BLINDATE CARE AU FACUT ISTORIE – PANTHER SI TIGER –FELINELE GERMANE (III)

Partea aIII-a

 

 Panther D

Motoarele ce au echipat tancurile Panther erau realizate de catre firma Maybach. Initial, primele 250 de Panther realizate dispuneau de motoare Maybach HL 210 P30, V-12, pe benzina, 650 CP/3000 rpm, greutate 750 kg. Ulterior, la urmatoarele loturi, incepand din mai 1943, vechiul motor a fost inlocuit cu unul mai puternic, Maybach HL 230 P30, V-12, tot pe benzina, cantarea 1200 kg, dar care oferea 700 CP, autonomia blindatului fiind de 97-130 km pe sosea si 64-80 km pe teren accidentat.Ultimele modele de Panther construite de catre germani, reuseau sa parcurga 1000-1500 km, fara nicio reparatie la motoare, o performanta remarcabila ce demonstreaza inalta clasa a scolii germane de inginerie. Problemele initiale ale motoarelor Maybach, constand in scurgeri frecvente de combustibil si supraincalzire datorata deficientelor sistemului de racire, au fost rezolvate pana in septembrie 1943, toate motoarele produse anterior fiind revizuite. Motorul era racit cu apa, avand doua radiatoare –cate unul pe fiecare parte a compartimentului motor, conecate printr-un vas de expansiune, avand doua ventilatoare de mare capacitate ce scoteau aerul cald in exteriorul blindatului printr-o grila dispusa in partea spate superioara a acestuia (deasupra motorului).

Maybach HL 210 P30

Interesant este si urmatorul aspect. Sub presiunea cererii de blindate pe front, firma MAN a reusit sa depaseasca toate greutatile productiei, astfel ca, in ianuarie 1943, au iesit pe portile fabricii 600 de unitati; maxim ce n-a mai fost depasit niciodata, din cauza bombardamentelor Aliate, a lipsei de materii prime si motoare. Cu toate acestea, s-a incercat satisfacerea cererii de blindate pe front, prin implicarea in fabricarea tancurilor Panther si a altor firme, precum: Daimler-Benz (din 1943, la Berlin Marienfelde), Henschel&Sohn (din 1943, la Kassel), Maschinenfabrik Niedersachsen MNH (din 1943, la Hannover). Au colaborat si firmele Demag (Duisburg) si Wegman (Kassel), producand un numar mic de blindate ori executand reparatii la cele avariate.

Turela, la ultimele exemplare produse, avea urmatoarele caracteristici: greutate 8,12 tone; blindaj: frontal 100 mm dispus in unghi de 12˚/lateral si spate 45 mm dispus in unghi de 45˚/plafon 16 mm. Dispunerea echipajului in turela era urmatoarea: comandantul ocupa partea stanga spate a acesteia, tragatorul ocupa partea stanga si incarcatorul partea dreapta.  Panther a avut mai multe imbunatatiri ale turelei, precum: o cupola montata la partea superioara a turelei, destinata comandantului, echipata cu fante ce dispuneau de sticla blindata (faceau diferenta intre Panther A si Panther D –insa, nu toate modele D aveau aceasta cupola); introducerea unui sistem variabil de rotatie al turelei, ce actiona in functie de turatia motorului tancului, aceasta fiind miscata printr-o pedala de picior actionata de catre tragator. Turela se putea roti 360º, in functie de turatia motorului, astfel: 1000 rpm -46 secunde; 2000 rpm -26 secunde; 2500 rpm -18 secunde; 3000 rpm-15 secunde.

D1 cu turela de Panzer IV

Sistemul hidraulic s-a numit Boehringer-Sturm Tip L4S (dupa unele surse, acesta a fost montat incepand cu Panther nr.851), dar initial primele Panther au dispus de un motor hidraulic destinat actionarii turelei, independent de motorul tancului, dar viteza de rotatie era mica ceea ce a dus rapid la abandonarea acestei solutii; din noiembrie-decembrie 1943, a fost introdus sistemul Kugelblende, la mitraliera frontala, ce consta dintr-un angrenaj sferic blindat, in care aceasta se introducea, asigurand o mare mobilitate armei. Sistemul a fost folosit la majoritatea tancurilor germane, inclusiv cele din seria Panzer III/IV si Tiger; s-a imbunatatit sistemul de evacuare al gazelor rezultate din trageri, numit Rohrausblasevorrichtung, din aprilie 1943; garnituri de cauciuc revizuite, mai rezistente; dotarea unor exemplare cu o mitraliera AA, ce era montata pe cupola turelei; sisteme de vizare si ochire mai bune. Interesant este faptul ca Panther era realizat la un cost relativ scazut, de 117100 Reichmarks (RM), o diferenta insignifianta fata StugIII (82500 RM), Panzer III (96163 RM), Panzer IV (103462 RM) si Tiger I (250800 RM), daca avem in vedere complexitatea sa.

 

 Sistemul Kugelblende

 

Panther a avut mai multe versiuni, fiecare cu caracteristicile sale, desi diferentele constau in dotari, precum:

-Model D (Ausf D, in evidentele germane, a participat la luptele de la Kursk, din Italia si Franta, el dotand diviziile Panzer SS “Das Reich” si Leibstandarte Adolf Hitler), realizat intre ianuarie-septembrie 1943, cu urmatoarele caracteristici: greutate 43 tone; greutatea turelei 7,5 tone; lungime 8,86 m; latime 3,43 m; inaltime 2,95 m; motor Maybach HL 210 P30, V-12, pe benzina,650 CP/2500 rpm/15,3 CP/tona; viteza maxima: pe sosea 46 km/h/in teren accidentat 24 km/h; autonomie: pe sosea 169 km/in teren accidentat 85 km; rezervor intern de 730 litri (tancurile Panther aveau rezervorul de combustibil impartit in 5 compartimente -cate doua in partile laterale ale motorului si unul in spatele acestuia); armament: un tun calibrul 75 mm, KwK 42 L/70, cu o rezerva interna de 79 proiectile/doua mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34, coaxial cu tunul si frontal, cu o rezerva interna de 4104 proiectile; echipaj 5 oameni: comandant,tunar, incarcator, operator radio si mecanic-conductor; blindaj: frontal 80 mm/lateral 40 mm/turela 120 mm/la sistemul de rulare 15 mm. A fost realizat in 842 de exemplare de catre firmele: MAN, Henschel&Sohn, Daimler-Benz si MNH;

Model D ,Ausf D

-Model A (Ausf A, in evidentele germane, reprezenta a doua serie de productie pentru Panther, ele participand la luptele din Rusia, Franta si Italia), realizat intre august 1943-iunie 1944, in 2192 exemplare, de catre firmele MAN, Daimler-Benz, Demag si MNH, avea urmatoarele caracteristici: greutate 45,5 tone; greutatea turelei 7,57 tone; lungime 8,86 m; latime 3,43 m; inaltime 2,95 m; motor Maybach HL 230 P30, V-12, pe benzina,700 CP/3000 rpm/16,3 CP/tona (motoarele Maybach, erau realizate de catre firma Maybach Motorenbau GmbH din Friedrichshafen, dar erau construite si de catre NordBau, la Berlin); viteza maxima: pe sosea 46 km/h/in teren accidentat 24 km/h; autonomie: pe sosea 177 km/in teren accidentat 89 km; rezervor intern de 730 litri armament: un tun calibrul 75 mm, KwK 42 L/70, cu o rezerva interna de 79 proiectile/trei mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34, coaxiala cu tunul, frontala si montata pe turela, cu o rezerva de 4200 cartuse (nu toate exemplarele dispuneau de mitraliera de pe turela); echipaj 5 oameni: comandant,tunar, incarcator, operator radio si mecanic-conductor; blindaj: frontal 80 mm/lateral 40 mm/turela 120 mm/la sistemul de rulare 15 mm.

 

Model D, Ausf D

-Versiunea G (Ausf G, in evidentele germane, era a treia serie de tancuri Panther, ce avea blindajul marit, conductorul dispunand de un periscop rotativ. Din octombrie 1944, tancul a fost dotat cu un sistem de incalzire a habitaclului, util pe timpul iernii. Avea si o noua cutie de viteze, mai rezistenta, numita AK ZF 7-400), realizata intre martie 1944-aprilie 1945, in 2953 exemplare, de catre firmele MAN, Daimler-Benz si MNH, avea urmatoarele caracteristici: greutate 44,8 tone; greutatea turelei 7,5 tone; lungime 8,86 m; latime 3,43 m; inaltime 3,1 m; motor Maybach HL 230 P30, V-12, pe benzina,700 CP/3000 rpm/16,3 CP/tona; viteza maxima: pe sosea 46 km/h/in teren accidentat 24 km/h; autonomie: pe sosea 177 km/in teren accidentat 89 km; rezervor intern de 730 litri; armament: un tun calibrul 75 mm, KwK 42 L/70, rezerva interna 82 proiectile/trei mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34, coaxiala cu tunul, frontala si montata pe turela, cu o rezerva de 4200 cartuse; echipaj 5 oameni: comandant,tunar, incarcator, operator radio si mecanic-conductor; blindaj: frontal 80 mm/lateral 50 mm/turela 120 mm/la sistemul de rulare 40 mm. Panther G a fost versiunea finala, avand: blindaj revizuit, marit in punctele vulnerabile; conductorul dispunea de un periscopic destinat vederii in afara blindatului; sistem de rulare asemanator celui de la Tiger, cu roti din otel.

Panther G

 

-La sfarsitul lui 1942, germanii incepusera dezvoltarea unei versiuni superioare de Panther, ce era mai mare si avea protectie mai buna decat Panther I. A fost numita Panther II/Panther F, insusi Hitler fiind de acord cu noua varianta, in ianuarie 1943. Designul Panther II/F era asemanator in multe privinte cu cel al Tiger II, ambele blindate avand componente comune, ceea ce arata dorinta de standardizare a productiei, precum: anumite piese, transmisia, suspensia si sistemul de rulare.

Panther F/II

Panther F/II era foarte apropiat de modelul Panther G, dar avea motor si sisteme de ochire-vizare mai bune, inclusiv blindaj marit (frontal 100 mm/lateral 60 mm). Se avea in vedere dotarea noului Panther cu tun calibrul 75 mm Kwk 42 L/100 (teava era mai lunga, crescand viteza proiectilului), dar si cu tunul de pe Tiger, calibrul 88 mm, KwK 43 L/71 –ambele urmand a fi montate in noua turela ingusta proiectata de catre firma Rheinmetall in 1944, numita Schmalturm (urma sa fie produsa la Daimler-Benz). Turela Schmalturm era revolutionara, avand blindajul frontal de 120-125 mm (mansonul blindat al tunului ajungea la 150 mm), blindajul lateral si al partii spate era de 60 mm, iar plafonul avea 30 mm. Turela avea pe plafon monturi special destinate unui dispozitiv de vedere pe timp de noapte cu infrarosu si a unui telemetru telescopic.

Panther G cu turela Schmalturn

 

 

Panther G cu sistem in infrarosu

 

Turela Schmalturm (Turela ingusta), cantarea 12,5 tone si a fost dezvoltata in comun de catre firmele Daimler-Benz si Skoda, fiind destinata Panther F/Panther II, Tiger I/II, desi a existat intentia de a dota si Panzer IV cu asemenea turele –posibil ca doar un singur exemplar sa fi fost reechipat, dar informatia este incerta. Turela era mult mai performanta decat modelele anterioare, fiind mai ieftina iar timpul de productie se reducea cu 30%, dar si mult mai sigura –mansonul curbat blindat al tunului de la vechile turele Panther, a fost inlocuit cu un manson numit „Saukopf/Cap de porc”, de catre echipaje, astfel problema devierii proiectilelor fusese rezolvata. Dupa toate probabilitatile, firma Skoda a realizat pentru aceasta turela, un sistem semi-automat de incarcare al tunului, ce ar fi fost folosit la modelul Tiger II, dar urma sa echipeze noile blindate, E-100. De asemenea, dispunea la partea din spate de o trapa de mari dimensiuni, circulara, destinata aprovizionarii cu munitie si evacuarii echipajului in caz de urgenta. Foarte interesant, turela dispunea de Nahverteidigungswaffe (arma de aparare apropiata), destinata camuflarii si mascarii blindatului, dar si anihilarii infanteriei inamice,montata in acoperisul turelei, pe partea dreapta. Sistemul era asemanator unui pistol de semnalizare, permitand echipajului sa lanseze: grenade fumigene de mascare (fumul era de culoare portocalie si foarte dens); grenade de fragmentie (acestea erau lansate la maxim 10 m inaltime, dupa care explodau imprastiind bile de rulmenti cu efect devastator asupra infanteristilor inamici); rachete de semnalizare. Pistolul, avea calibrul 92 mm, intreg sistemul se putea roti fiind actionat manual de catre tragator. Sistemul a aparut probabil in martie 1944, dar el s-a regasit pe tancurile Panther G (in numar mic), Tiger I/II, urmand a dota masiv noile proiecte E-50/100 (seria E/Entwicklung=Dezvoltare, prin care germanii au incercat implementarea standardizarii in realizarea de blindate, dupa model sovietic si american.

 Nahverteidigungswaffe, montata pe Panther

N-au prea reusit, jucandu-se cu proiecte mult prea complexe, a caror realizare genera o multitudine de probleme mecanice si logistice, basca industria care incepuse sa-si cam dea sufletul, cu fabrici bombardate si materii prime deficitare. Chiar si Hitler, ce nu era un mare cunoscator al tehnicii si tehnologiei militare, si-a dat seama in 1944 ca aceste proiecte gigant erau…inutile). Cu toate acestea, acest sistem n-a fost primul de acest gen montat pe blindatele germane. Acestea dispuneau, in marea lor majoritate (chiar si Panzer IV, loturile tarzii, au dispus de asa ceva, dar el s-a regasit cu siguranta pe Tiger I-din august 1942, pana in ianuarie/martie 1944), de un sistem de mascare si de aparare apropiata, compus din lansatoare de grenade (de obicei acestea erau in numar de cinci, trei pe partea stanga laterala a turelei si doua pe partea laterala dreapta), actionate electric din interiorul turelei. Putea lansa grenade: de mascare prin fum; de iluminare; incendiare si explozive; de calibrul 26 mm (Wurfgranatpatrone LP 326 Pz, realizata din aluminiu, 12,5 cm lungime, ce cantarea 140 grame, dintre care 10,5-12 grame reprezenta incarcatura exploziva. Grenada avea o constructie elaborata, fiind stabilizata in zbor cu ajutorul aripioarelor din coada, fiind introdusa intr-un cilindru din aluminiu, avand viteza initiala probabila de 72 m/s, raza maxima de actiune fiind undeva la 400 m. Cu toate acestea, echipajele considerau ca are o cantitate prea mica de explozibil, ceea ce era adevarat, fiind marita ulterior la cel putin 22 grame –hexogen, un exploziv foarte puternic. Grenada putea penetra blindaj de 50 mm, daca era trasa de aproape), dar raza de actiune a scazut la aproximativ 300 m.

Grenada Wurfgranatpatrone LP 326 Pz

A fost realizata in numar mare, de ordinul zecilor de mii, intre 1941-1943 (anul incetarii productiei). Grenada era utilizata si de catre infanteristi si parasutisti, putand fi trasa cu pistoale de semnalizare (Leuchpistole 28/42); pistoale de asalt (Sturmpistole, raza maxima de lansare fiind de 75 m) si pistoale destinate special lansarii de grenade explozive, numite Kampfpistole, folosite de obicei in luptele de strada din orase. Toate aceste pistoale erau realizate de catre firma Walther, iar grenadele de catre Deutsche Waffen Munitionsfabriken din Luebeck-Schlutup.

 

 

 

 

 

 

Blindate care au facut istorie Panther si Tiger, felinele germane (IV)