DSS: Instrucțiuni – D00190/1987

Continuăm azi călătoria prin unele din materialele Securității (DSS mai exact). Scopul este de a le prezenta așa cum au fost tipărite pe hârtie, fără interpretări personale, fără a le cântări, fără a le judeca. Astăzi avem Instrucţiuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de securitate, aprobat în ședința Consiliului de Conducere al Departamentului Securității Statului la data de 24 iunie 1987. Limba de lemn face parte din ‘farmecul’ documentelor.


Republica Socialistă România
Departamentul Securităţii Statului

Strict secret, Ex. nr. 3

Instrucţiuni

Nr. D – 00190/1987
privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative
a organelor de Securitate

 

Înfăptuirea grandiosului Program al Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism se realizează în condiţiile în care toţi oamenii muncii, strâns uniţi în jurul partidului, al Secretarului său General, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, urmează şi înfăptuiesc neabătut politica ştiinţifică de continuă propăşire a patriei, de apărare a independenţei, suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale.

Hotărârea cu care toţi cetăţenii patriei înfăptuiesc Programul Partidului şi urmează politica sa îşi are izvorul în caracterul profund democratic al orânduiri noastre socialiste, în consecvenţa cu care se aplică în viaţă principiul fundamentat de Secretarul General al Partidului Comunist Român potrivit căruia în România socialismul se construieşte cu poporul şi pentru popor.

Partidul nostru face totul pentru a găsi şi aplica formele cele mai corespunzătoare de participare a maselor largi populare la conducerea tuturor domeniilor de activitate, considerând dezvoltarea şi afirmarea democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, participarea poporului la elaborarea politicii de înfăptuire a construcţiei socialiste ca o problemă vitală pentru victoria socialismului. Aşa cum subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie să se acorde o atenţie deosebită creşterii rolului opiniei publice în aplicarea şi respectarea legilor ţării, în prevenirea şi combaterea încălcării normelor de convieţuire socială.

În concepţia partidului nostru, a Comandantului Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, principala îndatorire şi coordonata esenţială a activităţii organelor statului este de a preveni orice încălcare a legii, de a-i împiedica pe oameni să comită abateri, iar atunci când o fac, de a-i ajuta să se îndrepte. Totodată, trebuie aplicat ferm principiul ca nimeni să nu se poată sustrage răspunderii şi să nu rămână nepedepsit pentru încălcarea legilor şi normelor de convieţuire socială, dar, în acelaşi timp, nimeni să nu fie sancţionat sau pedepsit pe nedrept.

Documentele de partid şi legile ţării, doctrina militară naţională, fundamentată de Comandantul Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, stabilesc cu claritate rolul, locul şi sarcinile organelor de securitate în etapa actuală, ca organe cu misiuni specifice în înfăptuirea politicii partidului în domeniul securităţii statului.

Componente ale statului democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, organele de securitate se află în atenţia permanentă a Conducerii Superioare, personal a Secretarului General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu care, prin ordinele, indicaţiile şi orientările de neasemuită valoare teoretică şi practică, le ajută să-şi perfecţioneze continuu activitatea, astfel încât acestea să-şi dezvolte neîncetat contribuţia specifică la apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, să slujească plenar interesele şi aspiraţiile întregii noastre naţiuni socialiste.

Consiliul de Conducere şi Biroul Executiv ale Departamentului Securităţii Statului, militând neabătut pentru traducerea în viaţă a sarcinilor de perfecţionare a întregii activităţi ce revin aparatului de securitate din istoricele hotărâri ale Congresului al XIII-lea al Partidului, din orientările, ordinele şi indicaţiile Comandantului Suprem, au manifestat şi manifestă preocupări constante pentru îmbunătăţirea concepţiei de muncă, a formelor şi metodelor specifice de acţiune, creşterea capacităţii combative şi a eficienţei măsurilor de prevenire a infracţiunilor şi a celorlalte fapte antisociale date în competenţă.

Pe această linie se înscrie şi necesitatea de a asigura un cadru nou, perfecţionat, de organizare şi desfăşurare a activităţii informativ-operative de securitate, care să permită – pe bazele trainice ale întăririi legăturilor cu organismele democraţiei muncitoreşti revoluţionare, cu colectivele de oameni ai muncii – o temeinică şi permanentă cunoaştere şi stăpânire a situaţiei operative, precum şi soluţionarea într-un spirit militant a tuturor sarcinilor şi misiunilor încredinţate.

*

În scopul unei ferme orientări preventive a întregii activităţi desfăşurate de organele de securitate şi al sporirii continue a eficienţei măsurilor specifice de executare a sarcinilor şi misiunilor de apărare a securităţii statului;
Pentru perfecţionarea formelor, mijloacelor şi metodelor muncii de securitate în raport cu cerinţele de cunoaştere şi prevenire izvorâte din realităţile operative;
În temeiul prevederilor art. 5/I din Decretul nr. 121/1978, referitoare la atribuţiile Departamentului Securităţii Statului, se emit următoarele instrucţiuni:
 

Capitolul I. Dispoziţii generale

Art. 1. În vederea îndeplinirii sarcinilor şi atribuţiilor legale, organele de securitate desfăşoară activitate informativ-operativă de culegere, verificare şi valorificare a informaţiilor de interes pentru apărarea securităţii statului.
În procesul activităţii informativ-operative, prin mijloace şi metode specifice de muncă, se obţin, se verifică şi se valorifică informaţii cu privire la persoane, fapte sau împrejurări de interes pentru securitatea statului, în temeiul cărora se previn infracţiuni sau alte fapte antisociale date în competenţă şi se stabilesc persoanele răspunzătoare de neînlăturarea cauzelor unor împrejurări ce pot determina prejudicii securităţii statului, economiei naţionale ori altor interese ale statului român.

Art. 2. Activitatea informativ-operativă de securitate se desfăşoară în baza următoarelor principii:
a) asigurarea înfăptuirii neabătute a politicii partidului şi statului în domeniul apărării securităţii statului;
b) realizarea întocmai a conceptului de muncă preventivă fundamentat de Comandantul Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România;
c) respectarea şi aplicarea fermă a normelor privind conducerea de către partid a activităţii organelor de securitate;
d) asigurarea legalităţii socialiste;
e) întărirea şi diversificarea permanentă a legăturilor organelor de securitate cu organismele democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, colectivele de oameni ai muncii, cu masele largi populare;
f) manifestarea unei înalte vigilenţe şi combativităţi revoluţionare, asigurarea conspirativităţii şi compartimentării întregii munci;
g) realizarea unei strânse cooperări între unităţile şi compartimentele de securitate, între acestea şi celelalte unităţi şi organe ale Ministerului de Interne, precum şi cu organele de procuratură şi justiţie;
h) organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi informativ-operative în spirit ofensiv, creşterea permanentă a calităţii şi eficienţei tuturor formelor, mijloacelor şi metodelor prin care se realizează culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor.

Art. 3. Activitatea informativ-operativă de securitate are caracter cuprinzător, ea fiind pe deplin subordonată cerinţelor de continuă dezvoltare şi apărare a orânduirii socialiste.
Activitatea informativ-operativă se organizează pe profiluri de muncă, probleme, obiective, locuri şi medii, cadrele de securitate având obligaţia să asigure astfel cunoaşterea şi stăpânirea permanentă a situaţiei operative, ca bază a prevenirii şi neutralizării oricăror acţiuni de natură a afecta securitatea statului.

Art. 4. Situaţia operativă de securitate este ansamblul stărilor de fapt şi împrejurărilor prin a căror cunoaştere, apreciere şi evaluare se stabilesc sarcinile şi măsurile concrete de prevenire în raport cu obiectivele şi încercările serviciilor de spionaj străine şi ale agenturilor acestora, ale organizaţiilor, cercurilor şi persoanelor din exterior şi ale oricăror alte elemente ostile de a acţiona împotriva suveranităţii, independenţei, integrităţii şi securităţii statului român.

Art. 5. Activitatea informativ-operativă constă într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare şi valorificare preventivă a informaţiilor şi se realizează prin mijloace şi metode specifice muncii de securitate, în cadrul următoarelor forme de lucru: supravegherea informativă, verificarea informativă şi urmărirea informativă.

Art. 6. Mijloacele specifice prin care se realizează activitatea informativ-operativă de securitate sunt:
a) reţeaua informativă;
b) tehnica operativă;
c) filajul;
d) investigaţia;
e) controlul asupra unor canale de legătură interne sau externe ce pot fi folosite în scopuri ostile;
f) evidenţele de securitate;
g) culegerea personală de informaţii prin relaţiile oficiale şi legăturile operative ale ofiţerilor de securitate.
Şefii unităţilor de securitate vor asigura executarea exemplară a ordinelor şi instrucţiunilor ministrului secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului prin care se reglementează folosirea judicioasă şi cu eficienţă maximă a tuturor mijloacelor specifice de muncă.

Art. 7. Principalele metode specifice folosite în activitatea informativ-operativă de securitate sunt:
a) Legenda informativă – versiunea verosimilă folosită cu scopul de a asigura conspirarea şi secretizarea muncii de securitate şi a realiza inducerea în eroare a duşmanului.
b) Combinaţia informativă – complexul de măsuri informativ-operative judicios îmbinate, după o concepţie tactică bine determinată, care se foloseşte pentru rezolvarea unor sarcini de securitate cu un grad sporit de dificultate.
c) Infiltrarea informatorului (sau a ofiţerului) – introducerea legendată a acestuia în anturajul unor persoane, într-un obiectiv sau mediu care prezintă interes pentru securitatea statului.
d) Pătrunderea secretă – intrarea legendată sau ascunsă a unuia sau mai multor cadre de securitate în anumite încăperi cu scopul rezolvării unor sarcini operative de securitate.
e) Percheziţia secretă – controlul legendat sau ascuns al unor încăperi, mijloace de transport, bagaje sau obiecte aparţinând persoanelor ce interesează securitatea statului, în scopul clarificării unor informaţii sau al documentării unor aspecte de interes operativ.
f) Dezinformarea – acţiunea prin care se plasează duşmanului date şi informaţii special prelucrate pentru a nu se sesiza lipsa lor de autenticitate, ori prin care se lansează deliberat ştiri şi informaţii cu caracter de influenţă, în vederea susţinerii şi promovării unor interese operative.
g) Jocul operativ – complexul de metode şi mijloace informativ-operative care se aplică de regulă în confruntarea directă cu serviciile de spionaj, organizaţiile extremistteroriste, cercurile sau organizaţiile duşmănoase din străinătate în scopul cunoaşterii şi dejucării planurilor ostile puse la cale ori al interceptării şi ţinerii sub control contrainformativ al unor acţiuni ale acestora.
h) Cercetarea informativă – acţiunea de clarificare a unor informaţii în legătură cu care există indicii temeinice de veridicitate şi care se realizează prin investigarea, în mod direct sau sub acoperirea unor organe, a oricăror persoane ce prezintă interes.
Folosirea metodelor specifice de muncă se face pe baza planurilor de măsuri aprobate în cadrul verificării informative sau urmăririi informative.

Art. 8. Mijloacele şi metodele specifice activităţii informativ-operative de securitate se folosesc cu respectarea strictă a normelor de secretizare, compartimentare şi conspirativitate.
 

Capitolul II. Formele activităţii informativ-operative

Secţiunea I. Supravegherea informativă

Art. 9. Supravegherea informativă este activitatea organizată şi continuă de căutare a informaţiilor de primă sesizare despre iniţierea sau punerea la cale a unor acţiuni duşmănoase ori cu privire la fapte şi împrejurări care pot favoriza comiterea de infracţiuni sau alte fapte antisociale de competenţa organelor de securitate.

Art. 10. Activitatea de supraveghere informativă se realizează pe baza planului de căutare a informaţiilor.
Planul de căutare a informaţiilor cuprinde: obiectivele de realizat, tematica informaţiilor pe priorităţi, categoriile de persoane, locurile şi mediile în care vor fi căutate informaţiile în raport cu domeniile date în competenţă şi aria de responsabilitate.
Planul de căutare a informaţiilor se elaborează, din cinci în cinci ani, de unităţile centrale şi securităţile judeţene pe profiluri de muncă şi se actualizează anual pe baza Programului de măsuri al Departamentului Securităţii Statului şi ori de câte ori situaţia operativă impune.
Planurile de căutare a informaţiilor se aprobă de şefii unităţilor centrale şi, respectiv, şefii securităţilor judeţene (a municipiului Bucureşti).

Art. 11. Activitatea de supraveghere informativă se organizează şi se desfăşoară în toate obiectivele, locurile şi mediile de interes pentru apărarea securităţii statului, în rândul cetăţenilor români ori al străinilor pretabili la comiterea de acte ostile, precum şi pentru apărarea economiei naţionale, protecţia secretelor de stat şi identificarea şi contracararea oricăror încercări de instigare sau racolare la activităţi potrivnice intereselor statului român.

Art. 12. Informaţiile de primă sesizare obţinute în procesul supravegherii informative se soluţionează – în cadrul dosarului de problemă sau de obiectiv – în termen de cel mult 30 de zile. În funcţie de conţinutul problemelor operative rezultate, cu aprobarea şefilor ierarhici, informaţiile de primă sesizare se valorifică prin:
a) luarea unor măsuri de prevenire;
b) începerea urmăririi penale;
c) continuarea clarificării informaţiilor în cadrul verificării informative sau, după caz, al urmăririi informative;
d) trimiterea informaţiilor ori sesizarea, după caz, a unităţilor Departamentului Securităţii Statului, ale Ministerului de Interne sau a altor organe de stat cu competenţe de soluţionare a cazurilor respective;
e) clasarea, fără includerea în evidenţele operative şi distrugerea materialelor, în caz de neconfirmare.

Secţiunea a II-a. Verificarea informativă

Art. 13. Verificarea informativă este activitatea prin care se continuă clarificarea informaţiilor de primă sesizare ce nu s-au putut soluţiona în termenul de 30 de zile.
Verificarea informativă se realizează în cadrul mapei de verificare, în termen de cel mult şase luni, cu analize periodice asupra stadiului de clarificare a informaţiilor.

Art. 14. Activitatea în cadrul mapei de verificare se desfăşoară pe bază de plan de măsuri, care cuprinde: prezentarea situaţiei operative; sarcinile verificării; măsurile informativ-operative ce vor fi întreprinse, cu termene şi responsabilităţi.
Deschiderea mapei de verificare şi planul de măsuri se aprobă de şefii de servicii (similarii acestora) din unităţile centrale (securităţile judeţene şi a municipiului Bucureşti) sau de şefii birourilor de contrainformaţii militare.

Art. 15. Mapa de verificare se închide prin:
a) luarea unor măsuri de prevenire;
b) începerea urmăririi informative sau a urmăririi penale;
c) recrutarea persoanelor verificate;
d) sesizarea altor unităţi ale Departamentului Securităţii Statului, ale Ministerului de Interne ori a organelor de stat în atribuţiile cărora intră luarea măsurilor ce se impun;
e) clasarea, fără includerea în evidenţele operative şi distrugerea materialelor, în caz de neconfirmare ori când verificarea nu mai are obiect.
Închiderea mapei de verificare se aprobă de şefii care sunt stabiliţi prin ordinele în vigoare să dispună măsurile prevăzute la literele a-e.

Secţiunea a III-a. Urmărirea informativă

Art. 16. Urmărirea informativă este o activitate de verificare complexă a informaţiilor privitoare la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni de competenţa organelor de securitate, în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării faptelor infracţionale.
Urmărirea informativă se desfăşoară asupra persoanelor suspecte, precum şi în cazul infracţiunilor de competenţa organelor de securitate cu autori neidentificaţi.

Art. 17. Urmărirea informativă se desfăşoară în scopul prevenirii punerii în aplicare a intenţiilor sau planurilor de acţiuni ostile şi al curmării acestora înainte de a se produce consecinţe prin care să se prejudicieze securitatea statului.

În procesul verificării complexe a informaţiilor în cadrul urmăririi informative este interzis a determina o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul documentării activităţii sale.

Art. 18. Urmărirea informativă se desfăşoară pe bază de plan de măsuri, în care se prevăd: prezentarea situaţiei operative în caz; obiectivele concrete de verificare şi prevenire; măsurile stabilite în acest scop, cu termene şi responsabilităţi; mijloacele şi metodele specifice ce se vor folosi; modalităţile de asigurare a secretului urmăririi şi termenele de analiză a stadiului de soluţionare a cazului.

Art. 19. Deschiderea dosarului de urmărire informativă şi planul de măsuri se aprobă, după caz, de şefii unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti) sau locţiitorii acestora, precum şi de şefii serviciilor de contrainformaţii militare.
În cazurile complexe, care privesc persoane ori activităţi ce intră în competenţa mai multor unităţi, urmărirea informativă se desfăşoară în cooperare, pe bază de plan de măsuri elaborat în comun şi aprobat de şefii unităţilor respective.
Şefii de servicii (similarii lor) au obligaţia să urmărească sistematic şi să asigure realizarea la termenele stabilite şi la un bun nivel de calitate a sarcinilor fixate prin planurile de măsuri din dosarele de urmărire informativă.

Art. 20. Dosarele de urmărire informativă se analizează ori de câte ori este necesar, dar cel puţin trimestrial, la nivelul şefilor care au aprobat deschiderea lor, urmărindu-se stadiul îndeplinirii măsurilor întreprinse şi eficienţa acestora, impulsionarea clarificării suspiciunilor prin fixarea de noi sarcini şi măsuri operative, concomitent cu sprijinirea, îndrumarea şi controlul subordonaţilor în realizarea celor stabilite.
Dosarele de urmărire informativă cu o vechime mai mare de un an vor fi analizate la nivelul ierarhic superior celui care a aprobat deschiderea lor.
Unităţile centrale coordonează şi iau în control cazurile deosebite de la securităţile judeţene (a municipiului Bucureşti), participând direct la soluţionarea şi finalizarea lor.
Şefii unităţilor centrale, locţiitorii lor şi şefii serviciilor din aceste unităţi vor analiza cazurile luate în control ori de câte ori este necesar, dar cel puţin trimestrial şi, obligatoriu, pe momente operative.

Art. 21. Dosarul de urmărire informativă se închide:
a) când măsurile de prevenire luate şi-au atins scopul;
b) la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu excepţia cazurilor în care se impune continuarea urmăririi informative;
c) prin recrutarea persoanei care a fost urmărită;
d) când urmărirea informativă de securitate nu mai are obiect;
e) prin sesizarea altor organe, când problemele rezultate nu interesează securitatea statului.

Art. 22. Închiderea dosarelor de urmărire informativă se aprobă numai de către şefii unităţilor centrale şi teritoriale de securitate.
În cazul dosarelor de urmărire informativă aflate sub controlul unităţilor centrale de profil, măsura încetării urmăririi informative se va lua cu aprobarea şefilor acestor unităţi sau a locţiitorilor lor.
 

Capitolul III. Activităţi preventive

Secţiunea I. Acţiuni de conlucrare cu celelalte organe de stat, cu organismele democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, cu organizaţiile de masă şi obşteşti, cu masele largi populare

Art. 23. Aparatul de securitate, cu sprijinul şi sub îndrumarea organelor de partid, în strânsă colaborare cu organismele democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, cu celelalte organe de stat, cu organizaţiile de masă şi obşteşti, participă la educarea cetăţenilor în spiritul respectării cu stricteţe a legilor ţării, al vigilenţei şi combativităţii revoluţionare faţă de orice acţiuni şi manifestări ostile orânduirii socialiste şi intereselor poporului.
În acest scop:
a) sprijină conducerile organizaţiilor socialiste în acţiunile de cunoaştere, aplicare şi respectare a dispoziţiilor legale privind apărarea economiei naţionale, asigurarea securităţii statului şi a capacităţii de apărare a patriei, a celorlalte valori fundamentale ale orânduirii socialiste;
b) sprijină organele de presă, radio, televiziune şi instituţiile cultural-educative în realizarea de acţiuni de natură să contribuie la educarea cetăţenilor în spiritul legalităţii socialiste, al vigilenţei şi combativităţii faţă de manifestările antisociale. Materialele puse la dispoziţia acestor organe şi instituţii se aprobă de către:
– adjunctul ministrului ori secretarul de stat care coordonează activitatea unităţii interesate, când sunt destinate organelor de informare în masă şi instituţiilor culturaleducative centrale;
– şefii securităţilor judeţene (a municipiului Bucureşti), cu acordul unităţilor centrale de profil, pentru organele de informare în masă şi cultural-educative locale;
c) cu aprobarea şi sprijinul organelor de partid, în strânsă conlucrare cu organismele democraţiei socialiste, pune, prin intermediul factorilor competenţi, în discuţia colectivelor de oameni ai muncii sau în adunări populare, diferite cazuri de abateri şi încălcări ale legilor.

Art. 24. În toate situaţiile în care se obţin date şi informaţii ce privesc stări de pericol, nereguli şi premise ale unor evenimente negative, abateri de la lege de natură a aduce prejudicii economiei naţionale ori unor interese politice, de stat sau obşteşti, acestea vor fi aduse la cunoştinţa factorilor competenţi să le soluţioneze.
Informarea conducătorilor organizaţiilor socialiste se realizează în mod operativ de şefii unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti) ori de locţiitorii lor, iar cu aprobarea acestora, de şefii serviciilor ori de alţi ofiţeri desemnaţi. În caz de pericol iminent, ofiţerii de securitate care răspund de asigurarea contrainformativă a obiectivelor respective acţionează cu promptitudine şi fermitate pentru prevenirea evenimentelor deosebite, informează operativ factorii competenţi şi raportează de îndată şefilor nemijlociţi.
În cazuri deosebite, când faptele, fenomenele sau situaţiile constatate ar putea avea consecinţe grave, sesizarea se face în scris, asigurându-se conspirarea mijloacelor şi metodelor specifice de muncă.
În toate cazurile se va urmări modul de înlăturare a stărilor de pericol sau a altor neajunsuri semnalate.

Art. 25. Unele persoane predispuse la abateri şi încălcări ale legilor, ori în legătură cu care s-au dispus măsuri operative de prevenire, îndeosebi minorii şi tinerii, vor fi încredinţate pentru supraveghere şi educare organizaţiilor democraţiei muncitoreştirevoluţionare, organizaţiilor de masă şi obşteşti, colectivelor de oameni ai muncii sau altor factori educaţionali.
Măsura se dispune cu acordul şi sprijinul organelor de partid.

Secţiunea a II-a . Acţiuni şi măsuri preventive de securitate

Art. 26. Pregătirea contrainformativă este o acţiune preventivă specifică ce are drept scop dezvoltarea vigilenţei faţă de încercările duşmănoase, cunoaşterea metodelor de acţiune ale serviciilor străine de informaţii, ale organizaţiilor reacţionare ori ale elementelor puse în slujba acestora, în vederea autoapărării, a sesizării şi respingerii lor.
Organele de securitate, cu sprijinul conducătorilor organizaţiilor socialiste, asigură pregătirea contrainformativă – individual sau în grup – a cetăţenilor români care, prin natura activităţii lor, intră în legătură cu străini, fac deplasări în străinătate ori au acces la date şi documente secrete de stat, precum şi a celor care lucrează în obiective, locuri şi medii de importanţă pentru securitatea statului.
Pregătirea contrainformativă a persoanelor care nu sunt sub incidenţa unor reglementări speciale se realizează cu aprobarea şefilor de servicii (similarii lor), precum şi a şefilor birourilor de contrainformaţii militare.
Activităţile de pregătire contrainformativă se vor desfăşura pe baza unor materialecadru, cu respectarea strictă a principiilor conspirativităţii şi secretizării muncii de securitate.

Art. 27. În aplicarea fermă a conceptului de muncă preventivă, pe baza prevederilor legilor şi asigurând conspirativitatea deplină a mijloacelor şi metodelor secrete de muncă, pentru împiedicarea elementelor urmărite să săvârşească infracţiuni sau alte acte antisociale ori să prejudicieze interesele statului în orice mod, se întreprind, după caz, următoarele măsuri preventive de securitate:
a) influenţarea pozitivă;
b) atenţionarea;
c) avertizarea;
d) punerea în dezbatere publică;
e) destrămarea anturajelor ale căror preocupări pot degenera în infracţiuni ori alte fapte care prezintă pericol pentru securitatea statului;
f) neacordarea ori retragerea avizului de securitate;
g) aplicarea de amenzi contravenţionale;
h) întreruperea şederii în ţară sau declararea ca persoană indezirabilă a străinilor;
i) începerea urmăririi penale sau alte măsuri legale.

Art. 28. Influenţarea pozitivă se realizează prin reţeaua informativă sau alţi factori de la locul de muncă ori prin familie, în cazul unor persoane care trebuie apărate de receptarea unor idei şi concepţii negative de natură a le antrena la acte antisociale ce pot aduce prejudicii intereselor statului.
În anumite cazuri, influenţarea pozitivă se poate realiza şi direct de către ofiţerul de securitate.
Măsura influenţării pozitive se aprobă de şefii de servicii (similarii lor), precum şi de şefii birourilor de contrainformaţii militare şi nu se înregistrează în evidenţele operative de securitate.

Art. 29. Atenţionarea se aplică în cazul persoanelor despre care se stabileşte că sunt pretabile să săvârşească fapte antisociale de competenţa organelor de securitate sau că au intrat într-un anturaj cu preocupări necorespunzătoare.
Măsura atenţionării se aprobă de şefii de servicii (similarii lor), precum şi de şefii birourilor de contrainformaţii militare şi se realizează prin intermediul unor factori de conducere din organizaţiile socialiste, ori de ofiţeri de securitate şi nu se înregistrează în evidenţele operative de securitate.

Art. 30. Avertizarea este măsura prin care persoanei în cauză i se pune în vedere să adopte o conduită conformă legilor şi normelor de convieţuire socială, deoarece preocupările şi manifestările sale pot degenera în fapte de natură să aducă atingere securităţii statului.
Persoanelor avertizate li se iau angajamente prin care acestea declară că au înţeles justeţea măsurii de prevenire şi se angajează să respecte legile şi să nu aducă, sub nici o formă, atingere intereselor de apărare a securităţii statului.
Măsura avertizării se aplică cu aprobarea şefilor unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti) şi a locţiitorilor acestora, precum şi a şefilor serviciilor de contrainformaţii militare şi se realizează de cadre de securitate cu o temeinică pregătire şi experienţă profesională.
Avertizarea poate fi efectuată şi în prezenţa altor persoane, factori de răspundere de la locul de muncă sau membri de familie.
Avertizarea străinilor se face conform reglementărilor speciale.
În toate cazurile, şefii care aprobă avertizarea au obligaţia să asigure buna organizare şi desfăşurare a aplicării acestei măsuri şi să urmărească eficacitatea ei.

Art. 31. Punerea în dezbatere publică se aplică în cazurile când se apreciază că publicitatea este de natură să determine persoana în cauză să nu se angreneze în activităţi ostile şi că prin această măsură se contribuie la sporirea vigilenţei şi creşterea fermităţii oamenilor muncii faţă de încălcările sau abaterile de la lege.
Organizarea dezbaterii publice şi prezentarea faptelor ce fac obiectul acesteia se realizează de către organismele democraţiei socialiste sau conducerile organizaţiilor socialiste, cărora organele de securitate le pun la dispoziţie datele necesare.
Punerea în dezbatere publică se poate face numai cu acordul primului secretar al comitetului judeţean de partid (al municipiului Bucureşti) şi cu aprobarea şefilor unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene sau a municipiului Bucureşti), dată cu avizul Direcţiei de Cercetări Penale a Departamentului Securităţii Statului. La securităţile judeţene (a municipiului Bucureşti), punerea în dezbatere publică se face şi cu acordul şefului unităţii centrale de profil.
Modul de desfăşurare a punerii în dezbatere publică se consemnează într-o notăraport ce se ataşează la dosarul cazului.

Art. 32. Destrămarea constă în luarea unui complex de măsuri preventive pentru curmarea activităţilor necorespunzătoare care au loc în cadrul unor grupuri şi anturaje şi care pot degenera în infracţiuni ori alte fapte antisociale de competenţa organelor de securitate.
Măsura destrămării se aprobă de şefii unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti), precum şi de şefii serviciilor de contrainformaţii militare, cu avizul Direcţiei de Cercetări Penale a Departamentului Securităţii Statului.

Art. 33. Măsurile de avertizare, punere în dezbatere publică, precum şi cele preconizate pentru destrămarea unor grupuri sau anturaje vor fi precedate de analize temeinice efectuate împreună cu organele de cercetare penală ale Securităţii, pentru evaluarea atentă, cu discernământ, a activităţilor rezultate din urmărirea informativă şi stabilirea celor mai adecvate modalităţi de realizare a măsurilor de prevenire. În cazurile mai importante se vor efectua inclusiv acte premergătoare, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Măsurile de avertizare şi punere în dezbatere publică se înregistrează în evidenţele operative de securitate.
Măsurile de prevenire prin care se realizează destrămarea se înregistrează în evidenţele operative, după caz, conform prevederilor prezentei secţiuni.

Art. 34. Neacordarea ori retragerea avizului de securitate se aplică în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile de a desfăşura anumite activităţi în legătură cu care, prin lege, se cere avizul organelor de securitate.

Art. 35. Amenda contravenţională se aplică în cazurile date prin lege în competenţa organelor de securitate, cu respectarea normelor legale privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 36. Cetăţenilor străini care săvârşesc fapte de natură să lezeze securitatea statului li se poate întrerupe dreptul de şedere în R.S România, ori pot fi declaraţi persoane indezirabile, potrivit dispoziţiilor legale, la propunerea unităţilor de securitate interesate. Aceste persoane se înregistrează în evidenţele operative de securitate, potrivit reglementărilor existente.

Art. 37. Urmărirea penală se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu reglementările în vigoare.
 

Capitolul IV. Dispoziţii finale

Art. 38. Activitatea informativ-operativă în mediul rural se desfăşoară potrivit principiilor şi normelor stabilite în prezentele instrucţiuni, cu particularităţile prevăzute de reglementarea specială în materie.

Art. 39. Unităţile informativ-operative centrale au obligaţia de a sprijini, îndruma şi controla permanent activitatea informativă pe profilurile lor de muncă, de a urmări concret modul în care se asigură cunoaşterea şi stăpânirea situaţiei operative şi de a realiza continua dezvoltare a capacităţii preventive şi a eficienţei măsurilor întreprinse în acest scop.
Periodic, unităţile centrale vor analiza situaţia operativă din domeniile date în răspundere, iar pe baza concluziilor desprinse vor asigura măsuri de continuă perfecţionare a activităţii informativ-operative.
Cadrele de conducere de la toate nivelurile au datoria de a educa şi stimula subordonaţii în continua perfecţionare a mijloacelor şi metodelor de muncă, în imprimarea unui caracter dinamic şi ofensiv supravegherii, verificării şi urmăririi informative de securitate.
Toate cadrele de securitate care desfăşoară activitate informativ-operativă au obligaţia fermă de a folosi cu maximă competenţă profesională şi eficienţă mijloacele şi metodele specifice de muncă, de a promova iniţiativa şi spiritul novator, de exigenţă, răspundere, ordine şi disciplină, de respectare strictă a normelor de secretizare şi compartimentare.
Este interzisă şi constituie o abatere deosebit de gravă, incompatibilă cu calitatea de lucrător de securitate, folosirea formelor, mijloacelor şi metodelor muncii de securitate în alte scopuri decât cele care interesează securitatea statului.

Art. 40. Centrul de Informatică şi Documentare va propune spre aprobare, în termen de 60 de zile, modificările ce se impun în reglementările privind organizarea şi funcţionarea evidenţelor de securitate, ca urmare a intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

Art. 41. Prezentele instrucţiuni vor fi difuzate, de către Serviciul Independent Secretariat-Juridic, potrivit notei de difuzare aprobate.

Art. 42. Orice dispoziţii contrare prevederilor prezentelor instrucţiuni îşi încetează aplicabilitatea.
 
 

Iulian

Share
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Surse:
CNSAS (site, pagina Facebook)

9 comentarii:

  1. O fi fost securitatea a statului dar textul arata ca cel mai important era partidul si toate activitatile sunt in primul rand pentru oranduirea socialista. Intr-un fel clarifica prioritatile si ordinea importantei.
    Ca observatie personala, principalele metode folosite (legenda, combinatia, infiltrarea) si majoritatea activitatilor desfasurate (supraveghere, urmarire etc) impotriva dusmanului au fost aplicate propriei populatii la scara larga (nu doar „elementelor dusmanoase” sau „ostile”), asadar putem spune ca statul avea prezumtia de dusmanie fata de popor.

  2. „Hotărârea cu care toţi cetăţenii patriei înfăptuiesc Programul Partidului şi urmează politica sa îşi are izvorul în caracterul profund democratic al orânduirii noastre [socialiste], în consecvenţa cu care se aplică în viaţă principiul fundamentat de Secretarul General al Partidului…”
    „Art. 4. Situaţia operativă de securitate este ansamblul stărilor de fapt şi împrejurărilor prin a căror cunoaştere, apreciere şi evaluare se stabilesc sarcinile şi măsurile concrete de prevenire în raport cu obiectivele şi încercările serviciilor de spionaj străine şi ale agenturilor acestora, ale organizaţiilor, cercurilor şi persoanelor din exterior şi ale oricăror alte elemente ostile de a acţiona împotriva suveranităţii, independenţei, integrităţii şi securităţii statului român.”

    Parcă mai erau unii, mai prin zilele noastre, care vorbeau de același „Program al Partidului”… Iar articolul ăla 4, parcă se referă la „statul paralel” din zilele noastre.
    Dar sunt eu prea paranoic, nu-i așa? Orice asemănare cu personaje sau fapte reale este absolut întâmplătoare.

    • Am vazut autoelogii studii unde se vorbea despre angajarea securitatii noi SRI in apararea democratiei, a intereselor Romaniei, etc, etc, etc.
      Realitatea pe care o vad este ca securitatea noua SRI este in slujba aceluiasi grup privilegiat, nimic din trecut nefiind schimbat. Primul lucru la care ma gindesc cind aud de schimbare este cum Plesita a fost internat la sanatoriul SRI. In 2009.

  3. Totalitarismul una din cele mai „splendide” forme ale sale.

  4. brațul lung al legii ajunge in costa rica,madagascar ,indonezia dar nu ajunge la o aruncătură de băț in serbia?ca sa ne lămurim cine se află in spatele personajului prieten la cataramă cu ponta.

    • Ca doar nu s-or apuca prostii sa-i desconspire pe astia si gradele lor. Oh, stai, Basescu l-a desconspirat pe Ponta si dupa aia a tacut malc, stie ca a incalcat legea, dar nici legea nu poate fi aplicata si nimeni nu l-a dat in judecata pe chestia asta, pentru ca ar insemna..sa se confirme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *