresca, o scornire fara nici un fel de acoperire documentara. Da-o dracului, nu-ti bate capul cu ea.
O intrebare pentru @RD (sper sa nu fie inteleasa gresit)
Exista pe undeva referiri la comert intre statele romanesti (sau formele statale existente la acea vreme) si Bizant inainte de 1300? Referiri pe teme de comert cu alte capitale europene ale vremii? Prezente romanesti in capitale straine inainte de 1200?
Va multumesc!
@ RD
Totuși Horațiu, 65 ÎC – 8 ÎC, în Oda a III-a vorbește de obște, sau poate vorbim de înțelesuri diferite. Prin obște înțeleg moșia satului lucrată-n devălmășie. Mărturie mai stau păsunea comunală, pădurea comunală, iazurile.
„Bine-i scitilor cei din camp
Care au din stramosi carele drept salas;
Getii aspri au traiul bun:
Roata dand belsug glia cea far’ de hat
Strang recolte obstesti cu sarg,
Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus.
Sortu-i face egali in drept:
Treaba ti-ai ispravit? Altul sa vina-n loc”.
(a se observa și la Ovidiu sciți=geți)
Dany:
Daca va referiti la Moldova si Muntenia, nu avem nici un fel de marturii scrise. Marturii arheologice sunt insa.
Calin:
Nu amestecati epocile, formele de proprietate si exploatare a pamantului cu formele de organizare in cadrul comunitatilor locale. Proprietatea in devalmasie nu are legatura cu ideea de obste. Nici macar in zona actualului judet Vrancea nu putem vorbi de asa ceva.
Dany:
Exista legaturi insa intre cnezii romani din Ardeal si Bizant pe linie religioasa. Nu sunt insa specialist in istoria Ardealului. Luati si cititi Voievodatul Transilvaniei editat de St. Pascu, sunt 8 volume, parca.
Dany:
Inca una: In Gesta Hungarorum sunt relatate legaturile voievozilor romani din Ardeal cu ducele Salanus. Acesta era in legaturi cu bulgarii si Bizantul.
Multumesc @RD pentru raspuns, si sper sa nu parasiti acest forum cu un gust amar… Chiar avem nevoie aici de un specialist in istorie!
Your comment is awaiting moderation.
Bogdaproste pentru comentariu 🙂
„Ca nu exista tratat de scrima romaneasca sau de „tranta dreapta” (ca pana si in basmele populare in final aia nu se taie in sabii, ci aleg lupta fara arme) e una, dar sa spui ca nu au existat arte martiale romanesti e deja prea mult. Toate tarile din Europa au avut o forma de arte martiale. ”
Sa folosesti o forma de lupte greco romane nu inseamna tehnici romanesti ci greco-romane. Grecii le-au inventat nu noi, doar ca le practicau cativa nu inseamna ca erau romanesti.
Nu mai faceti confuzii ridicole.
Eu nu am sustinut ca romanii nu i-au batut pe turci sau ca erau prostii satului.
Ci ca nu ii bateau in lupta directa datorita indemanarii cu sabia ci ii bateau din cauza strategiei.
Nu imi bagati cuvinte in gura. Pentru unii vad ca e nevoie sa mentionezi in fiecare comentariu absolut toate aspectele altfel o iau razna…
Discutia era despre arte martiele romanesti care NU EXISTA !
ca sa va explic ca unor copii va dau exemplul urmator:
Daca Gogu de la Sulina e practicant de karate nu inseamna ca karate sunt arte martiale romanesti.
Faptul ca le practicau romanii nu le face romanesti.
@ robi La Sulina se practica Kyokushin si este unul din cele mai puternice cluburi din tara! Asta asa, ca sa stii… 🙂
Si la Constanta… si asta de prin 84 cel putin…
nu stiu nu mai am treaba cu sporturile de contact, am facut acum vreo 9 ani
@robi
„Sa folosesti o forma de lupte greco romane nu inseamna tehnici romanesti ci greco-romane.”
Eu personal n-am spus nicaieri ca erau lupte greco-romane.
„Eu nu am sustinut ca romanii nu i-au batut pe turci sau ca erau prostii satului.
Ci ca nu ii bateau in lupta directa datorita indemanarii cu sabia ci ii bateau din cauza strategiei.”
Tu tot nu vrei sa intelegi. „Strategia” aia de care vorbesti tu, anula temporar dezavantajul numeric. Mai simplu spus, romanul nu trebuia sa omoare trei turci luptand cu ei simultan, ci pe rand. Dar uciderea propriuzisa se facea fata in fata. Asta nu aveai cum sa eviti. Si asta cerea indemanare cu arme albe. Ca nu amplasai cuiburi de mitraliere pe deal si-i mitraliai pe aia de la 300 m distanta in timp ce aia marsaluiau pe drum. Mai simplu nu pot si deja ducem discutia in derizoriu.
Si daca Stefan a avut macar o artilerie primitiva, specifica evului mediu (nu-ti imagina ca era un baraj de artilerie din ww2), Mircea la Rovine nici macar atat nu a avut.
„Discutia era despre arte martiele romanesti care NU EXISTA !
ca sa va explic ca unor copii va dau exemplul urmator:
Daca Gogu de la Sulina e practicant de karate nu inseamna ca karate sunt arte martiale romanesti.”
Trecand cu vederea superioritatea asta pe care o afisezi nu stiu pe ce baze, eu nu am afirmat nicaieri ca romanii practicau arte martiale de imprumut. Faptul ca se asemana, nu insemna ca era greco-romana.
Ca exemplu, lupta mongola (nici astia nu au tratat, se pastreaza prin practicare de mii de ani) se aseamana cu luptele greco-romane. Care pe cine a copiat?
Pentru probleme similare, oamenii din zone diferite ale planetei au gasit rezolvari asemanatoare.
Si ca tot iti plac tie sursele atat de mult, da-mi si mie o sursa ca grecii au inventat luptele greco-romane. Subliniez…ca le-au inventat, nu ca le-au practicat.
Si ca sa nu te agiti prea tare de la inaltimea autosufiecientei, primele mentiuni ale trantei apar in Egiptul antic si Mesopotamia 3000 i. Hr. Cu mult inaintea mentiunilor grecesti. Si nici acolo nu poti sa bagi mana in foc ca ei le-au inventat, ca doar le-au practicat si reprezentat grafic, sau ca aia era varianta lor de lupta.
Cum au existat stiluri diferite de lupta cu arme albe, modele diferite de organizare a armatelor, asa au existat si forme de lupta caracteristice fiecarei tari europene. Nu se mai agitau romanii sa pastreze atatea stiluri de lupta pentru divertisment in arene, daca n-ar fi existat. E valabil si mai tarziu.
Am zis sa nu imi mai pui cuvinte in gura.
N-am zis nicaieri ca romanii nu stiau sa lupte am zis doar ca nu exista arte martiale romanesti. Si am dreptate, nu exista.
„Ca exemplu, lupta mongola (nici astia nu au tratat, se pastreaza prin practicare de mii de ani) se aseamana cu luptele greco-romane. Care pe cine a copiat?”
Nu se aseamana deloc. Wrestlingul mongol nu seamana deloc cu luptele greco-romane. Acolo poti sa ii si tragi un sut adversarului.
Si cu toate astea faptele raman. Nu exista nici o arta martiala romaneasca.
Daca exista spune-mi macar cum se numeste.
ai auzit de Pyrrhichios? dansul lupta practicat de grecii antici, ca sa -i invetze pe aia sa se coordoneze in echipa in linia de bataie?
dar de calusari? – ma refer aici la radacini, nu la ce e acum…
se poate face o paralela nu?
https://welcome2romania.wordpress.com/2011/11/25/calusarii-intre-traditie-si-magie-calusarii-the-mystical-dancers-www-welcome2romania-wordpress-com/
@robi
Hai ca deja e de batut obrazul.
„N-am zis nicaieri ca romanii nu stiau sa lupte..”
„Ci ca nu ii bateau in lupta directa datorita indemanarii cu sabia ci ii bateau din cauza strategiei…”
Amandoua sunt din tine. Dar nu asta e ideea ca daca mai continuam te mai contrazici de cateva ori.
Nu compara luptele greco-romane din ziua de azi, cu alea de atunci. Puteai sa tragi adversarul de par, sa-l lovesti la picioare, etc.
@Pyrrhichios e greaca….
Inca odata: e o diferenta intre faptul ca il practicau romanii si a fi inventat de romani.
calusarii nu sunt arte martiale
„Ci ca nu ii bateau in lupta directa datorita indemanarii cu sabia ci ii bateau din cauza strategiei…”
Ma refeream la lupta in camp deschis nu lupta 1 la 1.
am scris negru pe alb ca nu ma refer la ce sunt acum calusarii… ci de unde vine? si facusem o comparatie cu Pyrrhichios…
in fine… o lasam balta
raster nici calusarii nici dansul ala grec nu sunt arte martiale.
nu pe naiba ian si mai ceteste despre Plateea, cum niste tarani i-au facut muci pe aia 300 de thebani poponautzi, ia ghici cum s-au antrenat? Pyrrhichios… si tot datorita Pyrrhichios au tinut piept de la egal unei armate de spartani…
daca ceva nu face kiai uau uau nu inseamna ca NU e arta martiala…
@robi
Ma refeream la lupta in camp deschis nu lupta 1 la 1.
Deci ca sa demonstreze aia ca erau meseriasi cu sabiile si sa crezi tu, ar fi trebuit sa dea o lupta in camp deschis in conditii de 1 vs 3 sau 1 vs 4. Ca 1 vs 1 in conditii de inferioritate numerica (in timp ce inca 2-3 adversari asteptau sa ia locul primul cazut) in toate bataliile nu e destul sa te convinga.
Boss din partea mea ai castigat. Nu obisnuiesc sa insist la nesfarsit cu gica contra. Succes in continuare cu dezbaterea.
nu i-au facut muci ca au luat bataie pana la urma si le-au tinut piept cu experienta vasta a spartanilor in lupta si cu antrenamentele riguroase.
Pyrrhichios era doar un dans care ii invata cum sa intre si sa pastreze formatiile de lupta, nu era lupta in sine.
@adriane ce sa castig? atat eu cat si tu ne oferim opiniile, nici unul dintre noi n-a fost acolo.
doar discutam, ceea ce nu imi place e ca tu imi pui cuvinte in gura.
eu n-am sustinut ca romanii nu se antrenau sau ca nu stiau nimic ci doar ca artele martiale ale lor erau luate de la altii.
neexistand arte martiale romanesti.
Daca imi arata cineva un singur manuscris de arte martiale romanesti eu ii scot comentul la imprimanta si il mananc.
Astazi ar mai fi doar ramasite ale unor arte martiale, sa le zicem asa. Mai peste tot in Europa stilurile astea de lupte au disparut incet incet odata cu introducerea armelor de foc. Aia in vest au noroc ca s-au pastrat cateva manuale din anii 1600-1700 sau asa, si mai vad unele lucruri de atunci
Multe popoare au avut/au ceva de baza, precum luptele, la noi se numea (se numeste) tranta. In mod cert (si natural) avea in trecut (cand se folosea pe bune in lupte serioase, nu pentru spectacole sau antrenament) si elemente ce tin de box sau tehnici mai „murdare” gen bagat degetele in ochi sau muscat de nas sau beregata, sucit si rupt degete sau chestii d-astea.
Imi amintesc ca am citit demult niste descrieri (sper ca nu ma insel si sa fi fost ceva de Sadoveanu) ale unor astfel de lupte practicate la diverse targuri (inclusiv intre romani si tatari, care au stilul lor de lupte).
Mai existau probabil ceva stiluri mai arhaice, ciobanesti (au si ramas expresii de genu „da ca un cioban”) si unde se folosea si bata. Foarte probabil erau lipsite de gramada de „floricele” din artele martiale asiatice de ex.
Calusarii au unele elemente stilizate ce provin cel mai probabil din dansurile razboinice antice (traco-dacice), cand se foloseau probabil sabii in loc de ciomege, si antreneaza atat rezistenta la efort cat si agilitatea si mobilitatea, pe langa alte lucruri.
Inclusiv acele jocuri (practicate chiar din copilarie) precum leapsa (asa imi amintesc eu ca se numeste, poate le incurc acum) in care tii palmele lipite, intinse cu degetele inainte, si „adversarul” le tine la fel, astfel incat varfurile degetelor se ating. Unul dintre „jucatori” trebuie sa-l plezneasca prin surprindere peste mana pe celalalt, cu oricare din palme, iar adversarul trebuie sa-si fereasca mainile. Daca nu e atins e randul lui sa incerce sa-l plezneasca pe celalat.
Jocul (am jucat odata atat de mult incat am ajuns ambii jucatori cu mainile rosii si umflate hehe) dezvolta foarte bine reflexele mainii, atat pentru a lovi cat mai prin surprindere, tare si in viteza, cat si pentru a evita astfel de lovituri, si jucat suficient reflexele acestea devin mecanice, instinctuale.
Pentru antrenarea in lupta cu cutitul/pumnalul si chiar cu sabia cred ca este excelent, bate pana si antrenamentele filipinezilor aia cu Silat sau kali saum cum le zice (si alea inspirate in buna parte din tehnicile spaniole si europene din epoca spadei si pumnalului).
Radu2:
Din pacate, calusarii au ramas doar in Oltenia, o urma palida a unui trecut invaluit in ceata. In vechime, Calusul avea si alte semnificatii. Vezi ce scrie Cantemir in Descriptio Moldaviae.
RD
Corect, erau ceva mult mai complex, de asta am si zis ca azi mai vedem mai mult ramasite si mai rar ceva intreg asa cum era in vremurile de varf
Exista cete de calusari si in Transilvania, eu cunosc foarte multe in satele din jud. Hunedoara. ex: Bosorod, Orastioara etc.
Si costumele sunt foarte interesante.
@Mihai-Cristian – normal ca exista, Hunedoara e inima Daciei 🙂
Cum nu au existat forme de arte marțiale românești ? Toate legendele și poveștile vechi românești amintesc de trânta româneasca cu stilurile sale :lupta ciobănească;
lupta oltenească sau de curea (cu sau fară piedică);
lupta dreaptă cu apucare în cruce;
lupta cu fixarea brâului;
lupta cu piedică;
In lupta de la Razboieni (1476) a luptat elita economica, politica si militara a tarii. Pierderile noastre sunt inscrise in Pomelnicul de la Razboieni, cca 900 de oameni. Au murit acolo tati alaturi de feciori, chiar daca stiau ca sansele lor de reusita erau extrem de reduse. Au murit acolo pentru a castiga timp masei de oameni care se retrasesera din calea turcilor. A fost un sacrificiu calculat si asumat de cei care au fost acolo. Probabil ca a fost cea mai grea batalie dusa de catre Mehmet al II-lea. Pierderile sale au fost uriase, fiind estimate la 30.000 de oameni. 30.000 contra 900.
la inceputul campaniei antiotomane, Stefan cel mare putea strange 45.000 de oameni. Tinind cont de numarul estimat al populatiei (care era undeva pe la 250.000), rezulta ca se prezentau in tabara de la Roman TOTI barbatii apti de lupta, adica majoritatea capilor de familiei sau fiii maturi ai acestora.
Am tot vazut estimarea asta cu 30000,dar de unde vine?Partial plauzibila o gasesc,pt ca avangarda lui Soliman Hadambul a fost pusa pe fuga si nitel urmarita.In plus pt fiecare mort in lupta sunt cativa raniti.
Tare as fi curios sa se ia la detectorul de metale campurile marilor noastre batalii.Daca s-au gasit locatiile bataliilor date de Varus si Maximinus Thrax in Germania,la noi tre’ sa gasim urme din greu.
Din cate imi amintesc eu, cifrele au fost furnizate de polonezi si unguri. In toata campania anului 1476, armata otomana a pierdut in Moldova 50.000 oameni. Exista cercetari arheologice facute la Valea Alba. N. Grigoras s-a ocupat de acea batalie si a publicat un studiu zdravan atat in monografia sa despre Stefan cel mare, cat si in monografia „Razboieni-Valea Alba si imprejurimile”.
Am mai spus aici, o ghiulea din piatra cu diametrul de 8 cm, care crapa in 2, 3 sau 4 bucati facea prapad. Tineti cont ca acolo, la Razboieni, saua dintre dealuri astupata de palisada are doar 70 de metri. Turcii efectiv au venit buluc, la gramada. 4 guri de foc la metru liniar a avut Stefan. Stiti ce prapad facea o sageata trasa dintr-o arbaleta? Ucidea 2 cavaleri inzauati (exista si o bula papala care interzicea folosirea arbaletei, un fel de arma de distrugere in masa medievala). Efectiv a fost un carnagiu. Singur Mehmet s-a aruncat in lupta si numai atunci a fost urmat de ieniceri.
Scrisoarea circulara trimisa ulterior de Stefan principilor Europei este de o durere covarsitoare. Cititi-o! Ar trebui sa ne rusinam cu totii. Care tata poate suporta sa-i moara feciorul langa el?! Si au fost multi… Au murit ca sa scape cei 70.000 de oameni care se gaseau refugiati in imediata apropiere a locului bataliei.
Cele doua mari confruntari (1475 si 1476) au creat un prestigiu neegalat de atunci de tara noastra. Cat timp va trece pana la urmatoarea expeditie sultanala in Moldova? 62 de ani.
Ar putea sà fie o spadà de „o mânà si jumàtate”, care apàruserà de vreun secol înainte, utilizabile cu o mânà sau douà. Prezenta terminatiei mânerului are rol de contra-greutate, înlesnind mânuirea spadei. Vârful tringular este propilnic loviturilor „d’estoc”, adicà stràpungere cu vârful, mai adecvatà armurilor epocii care începuserà sà reziste loviturilor „de taille”, adicà de tàiere cu ascutisul.
Cât despre fabricatie si origine, mà îndoiesc cà ar fi fost la initiativa papei, cu inscriptia slavonà.
„Ar putea sà fie o spadà de „o mânà si jumàtate”, care apàruserà de vreun secol înainte, utilizabile cu o mânà sau douà.”
– Carol Konig spune ca e o sabie de doua maini. Omul acesta stie mai multe decat mine.
Cat priveste fabricatia, nu stim cine a facut-o si unde. N-are treaba Papa.
nu prea pare sa fie pt doua maini, mai ales daca compari lungimea manerului katanei ( care era pt doua maini clar) de mai sus cu lungimea sabiei lui Stefan
*lungimea manerului sabiei…
N-am vazut-o, n-am pus mana pe ea si ma bazez pe cele spuse de un expert in domeniu (Konig). Prin muzele noastre se gasesc ambele tipuri ( o mana jumate si doua maini). Konig a intocmit tratatul cu privire la armele ce se gasesc la noi. Le-a vazut, pipait pe toate. A vazut-o si pe aceea de la Topkapi.
Comparatia o faceti cu sabiile europene, Japonia nu are ce cauta in discutia aceasta.
@RD
Nu-l cunosc pe d-l König, a càrui autoritate nu-i contest.
Se întâmplà, ca la un moment al vietii mele, sà mà fi interesat de armele albe europene, din izvoare franceze, de unde amintirea spadei „de o mânà jumate”, care se apropie mult de aspectul si proportiile aceastei spade. Cât de transportul sàu, ea este cu precàdere o armà de cavalerie si erau sisteme de agàtare corespunzàtoare.
Comentariile dumitale sunt foarte pertinente, de aceea mà jeneazà cà nu folosesti termenul apropriat: spadà (sabia are doar un singur tàis)
„Comentariile dumitale sunt foarte pertinente, de aceea mà jeneazà cà nu folosesti termenul apropriat: spadà (sabia are doar un singur tàis)”
Obisnuinta…
Pe de alta parte, terminologia specifica din limba romana nu este una precisa (corespondenta comerciala a Moldovei si Munteniei, plus actele oficiale, vorbesc numai de sabii; poate ca era doar un termen general si nu se mai complicau cu amanunte de gen 1,5 sau 2 maini, 1 sau 2 taisuri). Iar daca ma gandesc la originea maramureseana a lui Dragos si Bogdan si mai introducem si termenii maghiari in discutie, se duce naibii totul.
Si ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, pot face urmatoarea precizare: sabiile/spadele de pe la noi au in nomenclatoare/carti/articole o anumita fisa. Chestiunea este ca…multe fise s-au dovedit a fi gresite, iar greselile s-au perpetuat. Adica multe sabii catalogate a fi de doua maini s-au dovedit a fi de o mana jumate.
Eu, pe langa Konig, sunt un neica nimeni. A dat o descriere in cunostinta de cauza, iar eu nu am argumentele (vazut/pipait sabia) si nici cunostintele necesare pentru a-l combate.
Tocmai, termenul de sabie este maghiar 🙂 (am càutat acum ortografia corectà pe wiki francezà: szablya)
@MirceaS – conform DEX, „sabie” e de origine bulgareasca. Francezii o dau de origine maghiara? Inseamna ca adevarul e la mijloc, adica romaneasca. De vazut ce parere are Mihai Vinereanu in al sau „Dictionar enciclopedic al limbii romane in lumina noilor cercetari de indo-europenistica”, volum monumental care rastoarna cu dovezi o gramada de teorii caduce vehiculate prin dex-urile romanesti de duzina sau academice. Cand toti dau roata unui termen si arunca vina ba pe unul, ba pe altul, atunci cauti gaura covrigului 🙂
Nu stim, e teren minat. Si termenul palos e disputat.
turco mongola 🙂
Pe bune! Chiar este de origine asiatica si singurul echivalent il au tot bizantinii care se inspira de la nomazi (posibil avari): paramerion.
http://sword-site.com/thread/99/byzantine-swords
Frescele de la Curtea de Arges sunt in stil sarbesc si sunt chiar folosite de istoriografi deoarece sunt reprezentative din punct de vedere al armelor si armurilor prezentate pentru perioada lui Mircea cel Batran.
Este perioada cand bizantinii visau numai ingeri inarmati :).
Din pacate a disparut site-ul care avea picturile murale pentru ca sunt chiar de exceptie si merita vazute!
Faceti oameni buni o vizita acolo ca chiar o sa vedeti ceva superb!
Cuvantul maghiar este palos.
noi ii zicem palos, ungurii ii zic palasz si pentru ei este orice arma alba cu lama lata si grea.
Niet. Pallos.
https://it.wikipedia.org/wiki/Pa%C5%82asz
No comment
Polecii spun că se trag din dacii de nord. (un articol al unui istoric polonez apărut în Magazin Istoric)
sa nu uit. Cuvantul sabie este foarte specific si sunt doar cateva natii care il au (romanii printre ele).
Cuvantul maghiar este szablya.
Recomand articolul wiki deoarece este chiar reusit si face o distinctie foarte clara intre spade si sabii.
https://en.wikipedia.org/wiki/Szabla
Nu poate fi maghiar din moment ce Bia era zeița violenței la greci antici, la elini, cu mult timp înainte ca primii să ajungă-n Panonia. De aceia nu poate fi nici bulgar.
Iar limba română are multe cuvinte născute din cuvîntul sabie: săbiat | săbicioară | săbier | săbiere | săbierie | săbietură | săbiiță | săbioaie | săbioară | săbioi | săbiușcă | săbiuță | săboie | săbui | săbuire | săbuit
Scuze de off topic, ce inseamna „propilnic”? Am cautat cuvantul online fara succes si as fi recunoscator daca m-ati putea lamuri. Multumesc!
Cheltuitor,irositor
Din amintirile mele de românà dupà 40 de ani de exil, propilnic înseamnà „la bun prilej”, „care se potriveste”. Moment propilnic = momentul potrivit actiunii respective.
prielnic
(am impresia ca l-ai mai folosit cu ceva zile in urma)
De ce nu poate fi limba slavona inititiva papei?
Uiti ca un papa a fost cel care a acceptat slavona in randul limbilor sfinte dupa ebraica, greaca si latina si a luat partea lui Chiril si Metodiu cand grecii au vrut sa- declare eretici pentru ca au tinut slujba in slavona.
Catolicii nu au ars biblii in slavona. N-aveau voie :).
Bun, va rog sa imi furnizati un alt exemplu cunoscut. Abia atunci putem considera ipoteza dvs drept una valida.
Neclar
Lungimea cui era de 125 cm ?
A intregii spade sau doar a lamei?!
In primul caz am avea „spada lunga” (longsword , espadon sau Langschwert ) .. al doilea o „bastarda” (sabie de o mana jumatate .. zisa bastrada ca a dus la abandonarea scutului pe care seniorul avea semnul casei sale,.. deci spada asta i-a facut sa arate ca niste bastarzi!)
Ca sabia ar fi apartinut lui Dragoş Vodă? Ma faceti sa rad.. Stefab era urmasul lui Bogdan care l-a alungat pe Sas urmasul lui Dragos. Am dubii ca Sas i-ar fi predat sabia lu’ tatane-su … sau ca Bogadn ar fi folosit-o .. „in scopuri ceremoniale” ( de ce? Ca sa aduca mainte ca era un uzurpator?! Ntz. Si-ar fi folosit spada sa care i-a adus victoria. Ca victoria era data de Al de Sus personal celui virtuos [de obicei „virtutea” consta in a fi mai bun in manuierea armelor , ceva mai crud si mai pervers])
Si ar mai fi ceva.. nu era nici a lui Bogdan!
Caci este o spada „moldoveneasca”.
Proviti canelurile – sunt mai mult „estetice” nu „functionale”. Stiti ce rost aveau canelurole? Sa reduca greuitatea armei ! Din aceasta reducere armurierul castiga ceva metal (otelul de calitate era scump!) iar propretuarul era multumit ca fiind mai usora apada dvenea mai maniabila (desi excesul de canal facea ca arma sa devina mai putin rigida cand impungeai .. conta impotriva unei zale sau mai ales impotriva unei placi!)
Ori spadele „moldovenesti” sunt cam lipsite de caneluri (sau au canerluri ornamentale) .. si erau vandute de genovezi specilal in Moldova. Dragos si Bogand vreneau dintr-o zona de influenta , scuze , ungureasca care din cate stiu a adoptat canelurile „pe bune”.
Cum am scris ca genovezii vindeau. Produceau asa ceva in atelierele lor (Italia in sec XIV-XV-XVI era miezul de la gpgoasa europeana) si mi se pare ca uneori comandau si la Milano astfel de spade.
Care intre noi fie vorba nu erau marfa comuna in Moldopva ci marfa scumpa , de lux …(de altfel din sec XIV armura milaneza devine obect de lux si in Franta .. Germanii nu prea si-o permiteau!)
A fost folosita in lupta?! Daca a fost a lu Fanica Babanu posibil da.. in tinerete in primele lupte cand a pus si el „mana” la „treaba” (ca avea osteni putini) apoi cand ajunge sa se stabilizeze la domnie nu se mai baga la inghesuiala … comanda!
CUm a ajuns la Tokapi? F posbil ca dar , supliment de pesches … dovadas de pupincurism atunci cand Moldova a decazut si domnii ei si mai mult!
A da. Faptul ca moldovenii preferau spade mai grele . Bun ciobeni obisnuiti sa se ia la tranta cu ursii …. INSA asta arata ca o foloseau impotriva unor inamici „doar” inzauati , sau cu platose de piele, ori cu o protectie textila din mai multe struri de panza tare (moldovenii fara dare de mana foloseau ceva in genul asta „pufoiaca” matlasata umpluta cu par de cal) Impotriva acestora o spada grea era mai eficienta- daca nu taia macar zdrobea oasele ..
A si port . O astfel de sabie nu se purta prea des la cingatoare.. decat daca erai inalt ! Si opentr scurt timp (pana incalecai) . Se peutea purta in mana sau suspendata de o diagonala caz in care garda era plasta peste talie (ca sa nu iti dea la gioale sau sa te impiediic de ea spre hazul altora). {Ati auizt de rapierea? Spada ropera care destul de usoara se putea purta permanent peste haine „civile”. Ca pama la ea in „civil” si nobilu nu purta spada ci avea la indemana daga [jungherul] de 30-50 cm , asa cum in sec XVIII boerii nostro poarta hamger nu yatagan sau sabie [mai lungi, mai incomode])
Si mai ramame intrebraea : era Stefan scund ?! Povestea cu Purice ajuns Movila zice ca era scund .. insa domnul (ducele asta era titulatura ocidentala) al Modovei era un ins cu dare de mana… de presupus ca Stefan si-ar fi putt ciomanda o .. armura ! Cu 20-30 de kile in plus era cazul ca acel Purice sa puna un genhubi la pmanat ca domnul sa pooa incaleca mai usor (ca altfel un ins chiar scund ajungea usor pe un cal .. chiar daca era un destrier vestic! Caci celebrul Catalan era un destrier). Daca nu ma insel un nobil polonez contempiram il descrie pe Stefan ca inalt .
A era sa uit .. Spaturul la ceremonii purta spada. Dar numa la ceremonii ca altfle era ce azi se cheama Sef de MStM la intersectie cu ministru de razboi.
Lama are 102 cm. 2,5 kg.
„Ca sabia ar fi apartinut lui Dragoş Vodă? Ma faceti sa rad.. Stefab era urmasul lui Bogdan care l-a alungat pe Sas urmasul lui Dragos. Am dubii ca Sas i-ar fi predat sabia lu’ tatane-su … sau ca Bogadn ar fi folosit-o .. „in scopuri ceremoniale” ( de ce? Ca sa aduca mainte ca era un uzurpator?! Ntz. Si-ar fi folosit spada sa care i-a adus victoria. Ca victoria era data de Al de Sus personal celui virtuos [de obicei „virtutea” consta in a fi mai bun in manuierea armelor , ceva mai crud si mai pervers])”
– Elementele heraldice din medalion (atatea cate s-au pastrat) plaseaza aceasta spata (termenul romanesc clasic) in epoca intemeierii. S-a facut un studiu heraldic comparativ intre blazoanele urmasilor lui Dragos alungati din Moldova, stema familiei lui Stefan cel Mare si stema Moldovei. Concluzia e ca medalionul acesta are elementele heraldice ale lui Dragos sau Sas (nu se stie exact care dintre ei). Acuma, ce sa zic, pare cel putin straniu la o prima vedere. Dar sa nu uitam ca stema Moldovei, asa cum o stim, a fost impusa de catre Dragos, nu de catre Bogdan. Cearta aceea de care vorbim (Sas, Balc – Bogdan – Costea) a fost una mai mult de familie si mai putin una politica. Oamenii erau inruditi, iar la 100 de ani dupa eveniment lucrurile se asezasera atat in Moldova cat si in Maramures (Bogdanestii aveau mosia lor=toata Moldova, iar Dragosestii aveau o bucata zdravana din Maramures, plus titluri nobiliare). In plus, Bogdan nu l-a alungat pe Dragos, primul descalecator, ci pe urmasul acestuia, sas. Nu era vorba de uzurpare, ci de sistemul ereditar-electiv care dadea drepturi tuturor. Iar in timpul lui Stefan cel mare Dragos era considerat intemeietor. Mai mult, in timpul lui Stefan cel Mare era un soi de incertitudine cu privire la desfasurarea exacta a evenimentelor din timpul intemeierii, nici cronologia domniilor de atunci nemaifiind exact cunoscuta.
Revenind la spata, pai armamentul a fost de cand lumea captura de razboi. Nimeni nu isi preda de bunavoie sabia/spata. In tulburarea iscata de venirea lui Bogdan, Dragosestii au pierdut tot, inclusiv tezaurul. Iar tezaurul acela putea contine orice, inclusiv armament. A preluat de la Sas tara (atata cat era atunci, adica foarte putin), stema Tarii si o parte din elita militara. Ai nostri nu au cunoscut termenul de uzurpator si nici intelesul acestuia, intrucat toti din familie aveau drept la domnie. Si cum Dragos, Sas si Bogdan erau rude… Probabil ca de aici si de atunci deriva acest sistem ereditar-electiv.
In tratatele comerciale concepute la noi, sabiile/spatele erau trecute la bunuri comune, la ieftineala, nu aveau regim special.
„CUm a ajuns la Tokapi? F posbil ca dar , supliment de pesches … dovadas de pupincurism atunci cand Moldova a decazut si domnii ei si mai mult!”
La 1538, a fost pierdut tot tezaurul tarii. Turcii au luat tot, urmarile pe plan economic si militar fiind vizibile multi ani dupa aceea.
„platose de piele, ori cu o protectie textila din mai multe struri de panza tare (moldovenii fara dare de mana foloseau ceva in genul asta „pufoiaca” matlasata umpluta cu par de cal)”
Baibarace umplute cu canepa. Exista undeva o descriere din sec. XVII: dupa o lupta, aveau baibaracele casapite bine si ieseau fuioarele de canepa prin taieturi.
„Si mai ramame intrebraea : era Stefan scund ?! Povestea cu Purice ajuns Movila zice ca era scund”
Ureche spune ca era „om nu mare de statu”. Cat era de inalt Stefan, numai redeschizind mormantul si masurandu-i scheletul putem afla. In rest, speculam. Nu mai tin minte daca in descrierea intocmita de austrieci este trecuta si lungimea scheletului.
Treaba cu armura care trage la cantar si dificultatea urcarii pe cal e cat se poate de reala.
„A era sa uit .. Spaturul la ceremonii purta spada. Dar numa la ceremonii ca altfle era ce azi se cheama Sef de MStM la intersectie cu ministru de razboi.”
O precizare: spatarul purta spata, adica o prezenta tuturor, o arata celor prezenti. La fel, marele logofat purta marele sigiliu al tarii (voda avea la el sigiliul mic sau pe cel inelar). Si intr-adevar, se calcau multi pe picioare in ceea ce priveste atributiile.
IOnsa daca este de proveninte italiana (genoveza ) .. am dubuu ca ar fi patratinut lui Dragis sau Bogdan. Reagatul Ungariei 9ca si la Poloniei) isi aveau mesterii lor …
Multi italieni au slujit la curtea regilor maghiari. Au venit aia cu mana-n fund si pantalonii rupti? La cate parale au bagat acolo papii, ma cam indoiesc.
Repet, armamentul se cumpara, se daruieste, se fura, se captureaza.
La batalia de la Razboieni (1476) aveam 300 de guri de foc. Lupta pierduta, palisada cucerita, armamentul greu capturat de catre turci.
La Obertyn (1531) aceeasi poveste.
Din pacate, putin armament din perioada medievala a supravietuit la noi. Mare lucru nu stim in aceasta privinta. Descoperirea unei sabii sau a unui tun de atunci e o mare sarbatoare.
La Razboieni turcii au cucerit tunurile grele moldovene deja distruse, pentru ca inainte de retragere moldovenii le-au tintuit gurile cu piroane – de ce sa le fi facut otomanilor cadou niste guri de foc care sa fie folosite impotriva cetatilor Neamt, Suceava, etc? E un gest logic, egal cu sabordarea navelor pentru a nu le lasa in mainile inamicului.
Pai acolo moldovenii nu au folosit tunuri grele. Cele grele (care alungau o ghiulea mare aproape cat o minge de fotbal) au fost putine la noi. Marea majoritate a artileriei noastre in sec. XV era de calibru mic. Vezi de pilda aici: http://istoriamilitara.org/stiinta/publicatii/174-tunurile-din-bronz-din-timpul-lui-stefan-cel-mare-si-sfant-descoperite-in-cetaea-medievala-de-la-orheiul-vechi.html
N. Grigoras vorbeste chiar si de simple tevi metalice fixate in doua cracane din lemn batute in pamant.
Povestea cu piroanele nu am gasit-o pana acum mentionata in izvoare sau tratate. E un lucru nou pentru mine. Cum naiba sa bati un piron intr-un tun facut din bronz, mai ales in timpul unui atac? Ce naiba, nu-i din cositor. Sau poate le-au tintuit orificiul pentru darea focului…Asta e altceva si ar avea logica.
se tintuia orificiul.
Si scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz mentioneaza in romanul „Prin foc si sabie” aceeasi tehnica de a face inutil un tun. Longinus Podbipieta si-ar fi folosit palma dar as zice ca este deja prea fictionala chestia :).
Ca fapt divers, moldovenii au avut o viziune foarte interesanta si extrem de moderna asupra artileriei preferand calibre mici si in numar mare iar mentionarile facute despre instructia intensiva pe care o faceau duce gandul la tehnici de lupta si sisteme inventate si perfectionate multi ani mai tarziu in artileria sistem Gribeauval.
Totalmente de acord cu dvs.
Gurile de foc de calibre mici ne duc cu gandul la o mobilitate ridicata, caz specific modului de a purta razboiul in aceasta zona a lumii.
Au fost folosite si tunuri grele. La Jiliste, Ioan voda a salvat un astfel de tun de calibru mare.
Tunurile de calibru mare erau de obicei utilizate in cetati. De fapt, acolo s-au si gasit depozitate ghiulele din piatra de dimensiuni mari.
Cat priveste modul de utilizare al artileriei, pai sa ne uitam iar la cazul Razboieni: 300 de guri de foc asezate pe o palisada construita in trepte, astupind o vale cu deschiderea de 70 de m. Cat rezulta din calcul: 4 guri de foc/metru liniar. Fiind lupta in camp, erau utilizate cu precadere ghiulele din piatra care aveau obiceiul de a crapa in 2, 3 sau 4 bucati. Dati frau liber imaginatiei: nu e deloc de mirare ca acolo Mehmet al II-lea a pierdut 30.000 de oameni si ienicerii sai s-au aruncat la pamant, nesuferind focul intens al artileriei.
Acuma scuzati ca am zis de „tunuri grele”, romanii nu prea au avut ei tunuri ca ale lui Mehmed II la cucerirea Constantinopolelui si au avut grija – prin drumuri doar putin mai proaste ca cele de azi – sa le faca si greu de manevrat pe la noi. Dar faza cu tintuirea gurii nu se aplica tunurilor de bronz, ci acelor soi de bombarde facute din lemn de cires (doage groase prinse in obezi, ceva ca un butoi drept, care nu era folosit decat de vreo 2-3 ori deoarece crapa, dar oricum te scotea din necaz la o adica si era si ieftin de facut (inclusiv la 1848 s-a folosit tipul asta de improvizatie, vezi http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Organizarea_militar%C4%83_a_rom%C3%A2nilor_din_Transilvania_%C3%AEn_timpul_revolu%C5%A3iei_pa%C5%9Foptiste ). N-am stat noi niciodata bine la capitolul „inzestrarea armatei”. Dar cronicile pomenesc totusi uneori de bombarde pentru spargerea zidurilor de cetati (Petru Rares le-a avut), si nu puteai face asta cu o archebuza oarecare. Moldovenii mai aveau prin sec. XVI si o manevra preluata apoi de venetieni, anume legarea cu lanturi a ghiulelelor. Faceau instructie regulata cu artileria – si Moldova fabrica cel mai bun salpetru din zona asta, de sulf nu duceau lipsa, carbune era berechet (carbune de lemn), deci instructia mergea struna.
„bombarde facute din lemn de cires (doage groase prinse in obezi, ceva ca un butoi drept, care nu era folosit decat de vreo 2-3 ori deoarece crapa”
– Povestea cu tunurile din lemn am mai auzit-o. In articolul acela cu privire la tunurile gasite la Orhei, prezenta in linkul furnizat de mine mai sus, se spune ca acele tunuri din bronz au fost turnate imitind inclusiv aspectul exterior al tunurilor facute din vergi din fier prinse intre ele cu cercuri metalice. Acu naiba stie care este adevarul (tunuri lemn-fier-bronz).
Relativ la inzestrarea armatei, scuze, dar sec. XV si sec XVI nu ne-a gasit deloc in fundul gol. S-a folosit aici mult armament, fie produs local (cat se putea), fie importat, fie de captura. Din pacate, marea majoritate a acestui armament a disparut din cauza invaziilor numeroase.
Si la Cahul am avut 140, pe care le-am pierdut.
Asta ca tot zice lumea ca eram inapoiati militar si prea saraci ca sa ne dotam (asta de la urma e chiar hilara)
Ntz. Nu este vora despre mesteri italieni ci despre COMANDA.
Din cate stiu cand lucrau ptr italieni sau francezi sau .. faceau caneluri (fuletre)… Ptr moldoveni .. NU !!! D;aia este apada „modovneneasca” adicva facuta conform cererii din Moldova (aa cum mai taziu prin sec XVIII chinezi faceau si portelanuri ptr Europa .. ca mia primisera si sugestii si desene)
Asa si mestru italina .. facea ce i se comanda .. „banu tau, gistu tau stapnane” (si daca mori de dobitoc ce esti paguiba in ciuperci!)
„IOnsa daca este de proveninte italiana (genoveza ) .. am dubuu ca ar fi patratinut lui Dragis sau Bogdan.”
Cu 80 de ani in urma, ai nostri se indoiau de existenta lui Costea voievod. Acum i-au identificat si mormantul. Evoluam, s-ar zice.
E doar o cestie de „aprovizionare”
Dragis si Bogandan au inceput ca vasali ai regelui ungar , Maramuresul era vasal Ungariei derci „modelul” de „urmat” ar fi fots unguresc. Sa nu mai zic ca geografic erau aprpiatai de lesi .. si deci se piteau aproviziona usor de la Liov.
Imi este frica ca Cetatea Alaba le era nitel mai departe cand stateau in Maramu’
@ Ghiță
Dacă pictorul a respectat proporțiile reale ale domnitorului, putem obseva că, în poziție verticală, partea inferioară a mânerului sabiei îi ajungea până la stern. 125 cm la stern nu-i deloc o persoană înaltă, cel mult una de înălțime medie.
Pictorul acela nu l-a vazut pe Stefan cel Mare. Tabloul este contemporan, nu poate fi considerat drept izvor istoric.
Epaminonda Bucevschi este autorul.
Si pictoru in ce a facut tabloul ?!
De acord nu era un gigant ca altfel ar fi fost pomenit (Petru I cel mare si Francisc I proma data au imprsionat pruin cei 2 metri!Sau un Filip „cel Lung” ca era inalt).
Eu ma pomenit doar niste motive ptr care nu putem fi 100% suguri ca era prea scund INSA daca in tabliul ala iei sabia ca etalon (125 cm) si vezi cam cat este peste uinaltimea sabiei … oese un individ pe la 170cm , poa chiar 175 (eu am foloist doar destele daca vrei ceva mao precis tipareste imginea si apoi utilizeaza un comaps sau linie!). Adica inlaytime medie .. (in 1966 inaltimea medie a brabatilor din Romania era 165 cm)… Unui brabat de 1,80 1,25 metri ii cam ajung la stern …
A da,. Si inalt, inaltime medie depnada si de epoca
Epaminonda Bucevschi, pictorul, s-a inspirat din tabloul votiv prezent in evangheliarul de la Humor. E usor de constatat acest lucru. A adaugat sabia, pura imaginatie. Opera aceasta (tabloul lui Epaminonda Bucevschi) nu poate fi considerat izvor istoric.
Nu avem un tablou votiv in care Stefan cel mare sa fie infatisat purtind sabie.
„Fost-au Stefan voda om mic de statura…” zice cronicarul.
gresit…”om nu mare de statu” e varianta mot-a-mot.
@RD – eh, atunci daca „nu-i mare” poate fi si „mediu”, nu doar „mic” Ah, limba romana! 😛
Esita o explictaie … cum am zis Stefan ca ins cu stare materiala BUNA isi permitea o armura . Cestie care il cam „limita”
Asa ca intrucat s-a folosity de Purice sa se urce pe cal a devenit (dupa ceva secole) motiv de mirare si a dat „mci de stat” desi, poate era de statura medie.
As mai adauga ca in materie de armuri in sec XVI apare armura evazata – de la talie in jos ca o fusta conimca ! Stii cum ajungea unu in armura asta pe cal?! Cu o cestie care semana a naibii de bnine cu o spnazuratoare ! Cadru de lemn, la mijloc scrioete si funie cu catlig. Cavalerului i se pune acarligul, vreo 3 handralia il saltau si vebnea unu cu calu dedesubt „defa caraci nobile cavaler” si il puneau (cu grija!) pe cal!
As zicer ca si in evenmtulitatea in care Stfean era o juma de buletun (1,50-1,55) daca nu era in armura nu ar fi fots problema ptr el sa urce pe cal ! Mai ales ca povestea cu Purice este pusa in legatira cu niste batai cu ungurii.. Ori atunci Stefan aevea cel mult 34 de ani. Adica scuze un boier (nobil de spada pe vremea aia!) antrenat de copil sa lupte calare (desi sa incalece , sa calareascva) fie el si sucund nu putea s ase urce pe un cal? Cadn „nirmalual” era ca tinweri de 20-25 de ani sa sara in sa?! Cadn cipuu de traa i de la 12 ani incalecau pe desealte (si la 1930!) un boier (de sabie!) din storipea lui Bogdan de la Cuhnea este de preuspus ca incaleca si avea calul lui de la pe la 8 ani!
Cred ca exageram cu o prezentare cam .. discutabila a vechilor nostri boieri si domni .. ca un soi de tarani mai instariti si doar dedulciti la pahare. Erau nobili in sensul soldati de profesie! Antrenati de mici sa isi faca menirea de luptatori. Mai rau .. trebuiau sa faca fata tatarilor si tacticelor de stepa si sa reziste ungurilor si polonezilor greu inarmati. Ce mai incolo si-n coa ca sa parafrazez o vestita tirada erau „fiare a palosului” . trerbuiau sa mauniasca lancea/sulita cu o precizie cvasichirugicala , sa calareasca precum mongolii …. Si de presuous ca si la 60 de ani se urcau pe cal fara sa aiba nevoie de ajutor (daca nu erau greu inamati)
Cand lui Bogdan cel Chior i-a fost scos un ochi de catre un cavaler polonez la Codrii Cosminului, a luat-o razna, normal. Omora tot ce prindea in cale. Facea ceea ce era antrenat sa faca.
cadrul de lemn este strict pentru turniruri.
Ca idee la ce se purta atunci as zice ca asta este cea mai buna informare:
https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Baia#/media/File:Kingdom_of_Hungary_against_Moldovans_flag_in_battle.jpg
Ungurii folosesc armuri pe model german cu coifuri de tip salet si spade iar moldovenii au armuri insa prefera partea de sus si folosesc coifuri orientale deschise care permit sa auzi comenzile si sabii.
As zice ca este in nota cu se stia despre armata Moldovei de atunci de a fi o armata manevriera.
Specialitatea casei era cavaleria ușoară, care, în pofida numelui n-avea contribuție „lejeră” pe câmpul de luptă. Istoria amintește că o mare parte din viictoriile decisive în Europa Centrală erau urmarea manevrelor de flanc și în spatele aripilor – manevre executate de cavaleria ușoară.
Deși șarja cavalerilor „grei” a ținut atenția în Occident și în NE (polacii înaripați, teutonii etc), înafara cavaleriei ușoare, greul era adesea dus de artileriști, arbalete (uneori) și pedestrași.
Unul dintre cei mai mari conducatori di Europa sec 15.
Ar trebui studiat in scoala in toate tarile din Europa de V. Batalia de la VASLUI a fost cea mai mare batalie a sec.
Dpdv tactic, asa este.
Dpdv al pierderilor suferite de combatanti, se pare ca batalia din 1476 de la Razboieni o surclaseaza pe cea de la Vaslui, fiind similara celei de la Termopile, mai putin povestea cu tradarea.
Daca tot am facut un targ „bun” cu moscheia contra o capela ( chiar si daca faceam catedrala acolo tot nu era o miscare isteata…pentru ca demografic romanii tot scad, asa ca nu exista necesitatea unui edificiu de cult pentri o comunitate in crestere care ar emigra sau s-ar inmulti acolo), am fi putut cere la „pachet” moscheia contra capela + sabia, cine stie…poate acceptau. 🙂
http://adevarul.ro/news/societate/devenim-oare-mai-pasnicii-ii-despre-agresivitate-dorinta-razboi-1_56fa4c445ab6550cb859037d/index.html
Cine a vizitat Topkapi de aici stie care e inscriptia de la intrarea in Tezaur – bla, bla, bla si „arme daruite sau cucerite de otomani”, etc. Sabia n-a fost nici daruita de Stefan cel Mare turcilor, nici cucerita de ei in batalie – ar fi fost culmea! Turcii pur si simplu au jefuit-o, au furat-o, si acum se impauneaza cu ea intr-un muzeu. Ghiolbani! Nu de alta dar daca ati vizitat si Bucataria sultanului, ati vazut setul de farfurii chinezesti cu dragoni in cobalt (stil Ming) daruite sultanului de catre nu stiu ce ambasador. Farfuriile respective sunt trimise de imparatul de atunci al Chinei; dragonii erau bestii imperiale, nimeni in afara imparatului chinez nu-i putea reproduce, deci acel set de farfurii era imperial. Dragonii de pe farfurii au trei gheare; dragonii imperiali chinezi au cinci gheare (si-au pierdut capul membrii familiei imperiale chineze sau coreene care au indraznit sa foloseasca dragoni cu cinci gheare, ei trebuiau sa aiba de la patru gheare in jos). Asadar insulta imparatului chinez fata de sultanul otoman e clara – il considera pe barbarul de la Constantinopol mai prejos decat pe rudele sale cele mai sarace si neinsemnate); numai ca sultanul s-a impaunat cu farfuriile. Probabil ca ambasadorul ala chinez s-a cocosat de ras! Cum ziceam: ghiolbani! Iar politicienii nostri de azi fac temenele stupide…
Mda, interesanta povestea chinezeasca.
Ca o paralela, ai nostri erau cand bey, cand pasale, dupa cum bateau vremurile. Unii dintre voievozii nostri erau pase cu 3 tuiuri, altii mai putin.
Apropo, are careva drum la biserica Kretzulescu din Bucuresti? In naos, in dreapta, intr-un dulap cu usa din sticla sunt 2 tuiuri. Nu-mi amintesc cate cozi de cal au. Chiar is curios.
@RD – fiiii sultanului aveau rangul unui pasa cu trei tuiuri (sultanul insusi avea patru, pare-se). Daca un domn roman era primit la sultan cu trei tuiuri inainte, aceea era o recunoastere a rangului sau inalt, mai ales cand sultanul il numea „fiul meu”. Domnii Tarii Romanesti erau considerati de rangul unui pasa cu trei tuiuri (printi de sange, doar o treapta mai jos decat sultanii); domnii moldoveni nu stiu sa fi beneficiat de statutul asta (poate or fi fost).
https://dexonline.ro/definitie/tui
Intr-adevar, interesant de vazut cine si-a lasat tuiurile prin Bucuresti si cate cozi albe de cal aveau respectivii demnitari.
Povestea asta o cunosc. Numai ca rangul voievozilor nostri a variat in functie de vremuri, politica si de puterea militara a acestora. De multe ori, alor nostri li se spunea beyul Moldovei sau Valahiei, dar asta nu inseamna ca erau simpli bey.
Tuiurile de la biserica Kretzulescu nu sunt ale unor turci veniti aici, ci ale unui domn muntean din veacul XVIII. Nu-mi mai amintesc exact povestea. Le-am vazut ultima data in 2004.
„Intr-adevar, interesant de vazut cine si-a lasat tuiurile prin Bucuresti si cate cozi albe de cal aveau respectivii demnitari.”
Cozile de cal sunt negre, eu asa le-am vazut.
hm revin la obsesia mea: respectand proportiile ( lama de 102 cm) si raportul relativ dintre lungimea aparenta a manerului si a taisului mi-a dat manerul sabiei cam de 26 cm , am incercat sa introduc o mica corectie de perspectiva…
acuma daca ai maini mici ( luati un liniar in mana), merge ca sabie pt doua maini, daca in schimb le ai mai mari ( cum probabil le avea o persoana antrenata serios –nu la tastatura!!!) mai greu sa aplici tehnicile alea specifice –incrucisare maini, parghie pentru lovirea adversarului samd… ca din ce am vazut eu chestia cu maner pentru 2 maini nu are neaparat legatura cu a tine sabia cu doua maini si a lovi cu ea – vedeti linkurile ce le-am pus mai sus…
asa ca inclin sa cred ca e pt. 1 1/2 da’ daca e musai si adversaru’ se cere, ia cu doua ! 🙂
https://s23.postimg.org/uvj28d78r/Untitled.png
mai ales daca purtai manusa de armura ….”gantlet” adica normalul ptr un cavaler apusean la 1400!
Eu cred ca daca incepe razboi astia in loc de avioane o sa ne dea Zmeie si in loc de pusiti sabii ca doar noi prosti luptam pt popor si vine destepti si se fac generali si etc nuuu asa ii si acuma asa o fost si la Revolutie catii au fost acolo si nu au vrut drepturiii si cati au intrat ca revolutionari pe degeaba ????? Romania te iubesc !!!!!
doar biblii !
originale de la patriarhie sa fie.
https://www.funker530.com/graphic-video-afghan-soldier-steps-on-ied/ nu lasati copii sa fie langa voi !!!!
Eu cred în continuare că Ștefan întruchipează esența domnului exemplar și geniul conducerii, în sens larg. Ștefan al II-lea e domnul „meu” de suflet, model și inspirație.
Din prisma personală, e unic în istoria noastră. Poate contextul, poate norocul (ghinionul celorlalți), priceperea, inteligența, în fine… poate-multe, însă „rezultatele” îl recomandă ca cel mai de „succes”.
Tacticile ca tacticile. Uzul liniilor de ambuscadă, terenul de ucis, focul artileriei și mai ales manevra rapidă prin cavaleria ușoară (specific moldovenească) sunt interesante. Totuși, planificarea și viziunea strategică, procurarea și uzul informațiilor, calculul politic, sunt ceea ce îl disting pe Ștefan. Ca și comandanți de oști, Vlad zis țepeș a rămas ca maestru tactician; Mircea ca strateg și înțelept politico-diplomatic; Iancu/Ioan de Huniade – cel mai grozav general.
Moldova era pe atunci în culmea puterii atinsă vreodată de un stat medieval românesc. Nici Țara Românească și nici Transilvania nu au întrecut puterea Moldovei…
(Nu trebuie să uităm niciodată, dar în veci, că Orheiul, Cetatea Albă sau Bălți sunt Moldova legitimă, Moldova construită de dinastia Mușatinilor, păstrată în decursul istoriei și moștenirea României și a românilor. Să nu uităm și să îndreptăm nedreptățile istoriei, măcar în respectul celor care au sângerat pentru acele pământuri!)
Stefan si-a facut norocul …
Nenorocu a fots ca a abut urmasi slabi …
Ca la finele epocii sale Stefan putea alinai vreio 50.000 de miles dotatai. Armata mica – boieri si mercenari echiopati ca si ungurii si polonezii (adica greu) . Razesii echipati mai modest dar oricum nu in camasa si cu bate… (sa zicem „decent” echipati)
Dar a fots Obertin …. si dusus-a de haram
Io am prins ultimul fierar/căuaci/faur din sat. Avea fierăria în mijlocul satului. Și după specialiști străini, prelucrarea metalelor a apărut la gurile Dunării. Că pe vreme lui Ștefan trebuiau aduse săbii, spate din alte părți, io asta nu o cred.
Cineva-mi spune că se află la București scrisoarea lui Ștefan trimisă către venețieni prin unchiul său Ion Țamblac, în care, printre altele, le spune venețienilor că dacă pierde Cetatea Albă și Chilia, asediate de otomani, nu mai poate RECĂPĂTA Crimeia.
Crde-o. a faci o sabie de calitate iuti trebe mai ult decat un fierar.
Si peste tit erau arme ptr armata si nibili si ptr prostine. Na exempole ptr prostime : tesacul (https://en.wikipedia.org/wiki/Dusack) sau si m ai bine : Messer si Große Messer areme cam burgheze (civile) care nu aveau o ca.litate „militarar”. In Muzeukl National vezi o „interpretare” din Apuseni a lui Große Messer facuta de un fierr de sta : un soi de cutit cu o lama de cca 80 cm.
Ona s a stii ca este o MARE diferenta intre o mama miliatra (facuta sa ucida) si o lama „civila” . Proma chioar nmeascutaita .. (a gresit unu mainuirea AKM si .. s[-a taioat! In baioneta aia neascutai cu care cu greu oputei taia painea ! A da.. se zice ca bauioneta folosita de romani si germani in WW2 facea ranui mult mai nasiolae daca era NEASCUTITA! A> vazut „performatele” unei baionete-yatagan din sec XIX … de abia sciasa din opamant , ruginita sdespicat extrem de susor o scandura de cca 2 cm griosime!)
A SI Chilia si Cetatea ALba . De aici i s0-a tras lu Stefean. Ca afots lovt unde il durea mai tare : in PUNGA! Duopa ce turcaletii au lo[us laba pe aste 2 proturi (adica pe impzoitele banesti ) .. Stefean era condamnat sa se intelega cu turcii (care iontre noi fie vorba l[pai trata cu toata consideratia .. ca le dfasuse destule „motive” de respect!)
Tradițiile nu se pierd cu una cu două de la sine. Dacă întradevăr nu se mai făceau săbii bune de luptă se prea poate că ieste legat de apariția boierilor mari (mulțumesc lui RD pentru lămuritul cu boierii mari și cei mici) și ținutul sub papuc al celor mici pe care mai tîrziu i-au făcut vecini (Moldova), rumâni (Țara Românească) sau iobagi (Ardeal). Se prea popate că de aici a venit decăderea țărilor române.
la dracu cu spada,vorbim aici de Maria Sa Stefan…preferatul meu fara doar si poate (probabil si subiectivism regional).sa o pastreze turcii inca o mie de ani si sa se uite lung la ea ca sa-si aduca aminte cam cine inca exista pe meleagurile astea.
…si acum imi aduc aminte cu inima plina de bucurie de legendele cu intemeierea moldovei si a stejarului din borzesti.
ps.la west point sunt studiate cateva batalii petrecute in romania,din primul razboi cu siguranta.
si cine l-a iubit mai mult pe Stefan Voievod decat …
http://adevarul.ro/locale/botosani/marea-teorie-conspiratiei-privind-anihiliarea-mihai-eminescu-personajul-i-ar-regizat-nebunia-1_56f971b65ab6550cb85358cc/index.html
nebunul convenabil,de serviciu.
8servi, băcăuane, că nu ești singur 😉
Ștefan și domnia au fost elemente puternice. Nota bene, prima biserică românească atestată la Cluj a fost ctitorită de Ștefan. Construită și fortificată în timpul domniei. Feudă molovenească în centrul Transilvaniei. Apoi, Ștefan însuși a trăit și învățat un timp, esențial – îmi permit să adaug, pe plaiuri hunedorene, alături de Huniazi. Asta refugiat fiind. A învățat ceva artă marțială atunci, destulă cât să-l învingă mai târziu pe cel mai puternic rege maghiar (după aprecierea cvasi-unanimă a istoricilor lor) Mathia – fiul lui Ioan („botezat”Iancu) de Huniade sau Hunedoara, la rândul lui cel mai strălucit comdeandant de oaste (maghiară) de origine transilvăneană română…
Are istoria ironiile dânsei!
HEEEIII,cum ai dibuit?
Specialitatea casei și deformație 😉
Târg simpatic cu fete tare frumoase. Păcat că ați dărâmat din puținele clădiri frumoase…
TR-urile de lângă triaj tot acolo ruginesc?
nu noi am daramat ,elita partidului.
in cartierul CfR ca acolo da unitatea spre oras.in rest stau cateva la poligonul spre onesti si la cel de la garleni.fetele da,tot frumoase …nu ne plangem.
am prostul obicei sa-mi lungesc gatul dupa ele si uit de volan.mai mult dupa TR-uri ca sunt pe cale de disparitie ,recunosc.
Înțeles. Da, în poligon erau carcase și ne-carcase. În decembrie n-am văzut grămada din CFR, acolo unde terasamentul urcă și „gardu” de beton coboară… Dar nici nu mă mai interesează tare acum… prea târziu pt bietele fiare.
le-am vazut cand urcau anul trecut in tren pentru un exercitiu,am si postat pe aici un link.aratau intr-un hal fara de hal dar ma jur ca motoarele sunau bine de tot.
dar acum vreo cativa ani buni m-a prins munca de teren in roman si pe langa unitatea de tancuri din nimereala…hectare erau.
OFF-top:
Roman…păi acolo e altă treabă. Apropos, T-55AM e „miezu” în N (sălbatec)- confirmă GMT-u
TR-85 băcăuane, vb strict de cele funcționale -nu de carcase – sunt rezon tehnic. Fără modernizarea FCS, au incorporate reperele occidentale. De aceea pornesc. Furtunele nu (prea) curg, O-ringurile etanșează etc. De aici ce ai observat. De acord că vopseaua e sărită și e milă… le cunosc.
Totuși, TR e altă mașinărie față de T-55, orice spun tanchiștii 😉
La Turda avem T-55AM2R în stare bună. Adevărat că T-55 îl întreții și-n fața blocului.
la cluj?! va apara carpatii,noi mierlim primi.glumesc,murim de ei de gat ..nu apuca trecatorile.
ce standard e asta AM2R?
asta daca nu intra prin sud pe la alti colegi de comunitate.i am evil !!
https://www.youtube.com/watch?v=-u-HCHCuHMg
Mda…ne „apăară” dealu Feleacului… unde e plasată și frumoasa ctitorie mușatină. Dacă ai ocazie, nu ezita să oprești să o vizitezi. Venind dinspre Turda, pe drumul vechi DN1 (E60), în vârful urcușului degajezi dreapta 120gr pe străduța asfaltată. Biserica fortificată albă, renovată, îngrijită, e pe panta din dreapta drumului. Merită văzută. Poziția aleasă domină valea și drumul Turda-Cluj. Recomand!
T-55AM2R e în mare T-55AM (cehoslovac) modernizat în 80 la standard AM2 (România). Diferența observabilă e blindajul sumplimentar frontal, se remarcă „sprâncenele” (blindaj spațiat) aplicat turelei frontal. În plus, poate trage rachete. Iluminarea și intensificatorul de lumină modernizate. Lansatoare/dispersoare de fumigene. Tancul e mic, dar robust și extrem de ieftin de întreținut. Anumiți tanchiști susțin că ecartul operațional al TR e nesemnificativ față de T-55AMR, în special dată fiind complexitatea TR-ului și costurile aferente exploatării..
http://www.westpoint.edu/history/SitePages/WWI.aspx
west point style,apare si numarul de stele al generalului
http://www.westpoint.edu/history/SiteAssets/SitePages/World%20War%20I/WWOne36.jpg
cred ca este de fapt din al doilea razboi:
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_T%C3%A2rgu_Frumos
este considerat ca fiind model pentru o forta mecanizata in aparare care reuseste sa opreasca o ofensiva si sa produca pierderi grele inamicului.
nu man,scrie jos pe harta anul.ce forta mecanizata in Primul la noi…
am pornit de la faptul ca sunt cateva batalii purtate pe aici studiate de altii,nu am fost chiar nimeni in drum…in al Doilea,la Independenta,la marii Domnitori ,etc.
Vad ca va incontrati pe tema spadei, ba ca e de doua maini, ba ca nu… apoi vad ca nu reusiti s-o stabilizati temporal a fost a lu Dragos, Bogdan, cumparata de la Milano, fabricata in tara… apoi mai vad ca nu stiti ,a fost de protocol, a fost de batalie…
Dupa parerea mea, orice spada, scula ,etc de pe vremea aia, care se facea pentru cineva celebru are pe undeva incizat si numele sau initialele atelierului/mesterului. e posibil ca pe maner, sub infasurarea de fir sa fie gravate acestea, mi se pare cel mai logic loc .Nu se facea sa -si scrie numele pe lama , ca doar nu era spada lui.! Si de aici tragi concluzia in privinta provenientei. Asta una… Ca a fost sau nu a lu vreun cutarescu asta n-o mai stim , dar daca se afla fabricantul se poate corobora perioada si se lamureste si asta .
Cat despre faptul ca e sau nu da batalie eu zic ca o spada folosita si rasfolosita, care taie , impunge, pareaza, loveste coifuri, armuri, taie vertebre de gat sau radiusuri, care pareaza alte lovituri de sabie si nu intodeauna reusesti sa feresti taisul, de unde rezulta ciobituri, (cat o fi el de otel calit,mai ales tais in tais lasa cu siguranta urme) plus ca trebuie ascutita si raman urmele de abraziune… apai s-a uitat cineva la ea temeinic pentru o expertiza sa zicem criminalistica? Ca sa nu mai vorbim ca se poate identifica si adn-ul de turcaleti in sangele ramas in microporii materialului daca intradevar a fost folosita pentru casapit armatele turcesti!
Sau e doar o spada cu o eticheta intr-un muzeu. Din ce vad ,daca asa este expusa , ori turcii nu au consideratie pentru cineva care le-a facut varza eroii, ori nu e sabia lui Stefan! Eu credeam ca sta pe o perna de plus , intr-o vitrina ,numai ea singura! Cand colo vad ca e la gramada.. si nici macar intr-un context european -balcanic ci alaturi de o sabie de samurai !!! Adica ,la toptan!
Parerea mea!
sa stii ca si eu m-am mirat cand am vazut poza prima oara,ma asteptam la altceva.sau poate fi o miscare de imagine a turcilor,de bagatelizare expresa a personajului istoric care a fost Stefan…dar le dam moschee.
Turcii in timpul istoriei nu au prea bagatelizat nimic la romani.
Romanii au facut asta in schimb cu turcii.
pai stii de ce pentru mine e important? faptul ca pare a fi un pic mai mare decat o mana jumate ( sau un pic mai mica decat una clasica pt 2 maini) mie imi spune ca posesorul era un tip f.f.f dibaci, si f.f.f puternic :caci nu avea nevoie de distanta mare intre cele doua puncte de prindere, pentru a face toate schemele alea– deci se stia super-bine cu sabia, si era f. puternic pentru ca compensa prin forta ( si indemanare) distanta mai mica intre cele doua puncte de prindere…
@ Raster parerea mea este : daca admitem ca este spada de lupta a lui Stefan ,apai trebuie musai s-o integram in context. Stefan lupta calare. Luptele , asa cum stim durau ore, poate si zile ( ma rog , zile nu ca mureau toti moldovenii) dar cateva ore bune tot tineau. Incearca sa invarti un fier cateva ore cu miscari de lupta sa vezi ce carcei te apuca. Spada eu cred ca e de 1jumate pe considerentul ca fiind cavalerist o manuia mult cu o mana iar una de 2 maini deja e o spada grea de infanterie. In plus ,cavalerist fiind esti in miscare permanenta si vrei nu vrei c-o mana te mai tii si de fraul calului in timp ce cu cealalta faci ventilator in turci. Ca uneori te impotmoleai in vreo gramada de osmanlai si trebuia sa pui ambele maini ca sa ai spor e motivul pentru un maner mai lung. E logic, cand dai de greu ,pui ambele maini la treaba , cand te desprinzi si dai ocol,folosesti o mana si cu alta tragi de frau stanga dreapta.
Dar ma indoiesc ca e spada de batalie..o spada de batalie e ciobita si uzata , asta pare tinuta pe raft! Ma rog, cat se vede din poza aia!..
pai nu descaleca deloc? intr-o lupta serioasa pierdeai macar un cal cai pana la urma ,ma gandesc.
sau avea logistica foarte bine pusa la punct si aghiotanti plus ofiteri langa el tot timpul…hihihi,cu antemergator si girofar.
Aaaa, mi-am amintit: rana de la picior capatata la Chilia. Rana aceea l-a chinuit toata viata. Cand se inchidea, cand se deschidea. Habar n-avem cat de tare i-a fost afectata musculatura piciorului. Tineti cont ca la Chilia a fost lovit de o ghiulea, sau poate o spartura de ghiulea.
Cam greu cu urcatul pe cal in conditiile astea.
tocmai,la aia ma gandeam si eu.plus folclorul aferent acestor rani…numai doctor sa nu fi pe vremea aia.sau era simplu,taiai si gata.
Nu e niciun folclor. Efectiv a fost rănit serios în acel asalt nereușit al cetății. Rana a fost tratată, însă a afectat sănătatea domnului restul vieții. Din câte cunosc, moartea survine după o complicație a acestia…
Poziția strategică (inclusiv portul învecinat) era extrem de importantă în economia situației trezoreriei moldave.
doctor strain,cangreana,amputare,vraci.
poate sunt eu nebun dar cand am vizitat prima oara manastirile plus Putna am avut un soc,imi venea sa bat cateva calugarite si calugari…vedeam ,simteam in ultimul por istoria lui Iisus in templu.
Numa acu ai simțit mizeria din sânu bisericii?
Stai c-apare băiatu cela cu ortodoxia-salvează-românia și-ți eggsplică cum te-nșeli, ereticule! Apoi ne propune la „arză-ne focurile iadului de păcătoși trădătpri de neam și patrie ortodoxă”…
asta referitor la subiect cat de cat.pentru mine STEFAN ESTE SI ERA SFANT din motive mult mai simple si pamantesti.ca a fost canonizat de BOR asta e alta treaba si nu ma implica emotional atat de mult cum au vrut ei.
poate peste sute de ani se vor ruga si inchina lui generatiile viitoare,eu acum raman cu sfintii din calendar cu care am fost crescut acasa la care voi inalta o ruga si cu un luptator pur-sange care face onoare acestui neam si pamant STEFAN cel MARE.
http://2.bp.blogspot.com/-shFBokaOoZ8/VXIG5FK_68I/AAAAAAAAORA/LfouDCwLWWg/s1600/7-DSC05634.jpg
Parerera mea despre „arte martiale”
Ce zicem noi azi „aete martiale” sunt tehnici extrem orientale. Unde accesul la arme a populatiei fusese restrans .. deci trebuiau sa se „descurce”
In Europa unde accesul la arme a populatiei era larg „artele martiale” nu erau necesare . Ca burchezu avea aces la archebuza, halebarda sau archebuza.
Ciobanu nost ce nevoie avea de arte martiale? Ca avea bata nastrujita, baltag si cutite… (si bata nastrujita putea sa imprastie creieii unui urs!) Sau de era nevoie „indrepta” coasa (care devevea cam la fel de eficaca ca o partisana sau o ghizarma)
Cat despre zona noastra.. Cum sa zic .. pana pe la 1550 a dominat spada (lama drepata tais dublu) Dupa incepe „domnia” sabiei . Deci se schimba complet calimera … exact in momentul in care in Vetsakce apar primele manuale despre scrima (cu spada)
Apoi mai este cestia cu publicu abizat care estye capabil sa citeasca. Pardon noi cam prost!
Sa nu zic ca in sec XVI incepe decaderea Tariolor Romane – in primul rand mai putini bani! Si sabia costa … Daca i EVst „revolutai” rapierie duce la inmultirea celor care poarta spada.. la noi e cam invers.
In fine. Cei care la noi aveau sabie nu pre se duelau (adica lupta pedestra) Deci ramneau „dedicatie” sarjei … si se pregatreau ptr sarja!
A .. sigir ca unii promeau instrtciie severa .. dar fara carti si gravuri (cel mult gravuri pe umeri, spate si fund de la instructori!) Ca intrictori erau (a da! Ati auzit de manuale de scrima turcesti? credti cumva ca nu isi inmstruoua spahii si ieniceii cum sa manuie sabia?!)
Inca veca .. in sec XVII si inceput sec XIX una din ditractiile tinerilor boieri era djeridul. „Distractie” orientala .. Din alergarea calului, trebuia cules un inel .. Inelul se culeagea cu un bat lung de cca 3-4 metri. Ptiu! Unu din asta cu , sa zicem o undita putea ucide usor un cavalerist ocidental (ii baga undita in ochi!)
Deci chiar daca nu erau „aete martiale” in sens extrem priental, nu erau manuale de scrima …. ceav „capaictati” erau …
A si inca… I! Samuraii ! Ce tehnica! Ce arta! O shaolinii !!!
Ins anu cred ca ar fi facut fata unui careu de elvetieni sau lanskeneti! Ca aia cu artele matiale erau „artisti” individuali insa elvetienii si lanskenetii luptau in masa , erau bine si divers inarmati …
v-am citit azi cu placere pe toti din nou.
nu ar strica articole cu cestiuni inedite despre greucenii nostri,Strefan,Mihai,Mircea,Vlad,etc…si cu cei mai putini cunoscuti ,cazuti in umbra colosilor de mai sus dar la fel de viteji.
aviz amatorilor.
ne completam cunostintele si poate intra si tineret major pe aici,pot suplini multe carente din programa scolara
@Psyhco
Exact 🙂 !
Da , trage greu armura Late 14th Century Knightly Harness Mobility Demo
Sa fereasca sfintul, arte martiale europene, Historical European martial arts
Da romanii au avut, au inca, dar pe cale de disparitie, ceia ce japonezii numesc bojutsu, nu-mi mai amintesc pe unde naiba am citit, ca sa dau link-ul.
Pentru cei care vor sa afle mai mult despre HEMA
scholagladiatoria
Roland Warzecha
Sint mai multi, da, e problema cu filtru site-ului
Nu m-asi fi asteptat ca articolul acesta anodin sà fie asa de dezvoltat prin contibutia comentatorilor. E plàcut sà stii cà RM atrage contributori de calitate.
Nasc si-n Moldova oameni 🙂
Multumesc în mod deosebit d-lui RD, am învàtat o gràmadà de lucruri !
Bun ar fi un articol despre „capitulațiile” țărilor române față de Poartă ce, după cum greșit știu mai toți, io am fost unul dintre aceștia, nu sînt rele deloc pentru acele vremuri dar, culmea, și pentru vremurile noastre.
De pildă în tratate otomanii nu aveau voie să facă moschei la noi, nici să ia sclavi, nici să treacă forțat oamenii la mohamedanism, șamd.
Unele filme de-ale lui Sergiu Nicolaescu nu-s rele, dar nu pot să uit, deși l-am iertat, despre morți nuai de bine,, pentru minciuna din filmul despre Mihai Viteazul cînd la-nceput, ceva bei, jucat chiar de iel, ducea copii români în Imperiu. MARE MINCIUNĂ! Nici un profesor de istorie din școală, fie din neștiință, fie din lene, fie din amîndouă, nu ne-au spus adevărul.
O listă cu „capitulațiile”:
http://www.1812.md/capitulatiile-tarii-romanesti-si-moldovei-incheiate-cu-poarta-otomana/
PS O altă MARE MINCIUNĂ, picurată des de istoricii români precum o cucută în urechile oamenilor, ieste cea cu o mie de ani de ocupație ungurească a Ardealului, ce n-a fost decît 50 de ani de la 1868 pînă a 1918.
La subiectul ridicat de dvs., cititi lucrarea lui Mihai Maxim, Tarile Romane si Inalta Poarta.
Filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt fictiune pura amestecata cu informatii veridice. Tarile Romane nu au platit turcilor devsirme (tributul de sange). Teritoriile rupte temporar de turci din Tarile Romane au fost supuse insa si acestui tribut.
Cat despre profesorii de istorie… fac si ei ce pot si cat stiu. Unii dintre ei nu pot prea multe.
Ocupatia ungureasca a Ardealului, depinde cum privim lucrurile: pana dupa batalia de la Mohacs (1526), Transilvania a fost voievodat autonom supus regelui maghiar, cu o nobilime majoritar maghiara sau maghiarizata in buna masura. Intre 1541 si 1691 a fost principat aflat sub suzeranitate otomana (tineti cont de faptul ca imediat dupa batalia de la Mohacs, In Ardeal a izbucnit fiesta; un racnet de bucurie s-a auzit atunci in randurile nobilimii afland ca armata maghiara a fost zdrobita). Dupa 1691, avem de-a face cu un mare principat supus imparatului de la Viena, pana la 1867, cand este incorporat efectiv la Ungaria, pierzindu-si orice urma de autonomie.
P.S.: Or fi si printre istoricii romani curve destule, dar marea majoritate sunt OK si nu cedeaza la porcariile unguresti.
asta cu fiesta m-a uns la inima…
de vizitat cetatea colti e superb acolo… ii cucerea dracu pe aia… ( e de urcat destul de mult, behai pana acolo, cu armura pe tine creca dupa ce ajungi sus nu-tz mai trebe nici un asediu, vrei acasa 🙂 )
Da dom’le, insa din pacate familia Candea si-a lepadat romanitatea si ortodoxia devenind mari grofi maghiari, Kendeffi.
stiam ca am citit panourile informative de acolo ; oare cati nobili „maghiari” erau de fapt romani, si astia maghiarizati , mai tineau cu poporul rou sau dimpotriva erai si mai ai dracu’ ?
„Tratatul de pace cu Tuhutum, precum și întinderea lentă a frontierelor regatului unguresc spre răsărit, exclud gândul unei cuceriri, deci al aservirei poporului românesc, cu armele în mână. Aservirea fiind în secolul al XVI-lea un fapt incontestabil, trebuie să fie explcabil. Explicația trebuie căutată în donațiile regilor. Statele și districtele românești, cari au recunoscut suzeranitatea regelui unguresc – conform concepției juridice medievale – erau considerate ca proprietatea regelui, care putea dispune asupra lor după bunul său plac, deci putea să le doneze. Obiectul donației nu erau locuitorii, teritoriile și animalele depe un anumit teritor ci venitul, pe care îl avea regele, după bunurie acestea. Locuitorii teritoriului sau a moșiei donate nu au protestat în contra donației, deși constituția regelui Ștefan interzicea alienarea moșiilor regești, pentrucă prin donație – în aparență – situația lor juridică rămînea nealterată: birurile, pe cari până la donație le plăteau regelui, aveau să le plătească donatarului și în plus se eliberau de serviciul militar, cea mai apăsătoare sarcină.
Donațiile încep în secolul al XIII-lea și la finea secolului XV întreg teritoriul statului este donat, locuitorii țărei aduși la starea de iobăgie, apărarea națională compromisă și regele adus la sapă de lemn. În situația aceasta donatarii nu se mai mulțumesc cu venitele de până acum și ei revendică drepturi de proprietate absolută asupra oamenilor și bunurilor, precum și asupra voevozilor și cnezilor de pe teritoriul donat, căutând să mărească venitele moșiilor prin noi impuneri și sarcini.”
(Vechile Instituții Juridice din Transilvania, Ion Baltariu, Tipografia Bob, Aiud, 1934, pg 55-56)
O mare parte din nobilimea maghiara din Transilvania a fost romaneasca la origini. Cazurile cele mai cunoscute sunt Banffi, Kendeffi, Dragffi, Hunyad.
Bartolomeo Dragffi, urmasul lui Dragos intemeietorul Moldovei, cand a ajuns voievod al Transilvaniei a avut grija de bisericile ortodoxe ctitorite de stramosii sai in Maramures.
multumesc frumos de raspunsuri
@ raster 🙂 ti-ai dat seama cine e RD? 🙂 stilul e inconfundabil!
@wandoo
Bre, eu nu mi-am dat seama. Si n-ai avut ce face, decat sa ma faci curios. Acum trebuie sa reiau la citit sa vad ce mi-a scapat. Sau poate doar ai aruncat o piatra… :))
creca da 😛
a
@Mihai – Cristian
Cam da…
Ma baieti maa… trebuia sa va dati seama fiecare pentru el, daca omu a ales sa fie invizibil o fi avut motivele lui. Cristeane Cristiane…
Mea culpa sir 🙂 , totusi nu sunt sigur, ci doar mi-am dat cu parerea. Poate ne inselam toti.
Am gàsit cine a dat spada turcilor: Adrian Nàstase. Iatà dovada:
http://www.nasul.tv/wp-content/uploads/2015/06/edrogan-5.jpg
„viceversa”…
Lasà-mi efectele Ràzvane !
Tocmai am dat de articolul respectiv si mi-am adus aminte de subiectul din RM
http://www.aktual24.ro/cum-si-a-gasit-ponta-protectie-in-turcia-nastase-este-nasul-de-cununie-al-fiicei-lui-erdogan/
Am citit articolul in 5 minute si stau de mai bine de o ora si citesc comentariile foarte interesante, amuzante si informative. Din cunostiintele mele limitate despre arme si tehnici de lupta medievale sustin ca sabia era facuta clar dupa tiparul de bastard sword/ hand and a half.