Submarinele din clasa NARVAL au fost proiectate de catre firma americana Electric Boat pentru Marina Imperiala Rusa, bazandu-se pe proiectul HOLLAND 31A, intr-un program demarat in anul 1911. Aceste submarine, in numar de trei, botezate Narval, Kit si Kashalot, au fost operationale intre anii 1915-1919, ultima data in Marina Ucraineana (ele au fost abandonate de catre britanici la Sevastopol, fiind capturate de catre bolsevici pe data de 26 mai 1919).
KASHALOT CLASA NARVAL
Ele au servit in cadrul Flotei Marii Negre, avand in palmares scufundarea a 8 nave comerciale si a peste 70 de nave militare costiere. Ele aveau pereti etansi la apa, si urmatoarele caracteristici: 994 de tone in imersiune/621 tone la suprafata; lungime 70,1 m; propulsie Diesel-electrica: 4 motoare Diesel, ce dezvoltau 480 CP, antrenand 2 elice/900 CP electric; viteza maxima: la suprafata, 17,6 km/h/in imersiune, 21,3 km/h; autonomie: aproximativ 7000 km, la suprafata, avand viteza de croaziera de 12 km/h/ aproximativ 200 km, in imersiune, cu viteza de 8 km/h; echipaj 47 de marinari; armament: 4 tuburi lans-torpila interne, de calibrul 450 mm; 4/8 tuburi lans-torpile montate extern; un tun calibrul 75 mm, doar Kashalot avand unul de calibru mai mare -76 mm; 2 mitraliere de calibrul 7,62 mm.
Narval in constructie
Marina Imperiala Rusa, a avut in dotare unul dintre primele submarine miniere. Acesta a fost proiectat de catre Mihail Petrovich Nalyotov, si urma sa fie primul submarin de acest fel din lume, insa, datorita intarzierilor mari in constructie, acest „titlu” i-a fost luat de submarinele germane din clasa UC (acestea erau submarine mici, costiere, ce dispuneau de 12 mine. Aceste submarine nu erau foarte sigure –multe au si fost pierdute in accidente, existand riscul ca minele sa se armeze inainte de lansarea prin tuburile ejectoare.
Ele aveau urmatoarele caracteristici: greutate: 183 tone in imersiune/165 tone la suprafata; lungime de aproximativ 40 m; echipaj 14 marinari; motorizare: Diesel, cu 6 cilindrii, 90 CP/ motor electric, Siemens, 175 CP; viteza maxima: la suprafata 11,5 km/h/ in imersiune 9,6 km/h; adancimea de scufundare fiind de pana la 50 m; autonomie de 1260 km la viteza de croaziera de 9,3 km/h; armament: 12 mine dispuse in 6 tuburi interne. 15 submarine au fost construite incepand cu anul 1915, dintre care 14 au fost pierdute si unul a ramas in conservare.
Narval 1915
Din anul 1916, a aparut clasa UC II, o dezvoltare a clasei UC I, avand lungime marita la 52,7 m, echipaj 26 de oameni, adancime de scufundare de minim 50 m, viteza marita: 21,3 km navigand la suprafata si de 13 km/h navigand in imersiune, autonomie de peste 1300 km. Submarinele din clasa UC II, erau bine inarmate, dispunand de: 2 tuburi externe lans-torpile, de calibrul 50 cm; un tub lans-torpile montat intern, avand o rezerva de 7 torpile; un tun calibrul 88/105 mm montat extern, pe coca submarinului; 18 mine dispuse in 6 tuburi interne. Peste 60 de unitati au fost construite pana in anul 1918.
Tun calibrul 105mm
Tunurile de calibrul 105 mm, L45, erau fabricate incepand cu anul 1906, si au fost atat in dotarea navelor de suprafata cat si in dotarea submarinelor, avand urmatoarele caracteristici: greutate 1450 kg; lungimea totala a tunului 4,72 m; rata de foc 15 proiectile/minut; greutatea proiectilelor era de 17,4/25,5 kg, in functie de cantitatea de exploziv continuta; rezerva de proiectile la bordul submarinelor din clasa UC II era de 100 de proiectile –unele surse mentioneaza 250 de proiectile; viteza initiala a proiectilului era de 710 m/s; distanta maxima de tragere: impotriva tintelor navale -12700 m/impotriva tintelor aeriene -8230 m; tunul avea elevatia cuprinsa intre -10º/+50º, fiind montat pe un stativ operat manual, ce se putea roti la un unghi complet de 360º. Unele dintre aceste tunuri+munitia aferenta, au fost utilizate de catre germani pana in anul 1945.
Tun calibrul 88mm
Tunurile de calibrul 88 mm, erau operationale din anul 1892, si cantareau aproximativ 600 kg. Tunurile aveau lungimea totala de 2,64 m, rata de foc probabila de 15 proiectile/minut, greutatea proiectilului de 7/10 kg, viteza initiala a proiectilului fiind de 670/590 m/s. Fiecare submarin avea o rezerva de proiectile de calibrul 88 mm, cuprinsa intre 100-180 de unitati, iar bataia maxima era cuprinsa intre 6890/7300 m –in functie de anul fabricarii gurii de foc –unele surse mentioneaza chiar 11800 m -acestea aveau mici diferente constructive, dar ele erau montate pe stativ ce se putea roti la 360º, avand elevatia cuprinsa intre -10º/+30º -operat manual).
Acest prim submarin minier al Marinei Tariste s-a numit KRAB, avand minele depozitate in doua galerii orizontale, fiind construit la Santierul Naval Nikolaiev, din Marea Neagra, acum apartinand Ucrainei. El a fost construit intr-o perioada lunga de timp, 1908-1915, datorita intarzierilor si a lipsei de fonduri. Cu toate acestea el a servit in cadrul Flotei Marii Negre, fiind creditat cu amplasarea mai multor campuri de mine, ce au scufundat atat nave militare, cat si comerciale. In anul 1917, submarinul a fost capturat de catre germani, ulterior transferat fortei de interventie britanica, si sabordat de catre acestia in apropiere deSevastopolin anul 1919, pentru a evita capturarea sa de catre bolsevici. In anul 1935, Marina Sovietica l-a ranfluat, dandu-l la casat. Submarinul avea urmatoarele caracteristici: greutate: 512 tone, la suprafata/740 de tone, in imersiune; lungime 52,8 m; motoare: 4 pe benzina de 1200 CP, 2 motoare electrice de 400 CP; viteza maxima: la suprafata, 21,9 km/h/ in imersiune, 13 km/h; autonomie probabila de 2800 km, navigand la suprafata; echipaj 50 de marinari; armament: 2 tuburi lans-torpile montate intern, de calibrul 457 mm, un tun de calibrul 75 mm, 2 mitraliere si 60 de mine.
Interesant este faptul ca Marina Sovietica, avea sa construiasca ulterior, o a doua clasa de submarine miniere, bazata pe cea britanica L (un asemenea submarin, HMS 55 -construit in Marea Britanie de catre Fairfield Shipbuilding and Company Govan, Clyde s-a scufundat in Marea Baltica in anul 1919, in urma lovirii unui camp de mine amplasat de catre fortele britanice. Surse rusesti dau drept cauza a scufundarii submarinului, distrugatorul bolsevic, GAVRIL –care l-ar fi atacat cu focuri de arma in data de 9 iunie 1919, in Golful Finlandei. Cert este faptul ca epava submarinului a fost localizata de catre vanatoarele de mine sovietice, in anul 1927, si ranfluata in data de 11 august 1928 (cadavrele a 34 de membri ai echipajului fiind retrocedate Angliei, acestea fiind urcate la bordul unei nave comerciale, dar transferate ulterior la bordul crucisatorului HMS Champion (sovieticii refuzasera ca aceasta nava sa intre in port si apele lor teritoriale. Acest crucisator usor, de 3750 de tone, facea parte din clasa Caroline, fiind operational intre anii 1915-1934. Armamentul principal era compus din: 4 tunuri Vickers de calibrul 152 mm, fabricate incepand cu anul 1913, avand bataia maxima de 20 km. Aceste tunuri erau inca folosite in anul 1944; un tun de calibrul 102 mm, MK-4, fabricat incepand din anul 1914, folosit si in rol AA, avand bataia maxima: impotriva tintelor navale, 15000 m/ impotriva tintelor aeriene, 8800 m. Aceste tunuri, erau inca folosite in anul 1940, in cadrul bateriilor de coasta).
Leninets class
Dupa ranfluare, Marina Sovietica a repus in functiune acest submarin, botezandu-l L-55 BEZBOZHNIK (ATEU, conform traducerii Google!!!), studiindu-l totodata, din el derivand clasa LENINETS. El a ramas in uz pana in anul 1941, fiind utilizat mai mult pentru instruirea echipajelor, dar revitalizarea lui ar fi costat, conform surselor rusesti, un milion de ruble –o suma foarte mare pe atunci. Oricum, in urma unui accident suferit in 1941, submarinul n-a fost operational in WW II, fiind intr-un final casat, cel mai probabil in anul 1953 (surse sovietice mentioneaza anul 1960). Submarinul avea urmatoarele caracteristici: greutate: 975 tone la suprafata/1168 de tone in imersiune; lungime 70,26 m; motorizare: 2 Diesel Vickers, de 2400 CP/2 motoare electrice, de 1600 CP; viteza maxima: la suprafata, 31 km/h/in imersiune, 19,4 km/h; autonomie: la suprafata, navigand cu viteza de croaziera de 15 km/h -8300 km; echipaj 44 de marinari; armament: 6 tuburi lans-torpile de calibrul 533 mm, cu o rezerva probabila de 12 torpile; 2 tunuri de calibrul 102 mm, MK-4 (ale carui caracteristici sunt descrise mai sus).
Clasa LENINETS a avut mare succes in cadrul Marinei Sovietice. Aceasta clasa, a avut 4 variante, construite intre anii 1925-1941 –cel putin 25 de unitati operationale. Cele mai multe au fost realizate in variantele 2/3, avand caracteristici constructive relativ diferite. Aceste submarine miniere, aveau coca dubla si tancuri de balast concepute de catre specialistii sovietici, minele fiind dispuse in doua tuburi orizontale, ce puteau fi lansate atat de la suprafata cat si din imersiune. Incepand cu anul 1934, toate submarinele din aceasta clasa au primit numere de serie ce incepeau cu litera L, iar din luna august 1931, trei asemenea submarine, botezate: Garibaldets, Chartist, Carbonari; au fost repartizate si Flotei Marii Negre. Submarinul Carbonari/L6, a fost scufundat de catre germani pe data de 18 aprilie 1944, in apropiere de Constanta, descoperit dealtfel, de catre scafandrii romani. Ulterior, din anul 1940, inca trei unitati din aceasta clasa, au actionat in Marea Neagra, avand numerele de inregistrare: L 23/24/25. Toate trei au fost pierdute pana la sfarsitul lui 1944, L-24 fiind descoperit de catre scafandrii in largul coastelor bulgaresti.
Un submarin din aceasta clasa, L-3 (Frunzenets, ulterior botezat pompos, Frunze –Mikhail Frunze, lider bolsevic, Comisar al Poporului pentru Armata si Marina, dupa Marea Revolutie), apartinand Flotei Marii Baltice, construit de catre Baltiyskiy Zavod din Leningrad (intre anii 1929-1933, datorita intarzierilor in productie), comandat de catre capitanul de rangul III, Vladimir Konovalov (un bun profesionist, ulterior amiral, fiind foarte respectat de catre marinarii sovietici. Era la origine evreu din Ucraina, intrand in Marina Sovietica in anul 1932. Initial, a fost submarinist in cadrul Flotei Marii Negre, iar din anul 1940, dupa absolvirea Academiei Militare Frunze, a trecut la Flota Marii Baltice, devenind comandantul submarinului L-3 din luna martie 1943.
L-3
Din anul 1958 a fost comandantul intregii flote de submarine din Marea Baltica. A decedat pe data de 7 mai 1966, in urma unui atac cerebral), este creditat cu scufundarea vasului german de transport GOYA, plin de refugiati civili si raniti din cadrul Wehrmacht-ului, pe data de 16 aprilie 1945. Atunci, cel putin 6000/7000 de oameni si-au pierdut viata (au existat doar 334 de supravietuitori), iar actiunea „temerara” a lui L-3, este controversata si astazi, gravitand intre cauza si morala, onoare si patrie. Pentru aceasta mare „reusita”, Konovalov a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice –cea mai inalta distinctie a URSS. Mai mult decat atat, dupa iesirea din uz, submarinul a devenit exponat de muzeu; din anul 1995, chioscul acestuia se afla expus la Moscova, in „Parcul Victoriei”.
Fiindca este „reprezentativ” pentru aceasta clasa de submarine, ne vom rezuma la a prezenta doar caracteristicile tehnice, ale lui L-3, iesit din uz abia in anul 1953: greutate: 1200 tone, la suprafata/ 1335 tone, in imersiune; lungime 81 m; motoare: 2 Diesel, ce dezvoltau in total 1600 CP; 2 motoare electrice, ce dezvoltau impreuna 1250 CP; viteza maxima: la suprafata, 26 km/h/ in imersiune, 17 km/h; autonomie: la suprafata 13700 km, cu viteza de croaziera de 17 km/h/ in imersiune 285 km, cu viteza de croaziera de 5,6 km/h; echipaj 53 de marinari; armament: un tun de calibrul 100 mm, L-68, un tun AA de calibrul 45 mm, cu tragere rapida, 6 tuburi lans-torpile de calibrul 533 mm si 12 torpile ca rezerva, 14 mine marine.
WW
SURSE DATE SI POZE: WIKIPEDIA-ENCICLOPEDIA LIBERA; INTERNET.
www.battleships-cruisers.co.uk/russian_sub…
www.navweaps.com/…/WTRussian_Main.ht.
warfare.ru/?catid=267&linkid=1728
www.cityofart.net/bship/u_boat.html
www.submarine–history.com/NOVAfour.htm –
englishrussia.com/…/the-first-russian–subma…
www.battleships-cruisers.co.uk/russian_sub…
www.soviet-empire.com/…/viewtopic.php?…
www.korean-war.com/…/msg00060.html –
silentseawolvesmsw.devhub.com/…/598712… –
