SA-6 KUB, poate cel mai modernizat sistem AA sovietic, a ajuns si in vederile sarbilor, acestia prezentand la Partner 2013 propria lor varinta de modernizare.
Numit “KVADRAT” sarbii au schimbat toate sistemel electronice analoage cu unele digitale, i-au crescut rezistenta la bruiaj. Sistemul SA-6 are ca principala sarcina impiedicarea atacului trupelor de la sol in fata aviaonelor si elicopterelor, fiind practic un sistem gandit ofensiv de sovietici si care avea rolul de inainta in acelasi ritm cu marile unitati mecanizate si motorizate sovietice asigurand protectia acestora impotriva atacurilor la sol ale aviatiei inamice.
Eficient la altitudini cuprinse intre 100 si 7000 de metri cu o raza de 20 de km, SA-6 s-a dovedit pana acum unul dintre cele mai modernizabile sisteme antiaeriene rusesti, cam toate tarile care au in dotare KUB-ul preferand sa-l modernizeze in loc sa-l schimbe.
Pe partea de modernizare, varianta sarbeasca a primit up-gradare pentru intregul mecanism de urmarire si localizare a tintei, sistemul de control al focului. Astfel au fosst implementate o noua camera de luat vederi si una cu imagini termale. La randul lor si radarele au beneficiat de modernizare, fiind digitalizate si avand sistemul de transfer de date bazat acum pe fibra optica. In principal sa reusit crearea unui sistem AA cu un grad ridicat de autonomie, capabil sa urmareasca si sa dirijeze focul intr-un mod mult mai autonom dcaet sistemul clasic, s-a crescut si rezistenta in fata mijloacelor inamice de razboi electronic, pastrandu-se insa atat radarele, cat si rachetele.
Din pacate dupa ce sarbii si-au modernizat SA-6, doar noi si bulgarii am ramas consecventi „valorilor” clasice ale electronicii pe baza de tub vidat si operam in continuare un sistem care in conditile de astazi este inutil si consumator inutil de resurse umane si materiale, cand ma putea sa le modernizam, macar si partial, asa cum au facut sarbii si ungurii si sa beneficiem in continuare, daca nu varfurile tehnologiei mondiale, macar de ceva cat de cat functional.
Rostul mentineri in exploatare a unor mijloace de lupta care nu au nici macar sanse pur teoretice sa doboare/distruga ceva este departe de intelegerea mea limitata! Pentru ce continuam sa bagam bani si rurse umane in SA-6, SA-2, rachete Styx, fregate, tunuri AT calibrul 100, sau obuzierele de 152, cand orice cadet in prima zi de scoala ar sti ca sunt cu totul si cu totul inutile?!
Aporpo de obuzierele de 152 mm…in acest moment standardul NATO pentru intrarea in lupta a unui obuzier este de 5 minute. Mai exact in doar trei minute obuzierul trebuie sa iasa din pozitia de mars, sa opreasca si sa traga trei obuze in cadenta rapida, apoi are la dispozitie inca doua minute pentru a schimba pozitia, evitand astfel focul la contra-baterie sau atacul aviatiei inamice.
Asadar 5 minute din pozitia de mars, pana la evacuarea zonei, dupa o rafala de trei proiectile…acum ganditi-va si voi cam cate minute i-ar trebui unui 152mm romanesc sa iasa din pozitia de mars, sa fie dezlegat de la vehiculul de tractare, sa fie asezat in pozitia de foc, reglat si in sfarsit sa traga, asa cum poate, trei proiectile? Iar mai apoi sa fie strans, agatat in spatele camionului si in sfarsit sa schimbe pozitia.
Cam cate minute credeti voi ca ar necesita o astfel de manevra?! 15 minute, 30 de minute?! Oricat ar dura va fi cu multe minute peste orice norma de siguranta si cel mai probabil ca in fata unui adversar ceva mai rasarit decat noi, nici n-ar apuca sa traga cele trei proiectile conform standardelor.
Si atunci de ce le mai tinem in exploatare cu echipaje supradimensionate si consum de bani si resurse umane?! De ce nu le inlocuim cu ceva nou, mult mai ieftin de exploatat si care chiar ar putea sa lupte, in loc sa fie distruse dupa primul foc tras?!
Daca suntem saraci, nu trebuie in mod obligatoriu sa fim si prosti! Dimpotriva, se spune ca „foamea” iti ascute simturile si-ti da idei… De ce continuam sa mentinem in explotare mijloace de lupta care nu au efectiv nici o valoarea militara, dar care sunt foarte mari consumatoare de resurse umane si materiale?! De ce continuam sa mentinem „active” nave cu echipaje de 250 de membri si care consuma enorm, cand o nava moderna, are doar 50 de oameni in echipaj, si pentru doar 150-200 de milioane de dolari, ar putea sa fie mai puternica decat toata flota noastra maritima?!
Ce facem cu tunurile AT si obuzierele de 152, tractate si cu echipaje foarte mari, cand orice sublocotenent stie foarte bine ca valoarea acestora este fix zero, iar in caz de conflict nu ar putea fi folosite decat ca puncte fixe de lupta, si asta doar pentru cateva minute, inaite sa fie distruse de inamic?!
Sursa: Armyrecognition
GeorgeGMT
Cred ca ideea celor din Marele Stat Major este sa pastreze tehnica de lupta invechita din doua motive:
-sa avem si noi macar asemenea categorii de arme in dotare, decat nimic, din lipsa de fonduri
-se asteapta vremuri mai bune cand vor fi fonduri suficiente pentru a inlocui actuala tehnica de lupta, cu una moderna, asa ca se doreste evitarea deprofesionalizarii militarilor.
Eu cred ca pentru colectie. Peste cativa ani vor fi unicat si valoarea va fii enorma. 🙂 Va fii bataie pe ebay pentru ele.
Pai deja sunt de colectie, de functionat numai funtioneza, asa ca sa le vand odata si sa construim ceva decent.
http://www.rumaniamilitary.ro/istoria-artileriei-romane-autotunurile
Ei bine astea ar fi fost foarte utile, daca erau operationale. Puteau fi modificate, modernizate si mai ales erau cat de cat mobile. dar s-au aruncat la fier si s-au pastrat tunurile tractate…O decizie „geniala”! As vrea sa-l vad pe idiotul ala de general care a luat decizia asta, cum ar apara el fruntariile patriei cu 100 si 152 tractate!
Mergand pe supozitii, cred ca obuzierele au fost retrase din uz atat din motive logistice cat si pentru ca se doreste renuntarea la acest calibru si trecerea la cel NATO.Factorii decizionali din MAPN au dispus probabil retragerea din dotare a acestor obuziere, luand in calcul ca vor primi fondurile necesare pentru a trece pe armament modern la standard NATO insa ulterior nu au mai primit banii necesari.
Ce armate membre NATO mai au in dotare aceste obuziere autopropulsate?
Panzerhaubitze 2000 ar trebui sa se afle in dotarea armatei noastre.
As prefera unul pe roti…
Pentru tunurile de 100 mm si obuzierele de 152 (aici vorbesc despre cele model 81) utilitatea ar fi, in special in cazul unui conflict in est, cu un adversar care va detine superioritatea aeriana, cam asa: amplasate in pozitii camuflate, cu un echipaj redus (3-4 oameni), executa 1-2-3 lovituri pe coordonatele primite, dupa care echipajul se suie in masina si o intinde, lasand tunul pe loc.
Mai pe seara, trec sa arunce o privire si, daca n-a fost bombardat tunul, mai trag 1-2 focuri a doua zi. Daca n-ai controlul spatiului aerian, durata lor de viata va fi foarte scurta asa ca mai bine oferi adversarului puzderie de tinte de valoare redusa (tunuri vechi) pe care sa-si consume proiectilele si rachetele si, poate mai apuci sa le dai jos un avion, helicopter cand vin in zona sa le bombardeze.
Pai ce facem bre alba-neagra, sau razboi serios?! 🙂 Pai ce tactica poti pune la punct cu acest sistem?! Si iti garantez ca dupa cateva salve, daca or fi si alea, bateria respectiva se duce sa-si intalneasca stramosii, mai ales cu un adversar care detine suprematia aeriana. Si cu 3-4 oameni greu s-o faci sa functioneze in parametri…
E suficient ca o masina cu rachete tactice sa primeasca niste coordonate aproximative si cam asta a fost.
Fata de derutarea adeversarului si trimitere lui dupa cai de culoare verde 🙂 , e cam cu dus si intors situatia, din punctul de vedere ca astea-s cam toata artileria ta si o data facuta fier vechi, ce mai faci?! Cu ce opresti un atac masiv, sau cu ce contraataci?!
Fata de tunurile AT de 100 🙂 Alea saracile, ma refer la echipje, au garantia unei morti eroice fara sa apuce sa dea foc la un singur tanc macar, ca doar inamicii nostri n-or fi asa de tampi sa se apropie la 6-700 de metri fara sa recunoasca terenul mai intai. Si oricum daca apuca sa traga, o fac o data, maximum de oua ori si cu asta basta, am ramas si fara artilerie AT…Pacat de oamenii aia ca mor degeaba.
Asa ca le cam tinem degeaba. Doar APRA 40 si LAROM-ul isi mai merita inca banii…
🙂 Daca sapam cateva linii de transee in fata lor, punem sarma ghimpata, campuri de mine si cateva cuiburi de mitraliere, totul pe o adancime de minimum 5 km, am putea avea o sansa!
Aaaaa, da scuze, tunurile de 100 la 5 km sunt o gluma, iar inamicul are probabil aviatie (mai mult de 12 avioane si radare de artilerie)…scuze ma gandeam la o tactica preluata din WW1, tactica care evident s-ar mula perfect pe dotarea noastra de „pozitie fixa”, numai ca este putin probabil ca inamicul sa fie si el de acord… 🙂 😉 )))))))))) .
Asa ca preventiv io zic sa ne pregatim inca de pe acum pentru orice eventuala confruntare, sa fim adica pregatiti, sa nu-i lasam inamicului hain nici o sansa. Astfel RoMilitary organizeza incepand de astazi orele 14.00 sedinte de rugaciune in grup! Hai ca puteti, cunoasteti deja textul: „Tatal Nostru care-le iesti in ceruri…” Pentru ca doar Dumnezeu ne-ar mai fi nadejdea daca se da vreunul la noi!
George, alba-neagra este o componenta a razboiului serios :-)))). Adu-ti aminte cum au procedat sarbii in razboiul din 99. Pe langa tot felul de tinte gonflabile au mai pus si vechituri de tancuri, tunuri, camioane ca sa aiba americanii pe ce sa-si consume munitia. Cand s-a incheiat armistitiul si a inceput retragerea din Kosovo, au ramas toti cracanati de cata tehnica aveau sarbii in zona si pe care aliatii n-o descoperisera pentru ca erau ocupati sa distruga junghiurile si tintele false.
In privinta tunurilor de 100mm m-am referit la trageri indirecte, dupa care echipajul o sterge si lasa piesa pe loc. Ideea nu era sa nu le inlocuim cu sisteme noi ci sa le pastram in rezerva, pentru o astfel de utilizare, si sa completam necesarul cu piese autopropulsate + APRA + EXTRA + munitie Volcano.
Bre da ia adu-mi matale aminte, sarbii parca au pierdut razboiul, nu?! 🙂 Au ramas toti „cracanati”?! Cred ca cel mai „cracanti” tot sarbii au ramas, cu ditamai Kosovo intre picioare pe post de morcov! Iar baietii au avut a face doar cu atacuri aeriene, in fata carora chiar nu-i mare smecherie sa camuflezi niste fieratanii pe care oricum nu le folosesti.
Si oricum se pare ca si-au invata lectia…Noi inca mai asteptam un „profesor” de rusa sa ne-o expilce pe viu.
Artileria clasica, tunuri adica, ca sa mai fie artilerie adevarata are nevoie sa-si imbunatateasca cele trei componente majore: raza, mobilitatea si precizia. Cu proiectilele ghidate se rezolva prima si a treia problema, in timp ce aia din mijloc se rezolva daca-i pui roti sau senile, altfel tot la Tatal Nostru…
Americanii inca folosesc obuziere tractate, da aia au superioritate aeriana, protectie AA cu baza la sol, asa ca au pastrat obuzierele doar pentru faptul ca sunt mult mai ieftine decat rachetele si pe astea tractate pentru ca sunt mult mai usor de trasportat spre tari deastea…ciuhabesti. Daca ar avea in fata o armata cat de cat decenta n-ar aduce obuziere tractate.
Nea george, la faza asta da-mi voie sa te contrazic…În iraqistan se jucau cu M109 A6 Paladin . chiar daca marea majoritate a loviturilor erau de iluminare, ca sa ii descurajeze pe fidelii insurgentionisti sa mai dea cu rachete noaptea, totusi era acolo, la munca de jos…obuziere tractate nu prea am vazut la ei..mai mult la britishi…
La asta ma refeream, stiu ca este folosit prin A-stan cu munitie Excalibur: M777 howitzer. Adevarat ca le folosesc in zone montane, inaccesibile pentru senilate si sunt transportate cu elicoptere.
@Eroul Bula
Partea cu suitul in masina, lasatul tunului pe loc si intoarcerea mai pe seara pentru a arunca o privire tine de orice numai de utilizarea artileriei intr-un conflict conventional si modern nu! Ce propui tu nu ar putea fi utilizat nici macar de insurgenti pentru ca nu le-ar fi recomandat sa isi lege activitatea de un tun fix. Ramane trasul catorva salve si abandonarea gurilor de foc….
@Vector
Partea cu intoarcerea mai pe seara era o gluma. Dupa ce ai tras, fugi si nu te mai intorci.
Ideea era ca, intr-un conflict in est, unde adversarul va avea control aerian absolut, piesele de artilerie de acest tip pot fi folosite doar limitat, cu echipaj redus la minimum, mascate in teren si executand o tragere rapida (2-3 lovituri) asupra unor puncte indicate dupa care le abandonezi pentru ca aviatia adversa va fi pe capul tau in cateva minute. In plus, fiind modele vechi si cu valoare redusa, e mai bine sa tii aviatia si artileria adversa ocupate cu distrugerea unor astfel de tinte in loc sa vaneze alte unitati sau mijloace de foc.
Citind suita de articole postate aici despre revirimentul militar al Serbiei îmi zic bă frate, parcă noi și nu ei am fi trecut printr-un război devastator…
Și nu știu dacă să râd sau să plâng, dar în ritmul ăsta, în curând Bruzli o să-l bată pe Vandam de-o să-i sune apa în cap. Apropo de joaca de-a războiu pe care o făceam prin vara lui 2011 pe vechiul blog resboiu…
Daa, foarte misto era acel sir de batalii imaginare. Unul dintre lucrurile foarte bune dupa Resboiu al Batran.
Reformarea fortelor noastre armate trebuia sa inceapa cu casarea generalilor model sovietic si cu promovarea unor ofiteri tineri si cu viziune cat de cat realista..
Am ramas aceeasi armata de parada cu eficienta zero in cazul unui conflict. Nu suntem foarte departe de Georgia, dam bine in teatrele de operatii, dar acasa nu ne-am putem apara deca ar fi nevoie.
Avem atatea modele, chiar si in vecini, traim intr-o societate informationala, deschisa, nu trebuie decat sa ai mintea deschisa si sa privesti in jur..
Incapacitatea noastra de a fi realisti si creativi, incapatanarea de a pastra modelele vechi, ineficiente, forma fara fond, ne fac o natiune slaba..
Aici avem traditie, din pacate..
Daca ar fi posibil, pentru a schimba mai rapid mentalitatea, nu ar fi rau daca cel putin un sfert din cursantii la academiile militare, cei mai performanti(nu pe pile, cunostinte, relatii), din anul 2 sau 3, sa fie scolarizati in academiile militare americane, in functie de arma fiecaruia, incepand iarasi anul 1, insa ulterior, la revenirea in tara, tinandu-se cont la vechimea pentru obtinerea urmatorului grad, si promovand acesti oameni in cele mai importante posturi.Acelasi lucru l-as aplica si celor din scolile militare de suofiteri si maistri militari.
Nu ar strica inclusiv o rescolarizare a lectorilor din institutiile militare romanesti, la academiile militare americane, respectiv invitarea unor consilieri militari americani ca sa predea cursuri in institutiile militare din Romania.
In acest moment, din punctul meu de vedere,la nivel global, armata americana are cea mai multa experienta reala de lupta, urmata de cea israeliana si britanica.Francezii sunt dupa britanici.
ai punctat corect la faza cu reșcolarizarea. consilieri americani au fost în școlile din Romania. 😉
De acord.
Bai lasati tunurile tractate la locul lor, de multe ori in defensiva sunt arma perfecta chiar si antitanc. 100 de mm este eficient si impotriva blindatelor si mai au si proiectile sageata. In primul rand ar trebui ca sa avem cu ce le oferi acoperire aeriana apoi daca putem ca sa le dublam cu autopropulsate ar fi excelent.
lasati Spike LR sa isi faca treaba cu tancurile adverse dar tinti cont ca in Siria – artileria baga groaza in rebeli.
Du-te bre dacilea cu tractata ta…Ce faci cu 100mm, cand pt a perfora un tanc modern tre sa traga de al sub 1000m? De cate ori apuca ala sa traga? E static si se misca foarte greu, e moarte curata sa-l bagi in lupta, omorii echipajul degeaba. Un Spike loveste tinta de la patru km, in cazul LR, asa ce sa mai faci cu tunurile AT?!
@ George GMT – daca era asa de simplu razboiul Israelul nu o lua pe coaja de la Hezbollah in 2006, un drum cu multe curbe ajuta tunarii si mult mai putin pe cei care sunt in echipajele tancurilor si APC-urilor.
Tancurile nu au peste tot blindajul ala extraordinar si daca le prinzi lateral s-ar putea ca sa ai o sansa foarte buna.
Cine ti-a spus tie ca doar la 800 de metri este eficient tunul de 100 mm antitanc?
800 de metri daca are noroc in viata si ma refer la tancuri de ultima generatie. Pai hesbolacii aia au tras cu tunuri bre sau rachete AT?! Daca aveau tunuri, nu mai apucau sa traga a doua oara aer in piept. Parerea mea. 🙂 🙂
toate au rostul lor
artileria antitanc ,cu toate ca e depasita in camp deschis in fata tancurilor moderne poate fi extrem de utila in apararea de punct cu lucrarile genistice ce se impun
un pod sau nod rutier nu il aperi cu tancuri ingropate ,spike-uri si artilerie autopropulsata
in schimb o poti face cu tunuri in pozitii camuflate ,chiar fara acoperirea aeriana necesara
unul de 100 mm trage aceeasi munitie ca si cel de pe tr ,adica poate trage si impotriva infanteriei ,tinte blindate mai slabe etc
nici o armata serioasa nu a renuntat la artileria tractata,doar ca au si autopropulsata,asa ar fi corect si la noi ,nu ca renuntam la una ca e mai buna ailalta
si artileria tractata moderna are o gramada de „conexe”,ajutor la incarcare,orientarea tevii cu servomotoare si generatoare separate care sa deserveasca bateriile,multe chestii ce-i asigura o intrare si iesire din baterie egala cu autopropulsatele
Conteaza impotriva cui lupti.Prefer lansatoarele Kornet(chiar daca nu le putem cumpara) sau Spike decat tunurile demodate AT de 100mm.
„asadar 5 minute din pozitia de mars, pana la evacuarea zonei, dupa o rafala de trei proiectile…acum ganditi-va si voi cam cate minute i-ar trebui unui 152mm romanesc sa iasa din pozitia de mars, sa fie dezlegat de la vehiculul de tractare, sa fie asezat in pozitia de foc, reglat si in sfarsit sa traga, asa cum poate, trei proiectile? Iar mai apoi sa fie strans, agatat in spatele camionului si in sfarsit sa schimbe pozitia.”
In 3 minute din pozitia de tractare M1981 poate intra in pozitia de tragere.
In functie de distanta la care trage si in functie de teren, in cam 2 minute poate trage prima lovitura (estimarea elementelor initiale de tragere) si dupa care poate sa inceapa reglarea in functie de rezultatele primei lovituri. Aici in functie de SCF apare diferenta reala intre obuziere. O alta diferenta este ca la un SCF modern rezultatul primei lovituri poate fi mult mai aproape de tinta rezultand in reglaj de artilerie mai rapid.
credeati ca dureaza juma de ora?
Numai la tragerile demonstrative cu amplasament ingropat si mascat dureaza o zi.
In caz de mascare cu amplasament ingropat ai „sansa” sa nu vezi ditamai obuzierul nici de la 100 de metri.
Atat obuzierele cat si tunurile au inca un rol atat timp cat inca mai au o pozitie fixa care poate fi aparata si din care trag in tot ce misca.
In cazurile astea nici 5 lansatoare Spike nu echivaleaza cu puterea de foc a unei singure piese de artilerie. Spike-ul va cara dupa el cam 2 pana in 5 rachete iar tunul sau obuzierul au un camion de munitie langa ele cam la acelasi pret echivalent.
Si mai exista si asta: http://www.youtube.com/watch?v=8ZO4UJF7Rro
Din articol si din discutia voastra sa inteleg ca sarbii isi modernizeaza SA6urile instaland obuziere de 152mm pe lansatoare. Interesanta solutie, creca nu ramane F22 sau B2 nefacut praf, asta daca se duc cu tunurile suficient de aproape de aerodroamele alora.
Cu cine le-au modernizat sarbii, cu pretenii lor rusii, adica practic le-au modernizat rusii SA6urile? Noi n-avem cum sa mai facem asta.
Polonezii aveau demo de upgrade cu ESSM. Dar noi nu avem cum sa facem nici asta, pt ca nu avem ESSMurile si daca nu le avem nu avem ce ‘moderniza’, plus ca nu gasim 9 second handuri la pret de 12. Deci necumparand ESSM nu avem cum sa le aducem la configuratia aia. Si la polonezi or fi ramas tot in stadiul de demo.
Asa ca probabil le tinem p’astea sa jenam aviatia inamica, niste manevre ceva, le consumam kerosenul in speranta ca-l termina inainte sa aterizeze.
„Pentru ce continuam sa bagam bani si rurse umane in SA-6, SA-2, rachete Styx, fregate, tunuri AT calibrul 100, sau obuzierele de 152”
Penca trebuie sa le platim salariile si pensiile. Ma rog, si sa pastram ‘nau-haul’.
Nu prea ma prind insa pence naiba sa-l pastram, ca astia ies la pensie si mor de batranete cu SA2 si SA6, si altele noi nu mai vin. Probabil il pastram doar ca sa-l lasam mostenire urmasilor, ‘ete bah ce know-how am avut’ si l-am lasat urmasilor urmasilor nostri…
Tunurile lasati-le bre, ce dracu aveti cu ele, si asa se aude ca handilaii aia cu patrusute-patruzeci de stele pe umeri din cele 440 de State Majore Generale vor sa radieze artileria.
Tunul ala de 100 nu trage numai in tancuri si numai frontal in turela. Poate le place sa le-o dea la gioale, la senile. Sau sa le-o traga din lateral sau pe la spate.
Si apoi mai sunt TBTuri, APCuri, MLIuri etc pe care un proiectil de 100 le face muci si e mai ieftin un proiectil decat in Spike pe care il pastrezi pt MBTuri.
Si mai e si forta vie si beata, trebuie omorata si aia, de ce sa-i lasam sa-i doara ficatul, e pacat de ei sa se chinuie.
Ma intreb, daca Resita s-o dus, cat or mai avea tevi pt tunurile alea?
Sau se merge pe ideea se termina tevile, gata, acum renuntam si la artilerie…ca si la MiGuri…
Autotunurile gen ATROM, da, is bune sa o dai si sa fugi, cu survabilitate mare. Avem deja 3 prototipuri, deci vreo 3 batalioane is operationalizate, daca au si trei proiectile de 155 suntem OK.
Ar mai fi bune vreo cateva zeci, dar n-ai cu cine.
Si sincer n-ai nici pt cine, dracului, ca astora din sistem nu le trebe…
Interesant. Deci ungurii, sarbii si polonezii isi modernizeaza SA-6-urile. Inseamna ca resursa fizica mai au destula. Foarte interesant, se poate trage ESSM de pe SA-6 modernizat, asta naste niste intrebari foarte pertinente.
Noi avem 8 baterii Hawk si 215 rachete pentru ele. Bateriile nu erau operationale, costa 7 milioane ca sa poti folosi una, iar anul trecut am operationalizat-o in sfarsit pe prima. Le-am cumparat in 2004 pe 23,5 milioane euro inclusiv cu rachetele, un chilipir, practic o donatie avand in vedere costurile unor sisteme noi cu bataie medie sau lunga.
Rachetele expira in 2015, ar putea fi vorba de un pret probabil in jur de 100 000 euro pentru a extinda resursa uneia cu inca 10 ani. Asadar, costul operationalizarii celor 8 baterii Hawk ar fi 8×7 = 56 milioane euro la care s-ar adauga macar inca 12 milioane, sa mai ramana 120 de rachete functionale in perioada 2015-2025. Asadar o aparare anemica, de forma, dar totusi existenta, la un cost de doar 23,5 + 56 + 12 = 91,5 milioane euro. Dupa cum spuneam, un chilipir. Insa unul cam bruiabil…
La aceste costuri se adauga o modernizare necesara si neaparata a catorva baterii SA-6 din cele 15 existente pentru a putea fi folosite inca 10-15 ani pe segmentul mobil cu raza medie/scurta de actiune.
Ce-ar fi daca s-ar renunta complet la Hawk si am moderniza toate cele 15 SA-6 ? Am putea folosi 8 dintre ele pentru pozitiile „fixe” si 7 pentru mobile, la ce armata a ramas ar fi suficient avand in vedere ca acum 25 de ani foloseam 15 la o armata de 340 000 de oameni.
SA-6-le modernizat ar putea trage cu doua tipuri de rachete, ESSM pentru cele fixe si altceva (rachetele vechi, Aspide) pentru cele mobile. Astfel am avea o singura baterie pentru doua misiuni, iar bateria o avem deja, chiar functionala.
Singura problema ramane cat ar costa aceasta modernizare pentru a aduce SA-6 la capacitatea de a trage ESSM/Aspide ?
Parca pentru a transforma o baterie Hawk la standardul Hawk XXI era nevoie de 40 milioane euro, nu mai stiu unde citisem presupunerea asta, nici nu stiu daca e cifra corecta. Daca e, asta inseamna ca pe langa cele 80 de milioane euro necesare operationalizarii (23,5 achizitie + 56 (7×8) pentru SCF) ar mai urma inca 320 de milioane pentru modernizare la standardul XXI, urmat de achizitia de ESSM care la randul lor nu sunt ieftine. Implicit, daca modernizarea bateriilor SA-6 ar fi sub cele 400 de milioane (80 operationalizare Hawk, 320 modernizare la standard XXI) atunci ar renta foarte, foarte tare.
Rachetele ESSM tot pretul ala l-ar avea, unde mai pui ca daca si Polonia si poate pe viitor Ungaria si Bulgaria ar dori sa modernizeze SA-6-urile lor la acest standard, baterii la care deocamdata nu renunta, ar mai scadea costurile cu piese de schimb, plus ca nu e totuna daca o tara comanda 60 de ESSM sau 4 tari comanda 500 de rachete.
E doar o idee de-a mea, insa mi se pare realistica. Din pacate nu cunoastem cele mai importante lucruri, costurile modernizarii unei baterii SA-6 la standardul respectiv si costul modernizarii Hawk la standardul XXI per baterie.
În al doilea rând, Parlamentul României funcţionează ineficient nu numai pentru că s-a produs un decalaj faţă de puterea executivă şi pentru că unii reprezentanţi ai cetăţenilor au o calitate morală şi intelectuală îndoielnică. Parlamentul României funcţionează ineficient în special din cauza reglementării constituţionale privitoare la structura sa. În baza analizei întreprinsă de Comisie, s-a constatat că soluţia cu privire la modificarea structurii Parlamentului nu este trecerea de la bicameralism la unicameralism, ci trecerea de la bicameralismul redundant de tip congruent la un bicameralism diferenţiat, în care interesele multiple ale comunităţii politice să fie reprezentate.