Buletin naval. Marina Poloniei vs. marina României – o comparație

În acest articol vom face o comparație simplă între marina Poloniei și marina României după intrarea fiecărei țări în NATO. Pur și simplu, ne vom uita la ce achiziții a făcut fiecare marină după ce a intrat în NATO, mai ales în condițiile în care forțele navale sunt cea mai amărâtă ramură a armatei atât la noi cât și la polonezi.

Motivele acestei comparații sunt destul de simple: suntem cele mai mari țări de pe flancul de est al NATO, avem un trecut împreună, un trecut care începe tocmai din Evul Mediu, avem acces la “mări închise”, ei la Marea Baltică, noi la Marea Neagră și, îndrăznesc să afirm, avem și un viitor împreună. Înainte de a trece la comparație mai trebuie adăugat că Marea Neagră este mai “închisă” decât Marea Baltică din cauza Convenției de la Montreaux care limitează posibilitățile noastre de a primi ajutor în cazul unui război.

Să începem dară cu câteva date generale:

Lungimea litoralului

• Polonia (Marea Baltică) — litoral estimat la ~770 km.
• România (Marea Neagră) — litoralul oficial ~245 km.

Suprafaţa Zonei Economice Exclusive (EEZ)

• Polonia (EEZ, Marea Baltică) aprox. 19,736 km².
• România (EEZ, Marea Neagră) aprox. 23,627 km².

Investiţii / obiective industriale în EEZ (proiecte majore)

Polonia (EEZ, Baltică) — principalele investiţii/obiective: dezvoltare masivă offshore wind (parcuri eoliene în EEZ), contracte şi finanţări pentru proiecte precum Bałtyk 2 & Bałtyk 3 (EIB / investiţii europene) şi programe naţionale care ţintesc MW-/GW de capacitate până în 2030. Documentele oficiale de strategie şi rapoartele EIB/PAIH arată planuri şi finanţări semnificative.

România (EEZ, Marea Neagră) — principalele investiţii/obiective:

• Neptun Deep — proiect offshore de gaz (OMV Petrom + ROMGAZ) — investiţii de dezvoltare estimate până la ~€4 miliarde, platformă de producţie, sonde şi infrastructură subsea; producţie estimată cu începere în jurul anului 2027 (primele sonde/foraje în 2024–2025).
• Offshore wind (sectorul românesc al Mării Negre) — roadmap şi studii (World Bank / guvern / Ministerul Energiei) arată potenţial pentru scenarii de 3–7 GW instalabili până în 2035 (mai multe studii şi legea pentru offshore wind din 2024 susţin planificarea şi primul leasing zonal). Estimări de investiţii în scenarii mari se duc la miliarde euro (ex: ~€19 bn în unele estimări pentru 7 GW).

Mărimea (personal & număr nave) — marinei militare a fiecărei ţări

Notă: numărul de persoane şi nave se actualizează frecvent; unele surse oficiale sau rapoarte interne pot oferi numere uşor diferite.

Polonia — Marynarka Wojenna (Polish Navy)

• Personal: estimări publice variază; enciclopedii/rapoarte recente indică undeva în jur de aprox. 12.000 persoane în structura marinei.
• Număr nave: inventarul activ este în jurul a ~40–46 nave relevante (incluzând nave de luptă, nave de luptă împotriva minelor, nave de patrulare, un submarin operaţional).

România — Forțele Navale Române (Romanian Naval Forces)

• Personal: sursele oficiale/enciclopedice indică aproximativ 8.000 de cadre (personal activ în Forţele Navale).
• Număr nave: flota include mai multe tipuri (corvete/fregate, nave de patrulare, vedete, nave de luptă împotriva minelor, o flotilă fluvială pentru Dunăre). Numărul total de platforme active este în jur de ~40–60 unităţi dacă includem şi navele de sprijin, patrulare și fluviale.

Și noi, și ei, am pornit la drum cu o mulțime de nave din perioada sovietică sau care sunt tributare acelei perioade. O mulțime de “vechituri” aș adăuga eu, lipsite de valoare combativă reală astăzi.

În această comparație voi utiliza doar programele de înzestrare care au avut un impact major pe creșterea capacității de luptă a flotei per ansamblu. Adică voi exclude reparațiile capitale și remotorizările atât de des întâlnite în cadrul Forțelor Navale Române precum și îmbunătățirile marginale așa cum au fost instalarea stațiilor telecomandate Anubis pe fregate și puitorul de mine sau sistemul FLIR pe vedetele blindate. Dară să începem!

1999 – Polonia intră în NATO.

2000 – Polonia. Achiziția celor două fregate de clasă Perry din SUA.

În 2000, prima fregată de clasă Oliver Hazard Perry (OHP) intra în dotarea forțelor navale poloneze, urmată de a doua unitate în 2002. Este vorba de fostele FFG-9 USS Wadsworth (ORP Generał Tadeusz Kościuszko) și FFG-11 USS Clark (ORP Generał Kazimierz Pułaski), ambele intrate în serviciul US Navy în 1980, deci în vârstă de aproximativ 20 de ani atunci când au fost transferate către marina Poloniei. De notat și faptul că navele erau active la data transferului, ele fiind scoase din serviciul US Navy și în aceeași zi transferate în serviciul forțelor navale poloneze care le-au luat așa cum erau la data transferului. Adică înarmate ca în US Navy. Fregatele de clasă OHP au fost proiectate în anii ‘70, aveau un deplasament de circa 4000 tone și erau dedicate luptei antisubmarin. Datorită armamentului ambarcat le putem considera chiar fregate multirol, navele fiind extrem de echilibrate din acest punct de vedere: rachete navă-navă Harpoon, rachete antiaeriene Standard Missile 1 (cu o rază de acțiune de peste 70 km și un plafon maxim de peste 20000 m), un sistem CIWS Phalanx, tun de 76mm, torpile, hangar și helipad cu posibilitatea de a opera două elicoptere concomitent. Fiind dedicate luptei anti-submarin, erau prevăzute și cu un sonar tractat. Nave excelente care s-au evidențiat în perioada războiului dintre Iran și Irak în anii ‘80.

2001 – Polonia. Programul corvetei multirol.

Este pusă pe cală viitoare corvetă ORP Ślązak. Polonia achiziționase licența unei corvete multirol având la bază conceptul german Meko A-100. Ceea ce ar fi trebuit să fie o clasă formată din șapte unități este redus în decembrie 2002 la o singură unitate. Va fi o naștere grea!

2002 – Polonia. Programul de modernizare al clasei Orkan.

Începe modernizarea celor trei nave purtătoare de rachete din clasa Orkan. Navele au fost achiziționate de Polonia la începutul anilor ‘90 din fosta Republică Democrată Germană. Între 2002 și 2007, când navele aveau aproximativ 10 ani, au fost modernizate cu senzori și sisteme de comandă și control furnizate de Thales – Olanda. Sistemul centralizat de conducere a luptei TACTICOS a integrat și tunurile de 76mm și 30mm de proveniență sovietică. Concomitent, toate cele trei nave au fost echipate cu racheta navă-navă Saab RBS-15, inițial în versiunea Mk 2, ulterior în versiunea Mk 3.

2004 – România intră în NATO.

2004 – 2005. România. Achiziția celor două fregate de clasă T22 de la Marea Britanie.

Intră în serviciul marinei române cele două fregate de clasă T22R achiziționate încă din 2002 – 2003 de la englezi. La data achiziției navele erau deja retrase din serviciu de câțiva ani, fiind la acel moment ținute în rezervă de Royal Navy. La data ieșirii din serviciu, ambele nave sunt demilitarizate. După semnarea contractului sunt trecute prin reparații capitale și o primă etapă de înarmare. La data intrării în serviciul Forțelor Navale Române erau înarmate cu un tun OtoMelara de 76mm, tuburi lans-torpilă și sonar în chilă. Ar fi trebuit să urmeze și alte etape având ca finalitate înarmarea completă a navelor cu rachete navă-navă și rachete antiaeriene, lucru care nu s-a întâmplat încă până astăzi, ziua publicării acestui articol (02.12.2025). 20 de ani mai târziu, plus sau minus. Tot ce s-a făcut în toată această perioadă a fost operaționalizarea elicopterului Puma Naval, în mai multe etape.

2008 – Războiul ruso-georgian.

2008 – Polonia. Baterii de coastă.

Polonia comandă prima baterie de coastă bazată pe racheta navă-navă Naval Strike Missile (NSM) produsă de Kongsberg.

2011 – Polonia. O nouă clasă de vânătoare de mine.

Este lansat proiectul unei clase de nave vânătoare de mine, un proiect autohton, limitat inițial la o singură unitate care este pusă pe cală în 2014 și intră în serviciu în 2017. Până la urmă vor fi construite șase nave din care trei se află deja în serviciu. Vor forma clasa Kormoran.

2014 – Anexarea Crimeei de către Rusia.

2014 – Polonia. Baterii de coastă.

Polonia comandă a doua baterie de coastă bazată pe racheta NSM.

2015 – Polonia. Programul corvetei multirol (din nou).

Este lansată la apă ORP Ślązak. Vă mai amintiți de ea? Este corveta aia pusă pe cală în 2001… Construcția a durat 15 ani, un record pentru marina poloneză.

2019 – Polonia. Programul corvetei multirol (din nou). Elicoptere.

Intră în serviciu ORP Ślązak ca navă de patrulare, nu corvetă, departe de ambițiile inițiale din punct de vedere al armamentului. Va intra în reparații în 2023. La data acestui articol nava este încă în șantier. Pare că polonezii încă nu știu ce să facă cu ea… S-ar integra de minune în Forțele Navale Române – este o singură unitate din clasa ei, poate fi serios înarmată dar momentan se rezumă la un tun de 76mm și alte tunuri rapide de calibru mic plus MANPADS pentru protecția antiaeriană. Este candidatul perfect, am putea să-i ajutăm pe polonezi să scape de ea… (pentru evitarea oricărui dubiu, am fost sarcastic).

Tot în 2019, Polonia lansează o comandă pentru patru elicoptere tip AW-101 Merlin dedicate misiunilor de salvare și luptei antisubmarin. Valoarea contractului este estimată la aproximativ 430 de milioane de dolari americani. Primul elicopter a fost livrat în 2023, astăzi fiind livrate toate patru și se estimează că vor fi pe deplin operaționale la sfârșitul lui 2025.

2021 – România. Baterii de coastă.

România semnează contractul pentru achiziția unei baterii de coastă bazate pe racheta NSM. Însă contractul intră în vigoarea de-abia la sfârșitul lui 2022, producția fiind începută în ianuarie 2023. Este posibil ca elemente ale bateriei să sosească în 2025, bateria completă în 2026.

2022 – începe războiul în Ucraina.

2022 – Polonia. Programul de înlocuire a fregatelor Perry cu noi fregate.

Polonia anunță că a selectat proiectul Arrowhead 140 al celor de la Babcock (viitoarea clasă T31 ce va intra în serviciul Royal Navy) pentru construcția a trei fregate multirol. Acestea vor forma clasa Wicher și sunt așteptate să intre în serviciu începând cu 2029, ultima în 2031. Principala rachetă antiaeriană va fi CAMM (folosită și în versiunea SHORAD a armatei poloneze) în trei versiuni: rază scurtă de acțiune, rază medie de acțiune (CAMM ER) și rază lungă de acțiune (CAMM MR). Rămâne de văzut care va fi configurația finală a versiunii poloneze, însă va fi cu siguranță mult mai bine înarmată decât omoloaga sa britanică.

2023 – Polonia. Baterii de coastă.

Polonia comandă încă două baterii de coastă bazate pe racheta NSM.

2023 – România. Programul celor două vânătoare de mine.

Primul vânător de clasă Sandown intră în dotarea Forțelor Navale Române. Este parte a unui program în valoare de 150 de milioane de euro demarat în 2023 care aduce capacități tehnico-tactice moderne de luptă împotriva minelor marine în cadrul Forțelor Navale.

2025 – Polonia. Programul de dotare cu submarine.

Polonia selectează ca viitor submarin produsul suedez al celor de la Saab, A26. Niciun contract nu a fost încă semnat deși este posibil să fie semnat chiar la sfârșitul acestui an dacă negocierile au succes.

2025 – România. Programul celor două vânătoare de mine. Elicoptere. Navă de patrulare

Forțele Navale Române recepționează cel de-al doilea vânător de mine de clasă Sandown parte a programului demarat în 2023.

În primăvara lui 2025 este semnat și contractul având ca obiect achiziționarea pentru Forțele Navale Române a două elicoptere Airbus H215M ce urmează a fi configurate pentru lupta împotriva navelor de suprafață fiind echipate în acest scop cu racheta Marte ER. Costul întregului program (inclusiv muniția, un pachet logistic inițial pe doi ani, instruire etc) este estimat la 165 milioane de euro iar livrarea este prevăzută în 2029.

Se speră ca până la sfârșitul acestui an să fie semnat contractul având ca obiect achiziția unei nave de patrulare din clasa Hisar la un preț de aproximativ 220 milioane de euro. Se vorbește de asemenea despre înarmarea acesteia, pe lângă armamentul standard de proveniență turcească, cu racheta navă-navă NSM în cadrul unui program separat estimat la 40 de milioane de euro. Așa cum arată dotarea cu armament acum, nava este vulnerabilă din punct de vedere al apărării antiaeriene fiind dotată doar cu un sistem tip CIWS Gokdeniz cu tunuri de 35mm. Până la data acestui articol nu s-a vorbit despre dotarea navei cu un sistem de apărare antiaeriană care să includă rachete.

Și am ajuns la sfârșit! Fără alte comentarii, vă las pe voi s-o faceți.