Un plan național pentru fabricația aditivă

Acest articol face parte din platforma politica-program economic a domnului Varujan Pambuccian, reprezentantul etniei armene din Romania in Parlament.

Este adevarat ca acest program este integrat campaniei dusa de domnul Pambuccian pentru un nou mandat de deputat si este asadar campanie electorala, insa…

Ne-am hotarat sa-l publicam din mai multe motive:

1. Domnul Pambuccian nu face parte dintr-un partid politic clasic

2. Campania dusa de domnia Sa este cu totul neobisnuita, in peisajul politicii romanesti, prin simplul fapt ca este concreta, inteigenta si are ideei, spre deosebire de grosul politrucilor, care nu fac altceva dacat sa minta si sa recite niste texte, pe care nici macar nu le inteleg.

3. Genul acesta de campanie, cu scopuri clare, inteligibile si mai ales cu solutii economice serioase, este un model care ar trebui generalizat. Pana la urma o platforma politico-economica, pe baza careie un candidat reuseste sa fie ales, ar trebui tratata precum un contract comercial: te-am ales ca sa faci ce ai spus sa faci, nu reusesti…da-ti demisia.

Este, daca vreti, un exemplu de cum inteleg eu o campanie electorala si mai ales, ideile si solutiile propuse mi se par foarte posibil de aplicat in economia romaneasca, cu bani putini si multa minte. Adica exact situatia noastra de acum: avem oameni cu idei bune, nu avem insa bani.

Si acum articolul!

Chiar dacă în România există cercetare semnificativă în domeniul tehnologiilor de fabricație aditivă și a imprimării 3D, domeniul este foarte puțin cunoscut la nivelul publicului larg. De aceea, înainte de toate voi spune câte ceva despre el. Tehnologiile de imprimare 3D sunt relativ vechi. Primul patent a fost obținut de către Ross Housholder în 1979 și el viza sinterizarea laser selectivă ca procedeu de imprimare 3D. Au urmat brevetele lui Chuck Hull (1986) privind tipărirea 3D prin fotopolimerizare și cele ale lui Carl Deckard (1989 – sinterizare laser selectivă) și Scott Crump (1989 – modelare prin depunere la cald). Ultimii trei și-au fructificat brevetele în start-up-uri tehnologice proprii, devenite azi mari producătoare de echipamente de imprimare 3D. Puteți citi depre tehnologiile de imprimare 3D și fabricația aditivă aici (http://www.custompartnet.com/wu/selective-laser-sintering) sau aici (http://wohlersassociates.com/additive-manufacturing.html?version=2)

 

Astăzi se pot imprima 3D obiecte de dimensiuni mici și medii, monomaterial, realizate din plastic, ceramică, sticlă, oțel, aluminiu, titan, etc. Obiectele sunt realizate cu părți mobile, gata asamblate și colorate într-o singură tipărire. Există o gamă foarte largă de 3D printere, de la cele de uz industrial (marea majoritate a automobilelor realizate în ultimii ani înglobează componente tipărite 3D) până la cele de uz casnic (peste 25.000 de familii În Statele Unite au acasă o imprimantă 3D).

 

Au apărut aplicații în domenii diferite de cele ale fabricației curm ar fi medicina, unde se tipăresc componente ale sistemului osos personalizate și chiar și organe. În 2001 a fost tipărită și transplantată prima vezică, iar de curând s-a tipărit primul rinichi și a apărut o tehnologie nouă care permite repararea leziunilor prin tipărire 3D direct pe pacient. Pentru mai multe informații, vezi filmul de aici (http://www.ted.com/talks/anthony_atala_printing_a_human_kidney.html?version=2). Se pot tipări cu un procedeu diferit case de beton, ciocolată, sandwich-uri. Domeniul este în plină expansiune și abordările de azi sunt în domeniul creșterii rezoluției (astăzi ea este de la 50 de nanometri la 500 de microni), ieftinirea tehnologiilor (un 3D printer costă între 500$ și 1 milion de $, gama medie fiind undeva la 15000$), trecerea la printarea multimaterial și ieftinirea materiei prime.

 

Acest nou mod de fabricație va deveni modul de fabricație dominant în 10 ani. Meseriile se vor schimba rapid în anii următori iar modelele de business vor suferi schimbări dramatice. Fabricația va deveni pentru o foarte mare parte a bunurilor, o parte a retail-ului. Nu totul va fi în zona marii fabricații. Un exemplu interesant de nou model de business la îndemâna unui start-up este cel de aici (http://www.economist.com/blogs/babbage/2012/04/third-industrial-revolution-begins). Un copil care este azi în clasa a 5-a va termina studiile universitare în acea lume. Nu sunt doar estimările mele. The Economist, de exemplu, vorbește deja deschis despre a treia revoluție industrială (http://www.economist.com/node/21552901). Locurile de muncă se vor întoarce din Asia în lumea euro-atlantică în următorii ani, generând probleme sociale uriașe în țări precum China. Este poate cel mai important moment pentru România, moment de care vreau să profităm din plin. Proiectul meu este, de fapt, proiectul reindustrializării României. O altfel de reindustrializare. Una în care nu mai luăm fabrici și tehnologii de care alții vor să scape, ci producem tehnologii și fabricăm lucruri de care are nevoie lumea în care trăim.

 

De ce un program național pentru fabricația aditivă?

 

Pentru că ni se potrivește. Dacă îl abordăm din punctul de vedere al creării obiectelor virtuale care urmează a fi tipărite, este IT pur. Dacă îl abordăm ca tehnologie de printare este fizica și tehnologia laserilor, unde stăm bine de tot. Dacă îl privim din punctul de vedere al materialelor plastice utilizate este chimia și fizica polimerilor unde iar stăm bine de tot. Avem adică bazele pentru cercetare și producție bine așezate, avem mulți cercetători cu brevete în domeniu, avem școli solide în domeniu.

 

Pentru că nu necesită resurse financiare mari. Atât cercetarea cât și start-up-urile ce pot fi create, nu necesită investiții mari.

 

Pentru că are o mare valoare adăugată. Practic, ce se va vinde nu va fi, de exemplu, un pahar, ci proiectul pe care imprimanta îl va tipări pentru a crea un pahar. Valoarea adăugată mare este nu în fabricația însăși ci în creația obiectului ce urmează a fi tipărit. Dacă mergem în zona cercetării, ceea ce are valoare adăugată mare este brevetul. La fel și în zona materialelor. Iar când deții și brevetul și capacitatea de producție, ai deja o valoare strategică clară.

 

În ce constă programul pe care îl propun?

 

Pregătirea elevilor și studenților pentru meseriile care apar în următorii ani. Este vorba despre elevii de liceu și studenți. În primul rând mă refer la adaptarea curriculei. Este nevoie de cursuri care să asigure cunoștințe în domeniul proiectării asistate de calculator, în domeniul creativității (până la un punct și asta se poate învăța), a designului industrial.

Este vorba de masterate în domeniul utilizării tehnologiilor optice în domeniul fabricației, în domeniul fotopolimerilor, a chimiei și fizicii materialelor noi, a designului industrial bazat pe aceste tehnologii, a modelelor de business noi, a dreptului proprietății intelectuale.

Pentru aceasta e nevoie de modificări ale curriculei, specializarea profesorilor și dotarea corespunzătoare a instituțiilor de învățământ.

Susținerea cercetării în domeniu. Prin același program pe care îl propun și pentru cercetarea în IT&C. Institutul național de fizica laserilor, plasmei și radiațiilor de la Măgurele, Institutul național pentru cercetare-dezvoltare în microtehnologii din București, Institutul de chimie macromoleculară Petru Poni din Iași și alte centre de cercetare similare vor fi susținute financiar și sprijinite să își fructifice rezultatele cercetărilor.

Susținerea start-up-urilor tehnologice și industriale. Prin același program de susținere pe care îl propun pentru start-up-urile tehnologice din IT&C.

Susținerea transferului tehnologic către producători. Acolo unde vorbim de tehnologii românești și de producători din România, susținerea se va face prin coparticiparea statului în achiziționarea tehnologiei, dacă producătorul acceptă statul ca acționar în limita participării. Acest domeniu, în special cel al producerii materialelor noi, este un domeniu strategic.

Un program amplu de conștientizare a schimbărilor profunde produse de fabricația aditivă în viața de zi cu zi.

În prima jumătate a anului viitor, intenționez să definitivez acest program împreună cu cei care știu mult mai mult decât mine în domeniu și să îl prezentăm public.

 

Pentru a realiza acest program voi avea nevoie de sprijinul celor care înțeleg că aceasta este direcția în care se îndreaptă lumea. Cred că împreună cu tehnologia informației și comunicațiilor, România poate deveni în 10 ani o țară cu o economie solidă și de invidiat. Avem două domenii care ni se potrivesc. În primul, IT&C am reușit un start sustenabil foarte bun. Dezvoltându-l pe primul și adăugând acum acest al doilea domeniu, putem foarte repede deveni o putere economică în regiune. Ceea ce înseamnă un trai mai bun pentru toți cetățenii României și o Românie puternică.

 

Varujan V. Pambuccian

Sursa si mai multe informatii aici (http://pambuccian.ro/)

WebRep
Rată totală
Site-ul nu are rată
(voturi insuficiente)

21 de comentarii:

  1. Adica in viitor va fi mai ieftin sa decupez laser o carcasa a unui telefon intr-un brut de plastic, sa zicem, decat sa o injectez intr-o matrita cu o masina de injectie???

    Totusi dupa ce spune wiki omu cam ar trebui sa stie despre ce vorbeste:
    Varujan V. Pambuccian (n. 25 aprilie 1959, București) este un politician român de etnie armeană, de profesie matematician și informatician.

    Este doctor în matematică al Facultății de Matematică și Informatică a Universității București.

    Din anul 1996 este deputat din partea minorității armene din România. Din anul 2000 conduce Comisia pentru Tehnologia Informației și Comunicații din cadrul Camerei Deputaților

  2. Nu sunt inginer, dar presupun ca printarea 3D va fi mai eficienta, doar si pentru faptul ca nu-ti mai trebuie o matrita, poti face, la fiecare printare, un model diferit. Creste „elasticitatea” productiei cu acelasi utilaj, iar la schimabrea produsului, nu trebuie sa faci o retehnologizare, sa cumperi alte matrite, sau alta linie de productie, ci doar schimbi programul si alimentezi imprimanta cu materialele necesare.

    • gresit.
      Nu este mai eficienta dar iti permite realizarea matritelor de serie mica sau a obiectelor cu cavitati multiple ce ar necesita matrite extrem de scumpe intr-un timp extrem de scurt comparativ cu metodele clasice (2-3 zile comparativ cu 2-3 saptamani).
      O matrita clasica simpla incepe de la cateva mii de de euro iar una complexa cu cavitati multiple poate ajunge la zeci de mii de euro.
      Daca ai nevoie de 1 piesa de incercare, se poate realiza la un pret de la cativa euro pana la maxim 25-30 de euro in maxim 12 ore. Costul propriu. Pretul comercial poate fi de la 50 la 150 de euro.
      Practic iti permite sa definitivezi prototipul la un pret mult mai redus decat in mod clasic si sa faci multiple incercari intr-un timp redus de timp.
      Cand ai obtinut ceea ce te intereseaza poti trece la realizarea matritei clasice (daca volumul productiei justifica asta) sau poti continua sa printezi in regie proprie.
      La productia de masa, tehnologia de injectie de masa plastica este net mai rapida si mai ieftina decat imprimarea 3D.

      Sunt deja producatori in SUA si Germania care folosesc imprimante de pana in 2000$ (Prusa, MendelMax, Ultimaker, Makerbot,etc) cu care realizeaza prototipuri si matrite de serie mica.
      Este imbucurator faptul ca se incearca popularizarea imprimarii 3d dar se uita ca au trecut deja aproape 8 ani si exista o adevarata industrie care a decolat in Asia si SUA in ciuda faptului ca fenomenul a inceput in Europa de catre un profesor universitar britanic Adrian Bowyer (http://adrianbowyer.net/). Tot respectul pentru el, mai ales pentru faptul ca a facut publice toate posibilele licente!
      Practic omul a ucis cateva posibile monopoluri in aceasta industrie si a facut disponibila aceasta tehnologie oamenilor de pretutindeni.

      Fa o mica cautare dupa RepRap (imprimanta 3d open source) si minuneaza-te.
      Recomand http://reprap.org/wiki/Main_Page
      Pana in ziua de Paste sper sa pornesc si imprimanta mea Mendel Max (am terminat 95% din asamblarea mecanica si 100% asamblarea electronica).
      Ce naiba sa printez oare? Un set mai bun de piese pentru imprimanta mea!
      Aproape intotdeauna primul kit este cu ceva probleme in el.

      Bineinteles ca exista si producatori de sine statatori de imprimante 3d care fac imprimante cu rezolutii fantastice si la dimensiuni mari. Diferenta este insa ca pretul unei asemenea imprimante este de cateva zeci de mii de $.

  3. Este foarte util si pentru prototipare, putand obtine rapid un produs functional pe baza unui brevet sau concept si sa-ti dai seama ce avantaje si neajunsuri are.

    Domnul Pambuccian este cel care s-a implicat cu initiative legislative in cresterea domeniului IT&C in Romania, care a ajuns de la sub 3% cate era prin 1998 la 10% din PIB acum, cu doar cateva zeci de mii de angajati.
    Vechea Garda, ai mai multe informatii si pe sursa de la sfarsitul articolului, atat despre 3D cat si despre ceea ce a facut si ceea ce intentioneaza sa faca dl. Pambuccian.

    E mai mult dect ce gasesti pe wiki 🙂

  4. stie ce spune, cu atat mai mult cu cat a facut la ATM

  5. Bag de seama ca a citit „Un miliard de sanse” de Cory Doctorow.

  6. .
    Pentru ca acest program sa fie un succes , avem nevoie , cum s-a spus in articol , de o industrie petrochimica nationala .
    Mama Europa o fi de acord sa o avem ?
    http://www.cotidianul.ro/cedarea-suveranitatii-energetice-a-romaniei-pe-axa-bruxelles-berlin-moscova-201456/
    Avem nevoie si de laseri . Ma rog, ” laserul lui Coanda ” e cam greu de gasit .Dar unde sunt laserii creati la Magurele , folositi in bisturiul laser, in robotul de taiat tabla , in robotul de decupare ultrarapida a panorlor de lemn in industria mobilei , in telemetrele laser, in echipamentele de transmisie de date FELLAS si SOLLAS et. ?
    Fluidele magnetice de la Timisoara ?
    Industrie electronica ?
    Au diparut ca si cum nu ar fi existat .
    Vom avea cam mult de luptat pentru a recupera ceea ce am avut acum 20-30 de ani .

  7. Nicusor, dl. Pambuccian a fost deja in mai multe locatii din tara unde a avut deja discutii cu mediul universitar, institute de cercetare si intreprinzatori locali.

    Deja dumnealui are o idee cam unde se vor plasa centrele de dezvoltare, in functie de ceea ce ai enumerat acolo.

  8. Parca cineva pe aici pusese un video cu un m4 facut la imprimanta 3D care a explodat cand a trans dansu.

  9. faceti arme cu imprimanta 3d sa va explodeze in fata ….:)))) vre un inginer pe aici cu experienta in softuri CAD gen CATIA, UNIGRAPHICS, PRO-E sau element finit ANSYS, ANSA, ABAQUS, ADAMS….?

  10. It is about convincing the nation that he is reaching out to the Republican members of Congress and that he is trying to change the climate in Washington. Something that I am interested in is cheerleading. Furla handbag They have small heads and long tails. These birds lay 2 to 8 eggs in one clutch.
    Furla bags on sale sale You nailed that, girlfriend. Initially, it was initially a collection in the Sanford Fire Department, but developed into a local zoo inside 1975.
    http://www.figueiramansa.pt/images/furlacandy.html 7. Chrome Hearts Shop
    Like strung-out addicts, they need that feel-good fix and can cry three, four, five times a day simply to get it. Correspondingly, there are also prom dresses that accentuate the waist.
    http://www.aliaalmoayed.com/demo/ChromeHeart.html What a way to finish your incredible year..

  11. Angajaţii unei companii chineze au construit zece case în mai puţin de 24 de ore. Toate locuinţele au fost realizate cu ajutorul unei imprimante 3D uriaşe, potrivit Digi24.

    http://www.ziuaveche.ro/international/externe/case-facute-la-imprimanta-3d-chinezii-au-construit-10-locuin%C8%9Be-in-24-de-ore-228632.html
    Casele realizate la imprimanta 3D, care măsoară 200 de metri pătraţi, costă 5.000 de dolari bucata. Pentru a realiza structura şi pereţii, compania de construcţii din China foloseşte un amestec din ciment şi sticlă, la care adaugă un liant special care îi asigură o rigiditate precum cea a betonului.
    „Prin procesare, substanţele toxice din mixtură sunt filtrate pentru a produce material brut care este mai solid decât betonul. Materialul nostru este mai ecologic”, spune Ma Yihe, directorul Winsun, compania care a construit casele.
    Potrivit constructorului, casele realizate la imprimante 3D asigură o izolaţie foarte bună atât la temperaturile exterioare, cât şi la zgomot. Acest tip de locuinţă poate reprezenta o alternativă la casele tradiţionale din China. De exemplu, un apartament de 100 de metri pătraţi costă câteva sute de mii de dolari.
    „Casa pe care o construieşti fără această tehnologie nu este agreată de oamenii obişnuiţi din cauza costului prea mare, iar calitatea ei este mai proastă decât a casei noastre. Cred că locuinţele printate în 3D se vor înmulţi în următorii cinci ani”, spune Ma Yihe.
    Imprimata 3D folosită la realizarea caselor are aproape 7 metri înălţime, 10 metri lăţime şi 32 de metri lungime şi a costat trei milioane de dolari. Aparatul poate funcţiona 24 de ore din 24 astfel că, în câteva zile, poate fi construit un cartier întreg folosind această tehnologie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *