Editorial – OFFSET-ul (compensatia) si optiunile tot mai restranse ale Romaniei

Compensatia este perceputa actualmente de catre tarile detinatoare de tehnologii inalte ca o povara tot mai mare, desi offset-ul a aparut in anii ’50 ai secolului trecut cand administratia americana condusa de Dwight Eisenhower a fortat Germania de Vest sa cumpere echipament militar pentru a compensa costurile stationarii trupelor americane in Europa.

Ciudat cum se intoarce roata in functie de nevoi, acum SUA sunt cel mai mare sustinator al limitarii si daca e posibil chiar al suprimarii practicii de offset, deoarece in acest moment SUA sunt cel mai mare exportator de armament, iar obligatiile de compensatie cresc proportional, afectand din ce in ce mai des furnizori sau subcontractori de pe solul american, care sunt inlocuiti tot mai des cu facilitati din tarile catre care se realizeaza respectivele exporturi militare, acompaniate de compensatii!

In SUA exista un departament pentru comert – Bureau of Industry and Security (BIS), care se ocupa expres cu angajamentele de offset cu alte natiuni, ca si subcomponenta a securitatii industriale a americane, scopul acestui departament fiind tocmai protejarea securitatii nationale din punctul de vedere al exportului de tehnologii inalte, in special militare, ca si compensatii pentru achizitii de tehnica de lupta americana. BIS defineste offsetul ca si “compensatie obligatorie ceruta de guverne straine in schimbul achizitiei sistemelor de arme si serviciilor aferente”.

Alaturi de SUA, si Uniunea Europeana este tot mai decisa sa elimine aceasta practica, mai ales Franta si Germania, aceste tari calificand compensatia ca fiind ineficienta si distorsionand piata. Insa exista si un grup de tari din UE, in general mai putin dezvoltate tehnologic, in frunte cu Polonia, care se opune eliminarii practicii offsetului.

O viziune interesanta este cea a Braziliei, care prin vocea lui Roberto Mangabeira Unger, Ministrul pentru probleme strategice, afirma: “Nu vom fi doar cumparatori sau clienti ci parteneri. Competitia intre diferite companii de a oferi arme comparabile unei tari consta de asemenea in nivelul de partajare sau parteneriat cu cumparatorul.”.

Offsetul poate fi considerat si o unealta de marketing prin care se ofera anumite avantaje cumparatorului, iar industria militara americana este mult mai pragmatica in aceasta directie si oarecum nealiniata cu atitudinea guvernului SUA. In multe cazuri se ajunge ca valoarea offset-ului in sine sa fie mai importanta decat produsul militar achizitionat, din motive personale sau politice. Desi Transparency International considera offsetul “o usa deschisa catre coruptie”, cheltuirea unor fonduri insemnate de la bugetul unor state pentru tehnica si tehnologie militara poate fi totusi contrabalansata de intoarcerea unei parti a sumelor respective sub forma de investitii in tara care a cheltuit bani. Un astfel de argument nu poate fi ignorat in sistemul de luare a deciziilor intr-o tara democratica.

Revenind la tehnica offsetului, el reprezinta o modalitate de a compensa partial sumele investite de o tara in achizitia de tehnica militara.

Un lucru foarte important este ca valoarea in sine a offset-ului este obtinuta cu ajutorul unor coeficienti multiplicatori dati de importanta unui produs sau tehnologii pentru tara care face achizitia militara. Astfel daca sa zicem, o tara cumpara armament in valoare de 100 mil. Euro, un offset de 100% nu se traduce in investitia efectiva a 100 mil. Euro in economia tarii respective. S-ar putea ca investitia in valoare de 20 mil. Euro intr-o tehnologie importanta pentru tara respectiva, cuantizata cu un factor multiplicator de x5, sa reprezinte realizarea integrala a offsetului.

Tocmai de aceea polonezii, la achizitia avioanelor F-16, au folosit in cadrul negocierilor un coeficient de demultiplicare, astfel ca la o suma de investitii de offset propuse de Lockheed Martin de aproximativ 10 miliarde dolari ei au calculat cu ajutorul coeficientului demultiplicator o valoare “reala” de doar 6 miliarde de dolari.

In majoritatea cazurilor nu se ajunge la regasirea completa a sumei cheltuite in achizitie in cadrul offset-ului investit in contrapartida. Aici joaca un rol important creditul furnizor sau de stat, acordat cu perioade de gratie si rate ale dobanzii net inferioare celor practicate pe piata libera, ajutand astfel la “indulcirea pastilei”.

Ex. de offset vs. achizitie (Wikipedia, pagina pe care o recomand)

Important este de asemenea ca guvernul tarii interesate de achizitie controleaza nu doar calendarul livrarilor, cat si implementarea offsetului in concordanta cu contractul de furnizare dar si cu clauzele intelegerii de offset, controlul in sine realizandu-se prin ministerul apararii, al economiei si finantelor  sau chiar al industriei si comertului, pentru a acoperi toate aspectele. In multe cazuri exista agentii specializate pentru offset, inclusiv in Romania.

 

 

Tipuri de offset

 

Exista 2 tipuri majore de offset, cel direct, ca si investitie legata de produsul achizitionat, si cel indirect, care presupune investitii in alte domenii, de obicei civile, sau in acelasi cu domeniul produsului, insa nelegate direct de acesta si tehnologia sa.

Pentru achizitia unui echipament militar, offsetul direct poate reprezenta transferarea unei parti din productia componentelor echipamentului in tara cumparatoare, a asamblarii sau unor licente legate de acest produs, eventual a mentenantei produsului. Drepturile sunt achizitionate de obicei pentru o perioada limitata.Un exemplu de offset direct este faptul ca Portugalia, in schimbul achizitionarii de aparate F-16 de la Lockheed-Martin, a capatat dreptul de a asigura mentenanta propriei flote de F-16 dar si a celei a Kuweitului.

 

Offsetul indirect poate reprezenta transferuri de tehnologie, licente de productie in alte domenii militare nelegate de echipamentul/serviciul achizitionat, sau legate de economia si infrastructura civila, precum si achizitia de catre vanzator a unor bunuri ale cumparatorului, in contrapartida, de obicei materii prime sau produse putin prelucrate, eventual  oferirea de asistenta la export.

 

In contractele militare majore se obisnuieste ca firma furnizoare a echipamentului sa nu fie aceeasi cu cea care se ocupa in mod direct de offset, desi este raspunzatoare legal pentru compensatie. Si asta datorita coordonarii multitudinii investitiilor in domenii variate, ceea ce necesita o coordonare complexa.

In ultimul timp tot mai multe programe de compensatie sunt structurate pentru a sprijini nevoia unui stat de a-si consolida baza industriala, nivelul de tehnologie sau capacitatea de productie proprie in anumite domenii. Cea mai cunoscuta asociatie globala in domeniul “colaborarii industriale” (care este baza offsetului) este GOCA  (Global Offset and Countertrade Association ), care promoveaza comertul intre companii si clienti printr-o mai buna intelegere a contra-partidei si offsetului.GOCA organizeaza anual intalniri in parteneriat cu alte organizatii de offset cum ar fi ADS (Aerospace Defence Security) si DIOA (Defense Industry Offset Association) dar si cu autoritatile SUA spre exemplu, scopul acestor intalniri fiind educarea si constientizarea celor interesati astfel incat beneficii economice substantiale sa poata fi celor interesati de programe de compensatie.

 

Durata de realizare a offset-urilor depinde de la caz la caz, in functie si de tipul de investitie, putand varia de la 1-2 ani (cazul Turciei) la zeci de ani. Pe masura ce offsetul e realizat de catre firma initila sau subcontractori, autoritatile pot emite certificate de indeplinire procentuala a investitiei, cu sau fara multiplicatori. Aceste certificate pot fi tranzactionate catre alti subcontractori, daca se detin autorizatiile comisiilor de offset, astfel dezvoltandu-se o noua piata.

In cazul neindeplinirii unor obligatii de offset sunt prevazute penalitati, mergand de la un sistem rigid, cu garantii bancare, in cazul Poloniei de valoare egala cu suma neinvestita, pana la o strategie de negociere continua, bazata pe clauze de efort sustenabil.

 

Din punctul de vedere al SUA mai exista o alta clasificare a offseturilor:

–          de la o companie catre un guvern – Direct Commercial Sale – supravegheata indeaproape de guvernul SUA sau chiar de catre Congres datorita transferurilor de tehnologii care tin de securitatea nationala, fiind necesara licentierea respectivelor companii si depunerea raportului activitatii lorde offset la Bureau of Industry and Security – BIS

–          de la guvern catre un alt guvern – Foreign Military Sale – in care un grup de firme americane vand prin intermediul unei agentii din departamentul apararii – DSCA (Defense Security Cooperation Agency ). In acest caz DSCA va percepe un procentaj suplimentar peste pretul produsului pentru propriile cheltuieli administrative, insa se poate beneficia de antrenament gratuit cu fortele SUA pentru operatii internationale conjugate.  In acest caz, desi se statueaza ca statul american/DSCA nu se va implica in operatiuni de offset – “There are no known offset agreements proposed in connection with this (potential) sale.” – totusi in costurile totale ale programului de vanzari se poate introduce si offsetul organizat de subcontractori. In acest caz cumparatorul trebuie sa discute direct cu subcontractorii si nu cu DSCA, care insa le ofera sprijin subcontractorilor in recuperarea cheltuielilor de offset.

De asemenea, asociat cu “Foreign Military Sale” pot exista fonduri FMF (United States Foreign Military Financing) folosibile pentru finantarea offsetului doar in cazul in care fondurile sunt rambursabile, adica sub forma unor imprumuturi.

 

Situatia legislatiei offsetului difera de la tara la tara (120 de tari avand legislatie cu privire la offset), situatia fiind extrem de pestrita chiar si in Europa.

 

La nivelul Uniunii Europene s-a ajuns la un semi-acord, prin Codul Conduitei Offset-urilor ( The Code of Conduct on Offsets ) semnat de aproape toate statele europene in octombrie 2008, cu exceptia Danemarcei si Romaniei. Scopul acestui cod este promovarea unei baze tehnologice si industriale europene si gasirea unui parcurs care sa elimine practicile de offset de pe piata europeana,  pentru a putea genera competitii deschise pe piata europeana de aparare si securitate si a elimina restrictiile impuse de tratatele de la Roma si Lisabona (art.346). Insa tinta mai tangibila este limitarea cantitatii offset-ului la maxim 100% din valoarea contractului.

Celebrul articol 346 protejeaza dreptul fiecarui stat de a-si incuraja propria industrie militara si de securitate si de a achizitiona dupa propriile interese, exceptand aceasta piata de la regulile pietei comune europene: “any Member State may take such measures as it considers necessary for the protection of the essential interests of its security which are connected with the production of or trade in arms, munitions and war material; such measures shall not adversely affect the conditions of competition in the common market regarding products which are not intended for specifically military purposes.  ”

 

Desi in sectiunea de mai sus se spune clar ca Uniunea Europeana nu are dreptul sa intervina in deciziile de achizitie militara sau de offset militar ale statelor componente, ultima parte se refera ladreptul Uniunii Europene de a superviza si regula efectele offsetului indirect civil astfel incat acesta sa nu afecteze conditiile competitiei de pe piata interna europeana.

 

Orice offset indirect civil poate afecta piata comuna, acest lucru putand fi amplificat de necunoasterea bunelor practici in domeniu, ceea ce a determinat inclusiv statul american sa monitorizeze realizarea acestora. La o piata europeana de aparare estimate la o valoare de aproximativ 250 miliarde $, potentialul offsetului indirect civil este de 60 miliarde $.

 

Politicile statelor cu privire la offset difera de la caz la caz, insa mai jos sunt mentionate cateva cazuri relevante. Pentru Europa, a se vedea pagina European Defense Agency si noul portal “EU Offset Portal”:

 

–          Austria realizeaza acordurile de offset prin intermediul ministerului economiei si muncii, putand percepe chiar si peste 200% offset pronind de la valoare minima de 726.000 euro, fiind una dintre tarile cu cele mai mari valori nominale, insa si multiplicatorii putand urca pana la x10. Potrivit noului acord european, si-a redus valoarea offsetului la 100% insa si multiplicatorii au scazut.

–          Belgia, prin programul beneficiilor industriale coordonat de ministerul economiei, are un prag de 11 milioane de euro iar offsetul minim este de 100%, beneficiind de directive foarte detaliate, care contin si “aspectul noutatii” – capacitatea de a genera noi fluxuri de export.

–          Brazilia – offset gestionat de ministerul apararii, prag la 5 mil.$, valoare de minim 100%, multiplicatori intre 1 si 4, politici bazate pe transfer tehnologic, co-productie si colaborare.

–          Bulgaria, beneficiaza de Legea Achizitiilor Publice revizuita in 2009, offsetul direct supervizat de ministerul apararii iar cel indirect de cel al economiei si energiei, cu prag de 5 mil. euro, valoare de minim 110% si multiplicatori intre 1 si 3. Preferinta este de minim 30% pentru offset direct.

–          Cehia, cu ministerul comertului si industriei supraveghind cooperarea industriala, cu un prag de 500 mil. coroane, un minim de 20% offset direct, o valoare minim 100%, bazat pe transfer de noi tehnologii si cooperare. In 2010 s-a inceput anchetarea achizitiei blindatelor General Dynamics Pandur II, datorita costului triplu fata de cel al achizitiei Potrugaliei.

–          Franta si Germania nu sunt interesate de offset, cele 2 tari satisfacandu-si nevoile de achizitii militare din piata interna. Germania aplica 100% pentru offset. De remarcat faptul ca industria militara germana, al 3-lea exportator mondial, nu formeaza corporatii militare mari ci se bazeaza pe firme cu productie duala, civila si militara.

–          Grecia, al 5-lea mare importator mondial de armament si cel mai mare din Europa, cu un prag de 10 mil. euro, offset supervizat de ministerul apararii, variind intre 80 si 120%. Accepta doar offset direct, militar, insa o analiza facuta de curand sublinia ca 122 contracte de offset semnate intre 1997 si 2010 nu intrasera inca in executare. Oare de ce? Din cauza coruptiei functionarilor sau a birocratiei ?

–          Ungaria, cu ministerul dezvoltarii si economiei supraveghiind offsetul, are un prag de 3,5 mil. euro, valoare minima de 100% si multiplicatori pana la x15.

–          Israel: ministerul industriei, comertului si muncii supravegheaza offsetul. Pragul minim este 100.000$, valoare de minim 35% si multiplicatori pana la x2. Israelul este principalul beneficiar al United States Foreign Military Financing (FMF), cu peste 50% din buget, ceea ce limiteaza offsetul american.

–          Polonia: ministerul economiei se ocupa de offset. Pragul este de 5 mil. Euro, valoarea actualmente de 100%, multiplicatori intre x2 si x5, offsetul direct fiind preferat. In cadrul achizitiei de avioane F-16, au primit finantare de 3,8 mld. $ pe 15 ani de la FMF (United States Foreign Military Financing ) pentru un pachet de offset de 6 miliarde $ din partea Lockheed Martin.

–          Portugalia: detine o comisie permanent pentru offset, ca agentie guvernamentala, care tine de ministerele apararii si al economiei si supervizeaza negocierea si desfasurarea obligatiilor de offset. Pragul minim este 10 milioane de euro, procentajul minim de 100% iar multiplicatorii variaza intre x1 si x5, neexistand preferinte clare intre offsetul direct si indirect. Achizitia a 260 de blindate Pandur2 ale General Dynamics a costat 364 milioane de euro si avut un offset de 516 milioane de euro, Patria AMV fiind exclus pe criterii tehnice, insa acuzand in tribunal volumul offsetului General Dynamics ca fiind fals . Aceast episod este primul din razboiul dintre cele 2 corporatii la nivel european, razboi caruia i-a cazut victima in 2008 chiar managerul general al Patria, Jorma Witakorpi, arestat din cauza contractului cu Slovenia.

–          Romania: detine o agentie pentru offset care gestioneaza impreuna cu ministerul apararii potrivit legii 336/2007. Pragul minim este 3 milioane de euro, procentajul plecand de la 80% din valoarea achizitiei iar multiplicatorii putand urca pana la x5. Este acceptat si offsetul indirect, un interes existand in zona constructiilor de nave si a industriei ecologice

–          Slovenia: ministerul apararii se ocupa de offset. Pragul este la 500.000 de euro iar procentajul minim pleaca de la 100% din valoarea contractului, cu multiplicatori de la x1 la x7. In urma achizitiei in 2006 a 135 de vehicule blindate Patria AMV, cu valoarea de 278 milioane de euro si un offset direct de 30% care viza co-producerea blindatelor in Slovenia si 70% offset indirect pentru asistenta la export, a izbucnit un scandal cu acuzatii de mituire a oficialilor sloveni de catre Patria, scandal finalizat cu arestarea managerului Patria.

–          Suedia: detine un program de participatie industriala gestionat de ministerul apararii. Pragul este de 10 milioane de euro iar procentajul minim pentru offset de 100%, multiplicatorii putand fi aplicati doar pe 10% din totalul valorii de offset iar de la semnarea acordului UE, Suedia accepta doar offset direct.

–          Turcia: ministerul apararii, prin secretariatul pentru industria de aparare administreaza offsetul. Pragul este de 5 milioane $ iar procentajul minim de 50%, cu multiplicatori pana la x6, insa perioada de indeplinire a offsetului este de doar 2 ani, cu investitii exclusive in industria militara turca.

–          SUA , desi se opun la nivel guvernamental achizitiilor cu offset, sa nu uitam ca au o abordare extrem de interesanta la nivelul achizitiilor de echipament strain: majoritatea echipamentului strain cu tehnologie inalta se va produce in SUA cu investitiile statului american asociat cu companiile producatoare ale respectivului echipament, deci tot o forma de transfer tehnologic.

 

Romania nu are multe alternative, iar pentru a profita de faptul ca nu a semnat inca documentul european de limitare a offsetului i se deschide o fereastra de oportunitate care se va inchide insa in curand. Avand in vedere situatia economica a Romaniei, offsetul reprezinta in continuare una dintre putinele solutii avantajoase de achizitie a echipamentului militar strain, dar si de infuzie de tehnologie si parteneriate cu firme recunoscute la nivel international. Deci tot ceea ce inseamna achizitie de echipamente cu valoare mare, cum sunt avioanele de lupta si sistemele de rachete, dincolo de ceea ce se poate concepe sau moderniza in tara, ar trebui incadrat de urgenta in contracte de achizitie acoperite de o cota cat mai ridicata de offset si un credit furnizor, sau de stat, la rate coborate si cu perioada de gratie de cativa ani, pentru ca apoi Romania sa poata semna linistita acordurile la nivel European cu privire la offset.

Astfel ne-am putea asigura o baza solida de redemarare a industriei militare romanesti, castigand atuuri pentru a concura pe piata europeana comuna dar si in exterior. In acelasi timp ar creste atractivitatea Romaniei pentru investitii si parteneriate pe tehnologii inalte, dand un impuls suplimentar miscarii naturale de tranfer a unor capcitati de cercetare si productie catre Romania.

 

In acelasi timp trebuie sa constientizam ca sumele de nivelul miliardelor de euro vehiculate in cadrul unor astfel de achizitii majore de armament contin un risc ridicat pentru coruptie si comisioane neavenite, tari pe care le consideram mult mai evoluate decat noi, cum ar fi Cehia, ajungand la scandaluri de coruptie in cazul unor astfel de achizitii cu costuri nejustificat de ridicate. Ori aici singura sansa pentru noi ar fi externalizarea negocierii achizitiei, offsetului si creditarii catre firme cu expertiza internationala in domeniul financiar, in baza unui caiet de sarcini trasat de ministerele apararii, industriilor si finantelor. Deci o forma de management privat al contractelor de achizitii.

 

Sper sa si reusim sa facem ceea ce este mai bine pentru Tara si pentru cetatenii sai: locuri de munca bine platite si perspective de evolutie economica sanatoasa pe termen mediu si lung !

 

Marius Zgureanu