Prin furtuna masiva ma gandesc cu foarte multa frica la reactia pietelor financiare, oscilatile halucinante ale cursului de schimb, daca…Italia sau Spania ar ajunge in situatia grecilor. Capacitatea UE si ma refer aici la statele din zona euro, de a limita pagubele in cazul Greciei tine mai mult de dimensiunea relativ mica a problemei.
Cand zilele trecute am auzit ca Primul Ministru grec propune un referendum pentru adoptarea planului de salvare propus de UE, am ramas perplex! Cam si cum ai face un referendum pe Titanic in care sa-i intrebi pe pasagerii ramasi pe vas, cu apa deja la barbie, daca doresc sau nu sa fie salvati…Initial credeam ca este doar o tactica de negociere a grecilor, care dupa ce au fost iertati de 50% din datoria tari, sperau poate la mai mult, dar raspunsul furios al lui Sarkozi, care ii sfatuieste pe greci sa-si puna o alta intrebare si anume daca mai vor sa fie membri in UE, m-a facut sa cred ca Papandreou nu a facut altceva dacat sa foloseasca discursul foarte dur al europenilor pentru ai face pe greci sa inteleaga prapastia spre care se indreapta. Adica le aratat pisica!
Hai sa incercam sa ne imaginam ce ar presupune ca Grecia sa nu fie de accord cu planul de salvare propus de Franta si Germania!
Pai in primul rand toate liniile de credit promise(imprumuturile de zeci de miliarde de euro) ar fi imediat retrase. Prima simptoma a prabusirii statului Elen ar fi neplata in urmatoarea luna a salariilor bugetarilor si a pensilor si de asemenea neplata facturilor catre furnizori si contractori. Apoi in mod natural, sa zicem la 1 ianuarie 2012, apocalipsa! Grecia ar reveni la acea data la drahma la acelasi curs drahma/euro, la care a intrat in zona euro, sa zicem( pentru ca nu mai tin minte paritatea), de 10 drahme/euro. In prima zi de tranzactionare cursul ar exploda la propriu, cererea de euro ar fi catastrofal de mare, pentru ca toata lumea ar dori sa-si protejeze bani, transformandu-i in euro!
Aceasta cerere masiva cuplata cu imposibilitatea statului de a-si achita datoriile, si deci emisie masiva de modena, ar duce probabil, in cateva zile/saptamani, la o depreciere catastofala a drahmei care ar putea ajunge de la 10 drahme/euro la 100-150 drahme /euro. Pentru statul grec ar fi greu, dar o astfel de hiperinflatie este da fapt singura posibilitate pe care guvernul o are de a-si plati salariile si pensile, si asta datorita faptului ca daca la 1 ianuarie cineva avea o pensie de 10000 drahme, echivalentul a 1000 de euro, dupa cateva saptamani si o depreciere de 1500% guvernul ar trebui sa-i plateasca bietului grec tot 10000 de drahme dar care ar valora doar 70 de euro aproximativ. Bineinteles acesta este doar un exemplu dus la extreme, dar situatia Greciei nu este departe de acest tip de scenariu.
Astfel problemele bugetului statului pe partea de plati interne s-ar rezolva imediat printr-o saracire distrugatoare a populatiei. Practic statul grec s-ar redresa destul de repede, din punct de vedere macroeconomic, dar ar aduce apocalipsa saraciei peste absolut toti greci. Exemple de acest tip gasim in istoria recenta: Romania anilor “90, cu varful de depreciere in 1996, cand dolarul a trecut de la 3000 de lei vechi, la 9000 de lei in cateva zile, Argentina anilor 2000, Rusia in perioada lui Eltin, cand plata salarilor si a pensilor era…”optionala” pentru guvern, etc.
Asadar ce sa faca grecii la un referendum?! Ce sa hotareasca, daca li se vor micsora salariile cu 10-15%, asa cum s-a convenit, sau cu 1000% asa cum va fi daca refuza planul european?!
DAR problema Greciei, cu o datorie de aproximativ de 300 miliarde de euro, este o mica gluma fata de datoria suverana a Italiei, care bate cu incapatanare spre 2000 de miliarde de euro! DOUA MII DE MILIARDE, ADICA DOUA TRILIOANE DE EURO!!! Nu este nici o greseala, iar daca adunam si Spania…
Problema Italiei este ca fiind atat de mare practic nu va putea fi salvata si singura sansa este sa fie cat de cat sprijinita indirect pentru a-si putea rezolva singura problema datoriei enorme, prin ajustari graduale si economii bugetare avand ca scop final un serviciu al datoriei suverane acceptabil si sustenabil.
O prima masura acceptata de membrii zonei euro a fost decizia luat saptamana trecuta de catre Banca Centrala Europeana de a micsora dobanda de interventie spre 1,5%, sperand astfel ca Italia sa-si poata refinanta(rostogoli) datoria la dobanzi cat de cat decente. Rata la care astazi Italia s-ar putea imprumuta este in jur de 6,5%…enorm si foarte greu de sustinut o astfel de dobanda, asta si pentru ca coeficientul de risc al tarii este mai mare decat al Romaniei!
Cine este insa aceasta tara, Grecia, pe care astazi toti europenii o arata cu degetul si de care am vrea sa nu ne mai aducem aminte maine dimineata? Este Grecia visul urat al Europei?!
Pai ar trebui sa ne gandim si sa ne aducem aminte cine este GRECIA si ce reprezinta ea pentru noi europenii, si pentru restul lumii, ar trebui sa stim ca Grecia este in esenta mama noastra spirituala si ca societatea si civilizatia Occidentala de astazi, rationala, democratica si aplecata spre cunoastere, este rezultanta a civilizatiei grecesti si ca daca grecii nu ar fi castigat la Termopile, Marathon, Plateea, Salamina, noi astazi nu am mai fi fost.
Nu am mai fi fost nici fara matematica creata si dezvoltata de grecii, fara Pitagora, Thales, nici fara medicina moderna, sau filosofia lor. Nu am mai fi fost fara stilul lor matematic de a privi lumea si fara realizarile uriase si monumentale ale civilizatiei grecesti antice.
Asa ca poate ar trebui sa uitam de misto-uri si priviri de sus! Grecia nu a ajuns aici decat cu ajutorul si cu stiinta tacita a restului europenilor, care au inghitit rapoartele “infrumusetate” pentru accederea la euro, si nu au zis nimic. Asta e! Un membru al UE are probleme, a gresit si este normal sa i se aplice o corectie parinteasca si sa beneficieze de tot ajutorul de care are nevoie. De fapt asa s-a si procedat, pentru ca unitatea Europei in aceasta perioada este cel mai important lucru si pentru ca din greseli invatam nu din succese!
Adevaratul pericol reiese din capacitatea sau incapacitatea Italiei de a-si restructura datoria publica si de a strange barierele bugetare, adica sa reduca cheltuielile de stat. Iar Spania nu este nici ea departe .
Partea buna a actualei crize, pentru ca intodeauna exista si o parte buna, este procesul de federalizare europeana, process care abia acum a inceput in mod serios si institutional.
„Asa ca poate ar trebui sa uitam de misto-uri si priviri de sus!”
Din pacate, tocmai mentalitatea asta i-a bagat pe greci in…”apokalypsis”.
Sincer, mie mi s-a parut mereu suspect cum au reusit sa ascunda grecii cifrele reale atata timp, parca mai degraba un geniu rau i-a pasuit intentionat tocmai ca sa intre in belea, exact din motivele enumerate de tine mai sus, faptul ca aceasta tara este „mama” Europei, prin urmare fiind si tinta prioritara (a cui, nu stiu, ca n-am chef de teorii conspirationiste la ora asta)…
Cat despre invatatul din greseli, tara ma tem ca ne indreptam spre un altul, datorat prostiei asteia numita multiculturalizare. Europa e „multiculturala” de mii de ani, sankiu veri muci, nu trebuie sa vie alde nea „sand nigger” sa ne stranga suruburile de vinovatie pe principiul „stiti voi ce ati facut in al doilea razbel…”
Datele cu care Grecia a fost „ajutata” sa intre in zona euro, au fost ajustate cu ajutorul unei celebre banci de investitii americane, implicata profund si in criza din SUA, faimoasa Merrill Lynch! Ei s-au ocupat de obtinrerea imprumuturilor grecesti, si tot ei au ajutat sa se cosmetizeze situatia reala. Dar in mod sigur si europenii stiau despre ce este vorba, doar ca atunci le convenea.
În mare sunt de acord cu potențialul scenariu prezentat mai sus, deși recunosc că n-am studii economice, deci mare lucru nu pot să spun.
O mică adăugire, totuși: Grecia Antică este mama spirituală a Europei. Din punctul meu de vedere Grecia actuală are cam tot atâtea în comun cu Grecia Antică pe cât mai au francezii cu galii. Adică mai nimic în afară de o istorie asumată. Dar e doar o opinie personală. În rest, da: Grecia trebuie salvată. Iar Italia în momentul de față e un butoi cu pulbere financiar. O scânteie și se duce dracu’ toată. Și UE după ea probabil.
Si noi dupa UE…sigur 🙂 ! Probabil ca grecii de astazi, cu exceptia limbii, au tot atatea lagaturi cu Pericle sau Leonidas, cate au italienii cu Imperiul Roman! In ambele cazuri expresia ” ce-au fost si ce-au ajuns” este extrem de plastica si total acoperitoare!
Idiferent de trecutul glorios al orcarei tari actuale,se cunoaste faptul ca mai bine de 30 de ani ,aceste tari ,,forte,,capitaliste nu au avut o crestere economica nici cat o tara din lumea a treia,dar ,acest fapt nu a inpiedicat pe nimeni sa consume cat ,,n,,generatii la un loc.Asa ,ca odata ce au comandat,au consumat,a venit si nota de plata,ceva (nefiresc si ilogic),stiind ca sa inventat ganul platilor in viitor,si cum viitorul este infinit,logic totul ar fi trebuit sa functiuneze?,tot asa,de ce atata munca???este mult mai simplu a consuma pe conturile celor ce se vor naste,,,,,,,,,,
Primul Ministru grec, Georgios Papandreou, a propus un referendum pentru adoptarea planului de salvare propus de UE pentru ca el ramasese pe dinafara si s-a gandit sa se scoata intr-un mod onorabil .
Eu cred ca drama va avea o depreciere de 1500% in prima luna .
Nu trebuie sa uitam ca la Termopile, Marathon, Plateea si Salamina au castigat alti greci, nu comunistii astia de acuma .