Titlul de mai sus ar fi putut avea un semn al întrebării dacă secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen nu ar fi anunţat că dorita reuniune a aliaţilor cu oficialii ruşi, de la Chicago a fost anulată.
Este acesta un semn al crizei, în relaţiile Alianţei cu Federaţia Rusă? Un non-dialog comparabil a existat şi dupăconflictul militar dintre Georgia şi Rusia.
Acum, Vladimir Putin intenţionează să înceapă în forţă al treilea mandat prezidenţial, ambiţionat şi de faptul că SUA îşi menţin poziţia privind raţiunea instalării în Europa a dispozitivului de interceptoare a rachetelor balistice intercontinentale. Şi Moscova îşi păstrează vetoul faţă de orice intervenţie militară în Siria, deşi acolo, în urma măsurilor represive au murit 9.000 de oameni, 7000 fiind civili. Un alt punct de dezacord îl constituie şi atitudinea occidentală faţă de regimul de la Teheran, pe care Kremlinul îl susţine din raţiuni geopolitice şi un vizibil interes economic.
Rasmussen a afirmat că a discutat personal cu Putin, care i-a explicat că tocmai calendarul politic intern face dificilă reuniunea NATO-Rusia, în luna mai, la Chicago.
Totuşi, Rasmussen a confirmat că, luna următoare, miniştri aliaţi de externe se vor reuni şi vor reitera angajamentul lor pentru o cooperare practică cu partea rusă.
Ulterior, Dmitri Peskov, secretarul de presă al premierului Putin a declarat că pregătirea diplomaţiei ruse pentru summitul de la Chicago nu a început.
De altfel, chestiunea participării liderului rus la Summitul NATO de la Chicago a fost punctată, întâia oară, de Dmitri Rogozin, la finele anului trecut, din postura de ambasador al ţării sale la Cartierul General al Alianţei.
Rogozin, adeptul unei oratorii agresive, a afirmat că blocajul înregistrat în problemascutului american antirachetă face discutabilă prezenţa la Chicago, apreşedintelui Rusiei, pentru că, în absenţa unui progres – a se reţine ce urmează – nu este nimic de discutat!
Nu este nimic de discutat nici în problema Transnistriei. Aşa poate fi interpretat decretul lui Dmitri Medvedev, care l-a numit pe acelaşi Dmitri Rogozin drept trimis special al Preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria, deşi, oficial, aceasta este încă parte a Republicii Moldova!
Numirea lui Rogozin survine la puţin timp după ce noul lider al Transnistriei, Evgheni Şevciuk l-a desemnat pe Mihail Bergman – ex-comandant militar al Tiraspolului – ca reprezentant special în Rusia. Iar acesta a declarat că viitorul teritoriului tranistrean nu poate fi decât în Federaţia Rusă!
Reacţia diplomaţiei de la Chişinău? A fost prudentă, limitându-se la precizarea că va obţine, pe canale diplomatice, clarificările necesare vizând numirea lui Rogozin.
Iată cum revenirea lui Putin la Kremlin coincide cu relansarea politicii faptului împlinit. Rogozin va vizita în luna aprilie regiunea transnistreană, după o coordonare cu conducerea de la Tiraspol. Astfel, Transnistria este tratată practic ca un stat!
Nici preşedintele ales Putin, nici trimisul special Rogozin nu au în vedere vreun compromis pentru statutul Transnistriei. Nefiind exclus să anunţe o condiţie sine qua non pentru un dialog minimal “constructiv” – neamplasarea interceptoarelor americane la Deveselu.
O ipoteză în care răspunsul SUA este deja cunoscut. Şi reacţia Rusiei la fel. Prin decretul de numire al lui Rogozin, ca trimis special în Transnistria a fost oficializată graniţa dintre zona protejată de NATO şi cea controlată de Moscova.
……………………
Asa cum scriam si in articolul de ieri, Rusia se pare ca s-a hotarat! Vrea Transnistria si nu mai face nici un secret din asta. Ce poate face Romania in acest caz? In mod sigur si ofensiva in R. Moldova, din partea Moscovei, se va inteti si prin santajarea Romaniei: Transnistria sau Scutul anti-racheta. Ce solutii avem in fata schimbarii dramatice a politicii rusesti in zona?
Ca doar Obama i-a spus lui Medvedev sa-l mai lase putin sa fie reales ca dupa aia devine si el mai flexibil. Ce poate insemna asta pentru noi si Basarabia?!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=MNxEDomUlXw&w=560&h=315]
Rusia a preluat de mult Transnistria, din 92, asta nu e o noutate. Faptul ca Putin a anulat prezenta sa la summitul NATO din SUA eu zic ca este o reactie controlata. Pe noi , pe polaci si pe americani a ajuns sa nu ne mai intereseze , nu zic sa ne mai deranjeze acest cui al lui Pepelea alipit fortat Basarabiei numit Tranistria, pe noi mai rau ne deranjeaza limbuiala dintre Putin si Merkel. Va dati seama cata dementa in placi ragaie prin capul lui Putin , tipic stalinista, care ii face pe proprii aliati si cei mai obedienti, ucrainienii, dupe ce le pune un presedinte rus, le ia baza de la Sevastopol, apoi le scumpeste gazul incat chiar rusul Ianukovici afirma ca este mai ieftin sa cumpere gaz RUSESC din Germania prin NorthStream??!!??? Uneori am crezut ca fiind reales Putin avem de pierdut insa cred ca m-am inselat.
Sa-şi ia naibii Transnistria cu toti rusalaii aia betivani din ea, dar sa ne dea ce-i al nostru, adica Tighina ca n-au nici un drept asupra ei…
Poate scrie cineva si in ruseste chestia asta cu Tighina, sa bage la cap si Rogojina ala trimis de Moskva…
nici noi nu suntem prea breji – ce unire, Ce Transnistrie… ca astia sunt specialisti in limbaj de lemn!
http://www.ziuaveche.ro/opinie/sfatul-de-razboi-al-tarii-83703.html
Zic românii, prin gura CSAŢ-ului, că „liniile directoare” ale mandatului României pentru Summitul NATO de la Chicago sunt: „apărarea antirachetă, continuarea angajamentului comunităţii internaţionale în Afganistan; identificarea unor soluţii viabile care să contribuie la consolidarea capacităţilor militare ale Alianţei; politica de parteneriate şi procesul de extindere a NATO”.
Zic polonezii, prin documentul oficial de politică externă: „Trebuie să punem accentul pe dezvoltarea capabilităţilor Alianţei în zona apărării antirachetă şi abordării serioase, pe agenda organizaţiei, a aşaziselor noi provocări”. „Polonia va continua să fie avocatul lărgirii NATO, pentru a include statele care aspiră la statutul de membru şi îndeplinesc toate criteriile. Prin sprijinirea acestor aspiraţii, în special ale Moldovei, ale statelor din Balcanii de Vest şi Caucazului de Sud, Polonia este pregătită să ofere asistenţă în domeniile politic şi economic ale transformării lor”. În ceea ce priveşte Afganistanul după 2014, Polonia recunoaşte că este „o provocare pentru Alianţă şi pentru Polonia să realizeze un transfer efectiv de responsabilitate pentru securitate, de la Alianţă la autorităţile din Kabul şi în concordanţă cu calendarul stabilit”. Şi aşa mai departe.
Orice observator rezonabil poate vedea diferenţa de limbaj între cele două texte, care se referă la aceleaşi lucruri. Iar această diferenţă este dată modul diferit de a face politică, în sensul în care România nu face nici un fel de politică, nici externă, nici de securitate, ci doar publică vorbe puse una după alta.
Si o comemorare – Katyn-ul românesc – masacrul de la Fântâna Albă:
http://www.napocanews.ro/2012/04/katyn-ul-romanesc-masacrul-de-la-fantana-alba.html
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca iar pe noi sa nu ne lase sa-i uitam!
„Pacificatorul” rus Rogozin, fost luptator de partea separatistilor de la Tiraspol
http://www.napocanews.ro/2012/04/%e2%80%9epacificatorul-rus-rogozin-fost-luptator-de-partea-separatistilor-de-la-tiraspol.html
”Pentru prima data am ajuns in zona de conflict la sfarsitul lunii mai a anului 1992. (…) M-am intors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici sa participe la actiunile militare din Transnistria. Pe 23 iunie, m-am intors in stanga Nistrului si deja ma aflam in cadrul detasamentului de voluntari din Rusia si Ucraina, pe traseul Dubasari-Rabnita”, scrie Rogozin, in cartea sa. Tot acolo, Rogozin emite o serie de aprecieri dure la adresa autoritatilor moldovene: ”Detasamentele inarmate de fascisti romani si moldoveni au invadat Transnistria in 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detasamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militara si voluntari”, mai scrie fostul ambasador al Rusiei la NATO. ”Soarta conflictului a fost decisa de ostasii Armatei a 14-a. Multi dintre acestia au luptat cu arma in maini in armata transnistreana. Tradati de comandantii lor, dar devotati Rusiei, soldatii au trecut de partea poporului transnistrean, ridicandu-se in apararea acestuia. Acest razboi a fortificat pozitiile republicii moldovenesti nistrene si a poporului sau glorios, caruia pana in prezent comunitatea internationala ii respinge dreptul la autodeterminare si propria statalitate”, se mai revolta Rogozin in cartea sa, potrivit Deutsche Welle.
Transnistria, in componenta Rusiei.
„Transnistria trebuie sa revina fara intarziere in componenta Federatiei Ruse, conform vointei poporului, exprimate in cadrul referendumurilor care au avut loc in aceasta regiune”, crede Dmitri Rogozin. El il acuza si pe fostul presedinte rus Boris Eltin ca ar fi incercat sa rezolve conflictul transnistrean pe cale diplomatica si ca ar fi interzis, in prima faza, Armatei a 14-a sa se implice in razboi. Dmitri Rogozin saluta in cartea sa venirea in fruntea Armatei a 14-a a generalului Aleksandr Lebed, sub conducerea caruia militarii rusi au intrat in razboi de partea fortelor transnistrene si au nimicit, potrivit autorului, sute de voluntari moldoveni pe platoul de la Chitcani si in padurea de la Harbovat.
GALERIE FOTO:Razboiul MOLDO-RUS de pe Nistru in fotografiile lui ILIE ILASCU:
http://www.frontpress.ro/?p=20917
http://www.timpul.md/articol/marius-lazurca-ambasadorul-romaniei-la-chisinau-antiromanismul-este%E2%80%A6-expresia-cea-mai-limpede-a-antieuropenismului-32765.html
Marius Lazurca, ambasadorul României la Chişinău: „Antiromânismul este… expresia cea mai limpede a antieuropenismului”
http://www.zf.ro/politica/politica-externa/iulia-timosenko-principalul-suspect-in-cazul-asasinarii-unui-om-de-afaceri-ucrainean-9465453
ucraina saraca ii conduca de kgb-isti, nu mai are scapare