Articol republicat si adaugit
Cu totii am cazut de acord ca saracia lucie, in materie de dotare, a Armatei Romane nu are legatura directa cu banii de la buget, sau mai exact cu lipsa lor, ci mai degraba cu slabul management al acestora si lipsa de idei si vointa cronica. Mai are legatura si cu incompetenta celor pusi sa faca astfel de tranzactii conjugata cu cu lipsa oricarei predictibilitati.
Managementul statului este, in afara oricaror discutii, extrem de slab si incompetent, iar din acest motiv s-a cerut inlocuirea lui cu managementul privat in companile de stat. Dar ce este de fapt un management privat?! Explicat mai simplu, lucrurile stau cam asa: propietarul, statul adica, intocmeste un fel de caiet de sarcini in care stabileste niste conditii, criterii de performanta, etc, prin care cere ca respectiva companie sa atinga anumiti parametri investitionali, de profitabilitate, etc. Apoi scoate caietul de sarcini pe piata libera, la concurs. Castigatorul competitiei semneaza apoi un contract pe o perioada determinata, sau cu atingerea unui scop foarte clar si punctual.
Singurul lucru care ii ramane statului de facut este sa urmareasca indeplinirea obligatilor asumate de catre managerul privat in privinta companiei respective. Insa nu poate interveni de loc, ceea ce in cazul nostru este foarte bine.
Acum, revenind la achizitile de armament, problema poate fi rezolvata cam la fel.
