Pechora-2M este un sistem de rachete sol-are,cu raza scurta-medie, conceput pentru distrugerea avioanelor, a rachetelor de croaziera, elicoptere de atac si a altor aparate ce desfasoara operatiuni ostile (si anume… dronele de spionaj pentru ca doar astea au mai ramas).
Noul produs, Pechora-2M, a fost dezvoltat de o firma belo-rusa {Belarus & Rusia} Oboronitelniye Sistemi (Defence Systems).
La baza aceste instalatii se afla sovietica S-125 Pechora (denumite de NATO: SA-3 Goa) montate pe un camion. Producatorul ofera un detector optronic pentru a putea urmari tinta, atat ziua cat si noaptea.
O alta caracteristica importanta este capacitatea de a lovi si tinte terestre si s-a marit si gama de actiune fata de modelul anterior.
Lanstatorul a fost redus la capacitatea de a detine doua rachete, iar acum este un sasiu mobil cu autopropulsie.S-125 original intampina mari probleme atunci cand era nevoit sa schimbe pozitia, timpul de dezinstalare/instalare din punctu A in punctul B dura 3 ore. Aceeasi operatiune efectuata de standardul Pechora-2M s-a incadrat in 20-25 minute.
Aceasta manevra este foarte importanta pentru ca poate asiugra supravietuirea operatoriilor si a instalatiei.
Pare si foarte usor de camuflat!
Versiunea originala S-125 foloseste doua tipuri de rachete:
V-600 foloseste un focos de 60kg din categoria high-explosive, raza de actiune aproximativ 15km. Mai tarziu a aparut versiune V-601, lungime 6.09m, anvergura aripilor 2.2m si diametrul maxim 0. 375m.
V-601 cantareste 953kg, focoslul 70kg ( 40kg HE), raza intre 3,5-35km, altitudine intre 100m si 18km.
Modelul Pechora-2M incorporeaza o retea optronica formata din canal TV si un canal pentru imagine termica. Acest upgrade face posibila interceptarea tintelor aeriene ziua/nopatea in conditii de bruiaj electronic.
Constructorul sustine ca Pechora-2M poate dobora un F-16 aflat la 30km distanta de lansator, iar un avion de dimensiuni mai mari (probabil C-130) pana la 35km distanta.
Centrul de comanda/control
Masina transport/incarcare
Mobilitatea.
Pechora se bazează pe un șasiu 6 x 6 MZKT și folosește un lansator cu doua lovituri. Incarcarea se face mult mai usor datorita ajustarilor la echipamentul hidraulic.
Producatorul a incorporat in instalatie o serie de echipamente moderne pentru comunicatii si navigatie, creand astfel spatiu de mobilitate si a redus timpul de implementare a pozitiei de lupta. In aceste conditii s-a eliminat si cabina de control de la postul antena si se creaza o protectie electronica impotriva rachetelor antiradar.
Pretul foarte scazut al acestui echipament probabil ii va prelungi vitata pe campul de lupta pana in 2050 (o opinie personala).
Radarul si-a marit raza de actiune, radiatiile si sunetul au fost reduse in acelasi timp crescand rezistenta in razboiul electronic.
Alt model de post de comanda/control
P.S. Doar o intrebare: Daca sistemul este atat de ieftin si eficient, de ce producatorii (Belarus, Ucraina si Rusia) l-au scos din dotarea propriilor armate?
Sursa: Armyrecognition
Citeste si
Sistemele AA din Corea de Nord. Tipul si capacitatea
NeroFlash
